Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
11.7.2013
AVIZ
al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor
destinat Comisiei pentru afaceri juridice
referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare
( COM(2011)0635 – C7‑0329/2011 – 2011/0284(COD) )
Raportori pentru aviz:: Evelyne Gebhardt, Hans-Peter Mayer
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură
PA_Legam
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
1. Introducere
La 11 octombrie 2011, Comisia Europeană a propus adoptarea unui regulament privind Legislația europeană comună în materie de vânzare. Obiectivul propunerii este de a îmbunătăți instituirea și funcționarea pieței interne prin facilitarea extinderii comerțului transfrontalier pentru întreprinderi și consumatori. Acest obiectiv este urmărit prin Legislația europeană comună în materie de vânzare, un set unitar și de sine-stătător de norme, care include atât dispoziții de drept al contractelor, cât și dispoziții pentru protecția consumatorilor în legătură cu vânzarea de bunuri sau de conținut digital și care trebuie considerată ca un al doilea regim opțional de drept al contractelor pe lângă legislația națională din domeniu a fiecărui stat membru.
Având în vedere importanța propunerii legislative pentru protecția consumatorilor în cadrul pieței interne, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) joacă un rol deosebit de important în acest sens. De aceea, ea nu transmite doar un aviz Comisiei pentru afaceri juridice (JURI), competentă în fond, în conformitate cu dispozițiile articolului 50 privind procedura comisiilor asociate din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, ci deține chiar competențe exclusive în multe domenii.
La fel ca în cazul comisiei competente în fond, și în cazul Comisiei IMCO au fost desemnați doi coraportori, care au colaborat îndeaproape la elaborarea avizului (printre altele, printr-o audiere publică și prin comandarea unui control de calitate cu privire la evaluarea impactului realizată de Comisia Europeană).
Un act legislativ care reglementează drepturile și obligațiile a două părți contractante ar trebui să fie cât mai clar și precis. Acest lucru este valabil mai ales atunci când actul respectiv se referă la consumatori; ar trebui să se evite, pe cât posibil, să se lase loc unor interpretări diferite. De asemenea, trebuie asigurată coerența cu reglementările existente, în special Directiva privind drepturile consumatorilor. Prin urmare, coraportorii au propus o serie de amendamente care precizează termenii folosiți și îi adaptează la definițiile existente. Sunt propuse amendamente comune și în ceea ce privește conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, termenul „gratuit” și oferta de punere în conformitate în cazul rezoluțiunii contractului.
2. Justificarea amendamentelor de fond
Inadecvarea instrumentelor opționale în legislația privind protecția consumatorilor
Există îndoieli profunde în legătură cu caracterul adecvat al propunerii Comisiei. În domeniul dreptului contractelor, consumatorii au o nevoie deosebită de protecție ca urmare a distribuției asimetrice a informațiilor, trebuind să se bazeze pe un nivel ridicat de protecție a consumatorilor la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. În special în domeniul comerțului transfrontalier online, legiuitorul european are așadar obligația de a crea reglementări fiabile prin armonizarea legislațiilor naționale. În trecut, acest lucru s-a produs în mod substanțial inclusiv prin Directiva 2011/83/UE. Un instrument opțional suplimentar, a cărui aplicare ar fi decisă de facto de către comerciant, ar complica situația juridică și, în special, ar agrava poziția consumatorilor. Potențiala incertitudine juridică în urma introducerii unei legislații opționale în materie de vânzare reprezintă un pericol pentru funcționarea pieței interne ce poate fi evitat. Coraportoarea împărtășește preocupările multor experți, conform cărora, din cauza lipsei jurisprudenței în domeniu, ar trece mulți ani până când Curtea Europeană de Justiție va oferi soluții obligatorii la aspectele legate de interpretarea Legislației europene comune în materie de vânzare. În plus, un instrument opțional s-ar abate de la metoda armonizării, care a avut succes până în prezent.
Critici la adresa evaluării de impact a Comisiei
Potrivit Comisiei IMCO, calculul costurilor de tranzacționare și ipotezele privind încrederea consumatorilor cuprinse în evaluarea de impact a Comisiei Europene sunt neconvingătoare. Astfel, de exemplu, nu s-a ținut seama nici de efectele de armonizare produse de recent-adoptata Directivă 2011/83/UE, nici de legislația privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor (SAL și SOL). La propunerea unuia dintre coraportori, cele două comisii competente, JURI și IMCO, au trimis, prin urmare, un chestionar Unității de evaluare a impactului din cadrul Parlamentului European, cu scopul de a supune evaluarea de impact a Comisiei unui control de calitate. Rezultatele au fost prezentate la 22 ianuarie 2012 în cadrul JURI și confirmă în mare parte îndoielile coraportorului. Deficiențele metodologice evidențiate în analiză afectează într-atât relevanța evaluării de impact, încât acestea nu pot fi justificate prin faptul că nu există încă un model general acceptat pentru calcularea costurilor de tranzacționare.
Armonizare minimă a aspectelor legate de garanție, serviciile conexe și conținutul digital
În consecință, Comisia IMCO nu poate susține propunerea Comisiei Europene pentru o legislație europeană comună în materie de vânzare care să aibă un caracter opțional. Cu toate acestea, ea este convinsă de necesitatea unor norme europene comune în domeniul dreptului contractelor pentru consumatori. Ca alternativă la legislația opțională în materie de vânzare, Comisia IMCO propune astfel continuarea și finalizarea procesului de armonizare a legislației UE privind contractele pentru consumatori, care a avut succes până în prezent. După adoptarea Directivei 2011/83/UE, doar câteva domenii ce țin de dreptul contractelor pentru consumatori sunt modernizate prin prezenta propunere de directivă. În plus, trebuie să se țină seama de evoluțiile din comerțul online prin includerea contractelor de furnizare de conținut digital. De asemenea, Comisia IMCO este de părere că și serviciile conexe ar trebui să fie incluse din cauza legăturii lor strânse cu contractul de vânzare-cumpărare.
AMENDAMENTE
Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI | DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI |
privind Legislația europeană comună în materie de vânzare | privind armonizarea anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital |
Justificare
Propunerea Comisiei ar trebui transformată într-o directivă privind armonizarea minimă a anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital. Această directivă este o continuare substanțială a Directivei 2011/83/UE. Pentru asigurarea securității juridice, dispozițiile deja reglementate în Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se mai regăsească în prezenta directivă.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Există încă blocaje importante în activitățile economice transfrontaliere care împiedică piața internă să își valorifice integral potențialul de creștere economică și de creare de locuri de muncă. În prezent, numai unul din zece comercianți din Uniune exportă bunuri în cadrul Uniunii și majoritatea acestora nu exportă decât către un număr redus de state membre. Din seria de obstacole în calea comerțului transfrontalier, printre care se numără reglementările fiscale, cerințele administrative, dificultățile la livrare, limba și cultura, comercianții consideră dificultatea cunoașterii dispozițiilor legislației străine în materie contractuală printre obstacolele cele mai importante în calea tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori precum și în calea tranzacțiilor între întreprinderi. De asemenea, aceasta conduce la crearea de dezavantaje în detrimentul consumatorilor, ca urmare a accesului limitat la bunuri. Prin urmare, coexistența legislațiilor naționale diferite în materie contractuală are un efect disuasiv asupra exercitării libertăților fundamentale, precum libertatea de a furniza bunuri și de a presta servicii, și reprezintă o barieră în calea funcționării și a procesului continuu de creare a pieței interne. Acestea pot, de asemenea, să aibă ca efect limitarea concurenței, în special pe piețele statelor membre mai mici. | (1) Există încă blocaje importante în activitățile economice transfrontaliere care împiedică piața internă să își valorifice integral potențialul de creștere economică și de creare de locuri de muncă. Dintre toate obstacolele în calea comerțului transfrontalier, reglementările fiscale, cerințele administrative, dificultățile la livrare, limba și cultura au fost identificate ca fiind cele mai importante bariere. În pofida recentei adoptări a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor1, care armonizează principalele aspecte legate de contractele la distanță, există încă diferențe între reglementările naționale în materie contractuală pentru consumatori. Aceste diferențe pot fi privite ca bariere în calea funcționării și a procesului continuu de creare a pieței interne. |
| ______________ |
| 1 JO L 304, 22.11.2011, p. 64. |
Justificare
Directiva ar trebui structurată după cum urmează:
Capitolul 1: Domeniul de aplicare și definiții
Capitolul 2: Conformitatea și măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului
Capitolul 3: Garanțiile comerciale
Capitolul 4: Serviciile conexe
Capitolul 5: Dispoziții generale
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Contractele reprezintă instrumentul juridic indispensabil pentru orice tranzacție economică. Cu toate acestea, necesitatea comercianților de a identifica sau de a negocia legislația aplicabilă, de a cunoaște care sunt dispozițiile legislației străine aplicabile, ceea ce implică adesea eforturi de traducere, de a obține consiliere juridică pentru a se familiariza cu cerințele acestei legislații și pentru a-și adapta contractele la diferitele legislații naționale care se pot aplica în tranzacțiile transfrontaliere au ca efect creșterea gradului de complexitate și a costurilor pe care trebuie să le suporte comercianții în tranzacțiile transfrontaliere, în raport cu schimburile comerciale interne. Prin urmare, obstacolele create de legislația în materie contractuală constituie un factor important care contribuie la descurajarea unui număr considerabil de comercianți ale căror activități sunt orientate spre export să inițieze activități de comerț transfrontalier sau să își extindă operațiunile în mai multe state membre. Efectul descurajator al acestor costuri este deosebit de puternic pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM), în cazul cărora costurile de acces pe mai multe piețe străine sunt adesea deosebit de ridicate în raport cu cifra lor de afaceri. În consecință, comercianții nu reușesc să realizeze economiile de costuri pe care le-ar putea realiza dacă ar fi posibilă vânzarea de bunuri și servicii în baza unei legislații unitare în materie contractuală pentru toate tranzacțiile transfrontaliere ale acestora și, în mediul electronic, folosirea un singur site internet. | (2) Contractele reprezintă instrumentul juridic indispensabil pentru orice tranzacție economică. De aceea, este necesar ca Directiva 2011/83/UE să fie completată prin actualizarea reglementărilor juridice referitoare la anumite aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital. Această actualizare ar trebui să ia în considerare nevoile economiei digitale, precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. |
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) Costurile de tranzacționare aferente legislației în materie contractuală, care s-au dovedit a fi considerabile și barierele juridice care rezultă din diferențele între diversele norme obligatorii în materia protecției consumatorului au un efect direct asupra funcționării pieței interne în ceea ce privește tranzacțiile între întreprinderi și consumatori. În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale [Regulamentul (CE) nr. 593/2008], ori de câte ori un comerciant își orientează activitățile către consumatorii dintr-un alt stat membru, se aplică dispozițiile privind protecția consumatorilor din statul membru în care consumatorul își are reședința obișnuită, care asigură un nivel mai ridicat de protecție și de la care nu se poate deroga prin convenția părților în temeiul legii respective, chiar dacă o altă lege aplicabilă a fost aleasă de părți. Prin urmare, comercianții trebuie să cunoască, în prealabil, dacă legislația privind protecția consumatorilor prevede un nivel mai ridicat de protecție și să se asigure că cerințele acestei legislații sunt respectate în cadrul contractului încheiat. În plus, în cazul comerțului electronic, adaptările site-ului internet, care trebuie să reflecte cerințele obligatorii ale legislațiilor străine în materie contractuală privind consumatorii, presupun costuri suplimentare. Armonizarea existentă la nivelul Uniunii în materia dreptului consumatorilor a condus la o anumită apropiere în unele domenii. Cu toate acestea, diferențele între legislațiile statelor membre rămân importante; armonizarea existentă oferă statelor membre o gamă largă de opțiuni privind modalitățile de respectare a cerințelor legislației Uniunii și stabilirea nivelului de protecție a consumatorilor. | eliminat |
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 3 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (3a) O persoană ar trebui să fie și ea considerată drept consumator în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, și dacă scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului. |
Justificare
Preluarea considerentului 17 din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 3 b (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (3b) În cadrul revizuirii acquis-ului privind protecția consumatorilor, începută în 2004 prin Cartea verde a Comisiei Europene, recent adoptata Directivă 2011/83/UE vizează cele mai importante domenii legate de dreptul contractual, și anume, tranzacțiile de vânzare la distanță și de vânzare la domiciliu către consumatori. Directiva 2011/83/UE se va aplica începând cu mijlocul anului 2014 și va asigura un cadru juridic uniform pentru tranzacțiile, îndeosebi comerțul electronic, dintre întreprinderi și consumatori. |
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 3 c (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (3c) Apropierea legislațiilor în domeniul contractelor cu consumatorii prin intermediul unei armonizări legislative la un nivel de protecție ridicat care să se aplice tuturor actorilor de pe piață reprezintă abordarea cea mai adecvată pentru consolidarea încrederii consumatorilor în tranzacțiile transfrontaliere și pentru facilitarea comerțului la nivelul Uniunii. |
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 3 d (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (3d) Acquis-ul privind protecția consumatorilor trebuie să fie actualizat pentru a face față provocărilor reprezentate de evoluțiile sociale și economice, inclusiv de economia digitală. Consumatorii au nevoie de un cadru de drepturi solide pentru a efectua achiziții în siguranță și în condiții echitabile pe piața unică. Directiva 2011/83/UE prevedea o revizuire a normelor privind protecția consumatorilor, în special în legătură cu metode de vânzare specifice, respectiv vânzarea la distanță și vânzarea la domiciliu. Domeniul garanțiilor legale este extrem de important pentru consumatori și întreprinderi deopotrivă și impune o și mai mare apropiere și modernizare, fapt prevăzut de prezenta directivă. |
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) Obstacolele generate de legislația în materie contractuală care îi împiedică pe comercianți să valorifice pe deplin potențialul pieței interne acționează și în detrimentul consumatorilor. Un volum mai redus al schimburilor comerciale transfrontaliere are ca rezultat mai puține importuri și un nivel mai scăzut al concurenței. Consumatorii pot fi dezavantajați de o ofertă limitată de bunuri, la prețuri mai mari, atât ca urmare a faptului că un număr mai mic de comercianți străini își oferă produsele și serviciile în mod direct, dar și indirect, ca urmare a comerțului transfrontalier limitat între întreprinderi la nivelul comerțului cu ridicata. Cu toate că achizițiile transfrontaliere ar putea aduce avantaje economice substanțiale sub aspectul creării unor oferte mai bune și mai variate, mulți consumatori manifestă reticență față de achizițiile transfrontaliere din cauza incertitudinii cu privire la drepturile de care beneficiază. Unele dintre principalele preocupări ale consumatorilor sunt legate de legislația în materie contractuală, de exemplu dacă, în cazul achiziționării de produse cu defecte, ar beneficia de o protecție adecvată. Prin urmare, un număr important de consumatori preferă să facă achiziții pe piața internă, în pofida faptului că beneficiază de o ofertă mai redusă de produse sau plătesc prețuri mai ridicate. | (4) Prin actualizarea acquis-ului european din domeniul drepturilor consumatorilor în ceea ce privește obligația legală referitoare la garanția de conformitate, serviciile conexe și conținutul digital, se va asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. |
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) În plus, consumatorii care doresc să beneficieze de diferențele de preț de la un stat membru la altul prin efectuarea de achiziții de la un comerciant din alt stat membru sunt adesea împiedicați de refuzul comerciantului de a vinde. Deși comerțul electronic a facilitat în mare măsură căutarea de oferte precum și compararea prețurilor și a altor condiții, indiferent de locul în care are sediul un comerciant, comenzile plasate de consumatorii din străinătate sunt refuzate adesea de comercianți, care nu doresc să efectueze tranzacții transfrontaliere. | eliminat |
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 6
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(6) Diferențele dintre legislațiile naționale în materie contractuală constituie, prin urmare, obstacole care împiedică consumatorii și comercianții să beneficieze de avantajele pieței interne. Aceste bariere generate de legislația în materie contractuală ar fi reduse în mod considerabil în cazul în care contractele ar putea să se bazeze pe un singur set unitar de norme, indiferent de locul în care sunt stabilite părțile. Un asemenea set unitar de norme în materie contractuală ar trebui să aibă ca obiect un ciclu de viață complet al unui contract și să includă, astfel, aspectele cele mai importante în momentul încheierii unui contract. De asemenea, ar trebui să includă dispoziții armonizate privind protecția consumatorilor. | eliminat |
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 7
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(7) Diferențele între legislațiile naționale în materie contractuală și impactul acestora asupra comerțului transfrontalier au, de asemenea, ca efect restrângerea concurenței. Un nivel scăzut al comerțului transfrontalier are ca efect reducerea concurenței și, astfel, a stimulentelor care îi îndeamnă pe comercianți să devină mai inovatori, să își amelioreze calitatea produselor sau să reducă prețurile. În special în statele membre mai mici, cu un număr limitat de concurenți naționali, decizia comercianților străini de a se abține de la a intra pe aceste piețe din cauza costurilor și a complexității poate restrânge concurența pe aceste piețe, cu un impact semnificativ asupra opțiunilor și a nivelului prețurilor produselor disponibile. În plus, obstacolele în calea comerțului transfrontalier pot denatura concurența între IMM-uri și marile întreprinderi. Având în vedere impactul important al costurilor de tranzacționare în raport cu cifra de afaceri, este mult mai probabil ca o IMM să se abțină să intre pe o piață străină decât un concurent mai important. | eliminat |
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 8
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(8) Pentru a depăși aceste obstacole create de legislația în materie contractuală, părțile ar trebui să aibă posibilitatea să convină asupra unui set unitar de norme în materie contractuală care să reglementeze raporturile lor contractuale, care să aibă un înțeles și o interpretare unitare în toate statele membre, respectiv o Legislație comună în materie de vânzare. Aceasta ar trebui să reprezinte o opțiune suplimentară care să sporească posibilitățile de alegere aflate la dispoziția părților și să se poată recurge la aceasta ori de câte ori este considerată, de comun acord, utilă pentru a facilita în mod real comerțul transfrontalier și a reduce costurile de tranzacționare și de oportunitate, precum și alte obstacole generate de legislația în materie contractuală în ceea ce privește comerțul transfrontalier. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să constituie baza raporturilor contractuale doar în cazul în care părțile decis de comun acord acest lucru. | eliminat |
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Considerentul 9
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(9) Prezentul regulament instituie o legislație europeană comună în materie de vânzare. Acesta armonizează legislațiile în materie contractuală ale statelor membre nu prin impunerea revizuirii legislației contractuale adoptate anterior, ci prin crearea în cadrul dreptului național al fiecărui stat membru a unui secund cadru juridic contractual pentru contractele care fac obiectul de aplicare al acestuia. Acest secund cadru este identic pe întreg teritoriul UE și există în paralel cu dispozițiile naționale deja adoptate din legislația contractuală. Legislația europeană comună în materie de vânzare se va aplica unui contract transfrontalier doar pe baze voluntare, în temeiul unui acord expres al părților. | (9) Prezenta directivă oferă un set minim de reguli reprezentând cadrul juridic pentru anumite aspecte legate de vânzarea bunurilor de consum și a conținutului digital, precum și de obligațiile legale referitoare la garanțiile de conformitate și contractele în materie de servicii conexe. Prezenta directivă realizează astfel o armonizare a legislațiilor contractuale ale statelor membre, fără a le interzice acestora menținerea sau introducerea unor reglementări naționale mai stricte în domeniile armonizate de prezenta directivă, cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. |
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Considerentul 9 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (9a) Pentru achiziția de bunuri de ocazie, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 1999/44/CE privind vânzările de bunuri de consum stipulează faptul că statele membre pot permite comercianților să reducă perioada de garanție la un an. Date fiind importanța crescândă a pieței bunurilor de ocazie pentru consumatorii europeni în această perioadă de criză economică și necesitatea promovării unui consum mai durabil, reducerea la un an a garanției legale nu se mai justifică. Perioada de garanție pentru bunurile de ocazie ar trebui să fie evaluată mai degrabă pe baza definirii cerințelor de conformitate a bunurilor sau a conținutului digital prevăzute de prezenta directivă. |
Justificare
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 1999/44/CE privind vânzările de bunuri de consum stipulează că statele membre pot permite comercianților să reducă perioada de garanție la un an. Această reducere nu este nici necesară, după cum putem observa la statele membre care nu au recurs la această opțiune, nici de dorit în contextul unui consum durabil. De aceea, această opțiune normativă nu este menținută în prezenta directivă.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Considerentul 9 b (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (9b) Normele privind garanțiile legale joacă un rol important în promovarea unor produse adecvate și sunt pertinente în contextul strategiei UE privind politica integrată a produselor. Pentru a promova consumul durabil și încrederea consumatorilor în produse dezvoltate pe baza standardelor prevăzute în legislația privind proiectarea ecologică, este necesar să se garanteze faptul că un consumator se poate baza pe drepturile la garanții pe întreaga durată a ciclului de viață al produsului proiectat ecologic. Această perioadă de timp ar trebui stabilită prin trimitere la măsurile puse în aplicare ale Directivei 2009/158/CE, care impune efectuarea unei evaluări a speranței de viață a produsului. |
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Considerentul 10
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(10) Acordul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie o opțiune exercitată în virtutea dreptului național respectiv aplicabil în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 sau, în ceea ce privește obligațiile de furnizare a informațiile precontractuale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale [Regulamentul (CE) nr. 864/2007] sau orice altă normă privind conflictul de legi. Prin urmare, acordul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să reprezinte și nu ar trebui să fie confundat cu o alegere a legislației aplicabile în sensul normelor privind conflictul de legi și nu ar trebui să aducă atingere acestor norme. Prin urmare, prezentul regulament nu va afecta aplicarea normelor în vigoare privind conflictul de legi. | eliminat |
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Considerentul 11
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(11) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să conțină un set complet de norme imperative armonizate integral în domeniul protecției consumatorilor. În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratat, aceste norme ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în vederea consolidării încrederii acestora în Legislația europeană comună în materie de vânzare și, astfel, să îi stimuleze să încheie contracte transfrontaliere pe această bază. Aceste norme ar trebui să mențină sau să îmbunătățească nivelul de protecție de care se bucură consumatorii în temeiul legislației actuale a Uniunii privind protecția consumatorilor. | (11) În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratat, aceste norme ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în vederea consolidării încrederii acestora și, astfel, să îi stimuleze să încheie contracte transfrontaliere. Aceste norme ar trebui să mențină sau să îmbunătățească actualul nivel de protecție de care se bucură consumatorii în temeiul legislației actuale a Uniunii privind protecția consumatorilor. |
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Considerentul 12
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(12) Întrucât Legislația europeană comună în materie de vânzare conține un set complet de norme imperative armonizate integral în domeniul protecției consumatorilor nu vor exista discrepanțe între legislațiile statelor membre în acest domeniu în cazul în care părțile au optat pentru aplicarea acesteia. Prin urmare, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, care pornește de la premisa existenței unor niveluri diferite de protecție a consumatorilor în statele membre, nu are importanță practică în ceea ce privește aspectele care fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare. | eliminat |
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Considerentul 13
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(13) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie aplicabilă contractelor transfrontaliere, deoarece, în acest context, disparitățile dintre legislațiile naționale generează complicații și costuri suplimentare și descurajează părțile să inițieze relații contractuale. Natura transfrontalieră a unui contract ar trebui să fie evaluată în funcție de reședința obișnuită a părților în contractele între întreprinderi. Într-un contract dintre o întreprindere și un consumator, cerința caracterului transfrontalier al contractului este respectată atunci când adresa generală precizată de consumator, sau adresa de livrare a bunurilor ori adresa de facturare indicată de consumator este situată într-un stat membru, însă în afara statului unde comerciantul își are locul de reședință obișnuit. | eliminat |
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Considerentul 14
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(14) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu ar trebui să fie aplicată exclusiv în situațiile transfrontaliere care implică numai statele membre, ci ar trebui să poată fi aplicabilă pentru facilitarea comerțului între statele membre și țările terțe. Atunci când sunt implicați consumatori din țările terțe, acordul asupra utilizării Legislației europene comune în materie de vânzare, care ar implica alegerea unei legislații străine acestora, ar trebui să facă obiectul normelor aplicabile conflictului de legi. | eliminat |
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Considerentul 15
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(15) De asemenea, comercianții care încheie tranzacții pur interne sau tranzacții transfrontaliere ar putea găsi utilă posibilitatea de a aplica un contract unitar și uniform pentru toate tranzacțiile acestora. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să pună Legislația europeană comună în materie de vânzare la dispoziția părților pentru a fi aplicată la nivel național. | eliminat |
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Considerentul 16
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(16) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să poată fi aplicată, în special, vânzării de bunuri mobile, inclusiv fabricării sau producerii unor asemenea bunuri, deoarece, din punct de vedere economic, acesta este cel mai important tip de contract care ar putea prezenta un potențial de creștere deosebit pentru comerțul transfrontalier, în special în ceea ce privește comerțul electronic. | eliminat |
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Considerentul 17
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(17) Pentru a reflecta importanța crescândă a economiei digitale, domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să cuprindă, de asemenea, contractele de furnizare de conținut digital. Transferul conținutului digital în vederea stocării, prelucrării sau accesării și utilizării repetate, cum ar fi descărcarea de muzică online, a crescut rapid și are un mare potențial de creștere suplimentară, dar este încă caracterizat printr-un un grad considerabil de diversitate și de incertitudine juridică. Prin urmare, Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să acopere furnizarea de conținut digital, indiferent dacă acesta este oferit sau nu pe un mediu tangibil. | (17) Pentru a reflecta importanța crescândă a economiei digitale, domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să cuprindă, de asemenea, contractele de furnizare de conținut digital. Transferul conținutului digital în vederea stocării, prelucrării sau accesării și utilizării repetate, cum ar fi descărcarea de muzică online, a crescut rapid și are un mare potențial de creștere suplimentară, dar este încă caracterizat printr-un un grad considerabil de diversitate și de incertitudine juridică. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să acopere furnizarea de conținut digital, indiferent dacă acesta este oferit sau nu pe un mediu tangibil. |
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Considerentul 18
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(18) Conținutul digital este adesea furnizat nu în schimbul unui preț, ci în combinație cu mărfuri sau servicii plătite separat, implicând considerente nepecuniare, cum ar fi oferirea de acces la datele cu caracter personal sau accesul gratuit, în cadrul unei strategii de marketing (pe baza așteptării că, într-o fază ulterioară, consumatorul va cumpăra produse cu conținut digital suplimentare sau mai complexe). Ținând seama de această structură specifică de piață și de faptul că defectele conținutului digital oferit pot dăuna intereselor economice ale consumatorilor indiferent de condițiile în care au fost furnizate, aplicabilitatea Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să depindă de criteriul existenței obligației de plată a unui preț pentru conținutul digital specific în cauză. | (18) Conținutul digital este adesea furnizat nu în schimbul unui preț, ci în combinație cu mărfuri sau servicii plătite separat, implicând considerente nepecuniare, cum ar fi oferirea de acces la datele cu caracter personal sau accesul gratuit, în cadrul unei strategii de marketing (pe baza așteptării că, într-o fază ulterioară, consumatorul va cumpăra produse cu conținut digital suplimentare sau mai complexe). Ținând seama de această structură specifică de piață și de faptul că defectele conținutului digital oferit pot dăuna intereselor economice ale consumatorilor indiferent de condițiile în care au fost furnizate, protecția consumatorilor asigurată prin prezenta directivă nu ar trebui să depindă de criteriul existenței obligației de plată a unui preț pentru conținutul digital specific în cauză. |
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Considerentul 18 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (18a) Deși Directiva 2011/83/UE prevede norme privind transferul riscurilor în cazul bunurilor, este necesară completarea acestora prin norme similare vizând conținutul digital, pentru a ține seama astfel de particularitățile acestor produse. |
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Considerentul 19
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(19) În vederea maximizării valorii adăugate a Legislației europene comune în materie de vânzare, domeniul său material de aplicare ar trebui să includă, de asemenea, anumite servicii furnizate de vânzător care sunt direct și strâns legate de anumite bunuri sau conținut digital furnizat pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare, și care, în practică, sunt deseori combinate în cadrul aceluiași contract sau în contracte legate, în special repararea, întreținerea sau instalarea bunurilor sau a conținutului digital. | (19) În vederea maximizării valorii adăugate a modernizării actualelor norme referitoare la obligația legală în legătură cu garanția de conformitate, domeniul material de aplicare al prezentei directive ar trebui să includă, de asemenea, anumite servicii care sunt direct și strâns legate de anumite bunuri sau conținut digital furnizat și care, în practică, sunt deseori combinate în cadrul aceluiași contract sau în contracte legate. |
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Considerentul 20
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(20) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu ar trebui să se aplice niciunui contract accesoriu prin care cumpărătorul achiziționează bunurile sau serviciile de la un terț. Acest lucru nu ar fi adecvat, deoarece terțul nu este parte la acordul încheiat între părțile contractante privind aplicarea normelor Legislației europene comune în materie de vânzare. Un contract accesoriu cu un terț ar trebui să fie reglementat de legislația națională aplicabilă în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 593/2008 și (CE) nr. 864/2007 sau cu orice normă relevantă privind conflictul de legi. | (20) În cazul în care constată lipsa de conformitate a bunului, a serviciului conex sau a conținutului digital, consumatorul ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între diferitele măsuri reparatorii care îi sunt garantate prin prezenta directivă. Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a solicita de la comerciant remedierea lipsei de conformitate prin anumite acțiuni, care pot cuprinde repararea sau înlocuirea, reducerea prețului de cumpărare, refuzul consumatorului de a-și îndeplini obligațiile, anularea contractului sau daune-interese. Unele dintre aceste măsuri reparatorii ar trebui să poată fi cumulate, după caz. |
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Considerentul 20 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (20a) Statele membre pot prevedea în cadrul legislațiilor lor naționale faptul că suma rambursată consumatorului poate fi redusă pentru a ține seama de utilizarea de către consumator a bunurilor sau a conținutului digital cu excepția cazului în care rezoluțiunea se produce în termen de șase luni de la transferarea riscului către consumator și dacă ar fi inechitabil să se permită consumatorului să utilizeze cu titlu gratuit bunurile sau conținutul digital după perioada respectivă, luând în considerare natura și amploarea utilizării și disponibilitatea altor măsuri reparatorii decât rezoluțiunea. |
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Considerentul 21
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(21) Pentru a rezolva problemele existente legate de piața internă și concurență într-un mod orientat și proporțional, domeniul de aplicare ratione personae al Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să se concentreze pe părțile care în prezent sunt descurajate să își desfășoare activitatea în străinătate din cauza diferențelor dintre legislațiile naționale în materie contractuală, având drept consecință un impact negativ semnificativ asupra comerțului transfrontalier. Prin urmare, aceasta ar trebui să aibă ca obiect toate tranzacțiile între întreprinderi și consumatori și contractele încheiate între comercianți, în cazul în care cel puțin una din părți este o IMM, răspunzând cerințelor formulate în Recomandarea 2003/361 a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii. Acest fapt nu ar trebui, cu toate acestea, să aducă atingere posibilității statelor membre de a adopta acte normative care să extindă domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare, astfel încât să includă contractele între comercianți, dintre care niciunul nu este o IMM. În orice caz, în tranzacțiile dintre comercianți, aceștia se bucură de libertatea deplină de a contracta și sunt încurajați să se inspire din Legislația europeană comună în materie de vânzare în elaborarea clauzelor contractuale. | eliminat |
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Considerentul 22
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(22) Acordul între părțile contractante este indispensabil pentru aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. Acesta ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori. Deoarece în practică, de obicei, comerciantul va fi cel care va propune aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare, consumatorii trebuie să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că își dau acordul de a aplica norme diferite de cele ale legislației lor naționale preexistente. Prin urmare, acordul consumatorului de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie admisibil numai dacă este exprimat sub forma unei declarații explicite, distincte de declarația prin care se exprimă acordul în vederea încheierii contractului. Prin urmare, nu ar trebui să fie posibil să se propună aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare ca o clauză a contractului care urmează să fie încheiat, mai ales ca un element al condițiilor și clauzelor standard ale comerciantului. Comerciantul ar trebui să furnizeze consumatorului, pe un suport durabil, o confirmare a acordului de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare. | eliminat |
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Considerentul 23
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(23) În plus față de faptul de a fi o alegere conștientă, consimțământul consumatorului pentru utilizarea Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să fie o alegere în cunoștință de cauză. Prin urmare, comerciantul ar trebui nu numai să atragă atenția consumatorului cu privire la intenția sa de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare, ci, de asemenea, să îi furnizeze informații cu privire la natura și la caracteristicile esențiale ale acesteia. Pentru a facilita această sarcină a comercianților, evitându-se astfel formalitățile administrative inutile, precum și pentru a asigura coerența privind nivelul și calitatea informațiilor comunicate consumatorilor, comercianții ar trebui să le furnizeze acestora formularul standard de informare prevăzut în prezentul regulament, disponibil astfel în toate limbile oficiale ale Uniunii. În cazul în care nu este posibil să se furnizeze consumatorului formularul de informare, de exemplu în cazul unui apel telefonic, sau în cazul în care comerciantul nu a furnizat formularul de informare, acordul privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să fie obligatoriu pentru consumator până când acesta nu a primit formularul de informare însoțit de confirmarea acordului și nu și-a exprimat ulterior consimțământul. | eliminat |
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Considerentul 24
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(24) Pentru a se evita aplicarea selectivă a anumitor elemente ale Legislației europene comune în materie de vânzare care ar putea afecta echilibrul între drepturile și obligațiile părților și ar avea efecte negative asupra nivelului de protecție a consumatorilor, alegerea ar trebui să se refere la Legislația europeană comună în materie de vânzare în ansamblul său și nu numai la anumite părți ale acesteia. | eliminat |
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Considerentul 25
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(25) În cazul în care Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri ar fi aplicabilă contractului în cauză, alegerea Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să presupună un acord între părțile contractante care să excludă aplicarea acestei convenții. | eliminat |
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Considerentul 26
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(26) Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să reglementeze aspectele de drept al contractelor care au relevanță practică pe durata ciclului de viață al tipurilor de contracte care se încadrează în domeniul său de aplicare ratione materiae și ratione personae, în special al celor încheiate online. Prin urmare, în plus față de drepturile și obligațiile părților și măsurile reparatorii în caz de neexecutare, Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze obligațiile de informare precontractuală, încheierea contractului, inclusiv cerințele de formă, dreptul de retragere și consecințele acestuia, nulitatea pentru cauză de eroare, dol, violență sau leziune, precum și consecințele unei asemenea nulități, interpretarea, conținutul și efectele contractului, evaluarea și consecințele clauzelor contractuale abuzive, restituirea ca urmare a anulării și a rezoluțiunii, prescrierea și decăderea din drepturi. Aceasta ar trebui să reglementeze sancțiunile aplicabile în cazul încălcării tuturor obligațiilor care decurg din aplicarea sa. | eliminat |
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Considerentul 27
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(27) Toate aspectele de natură contractuală sau extracontractuală care nu sunt reglementate de Legislația europeană comună în materie de vânzare sunt reglementate de norme ale legislației naționale deja existente care nu fac parte din Legislația europeană comună în materie de vânzare, aplicabile în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 593/2008 și (CE) nr. 864/2007 sau al oricărei alte norme relevante în materia conflictului de legi. Aceste aspecte includ, de exemplu, personalitatea juridică, nulitatea unui contract pentru lipsa capacității, pentru caracter ilegal sau imoral, stabilirea limbii contractului, chestiunile legate de nediscriminare, reprezentare, pluralitatea de debitori și creditori, subrogarea în drepturile părților inclusiv cesiunea, compensația și confuziunea, materia dreptului de proprietate inclusiv transferul de proprietate, dreptul proprietății intelectuale și materia răspunderii civile delictuale. În plus, chestiunea instrumentării simultane a acțiunilor privind răspunderea contractuală și extracontractuală nu intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare. | (27) Toate aspectele de natură contractuală sau extracontractuală care nu sunt reglementate de prezenta directivă sunt reglementate de norme ale legislației naționale deja existente. |
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Considerentul 28
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(28) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu ar trebui să reglementeze materii care exced domeniul de aplicare al dreptului contractelor. Prezentul regulament nu aduce atingere legislației Uniunii sau legislației naționale care reglementează orice astfel de aspecte. De exemplu, obligațiile de informare, care sunt imperative pentru protecția sănătății și din motive de siguranță sau de mediu, ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare. Prezentul regulament ar trebui să nu aducă atingere nici cerințelor de informare prevăzute în Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne. | eliminat |
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Considerentul 29
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(29) Odată ce consimțământul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare a fost exprimat în mod valabil, doar Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze materiile care intră în domeniul său de aplicare. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în mod autonom, în conformitate cu principiile consacrate de interpretare a legislației Uniunii. Problemele privind materiile care intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare și care nu sunt clarificate în mod expres de aceasta, ar trebui soluționate doar prin interpretarea normelor acesteia, fără a se recurge la niciun sistem de drept. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în baza principiilor și obiectivelor care o fundamentează, cu luarea în considerare a ansamblului prevederilor acesteia. | eliminat |
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Considerentul 30
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(30) Libertatea de a contracta ar trebui să fie principiul director care stă la baza Legislației europene comune în materie de vânzare. Autonomia părților ar trebui să fie limitată numai în cazul și în măsura în care acest lucru este indispensabil, în special din motive legate de protecția consumatorilor. În cazul în care există o astfel de necesitate, caracterul imperativ al normelor în cauză ar trebui să fie precizat în mod expres. | eliminat |
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Considerentul 31
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(31) Principiul bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să ofere îndrumări cu privire la modul în care părțile trebuie să coopereze. Întrucât unele norme constituie manifestări specifice ale principiului general al bunei credințe și al corectitudinii, acestea ar trebui să prevaleze în raport cu principiul general. Prin urmare, principiul general ar trebui să nu fie utilizat ca un instrument de modificare a drepturilor și obligațiilor specifice ale părților, astfel cum acestea sunt stabilite în normele speciale. Cerințele concrete care rezultă din principiul bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să depindă, printre altele, de nivelul corespunzător de competență al părților și ar trebui, prin urmare, să fie diferit în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori și în cazul tranzacțiilor între întreprinderi. În tranzacțiile între comercianți, practicile comerciale consacrate în sectorul specific în cauză ar trebui să fie un factor relevant în acest context. | eliminat |
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Considerentul 32
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(32) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să aibă ca obiectiv conservarea unui contract valabil ori de câte ori este posibil și oportun, având în vedere interesele legitime ale părților. | eliminat |
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Considerentul 33
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(33) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să identifice soluții echilibrate, ținând seama de interesele legitime ale părților în desemnarea și recurgerea la măsurile reparatorii disponibile în caz de neexecutare a contractului. În cazul contractelor între întreprinderi și consumatori, sistemul de măsuri reparatorii ar trebui să reflecte faptul că neconformitatea bunurilor, a conținutului digital sau a serviciilor intră în sfera de responsabilitate a comerciantului. | eliminat |
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Considerentul 34
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(34) Pentru a consolida securitatea juridică prin facilitarea accesului publicului la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor naționale privind interpretarea Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei prevederi specifice a prezentului regulament, Comisia ar trebui să creeze o bază de date cuprinzând deciziile definitive relevante. Pentru ca acest lucru să fie posibil, statele membre ar trebui să se asigure că aceste hotărâri naționale sunt transmise rapid Comisiei. | (34) Pentru a consolida securitatea juridică prin facilitarea accesului publicului la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor naționale privind interpretarea prezentei directive, Comisia ar trebui să creeze o bază de date cuprinzând deciziile definitive relevante. Pentru ca acest lucru să fie posibil, statele membre ar trebui să se asigure că aceste hotărâri naționale sunt transmise rapid Comisiei. |
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Considerentul 35
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(35) De asemenea, este necesar să se revizuiască modul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei dispoziții a prezentului regulament, la cinci ani de la data punerii sale în aplicare. Revizuirea ar trebui să țină seama, printre altele, de nevoia de a extinde domeniul de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii. | eliminat |
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Considerentul 36
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(36) Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin punerea la dispoziție a unui set unitar de norme în materie contractuală la care se poate recurge în cazul tranzacțiilor transfrontaliere în întreaga Uniune nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv. | (36) Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin armonizarea anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv. |
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Considerentul 37
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(37) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 16, 38 și 47. | (37) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. |
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Considerentul 37 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (37a) Pentru a evita duplicarea și pentru a completa legislația Uniunii existentă, prezenta directivă ar trebui să țină seama de principiile Directivei 2011/83/UE, care a armonizat normele aplicabile contractelor la distanță și contractelor negociate în afara spațiilor comerciale, de exemplu informarea precontractuală, cerințele de formă, dreptul de retragere, livrarea, transferul riscurilor și mijloacele de plată. Aceasta ar trebui să asigure un cadru juridic solid al normelor europene pentru întreprinderile care vând bunuri sau conținut digital consumatorilor de pe teritoriul Uniunii. |
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Considerentul 37 b (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (37b) După adoptarea prezentei directive, Comisia ar trebui să înființeze un grup de lucru, alcătuit în principal din grupuri care reprezintă consumatorii și întreprinderile și sprijinit de cadre universitare și de practicieni, pentru a elabora clauze și condiții standard pentru contractele online încheiate între întreprinderi și consumatori, pe baza normelor stipulate în prezenta directivă și în acquis-ul privind protecția consumatorilor, în special în Directiva 2011/83/UE. |
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne, prin punerea la dispoziție a unui set unitar de norme de drept contractual, astfel cum se prevede în anexa I („Legislația europeană comună în materie de vânzare”). Aceste norme pot fi aplicate în cazul tranzacțiilor transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital sau prestarea de servicii conexe, în cazul în care părțile contractante convin în acest sens. | (1) Scopul prezentei directive este de a îmbunătăți condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne, prin asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, care ia în considerare și noile tehnologii, realizat prin armonizarea anumitor aspecte ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative din statele membre în ceea ce privește anumite aspecte ale obligației referitoare la garanția de conformitate, serviciile conexe și conținutul digital în legătură cu contractele încheiate între consumatori și comercianți. |
Justificare
Propunerea Comisiei ar trebui transformată într-o directivă privind armonizarea minimă a anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital. Această directivă este o continuare substanțială a Directivei 2011/83/UE. Pentru asigurarea securității juridice, dispozițiile deja reglementate în Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se mai regăsească în prezenta directivă.
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Prezentul regulament permite comercianților să se bazeze pe un set comun de norme și să folosească aceleași clauze contractuale pentru toate tranzacțiile transfrontaliere, reducând astfel costurile inutile, furnizând în același timp un nivel ridicat de securitate juridică. | eliminat |
Justificare
Directiva ar trebui structurată după cum urmează:
Capitolul 1: Domeniul de aplicare și definiții
Capitolul 2: Conformitatea și măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului
Capitolul 3: Garanțiile comerciale
Capitolul 4: Serviciile conexe
Capitolul 5: Dispoziții generale
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) În ceea ce privește contractele încheiate între comercianți și consumatori, prezentul regulament cuprinde un set global de norme în materia protecției consumatorilor, destinate să asigure un nivel ridicat de protecție a acestora, pentru a crește încrederea consumatorilor în piața internă și pentru a-i încuraja să efectueze achiziții transfrontaliere. | (3) Prezenta directivă cuprinde un set global de norme în materie de protecție a consumatorilor, destinate să asigure un nivel ridicat de protecție a acestora, pentru a crește încrederea consumatorilor în piața internă și pentru a-i încuraja să efectueze achiziții transfrontaliere. |
| (3a) Dacă prezenta directivă nu prevede altfel, statele membre pot menține sau pot introduce dispoziții naționale divergente de cele conținute în prezenta directivă, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor. |
| (3b) Dacă unul sau mai multe state membre fac uz de posibilitatea prevăzută la alineatul (3a), respectivele dispoziții trebuie să fie în conformitate cu tratatele și să fie comunicate Comisiei. Comisia se asigură, ulterior, că aceste informații sunt ușor accesibile consumatorilor și comercianților, printre altele prin publicarea lor pe un site special. |
| (3c) Aplicarea altor drepturi naționale în ceea ce privește obligațiile contractuale sau extracontractuale ale comercianților nu aduce atingere drepturilor consumatorilor armonizate prin prezenta directivă. |
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera b
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(b) „bună-credință și corectitudine” înseamnă un standard de conduită caracterizată prin onestitate, deschidere și luarea în calcul a intereselor celeilalte părți la tranzacția sau raportul juridic în cauză; | eliminat |
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera c
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(c) „pierdere” înseamnă prejudiciul patrimonial și nepatrimonial, ca durere și suferință, excluzând alte forme de prejudicii nepatrimoniale precum deprecierea calității vieții și privarea de foloase; | eliminat |
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera d
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(d) „clauze contractuale standard” înseamnă clauzele contractuale care au fost redactate în prealabil pentru câteva tranzacții care implică diferite părți și care nu au fost negociate în mod individual de către părți, în sensul articolului 7 din Legislația europeană comună în materie de vânzare; | eliminat |
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera e
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(e) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională; | (e) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, ce acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane fizice sau juridice care acționează în numele sau în contul ei, în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională în legătură cu contractele; |
Justificare
Această definiție corespunde Directivei 83/2011/UE privind drepturile consumatorilor, în special în ceea privește activitatea terților în numele și în contul comerciantului.
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera f
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(f) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională; | (f) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, industriale, artizanale sau profesionale; |
Justificare
Definiția ar trebui să fie în conformitate cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera h
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(h) „bunuri” înseamnă orice elemente mobile corporale, excluzând: | (h) „bunuri” înseamnă orice obiect corporal mobil, cu excepția obiectelor vândute prin executare silită sau altfel, prin autoritatea legii; apa, gazul și energia electrică sunt considerate „bunuri” atunci când acestea sunt puse în vânzare în volum limitat sau în cantitate fixă; |
(i) energia electrică și gazele naturale și |
|
(ii) apa și alte tipuri de gaze, în afară de cazul în care acestea sunt vândute într-un volum limitat sau într-o cantitate determinată; |
|
Justificare
Definiția ar trebui să fie în conformitate cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor, în special în ceea ce privește ordinea bunurilor enumerate.
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera j – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând: | (Nu privește versiunea în limba română.) |
Amendamentul 59
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera j – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând: | (j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, indiferent dacă datele respective sunt accesate prin descărcare sau descărcare în timp real (streaming) de pe un suport fizic sau prin altă metodă, în schimbul unei plăți sau al unei contraprestații nepecuniare, cum ar fi punerea la dispoziție a datelor cu caracter personal ale consumatorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând: |
Justificare
Definiția conținutului digital ar trebui adaptată, astfel încât să includă și conținutul digital gratuit.
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera j – punctul iv
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(iv) serviciile și rețelele de comunicații electronice, precum și resursele și serviciile asociate; | eliminat |
Justificare
Această excepție de la definiția „conținutului digital” nu este necesară și nu se regăsește nici în Directiva 2011/83/UE. Prin urmare, introducerea ar trebui eliminată pentru asigurarea coerenței domeniului de aplicare al celor două directive.
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera k
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(k) „contract de vânzare-cumpărare” înseamnă orice contract în temeiul căruia comerciantul („vânzătorul”) transmite sau se angajează să transmită dreptul de proprietate asupra bunurilor către o altă persoană („cumpărătorul”), iar cumpărătorul plătește sau se angajează să plătească prețul, incluzând contractele care au ca obiect furnizarea de bunuri care urmează să fie fabricate sau produse și excluzând vânzarea silită sau care implică, sub orice formă, exercitarea autorității publice; | eliminat |
Justificare
Reglementat deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera m – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(m) „serviciu conex” înseamnă orice serviciu legat de bunuri sau de conținutul digital, cum ar fi instalarea, întreținerea, repararea sau orice altă procesare, prestat de vânzătorul bunurilor sau de furnizorul de conținut digital în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al contractului de furnizare a conținutului digital sau al unui contract separat de servicii conexe, care a fost încheiat în același timp cu contractul de vânzare-cumpărare sau cu contractul de furnizare a conținutului digital, excluzând: | (m) „serviciu conex” înseamnă orice serviciu legat de bunuri sau de conținutul digital, cum ar fi instalarea, întreținerea, repararea sau orice altă procesare, prestat de vânzătorul bunurilor sau de furnizorul de conținut digital în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al contractului de furnizare a conținutului digital sau al unui contract separat de servicii conexe, care a fost încheiat în același timp sau în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare sau cu contractul de furnizare a conținutului digital, excluzând: |
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera m – punctul ii
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(ii) serviciile de formare; | eliminat |
Justificare
Serviciile de formare ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, acestea putând juca un rol important pentru consumator la achiziționarea unui bun sau a unui conținut digital, cum ar fi, de exemplu, un program de calculator.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera n
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(n) „prestator de servicii” înseamnă un vânzător de bunuri sau un furnizor de conținut digital care se angajează să furnizeze unui client un serviciu legat de acele bunuri sau de acel conținut digital; | (n) „prestator de servicii” înseamnă un comerciant care se angajează să furnizeze un serviciu conex; |
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera o
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(o) „client” înseamnă orice persoană care achiziționează un serviciu conex; | eliminat |
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera p
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(p) „contract la distanță” înseamnă orice contract între comerciant și consumator în cadrul unui regim organizat de vânzare la distanță, încheiat în lipsa prezenței fizice simultane a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a unei persoane fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă, până inclusiv la data la care s-a încheiat contractul, a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță; | eliminat |
Justificare
Reglementat deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera q
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(q) „contract în afara spațiilor comerciale” înseamnă orice contract între un comerciant și un consumator: | eliminat |
(i) încheiat în prezența fizică simultană a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a persoanei fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, sau încheiat pe baza unei oferte făcute de către consumator, în aceleași circumstanțe sau |
|
(ii) încheiat la sediul comerciantului sau prin intermediul oricărui mijloc de comunicare la distanță, imediat după ce consumatorul a fost abordat personal și individual într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, în prezența fizică simultană a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a persoanei fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului sau |
|
(iii) încheiat în timpul unei excursii organizate de comerciant sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, de persoana fizică care reprezintă comerciantul, în scopul sau având drept rezultat promovarea și vânzarea de bunuri sau oferirea de conținut digital sau furnizarea de servicii conexe către consumator; |
|
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera r
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(r) „spațiu comercial” înseamnă: | eliminat |
(i) orice spațiu imobil de vânzare cu amănuntul, în care comerciantul își desfășoară activitatea în mod permanent, sau |
|
(ii) orice spațiu mobil de vânzare cu amănuntul, în care comerciantul își desfășoară activitatea în mod obișnuit; |
|
Justificare
Reglementat deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 69
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera s
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(s) „garanție comercială” înseamnă orice angajament asumat de comerciant sau de un producător în favoarea consumatorului, în plus față de obligațiile sale legale în temeiul articolului 106, în caz de lipsă a conformității, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara ori a efectua operații de întreținere asupra bunurilor sau conținutului digital în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricăror alte cerințe care nu au legătură cu conformitatea menționată în certificatul de garanție sau în reclama relevantă disponibilă în momentul sau înainte de încheierea contractului; | (s) „garanție comercială” înseamnă orice angajament din partea comerciantului sau a unui producător (denumit în continuare „garantul”) față de consumator, în plus față de obligațiile legale referitoare la garanția de conformitate, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreține bunurile, respectiv conținutul digital, în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricărei alte cerințe care nu este legată de conformitate din certificatul de garanție sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului; |
Justificare
Definiția ar trebui să fie conformă cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul 70
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera sa (nouă)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (sa) „reparație” înseamnă aducerea sau readucerea bunului sau a conținutului digital la conformitate în caz de neconformitate cu contractul; |
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera sb (nouă)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (sb) „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, care produce sau comandă producția de bunuri sau conținut digital, orice importator de bunuri sau de conținut digital pe teritoriul Uniunii sau orice persoană care se prezintă ca un producător aplicându-și numele, marca sau alt semn distinctiv pe bunuri sau conținutul digital; |
Justificare
Definiție din Directiva 1999/44/CE privind vânzarea de bunuri de consum.
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera t
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(t) „suport durabil” înseamnă orice suport care permite unei părți să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată scopului informațiilor și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate; | (t) „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite consumatorului sau comerciantului să stocheze informații care îi sunt adresate, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare pentru o perioadă de timp adecvată, în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate; |
Justificare
Definiția ar trebui să fie în conformitate cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor. Cuvântul „personal” ar trebui totuși eliminat, altfel s-ar putea ajunge la concluzia că trebuie să fie vorba întotdeauna de informații adresate unei părți.
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera v
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(v) „normă cu caracter imperativ” înseamnă orice dispoziție a cărei aplicare nu poate fi exclusă de către părți, de la a cărei aplicare părțile nu pot deroga și nici nu pot modifica efectele acesteia; | eliminat |
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera w
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(w) „creditor” înseamnă o persoană care are dreptul la executarea unei obligații, pecuniare sau nepecuniare, din partea altei persoane, numite debitor; | eliminat |
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera x
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(x) „debitor” înseamnă o persoană care are o obligație, pecuniară sau nepecuniară, în favoarea altei persoane, numite creditor. | eliminat |
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera ya (nouă)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (ya) „aducere gratuită la conformitate” înseamnă costurile necesare suportate pentru a aduce sau a readuce bunurile la conformitate, în special costul expedierii prin poștă, al forței de muncă și al materialelor. |
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Articolul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 3 | eliminat |
Caracterul opțional al Legislației europene comune în materie de vânzare |
|
Părțile pot să convină să aplice normele Legislației europene comune în materie de vânzare pentru contractele transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe care intră în domeniul său de aplicare teritorial, material și personal, astfel cum se prevede la articolele 4 – 7. |
|
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Articolul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 4 | eliminat |
Contractele transfrontaliere |
|
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi folosită în cazul contractelor transfrontaliere. |
|
(2) În sensul prezentului regulament, un contract încheiat între comercianți este un contract transfrontalier dacă părțile au reședința obișnuită în state diferite, dintre care cel puțin unul este un stat membru. |
|
(3) În sensul prezentului regulament, un contract încheiat între un comerciant și un consumator este un contract transfrontalier dacă: |
|
(a) adresa indicată de consumator, adresa de livrare a bunurilor sau adresa de facturare sunt situate într-un alt stat decât statul în care comerciantul are reședința obișnuită și |
|
(b) cel puțin unul dintre aceste state este un stat membru. |
|
(4) În sensul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților și a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, este sediul unde și-au stabilit organele administrative centrale. Reședința obișnuită a unui comerciant persoană fizică este locul în care persoana în cauză își desfășoară activitatea principală. |
|
(5) Atunci când contractul este încheiat în cadrul activității desfășurate de o sucursală, agenție sau oricare altă unitate a unui comerciant, locul în care comerciantul are reședința obișnuită este locul unde este situată sucursala, agenția sau unitatea în cauză. |
|
(6) Pentru a se stabili dacă un contract este transfrontalier, momentul relevant este cel al acordului asupra aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare. |
|
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Articolul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 5 | eliminat |
Contracte în cazul cărora se poate aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare |
|
Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul: |
|
(a) contractelor de vânzare-cumpărare; |
|
(b) contractelor de furnizare de conținut digital, indiferent dacă acesta este sau nu este furnizat pe un suport material care poate fi stocat, procesat sau accesat și reutilizat de către utilizator și indiferent dacă furnizarea conținutului digital se face sau nu în schimbul plății unui preț; |
|
(c) contractelor de prestare de servicii conexe, indiferent dacă s-a convenit sau nu s-a convenit asupra unui preț separat pentru serviciul conex. |
|
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Articolul 6
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 6 | eliminat |
Excluderea contractelor cu obiect mixt și a contractelor legate de un credit de consum |
|
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată în cazul contractelor cu obiect mixt care includ orice alt element în afară de vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe în sensul articolului 5. |
|
(2) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată în cazul contractelor încheiate între un comerciant și un consumator potrivit cărora comerciantul acordă sau se angajează să acorde un credit consumatorului sub formă de amânare a plății, împrumut sau altă facilitate de plată similară. Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul contractelor încheiate între un comerciant și un consumator potrivit cărora bunurile, conținutul digital sau serviciile de același tip sunt furnizate în mod continuu și consumatorul plătește pentru astfel de bunuri, conținut digital sau servicii conexe în rate, pe durata furnizării acestora. |
|
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Articolul 7
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 7 | eliminat |
Părțile contractante |
|
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată doar dacă furnizorul de conținut digital este un comerciant. Atunci când toate părțile contractante sunt comercianți, Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată dacă cel puțin una dintre aceste părți este o întreprindere mică sau mijlocie („IMM”). |
|
(2) În sensul prezentului regulament, o IMM este un comerciant care: |
|
(a) are mai puțin de 250 de angajați și |
|
(b) are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50 de milioane EUR sau un bilanț anual total care nu depășește 43 de milioane EUR, sau, pentru o IMM care are reședința obișnuită într-un stat membru a cărui monedă nu este euro sau într-o țară terță, suma echivalentă în moneda acelui stat membru sau țară terță. |
|
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Articolul 8
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 8 | eliminat |
Acordul privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare |
|
(1) Aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare se face pe baza unui acord al părților în acest sens. Existența și validitatea unui astfel de acord se stabilesc în temeiul alineatelor (2) și (3) ale prezentului articol, al articolului 9, precum și al dispozițiilor relevante din Legislația europeană comună în materie de vânzare. |
|
(2) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, alegerea Legislației europene comune în materie de vânzare produce efecte numai în cazul în care consumatorul și-a exprimat consimțământul printr-o declarație explicită, distinctă de declarația care indică acordul pentru încheierea unui contract. Comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului o confirmare a acestui acord, pe un suport durabil. |
|
(3) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată parțial, ci doar în integralitatea sa. |
|
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Articolul 9
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 9 | eliminat |
Formularul standard de informare în contractele încheiate între un comerciant și un consumator |
|
(1) În plus față de obligațiile de furnizare de informații precontractuale prevăzute în Legislația europeană comună în materie de vânzare, în relațiile dintre un comerciant și un consumator, comerciantul avertizează consumatorul, înainte de încheierea contractului, cu privire la intenția de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare prin punerea la dispoziția acestuia, în mod bine evidențiat, a formularului de informare prevăzut în anexa II. În cazul în care acordul asupra aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare este încheiat prin telefon sau prin orice alte mijloace care nu permit furnizarea către consumator a formularului de informare, sau în cazul în care comerciantul nu a furnizat formularul de informare, consumatorul nu are obligații în temeiul acordului până când nu primește confirmarea prevăzută la articolul 8 alineatul (2), însoțită de formularul de informare, și nu își exprimă ulterior în mod expres consimțământul cu privire la aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. |
|
(2) Dacă formularul de informare menționat la alineatul (1) este furnizat în format electronic, acesta conține un hiperlink sau, în toate celelalte cazuri, indicarea unei pagini de internet prin intermediul căreia textul Legislației europene comune în materie de vânzare poate fi obținut în mod gratuit. |
|
Justificare
Obligațiile de informare sunt reglementate deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Articolul 10
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 10 | eliminat |
Sancțiuni în cazul încălcării cerințelor specifice |
|
Statele membre prevăd sancțiuni pentru încălcarea de către comercianți, în relația cu consumatorii, a cerințelor prevăzute la articolele 8 și 9 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste sancțiuni sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute în acest scop sunt eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică Comisiei dispozițiile relevante până cel târziu [1 an după data punerii în aplicare a prezentului regulament] și orice modificări ulterioare în termenul cel mai scurt |
|
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Articolul 11
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 11 | eliminat |
Consecințele aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare |
|
Atunci când părțile au convenit în mod valabil să aplice Legislația europeană comună în materie de vânzare pentru un contract, aspectele care fac obiectul acestei legislații sunt reglementate în mod exclusiv de aceasta. Cu condiția ca respectivul contract să fi fost efectiv încheiat, Legislația europeană comună în materie de vânzare reglementează, de asemenea, respectarea obligațiilor de furnizare a informațiilor precontractuale și măsurile reparatorii în cazul neexecutării acestor obligații. |
|
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Articolul 12
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 12 | eliminat |
Cerințe în materie de informare în temeiul Directivei privind serviciile |
|
Prezentul regulament nu aduce atingere cerințelor în materie de informare prevăzute de legislația internă care transpune dispozițiile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și care completează cerințele în materie de informare prevăzute de Legislația europeană comună în materie de vânzare. |
|
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Articolul 13
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 13 | eliminat |
Opțiunile statelor membre |
|
Un stat membru poate decide ca Legislația europeană comună în materie de vânzare să fie aplicabilă: |
|
(a) contractelor în care reședința obișnuită a comercianților sau, în cazul unui contract între un comerciant și un consumator, reședința obișnuită a comerciantului, adresa indicată de consumator, adresa de livrare a bunurilor și adresa de facturare se află în acel stat membru și/sau |
|
(b) contractelor în care toate părțile sunt comercianți, însă niciuna dintre părți nu este o IMM în sensul articolului 7 alineatul (2). |
|
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Articolul 14 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Comunicarea hotărârilor în care se aplică prezentul regulament | Comunicarea hotărârilor în care se aplică prezenta directivă |
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Statele membre se asigură că hotărârile definitive pronunțate de instanțele judecătorești ale acestora, prin care se aplică normele prezentului regulament, sunt comunicate fără întârziere Comisiei. | (1) Statele membre se asigură că hotărârile definitive pronunțate de instanțele judecătorești ale acestora, prin care se aplică normele prezentei directive, sunt comunicate fără întârziere Comisiei. |
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Articolul 15
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 15 | eliminat |
Revizuirea |
|
(1) La data de … [4 ani de la data aplicării prezentului regulament], statele membre furnizează Comisiei informații privind aplicarea prezentului regulament, în special cu privire la nivelul de acceptare al Legislației europene comune în materie de vânzare, măsura în care dispozițiile sale au dus la litigii și situația referitoare la diferențele între Legislația europeană comună în materie de vânzare și legislația națională, în ceea ce privește nivelul de protecție a consumatorilor. Informațiile respective includ o prezentare cuprinzătoare a jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale care interpretează dispozițiile Legislației europene comune în materie de vânzare. |
|
(2) La data de … [5 ani de la data aplicării prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport detaliat privind funcționarea prezentului regulament, ținând seama, între altele, de nevoia de a extinde domeniul său de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii. |
|
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. | (1) Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Acesta se aplică din [ 6 luni după intrarea sa în vigoare]. | eliminat |
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. | eliminat |
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Articolul 16 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 16a |
| Destinatari |
| Prezenta directivă se adresează statelor membre. |
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Anexa I – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
LEGISLAȚIA EUROPEANĂ COMUNĂ ÎN MATERIE DE VÂNZARE | eliminat |
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Anexa I – cuprins
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Anexa I – partea I
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 98
Propunere de regulament
Anexa I – partea II
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 99
Propunere de regulament
Anexa I – partea III
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 100
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 9
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 101
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 102
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 103
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Conformitatea bunurilor și a conținutului digital | Conformitatea cu prevederile contractului și măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului |
Amendamentul 104
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Pentru a fi în conformitate cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie: | (1) Vânzătorul are obligația de a livra bunurile sau conținutul digital în conformitate cu prevederile contractului. Pentru a fi în conformitate cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie: |
Amendamentul 105
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Pentru a fi conforme cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie să îndeplinească și cerințele de la articolele 100, 101 și 102, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel. | (2) Pentru a fi conforme cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie să îndeplinească și cerințele de la articolele [...] (Criterii pentru conformitatea bunurilor și a conținutului digital cu prevederile contractului; Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator). |
Amendamentul 106
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) În cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, orice acord prin care se derogă de la cerințele articolelor 100, 102 și 103 în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor sau ale conținutului digital și a acceptat bunurile sau conținutul digital ca fiind conforme cu dispozițiile contractului în momentul încheierii sale. | (3) Orice acord prin care se derogă de la cerințele articolelor [...] (Criterii pentru conformitatea bunurilor și a conținutului digital cu prevederile contractului; Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator) în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor sau ale conținutului digital și a acceptat în mod expres bunurile sau conținutul digital ca fiind conforme cu dispozițiile contractului în momentul încheierii sale. |
Amendamentul 107
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) În cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea alineatului (3) sau să deroge de la acesta ori să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului. | eliminat |
Amendamentul 108
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 100 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(a) să corespundă scopului special adus la cunoștința vânzătorului la încheierea contractului, cu excepția cazului în care circumstanțele indică faptul că cumpărătorul nu s-a bazat, sau nu putea, în mod rezonabil, să se bazeze pe competențele și aprecierea vânzătorului; | (a) să corespundă scopului special adus la cunoștința vânzătorului la încheierea contractului, cu excepția cazului în care vânzătorul demonstrează că a furnizat informații rectificate privind caracterul adecvat pentru un anumit scop; |
Justificare
Este mai adecvat și mai favorabil pentru consumatori dacă vânzătorul este obligat să corecteze explicit o opinie greșită exprimată de consumator cu privire la adecvarea bunului pentru un anumit scop.
Amendamentul 109
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 100 – litera f
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
f) să aibă calitățile și capacitățile de funcționare indicate în orice declarație precontractuală care face parte din clauzele contractuale în temeiul articolul 69 și | f) să aibă calitățile și capacitățile de funcționare indicate în orice declarație precontractuală și |
Amendamentul 110
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 100 – litera g
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(g) să aibă acele calități și capacități de funcționare la care se poate aștepta cumpărătorul. Atunci când se stabilește la ce se poate aștepta consumatorul în privința conținutului digital trebuie să se ia în calcul dacă conținutul digital a fost furnizate în schimbul plății unui preț. | (g) să aibă acele calități și capacități de funcționare la care se poate aștepta consumatorul, inclusiv în ceea ce privește durabilitatea, aspectul și lipsa defectelor minore. Atunci când se stabilește la ce se poate aștepta consumatorul în privința conținutului digital trebuie să se ia în calcul dacă conținutul digital a fost furnizate în schimbul plății unui preț. |
Amendamentul 111
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 101 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia. | eliminat |
Amendamentul 112
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 102
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 102 | eliminat |
Drepturile sau pretențiile terților |
|
(1) Bunurile sau conținutul digital trebuie să fie libere de orice drepturi sau de orice pretenții care nu sunt în mod evident nefondate, emise de un terț. |
|
(2) În ceea ce privește drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală, sub rezerva alineatelor (3) și (4), bunurile sau conținutul digital trebuie să fie libere de orice drepturi sau de orice pretenții care nu sunt în mod evident nefondate, emise de un terț: |
|
(a) în temeiul legislației statului în care bunurile sau conținutul digital va fi utilizat în conformitate cu contractul sau, în absența unui astfel de acord, în conformitate cu dreptul statului unde cumpărătorul își desfășoară activitatea sau, în contractele încheiate între un comerciant și un consumator, de la locul de reședință al consumatorului, indicată de consumator la momentul încheierii contractului și |
|
(b) de care vânzătorul știa sau se poate aștepta să fie știut în momentul încheierii contractului. |
|
(3) În contractele între comercianți, alineatul (2) nu se aplică atunci când cumpărătorul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului. |
|
(4) În contractele dintre un comerciant și un consumator, alineatul (2) nu se aplică atunci când consumatorul avea cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului. |
|
(5) În cadrul unui contract dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului. |
|
Amendamentul 113
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 103
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 103 | eliminat |
Limitare cu privire la conformitatea conținutului digital |
|
Conținutul digital nu este considerat a nu fi în conformitate cu contractul pentru simplul motiv că actualizarea conținutului digital a devenit disponibilă după încheierea contractului. |
|
Amendamentul 114
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 104
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 104 | eliminat |
Cunoașterea de către cumpărător a lipsei de conformitate într-un contract între comercianți |
|
Într-un contract între comercianți, vânzătorul nu răspunde pentru lipsa de conformitate a bunurilor, dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul a cunoscut sau nu ar fi putut să nu cunoască lipsa de conformitate a acestora. |
|
Amendamentul 115
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate existentă în momentul în care riscul este transferat cumpărătorului în temeiul dispozițiilor din capitolul 14. | (1) Vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate existentă în momentul în care riscul este transferat consumatorului. |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 105 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 114 și articolul [...] (termene).
Amendamentul 116
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Într-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, orice lipsă de conformitate care devine aparentă în termen de șase luni din momentul în care riscul este transferat cumpărătorului este prezumată a fi existat deja la acea dată, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor, a conținutului digital sau cu natura lipsei de conformitate. | (2) Într-un contract de vânzare-cumpărare sau un contract de furnizare de conținut digital încheiat cu un consumator, orice lipsă de conformitate care devine aparentă în termen de un an din momentul în care riscul este transferat consumatorului este prezumată a fi existat deja la acea dată, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor, a conținutului digital sau cu natura lipsei de conformitate. |
Justificare
Inversarea sarcinii probei este în prezent fixată la șase luni prin Directiva 1999/44/UE. În practică s-a dovedit însă de nenumărate ori că, în mod frecvent, defecțiunile care survin după șase luni nu sunt recunoscute, deși termenul de garanție este încă valabil. Fără o expertiză costisitoare, consumatorului îi este aproape imposibil să demonstreze că defecțiunea exista deja în momentul achiziționării. Prin urmare, o prelungire a acestui termen este adecvată.
Amendamentul 117
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) În cazul în care conținutul digital trebuie să fie actualizat ulterior de către comerciant, comerciantul trebuie să se asigure faptul că se menține conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, pe durata de valabilitate a acestuia. | (4) În cazul în care conținutul digital trebuie să fie actualizat ulterior de către comerciant sau în cazul în care se furnizează separat părți ale conținutului respectiv, comerciantul trebuie să se asigure faptul că se menține conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, pe durata de valabilitate a acestuia. |
Amendamentul 118
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) În cadrul unui contract dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului. | eliminat |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 105 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 114 și articolul [...] (termene).
Amendamentul 119
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Măsuri reparatorii aflate la dispoziția cumpărătorului | Măsuri reparatorii |
Amendamentul 120
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) În cazul neexecutării unei obligații de către vânzător, cumpărătorul poate da curs oricăreia din următoarele măsuri reparatorii: | (1) În cazul neexecutării de către vânzător a obligației privind conformitatea cu prevederile contractului, consumatorul poate da curs oricăreia dintre următoarele măsuri reparatorii: |
Justificare
Reglementarea măsurilor reparatorii în propunerea Comisiei asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorului și, prin urmare, ar trebui preluată parțial în prezenta directivă.
Amendamentul 121
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(a) să ceară executarea, care include executarea convenită, repararea sau înlocuirea bunurilor ori a conținutului digital, în conformitate cu secțiunea 3 din prezentul capitol; | (a) să ceară executarea, care include executarea convenită, repararea sau înlocuirea bunurilor ori a conținutului digital; |
Amendamentul 122
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera b
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(b) să refuze executarea propriilor obligații, în conformitate cu secțiunea 4 din prezentul capitol; | (b) să refuze executarea propriilor obligații; |
Amendamentul 123
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera c
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(c) să declare rezoluțiunea contractului în conformitate cu secțiunea 5 din prezentul capitol și să ceară rambursarea oricărei plăți efectuate deja, în conformitate cu capitolul 17; | (c) să declare rezoluțiunea contractului în conformitate cu articolul [...] (Rezoluțiunea ca urmare a neexecutării obligațiilor) și să ceară rambursarea oricărei plăți efectuate deja; |
Amendamentul 124
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera d
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(d) să reducă prețul în conformitate cu secțiunea 6 din prezentul capitol și | (d) să reducă prețul și |
Amendamentul 125
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera e
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(e) să ceară daune-interese, în conformitate cu capitolul 16. | (e) să ceară daune-interese. |
Amendamentul 126
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) În cazul în care cumpărătorul este un comerciant: | (2) În cazul în care este vorba de conținut digital pus la dispoziție cu titlu gratuit, consumatorul poate utiliza măsurile reparatorii prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e). |
(a) drepturile cumpărătorului de a recurge la o măsură reparatorie cu excepția refuzului executării sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate prevăzut în secțiunea 2 din prezentul capitol și |
|
(b) drepturile cumpărătorului de a se prevala de lipsa conformității sunt subordonate cerințelor de examinare și de notificare prevăzute în secțiunea 7 din prezentul capitol. |
|
Justificare
Datele cu caracter personal ale consumatorilor au o valoare economică. Așadar, punerea la dispoziție a acestor date echivalează cu o contraprestație concretă. Consumatorii ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul la măsuri reparatorii.
Amendamentul 127
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) În cazul în care cumpărătorul este un consumator: (a) drepturile cumpărătorului nu sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate și (b) cerințele de examinare și de notificare prevăzute în secțiunea 7 din prezentul capitol nu se aplică.
| (3) Măsurile reparatorii care nu sunt incompatibile pot fi cumulate. |
Amendamentul 128
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) În cazul în care neexecutarea obligațiilor de către vânzător este justificată, cumpărătorul poate recurge la oricare din măsurile reparatorii menționate la alineatul (1), însă nu poate cere executarea obligațiilor și nici daune-interese. | (4) Dreptul de a recurge la aceste măsuri reparatorii se transmite unui cumpărător ulterior al bunurilor sau al conținutului digital dacă acesta este un consumator. |
Justificare
Ar trebui clarificat faptul că drepturile la măsuri reparatorii nu se pierd odată cu schimbarea proprietarului, ci se transmit cumpărătorului ulterior, cu condiția ca acesta să fie un consumator.
Amendamentul 129
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) Cumpărătorul nu poate recurge la niciuna din măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) în cazul în care a provocat neexecutarea din partea vânzătorului. | eliminat |
Amendamentul 130
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 6
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(6) Măsurile reparatorii care nu sunt incompatibile pot fi cumulate. | eliminat |
Amendamentul 131
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 107
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 107 | eliminat |
Limitare a măsurilor reparatorii în cazul conținutului digital care nu este furnizat în schimbul unui preț |
|
În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț, cumpărătorul nu poate recurge la măsurile reparatorii menționate la articolul 106 alineatul (1) literele (a)-(d). Cumpărătorul nu poate solicita despăgubiri în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) litera (e) decât pentru prejudicii sau daune cauzate bunurilor aflate în proprietatea sa, inclusiv echipamente și programe informatice și date, prin lipsa de conformitate a conținutului digital furnizat, cu excepția oricărui câștig de care cumpărătorul a fost lipsit din cauza acestor daune. |
|
Amendamentul 132
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 108
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 108 | eliminat |
Caracterul imperativ |
|
În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot, în detrimentul consumatorului, să excludă aplicarea prezentului capitol, nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia înainte ca lipsa de conformitate să fie adusă în atenția comerciantului de către consumator. |
|
Amendamentul 133
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Dreptul vânzătorului de a pune în conformitate | Dreptul prestatorului de servicii de a pune în conformitate |
Amendamentul 134
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Vânzătorul care a făcut o ofertă de executare anticipată și care este notificat că executarea nu este conformă cu dispozițiile contractului, poate face o nouă ofertă de executare conformă, în cazul în care acest lucru este posibil înainte de scadență. | (1) Prestatorul de servicii care a făcut o ofertă de executare anticipată și care este notificat că executarea nu este conformă cu dispozițiile contractului, poate face o nouă ofertă de executare conformă, în cazul în care acest lucru este posibil înainte de scadență. |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 135
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (1), un vânzător care a făcut o ofertă de executare care nu este conformă cu dispozițiile contractului poate, fără întârziere nejustificată, atunci când este notificat cu privire la lipsa de conformitate, să ofere punerea în conformitate, pe cheltuiala sa. | (2) În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (1), un prestator de servicii care a făcut o ofertă de executare care nu este conformă cu dispozițiile contractului poate, fără întârziere nejustificată, atunci când este notificat cu privire la lipsa de conformitate, să ofere punerea în conformitate, pe cheltuiala sa. |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 136
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) Declararea rezoluțiunii contractului nu exclude o ofertă de punere în conformitate. | eliminat |
Amendamentul 137
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 4 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) Cumpărătorul poate refuza o ofertă de punere în conformitate numai în cazul în care: | (4) Consumatorul poate refuza o ofertă de punere în conformitate în cazul în care: |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 138
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 4 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(a) punerea în conformitate nu poate fi realizată fără întârziere și fără inconveniente semnificative pentru cumpărător; | (a) punerea în conformitate nu poate fi realizată fără întârziere și fără inconveniente semnificative pentru consumator; |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 139
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 4 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(b) cumpărătorul are motive să creadă că nu se poate aștepta la o executare viitoare din partea vânzătorului sau | (b) consumatorul are motive să creadă că nu se poate aștepta la o executare viitoare din partea prestatorului de servicii sau |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 140
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) Vânzătorul are la dispoziție un termen rezonabil pentru punerea în conformitate. | (5) Prestatorul de servicii are la dispoziție un termen de 30 de zile pentru punerea în conformitate. |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 141
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 6
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(6) Cumpărătorul poate refuza executarea propriilor obligații până la punerea în conformitate, însă drepturile cumpărătorului care sunt incompatibile cu acordarea unui termen vânzătorului pentru a efectua punerea în conformitate sunt suspendate până la împlinirea termenului respectiv. | eliminat |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 142
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 7
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(7) Fără a aduce atingere punerii în conformitate, cumpărătorul își rezervă dreptul de a cere daune-interese pentru întârziere, precum și pentru orice prejudiciu cauzat sau care nu a fost evitat prin punerea în conformitate. | (7) Fără a aduce atingere punerii în conformitate, consumatorul își rezervă dreptul de a cere daune-interese pentru întârziere, precum și pentru orice prejudiciu cauzat sau care nu a fost evitat prin punerea în conformitate. |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul 143
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 110 – alineatul 3 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (3a) Dacă în caz de neconformitate, comerciantul nu ia nicio măsură reparatorie în pofida solicitării consumatorului, ci îl îndeamnă pe consumator să caute măsuri reparatorii în cadrul unei garanții comerciale, comerciantul trebuie să permită ca măsurile luate și declarațiile făcute de consumator și de garant în ceea ce privește garanția comercială să fie invocate împotriva lui în legătură cu obligațiile care îi revin. |
Justificare
It may be disadvantageous for the consumer to seek remedy for non-conformity on the basis of the manufacturer’s warranty, rather than on the basis of his or her sales law rights under Article 106. By way of an example, rights under the warranty may expire whilst the consumer argues in vain with the manufacturer about the scope of the warranty. What is more, it may be that after failed attempts at repair by the manufacturer, the buyer must first allow the seller to carry out further attempts at repair before being able to take the step of withdrawing from the sales contract. This is unfair if, at the urging of the seller, who thus avoids having his own liability invoked, the consumer seeks remedy under the terms of a warranty. For that reason the seller must allow actions and statements by the consumer and warrantor to be asserted against him.
Amendamentul 144
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 111 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Atunci când, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, comerciantului i se cere să remedieze o lipsă de conformitate în temeiul articolului 110 alineatul (2), consumatorul poate opta între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi ilegală sau imposibilă sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate ținându-se seama: | (1) Atunci când bunurile sau conținutul digital nu sunt conforme cu prevederile contractului, consumatorul poate solicita remedierea cu titlu gratuit, având posibilitatea de a opta între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi ilegală sau imposibilă sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate ținându-se seama: |
Amendamentul 145
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 111 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) În cazul în care consumatorul a solicitat remedierea lipsei de conformitate prin reparare sau înlocuire, în temeiul alineatului (1), acesta poate recurge la alte măsuri reparatorii, numai în cazul în care comerciantul nu a finalizat reparația sau înlocuirea într-un termen rezonabil care nu trebuie să depășească 30 de zile. Cu toate acestea, consumatorul poate refuza executarea în acest interval de timp. | (2) În cazul în care consumatorul a solicitat remedierea lipsei de conformitate prin reparare sau înlocuire, în temeiul alineatului (1), acesta poate recurge la alte măsuri reparatorii, numai în cazul în care: |
Justificare
Asigurarea faptului că, în caz de reparare, consumatorul nu intră într-un ciclu nesfârșit de reparații reprezintă o îmbunătățire concretă a nivelului de protecție a consumatorilor. Potrivit jurisprudenței din multe state membre, consumatorul ar avea dreptul la o altă măsură reparatorie doar după a doua reparare. Ca urmare a distanțelor și a termenelor de furnizare uneori mari în cadrul pieței interne europene, consumatorul ar trebui să poată solicita o altă măsură reparatorie în momentul în care aceeași defecțiune survine a doua oară.
Amendamentul 146
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 111 – alineatul 2 – literele a – c (noi)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (a) comerciantul nu execută reparația sau înlocuirea într-un interval de timp rezonabil, care nu poate depăși 30 de zile; |
| (b) comerciantul a refuzat implicit sau explicit remedierea neconformității; |
| (c) după reparație sau înlocuire survine același defect. |
Amendamentul 147
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 112
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 112 | eliminat |
Restituirea elementului înlocuit |
|
(1) Atunci când vânzătorul a remediat lipsa de conformitate prin înlocuire, acesta are dreptul și obligația de a lua înapoi elementul înlocuit, pe cheltuiala sa. |
|
(2) Cumpărătorului nu i se poate cere să plătească pentru utilizarea elementului înlocuit în perioada care a precedat înlocuirea. |
|
Amendamentul 148
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 4 – articolul 113
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 113 | eliminat |
Dreptul de a refuza executarea obligațiilor |
|
(1) Un cumpărător care trebuie să își execute obligațiile în același timp cu vânzătorul sau după ce acesta și-a executat obligațiile are dreptul de a refuza executarea până în momentul în care vânzătorul a făcut o ofertă de executare a obligațiilor sau și-a executat obligațiile. |
|
(2) Un cumpărător care trebuie să își execute obligațiile înaintea vânzătorului și care are convingerea, în mod rezonabil, că vânzătorul nu își va executa obligațiile în momentul în care acestea vor deveni exigibile, poate refuza executarea atât timp cât persistă, în mod rezonabil, această convingere. |
|
(3) În temeiul prezentului articol se poate refuza executarea tuturor sau a unora dintre obligații, în măsura justificată de neexecutare. În cazul în care obligațiile vânzătorului trebuie executate prin prestații distincte sau sunt divizibile în alt mod, cumpărătorul poate refuza executarea doar cu privire la partea din prestație care nu a fost executată, cu excepția cazului în care neexecutarea este de așa natură încât să justifice refuzul executării tuturor obligațiilor cumpărătorului. |
|
Amendamentul 149
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 114 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Un cumpărător poate declara rezoluțiunea contractului, în sensul articolului 8, în cazul în care neexecutarea obligațiilor care îi revin vânzătorului în temeiul contractului este esențială în sensul articolului 87 alineatul (2). | (1) Într-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator și într-un contract de furnizare de conținut digital între un comerciant și un consumator, în cazul neexecutării întemeiate pe lipsa de conformitate a bunurilor sau a conținutului digital cu prevederile contractului, consumatorul poate declara rezoluțiunea contractului, cu excepția cazurilor în care lipsa de conformitate a bunurilor este nesemnificativă. |
Amendamentul 150
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 114 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Într-un contract de vânzare încheiat cu un consumator și într-un contract de furnizare de conținut digital între un comerciant și un consumator, în cazul neexecutării întemeiate pe lipsa de conformitate a bunurilor cu contractul, consumatorul poate declara rezoluțiunea contractului, cu excepția cazurilor în care lipsa de conformitate este nesemnificativă. | (2) Într-un contract de furnizare de conținut digital pentru care nu a fost plătit un preț, rezoluțiunea contractului declarată de consumator ca urmare a lipsei de conformitate antrenează ștergerea automată a datelor cu caracter personal ale consumatorului și informarea acestuia în acest sens. |
Justificare
Pentru protecția consumatorilor ar trebui clarificat faptul că aceștia au dreptul la ștergerea datelor cu caracter personal deja furnizate în cazul anulării contractului chiar dacă nu a fost plătit un preț pentru punerea la dispoziție de conținut digital. Consumatorul ar trebui să fie informat cu privire la ștergerea datelor sale cu caracter personal.
Amendamentul 151
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 114 – alineatul 2 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (2a) Dacă rezoluțiunea contractului se produce în termen de șase luni de la transferarea riscului către consumator, consumatorul nu este răspunzător pentru orice utilizare a bunului sau a conținutului digital. |
Amendamentul 152
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 115
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 115 | eliminat |
Rezoluțiunea ca urmare a întârzierii în livrare, după notificarea prin care se acordă o perioadă suplimentară pentru executare |
|
(1) Un cumpărător poate declara rezoluțiunea contractului în cazul livrării cu întârziere care nu este esențială în sine, dacă notifică vânzătorul, acordând o perioadă de executare suplimentară cu o durată rezonabilă, iar vânzătorul nu își execută obligațiile în decursul perioadei respective. |
|
(2) Se consideră că perioada suplimentară menționată la alineatul (1) are o durată rezonabilă dacă vânzătorul nu se opune acestuia fără întârziere nejustificată. |
|
(3) Atunci când notificarea prevede desființarea de plin drept a contractului în cazul în care vânzătorul nu își execută obligațiile în termenul stabilit prin aceasta, rezoluțiunea contractului intervine după împlinirea termenului respectiv, fără o notificare ulterioară. |
|
Amendamentul 153
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 116
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 116 | eliminat |
Rezoluțiunea ca urmare a neexecutării preconizate a obligațiilor |
|
Un cumpărător poate declara rezoluțiunea contractului înainte ca executarea să fie exigibilă, în cazul în care vânzătorul a declarat, sau a rezultat în mod clar din alte circumstanțe că nu își va executa obligațiile și natura neexecutării justifică rezoluțiunea contractului. |
|
Amendamentul 154
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 117
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 117 | eliminat |
Domeniul de aplicare al dreptului de a declara rezoluțiunea contractului |
|
(1) Atunci când obligațiile vânzătorului în temeiul contractului trebuie executate prin prestații distincte sau sunt divizibile în alt mod, în situația în care există o cauză de rezoluțiune în temeiul prezentei secțiuni a unei părți din prestație căreia i se poate atribui o parte din preț, cumpărătorul poate declara rezoluțiunea contractului doar cu privire la partea respectivă din prestație. |
|
(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care nu se poate aștepta din partea cumpărătorului să accepte executarea celorlalte părți din prestație sau neexecutarea este de natură să justifice rezoluțiunea contractului în întregime. |
|
(3) Atunci când obligațiile vânzătorului în temeiul contractului nu sunt divizibile sau acestora nu li se poate atribui o parte proporțională din preț, cumpărătorul poate declara rezoluțiunea numai în cazul în care neexecutarea este de natură să justifice rezoluțiunea contractului în întregime. |
|
Amendamentul 155
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 118
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 118 | eliminat |
Notificarea rezoluțiunii |
|
Dreptul de a declara rezoluțiunea în conformitate cu prezenta secțiune se exercită prin notificarea vânzătorului. |
|
Amendamentul 156
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 119
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 119 | eliminat |
Decăderea din dreptul de a declara rezoluțiunea |
|
(1) Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a declara rezoluțiunea în temeiul prezentei secțiuni în cazul în care nu notifică rezoluțiunea într-un termen rezonabil de la data la care a luat naștere dreptul sau de la data la care cumpărătorul a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință despre neexecutare, oricare dintre acestea intervine mai târziu. |
|
(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când: |
|
(a) cumpărătorul este un consumator sau |
|
(b) nu a fost făcută nicio ofertă de executare. |
|
Amendamentul 157
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 6 – articolul 120
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 120 | eliminat |
Dreptul de a reduce prețul |
|
(1) Un cumpărător care acceptă o executare care nu corespunde dispozițiilor contractuale, poate reduce prețul. Reducerea trebuie să fie proporțională cu diminuarea valorii a ceea ce a fost primit cu titlu de executare în momentul executării, comparativ cu valoarea a ceea ce ar fi fost primit în cazul unei executări conforme. |
|
(2) Un cumpărător care are dreptul la reducerea prețului în temeiul alineatului (1) și care a plătit deja o sumă mai mare decât prețul redus poate recupera diferența de la vânzător. |
|
(3) Un cumpărător care reduce prețul nu poate cere și daune-interese pentru pierderea astfel compensată, însă are dreptul să primească daune-interese pentru orice altă pierdere suferită. |
|
Amendamentul 158
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 7 – articolul 121
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 121 | eliminat |
Examinarea bunurilor în contractele dintre comercianți |
|
(1) În contractele dintre comercianți, cumpărătorul are obligația să examineze bunurile personal sau prin intermediar, într-un termen cât mai scurt, în mod rezonabil, de maximum 14 zile de la data livrării bunurilor, a furnizării conținutului digital sau a prestării serviciilor conexe. |
|
(2) În cazul în care contractul implică transportul de bunuri, examinarea poate fi amânată până după momentul ajungerii bunurilor la destinație. |
|
(3) În cazul în care bunurile sunt redirecționate în tranzit sau reexpediate de către cumpărător înainte ca acesta să fi avut o ocazie rezonabilă de a le examina și, în momentul încheierii contractului, vânzătorul avea cunoștință sau ar se poate aștepta să fi avut cunoștință de eventualitatea acestei redirecționări sau reexpedieri, examinarea poate fi amânată până după momentul ajungerii bunurilor la noua destinație. |
|
Amendamentul 159
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 7 – articolul 122
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 122 | eliminat |
Cerința de notificare a lipsei de conformitate în contractele de vânzare-cumpărare dintre comercianți |
|
(1) Într-un contract între comercianți, cumpărătorul nu se poate prevala de o lipsă de conformitate în cazul în care nu notifică vânzătorul într-un termen rezonabil, precizând natura lipsei de conformitate. |
|
Termenul începe să curgă de la data la care bunurile sunt livrate sau de la data la care cumpărătorul descoperă sau se poate aștepta să fi descoperit lipsa de conformitate, oricare dintre acestea intervine mai târziu. |
|
(2) Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsă de conformitate dacă nu notifică vânzătorului lipsa de conformitate în termen de doi ani de la data la care bunurile au fost efectiv predate cumpărătorului conform contractului. |
|
(3) În cazul în care părțile au convenit că bunurile trebuie să rămână apte pentru un anumit scop sau pentru scopul lor obișnuit pe o perioadă determinată, termenul de notificare în temeiul alineatului (2) nu se împlinește înainte de sfârșitul perioadei convenite. |
|
(4) Alineatul (2) nu se aplică în ceea ce privește pretențiile sau drepturile terților menționate la articolul 102. |
|
(5) Cumpărătorul nu trebuie să notifice vânzătorului faptul că bunurile nu au fost livrate integral în cazul în care cumpărătorul are motive să creadă că restul bunurilor vor fi livrate. |
|
(6) Vânzătorul nu are dreptul să se prevaleze de prezentul articol dacă lipsa de conformitate se referă la fapte de care vânzătorul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință și pe care nu le-a dezvăluit cumpărătorului. |
|
Amendamentul 160
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 12
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 161
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 13
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| eliminat |
Amendamentul 162
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 140
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 140 | eliminat |
Efectul transferului riscurilor |
|
Pierderea sau deteriorarea bunurilor sau a conținutului digital ulterior transferării riscurilor către cumpărător nu îl exonerează pe acesta de obligația de a plăti prețul, cu excepția cazului în care pierderea sau deteriorarea se datorează unei acțiuni sau omisiuni a vânzătorului. |
|
Amendamentul 163
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 141 | eliminat |
Individualizarea bunurilor sau a conținutului digital care fac obiectul contractului |
|
Riscurile nu sunt transferate cumpărătorului până în momentul în care bunurile sau conținutul digital nu sunt individualizate în mod clar ca bunuri sau conținut digital care trebuie furnizate în conformitate cu contractul, fie pe baza acordului inițial, prin notificarea cumpărătorului, fie în alt mod. |
|
Amendamentul 164
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 141a |
| Termene |
| (1) Comerciantul răspunde în temeiul articolului [...] (Conformitatea cu prevederile contractului), dacă lipsa conformității devine aparentă în interval de șase ani de la data livrării bunului. |
| (2) În cazul în care comerciantul remediază problema prin reparație sau înlocuire, termenul de la alineatul (1) se suspendă din momentul în care consumatorul informează comerciantul cu privire la lipsa conformității și până în momentul în care consumatorul reintră în posesia bunului înlocuit sau reparat sau a conținutului digital. |
| (3) În cazul în care comerciantul remediază problema prin reparație sau înlocuire, termenul menționat la alineatul (1) începe să curgă din nou din momentul în care consumatorul intră în posesia bunului înlocuit sau reparat sau a conținutului digital. În cazul reparației, termenul începe să curgă din nou. |
Justificare
În prezent se aplică termenul de doi ani, în conformitate cu Directiva 1999/44/CE, dar în multe state membre există termene mai lungi. În plus, termenele din unele state membre se aplică în funcție de criterii suplimentare, cum ar fi durata de viață preconizată a unui bun sau viciile ascunse.
Amendamentul 165
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141 b (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 141b |
| Perioada de garanție legală pentru produsele proiectate ecologic |
| Perioada de conformitate pentru bunurile vizate de prezenta directivă și proiectate ecologic conform Directivei 2009/125/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic este perioada de durabilitate prevăzută în măsura de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE, în cazul în care aceasta este mai mare de 6 ani. |
Justificare
Pentru a promova consumul durabil în rândul consumatorilor prin asigurarea încrederii în produse dezvoltate pe baza standardelor prevăzute în legislația privind proiectarea ecologică, este necesar să se garanteze faptul că un consumator se poate baza pe drepturile la garanții pe întreaga durată a ciclului de viață al produsului. Această perioadă ar trebui stabilită prin trimitere la măsurile puse în aplicare ale Directivei 2009/158/CE, care impune deja efectuarea unei evaluări a speranței de viață a produsului, semnificând starea produsului care a ajuns la termenul primei utilizări până la eliminarea finală.
Amendamentul 166
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141 c (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 141c |
| Răspunderea directă a producătorului |
| (1) Producătorul este obligat față de consumator să repare sau să înlocuiască bunurile pentru orice lipsă de conformitate care a existat la momentul transferului riscului către consumator pentru bunul sau conținutul digital, în termenul indicat la articolul 10. Consumatorul are dreptul de a alege între reparare și înlocuire, în condițiile stipulate la articolul 7 alineatul (1). |
| (2) Producătorul repară sau înlocuiește bunurile în termen de cel mult 30 de zile după ce a primit notificarea lipsei conformității. |
| (3) Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor din legislația națională care extind răspunderea la alte părți, cum ar fi importatorul sau transportatorul, sau care privesc acțiunea în regres. |
Justificare
Răspunderea directă a producătorilor ar putea spori încrederea consumatorilor: un consumator poate, în cele din urmă, să se adreseze direct unui producător stabilit pe teritoriul țării sale în loc să returneze și să trimită mai departe un bun defect pe întreg cuprinsul UE. Pe o piață internă autentică, consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege cui să se adreseze în caz de probleme.
Amendamentul 167
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Transferul riscurilor în contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator | Transferul riscurilor în contractele de furnizare de conținut digital pe suport material |
Justificare
Transferul riscurilor este reglementat deja în Directiva 2011/83/UE și ar trebui completat doar printr-o dispoziție referitoare la conținutul digital.
Amendamentul 168
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Într-un contract de vânzare încheiat cu un consumator, riscurile sunt transferate în momentul în care consumatorul sau un terț desemnat de consumator, altul decât transportatorul, a dobândit posesia efectivă a bunurilor sau a suportului material pe care este furnizat conținutul digital. | eliminat |
Amendamentul 169
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) Cu excepția cazului în care contractul este un contract la distanță sau un contract în afara spațiilor comerciale, alineatele (1) și (2) nu se aplică atunci când consumatorul nu își execută obligația de a recepționa bunurile sau conținutul digital și neexecutarea nu este justificată în temeiul articolului 88. În acest caz, riscurile sunt transferate în momentul în care consumatorul sau terțul desemnat de către consumator ar fi dobândit posesia efectivă a bunurilor sau controlul asupra conținutului digital dacă obligația de a le primi ar fi fost executată. | eliminat |
Amendamentul 170
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) În cazul în care consumatorul organizează transportul bunurilor sau al conținutului digital furnizat pe un suport material, opțiune pe care comerciantul nu a oferit-o consumatorului, riscurile sunt transferate în momentul în care bunurile sau conținutul digital furnizat pe un suport material sunt predate transportatorului, fără a aduce atingere drepturilor de care consumatorul se poate prevala față de transportator. | eliminat |
Amendamentul 171
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia. | eliminat |
Amendamentul 172
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 142a |
| Garanțiile comerciale |
| (1) O garanție comercială dă naștere unei obligații juridice pentru garant în condițiile stabilite în certificatul de garanție. Dacă nu există un certificat de garanție sau dacă acesta este dezavantajos în raport cu publicitatea făcută, garanția comercială dă naștere unei obligații juridice în condițiile indicate în publicitatea făcută acesteia. |
| (2) Certificatul de garanție trebuie redactat într-un limbaj simplu, inteligibil și trebuie să fie lizibil. Acesta trebuie să fie în limba în care este redactat contractul cu consumatorul. |
| Certificatul de garanție trebuie să cuprindă următoarele elemente: |
| (a) drepturile juridice ale consumatorului în conformitate cu articolul [...] (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și o declarație clară prin care se indică faptul că aceste drepturi nu sunt afectate de garanția comercială, |
| (b) descrierea conținutului garanției comerciale și a condițiilor pentru solicitarea de despăgubiri, în special durata, domeniul de aplicare teritorial al garanției, precum și numele și adresa garantului, |
| (c) avantajele pentru consumator care decurg din aplicarea garanției, menționarea faptului dacă garanția este gratuită sau nu și, în acest ultim caz, costurile implicate pentru consumator, |
| (d) informația conform căreia garanția comercială poate fi transferată către un cumpărător ulterior, |
| (e) indicarea faptului că serviciile de întreținere și piesele de schimb pot fi obținute în termen de șase ani de la încheierea contractului. |
| (3) Comerciantul furnizează certificatul de garanție pe un suport durabil. |
| (4) Nerespectarea alineatelor (2) sau (3) nu afectează validitatea garanției. |
Justificare
Textul reglementării garanțiilor comerciale se bazează pe propunerea Comisiei privind drepturile consumatorilor. Ar trebui introdus principiul transferabilității pentru a lua în considerare amploarea considerabilă a comerțului online între consumatori cu bunuri second-hand. În plus, ar trebui introdusă obligația producătorului de a garanta consumatorului, timp de cel puțin șase ani după achiziționare, prestarea de servicii pentru întreținere și livrarea de piese de schimb.
Amendamentul 173
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 143
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 143 | eliminat |
Momentul transferului riscurilor |
|
(1) Într-un contract între comercianți, riscurile sunt transferate în momentul în care cumpărătorul preia bunurile sau conținutul digital ori documentele care le reprezintă. |
|
(2) Alineatul (1) se aplică sub rezerva dispozițiilor articolelor 144, 145 și 146. |
|
Amendamentul 174
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 144
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 144 | eliminat |
Bunuri puse la dispoziția cumpărătorului |
|
(1) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului și cumpărătorul are cunoștință despre aceasta, riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile sau conținutul digital ar fi trebuit să fie recepționate, cu excepția cazului în care cumpărătorul avea dreptul să refuze preluarea bunurilor în conformitate cu articolul 113. |
|
(2) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului în alt loc decât la un sediu profesional al vânzătorului, riscurile sunt transferate în momentul în care livrarea este exigibilă și cumpărătorul are cunoștință despre faptul că bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția sa în acel loc. |
|
Amendamentul 175
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 145
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 145 | eliminat |
Transportul bunurilor |
|
(1) Prezentului articol se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care implică transportul de bunuri. |
|
(2) În cazul în care vânzătorul nu este obligat să predea bunurile într-un anumit loc, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul în care bunurile sunt predate primului transportator pentru a fi transmise cumpărătorului, în conformitate cu contractul. |
|
(3) În cazul în care vânzătorul este obligat să predea bunurile unui transportator într-un anumit loc, riscurile nu sunt transferate cumpărătorului până în momentul în care bunurile nu sunt predate transportatorului în locul respectiv. |
|
(4) Faptul că vânzătorul este autorizat să păstreze documente care atestă dreptul de a dispune de bunuri nu afectează transferarea riscurilor. |
|
Amendamentul 176
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 146
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 146 | eliminat |
Bunuri vândute în tranzit |
|
(1) Prezentul articol se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care implică bunuri vândute în tranzit. |
|
(2) Riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile au fost predate primului transportator. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele indică astfel, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul încheierii contractului. |
|
(3) În cazul în care, la data la care a fost încheiat contractul, vânzătorul știa sau se poate aștepta să fi știut că bunurile fuseseră pierdute sau deteriorate și nu a dezvăluit această informație cumpărătorului, riscurile pierderii sau deteriorării rămân în sarcina vânzătorului. |
|
Amendamentul 177
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 1 – articolul 147
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 147 | eliminat |
Aplicarea anumitor norme generale privind contractele de vânzare-cumpărare |
|
(1) Normele din capitolul 9 se aplică prezentei părți. |
|
(2) În cazul rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui contract de furnizare de conținut digital, se desființează de asemenea orice contracte de servicii conexe. |
|
Amendamentul 178
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 148 – alineatul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) Atunci când într-un contract între un comerciant și un consumator, serviciul conex include instalarea bunurilor, instalarea trebuie să fie de așa natură încât bunurile instalate să fie conforme cu contractul, în sensul articolului 101. | (4) Atunci când într-un contract între un comerciant și un consumator, serviciul conex include instalarea bunurilor, instalarea trebuie să fie de așa natură încât bunurile instalate să fie conforme cu contractul, în sensul articolului [...] (Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator). |
Amendamentul 179
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 148 – alineatul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea alineatului (2), nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului. | eliminat |
Amendamentul 180
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 149 – alineatul 1 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (1a) Prezentul articol nu aduce atingere obligației generale sau specifice prevăzute în legislația națională de a preîntâmpina producerea daunelor. |
Amendamentul 181
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 150 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Un prestator de servicii poate încredința executarea unei alte persoane, cu excepția cazului în care este necesară executarea personală de către prestatorul de servicii. | (Nu privește versiunea în limba română.) |
Amendamentul 182
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 150 – alineatul 1 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
. | (1a) Prestatorul de servicii trebuie să obțină acordul expres al consumatorului înainte de a încredința executarea unei alte persoane în conformitate cu alineatul (1). |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 150 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 152 (Obligația de a avertiza cu privire la costurile neprevăzute sau neeconomice) și articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului).
Amendamentul 183
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 150 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea alineatului (2), nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului. | eliminat |
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 150 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 152 (Obligația de a avertiza cu privire la costurile neprevăzute sau neeconomice) și articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului).
Amendamentul 184
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 151
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Atunci când pentru serviciul conex se plătește un preț separat și prețul nu este o sumă forfetară convenită la momentul încheierii contractului, prestatorul de servicii trebuie să ofere clientului o factură în care să se explice, într-un mod clar și inteligibil, modul în care a fost calculat prețul. | Atunci când pentru serviciul conex se plătește un preț separat și prețul nu este o sumă forfetară convenită la momentul încheierii contractului, prestatorul de servicii trebuie să ofere consumatorului o factură în care să se explice, într-un mod clar și inteligibil, modul în care a fost calculat prețul. |
Amendamentul 185
Propunere de regulament
Anexa I – partea IV – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Prestatorul de servicii trebuie să avertizeze clientul și să ceară consimțământul acestuia pentru a proceda la prestarea serviciului în cazul în care: | (1) În cazul în care consumatorul nu își exercită dreptul de a declara rezoluțiunea contractului în temeiul articolului [...] (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului), prestatorul de servicii trebuie să avertizeze consumatorul și să ceară consimțământul acestuia pentru a proceda la prestarea serviciului în cazul în care: |
Amendamentul 186
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 1 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(a) costul serviciului conex ar urma să fie mai mare decât cel menționat deja clientului de prestatorul de servicii sau | (a) costul serviciului conex ar urma să fie mai mare decât cel menționat deja consumatorului de prestatorul de servicii sau |
Amendamentul 187
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Prestatorul de servicii care nu obține consimțământul clientului în conformitate cu alineatul (1) nu are dreptul la un preț mai mare decât costul menționat deja sau, după caz, decât valoarea bunurilor sau a conținutului digital după ce serviciul conex a fost prestat. | (2) Prestatorul de servicii care nu obține consimțământul consumatorului în conformitate cu alineatul (1) nu are dreptul la un preț mai mare decât costul menționat deja sau, după caz, decât valoarea bunurilor sau a conținutului digital după ce serviciul conex a fost prestat. |
Amendamentul 188
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 2 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (2a) Valoarea indicată a costurilor serviciului conex este garantată în mod obligatoriu, cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod explicit. Este interzisă depășirea costurilor garantate în mod obligatoriu. |
Justificare
În cazul estimării costurilor este necesară o protecție specială a consumatorilor. Pe lângă estimarea neobligatorie a costurilor, în cazul căreia este permisă o depășire a costurilor, astfel cum se menționează la articolul 152 alineatele (1) și (2), trebuie reglementată și o estimare a costurilor cu caracter obligatoriu. Comerciantul trebuie să precizeze în mod explicit dacă este vorba doar de o estimare a costurilor fără caracter obligatoriu.
Amendamentul 189
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 3 – articolul 153
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 153 | eliminat |
Plata prețului |
|
(1) Clientul trebuie să plătească prețul pentru serviciul conex, în conformitate cu contractul. |
|
(2) Prețul trebuie plătit atunci când serviciul conex este prestat integral și obiectul serviciului conex este pus la dispoziția clientului. |
|
Amendamentul 190
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 3 – articolul 154
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 154 | eliminat |
Acordarea accesului |
|
În cazul în care este necesar ca prestatorul de servicii să obțină accesul în sediul clientului pentru a presta serviciul conex, clientul trebuie să acorde acest acces la ore rezonabile. |
|
Amendamentul 191
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Măsurile reparatorii aflate la dispoziția clientului | Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului |
Amendamentul 192
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) În cazul neexecutării unei obligații de către prestatorul de servicii, clientul are la dispoziție, cu adaptările prevăzute în prezentul articol, aceleași măsuri reparatorii precum cele prevăzute pentru cumpărător în capitolul 11, și anume: | (1) În cazul executării neconforme cu contractul a unei obligații de către prestatorul de servicii, consumatorul are la dispoziție următoarele măsuri reparatorii: |
Amendamentul 193
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), măsurile reparatorii aflate la dispoziția clientului sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate, indiferent dacă clientul este sau nu este un consumator. | (2) Fără a aduce atingere alineatului (3), măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate, în temeiul articolului [...] (Dreptul vânzătorului de a pune în conformitate). |
Amendamentul 194
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) În cazul unei instalări incorecte în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator prevăzute la articolul 101, măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului nu sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate. | (3) În cazul unei instalări incorecte prevăzute la articolul [...] (Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator), măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului nu sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate. |
Amendamentul 195
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 4
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(4) În cazul în care clientul este un consumator, acesta are dreptul de a declara rezoluțiunea contractului pentru orice caz de lipsă de conformitate a serviciului conex prestat, cu excepția situației în care lipsa de conformitate este nesemnificativă. | (4) Consumatorul are dreptul de a declara rezoluțiunea contractului pentru orice caz de lipsă de conformitate a serviciului conex prestat, cu excepția situației în care lipsa de conformitate este nesemnificativă. |
Amendamentul 196
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 5
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(5) Capitolul 11 se aplică cu adaptările necesare, în special: | eliminat |
(a) în ceea ce privește dreptul prestatorului de servicii de a pune în conformitate, în contractele încheiate între un comerciant și un consumator, termenul rezonabil prevăzut la articolul 109 alineatul (5) nu trebuie să depășească 30 de zile; |
|
(b) în ceea ce privește remedierea unei executări necorespunzătoare, articolele 111 și 112 nu se aplică și |
|
(c) articolul 156 se aplică în locul articolului 122. |
|
Amendamentul 197
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 5 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (5a) În cazul rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui contract de furnizare de conținut digital, se desființează, de asemenea, orice contracte de servicii conexe. |
Amendamentul 198
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 156
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 156 | eliminat |
Cerința de notificare a lipsei de conformitate în contractele de prestare de servicii conexe între comercianți |
|
(1) Într-un contract de prestare de servicii conexe între comercianți, clientul se poate prevala de o lipsă de conformitate numai în cazul în care clientul notifică prestatorului de servicii acest lucru într-un termen rezonabil, specificând natura lipsei de conformitate. |
|
Termenul începe să curgă din momentul în care serviciul conex este prestat integral sau din momentul în care clientul descoperă sau se poate aștepta să fi descoperit lipsa de conformitate, oricare din acestea intervine mai târziu. |
|
(2) Prestatorul de servicii nu se poate prevala de prezentul articol în cazul în care lipsa de conformitate se referă la fapte despre care prestatorul de servicii avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință și pe care acesta nu le-a dezvăluit clientului. |
|
Amendamentul 199
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 157
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Articolul 157 | eliminat |
Măsurile reparatorii aflate la dispoziția prestatorului de servicii |
|
(1) În cazul unei neexecutări din partea clientului, prestatorul de servicii are la dispoziție, cu adaptările prevăzute la alineatul (2), aceleași măsuri reparatorii precum cele prevăzute pentru vânzător în capitolul 13, și anume: |
|
(a) să ceară executarea; |
|
(b) să refuze executarea propriilor obligații; |
|
(c) să declare rezoluțiunea contractului și |
|
(d) să ceară dobândă asupra prețului sau daune-interese. |
|
(2) Capitolul 13 se aplică cu adaptările necesare. În special, articolul 158 se aplică în locul articolului 132 alineatul (2). |
|
Amendamentul 200
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – titlu
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Dreptul clientului de a refuza executarea serviciului | Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului |
Amendamentul 201
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Clientul poate, în orice moment, să notifice prestatorului de servicii faptul că prestarea sau prestarea viitoare a serviciului conex nu mai este necesară. | (1) Consumatorul poate, în orice moment, să notifice prestatorului de servicii faptul că prestarea sau prestarea viitoare a serviciului conex nu mai este necesară. |
Amendamentul 202
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – alineatul 2 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) În cazul în care există o notificare în temeiul alineatului (1): | eliminat |
Amendamentul 203
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – alineatul 2 – litera b
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(b) în cazul în care nu există cauze de rezoluțiune în temeiul niciunei alte dispoziții, clientul datorează în continuare plata prețului, mai puțin cheltuielile pe care prestatorul de servicii le-a economisit sau se poate aștepta să le fi economisit prin faptul că nu a mai fost necesar să finalizeze prestarea. | (b) în cazul în care nu există cauze de rezoluțiune în temeiul niciunei alte dispoziții, consumatorul datorează în continuare plata prețului, mai puțin cheltuielile pe care prestatorul de servicii le-a economisit sau se poate aștepta să le fi economisit prin faptul că nu a mai fost necesar să finalizeze prestarea. |
Amendamentul 204
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158a |
| Caracterul imperativ al directivei |
| Dacă legea aplicabilă contractului este cea a unui stat membru, consumatorii nu pot renunța la drepturile care le sunt conferite prin măsurile naționale de transpunere a prezentei directive. |
| Orice clauză contractuală prin care se renunță sau se restrâng în mod direct sau indirect drepturi afirmate de prezenta directivă nu este obligatorie pentru consumator. |
Justificare
Pentru a asigura coerența cu Directiva 2011/83/UE, dispozițiile finale din aceasta, adaptate corespunzător, ar trebui preluate în prezenta directivă. A se vedea articolul 25 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 205
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 b (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158b |
| Contracte-model |
| Comisia prezintă clauzele și condițiile standard în termen de [un an] de la transpunerea prezentei directive. |
Amendamentul 206
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 c (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158c |
| Campanie de informare |
| Comisia realizează o campanie de informare pentru a informa întreprinderile de la nivel național cu privire la aceste clauze standard pentru tranzacțiile online ale consumatorilor pe baza normelor europene. |
Amendamentul 207
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 d (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158d |
| Raportarea de către Comisie cu privire la durabilitatea planificată |
| Până la data de […], Comisia |
| (a) efectuează cercetări în vederea identificării, a analizării și a evaluării impactului durabilității planificate asupra ciclului de viață al produselor și |
| (b) prezintă un raport Parlamentului European referitor la transpunerea prezentei directive cu măsurile necesare pentru a aborda problematica durabilității planificate a produselor. |
Justificare
Durabilitatea planificată este o practică curentă care vizează reducerea ciclului de viață a unui produs. Actualul acquis nu abordează această problemă. În consecință, este necesar să se evalueze măsura în care această practică va afecta ciclul de viață al unui produs în raport cu drepturile la garanție existente (de exemplu, produsele proiectate să se defecteze după expirarea garanției de doi ani în unele state membre care au transpus perioada minimă prevăzută de Directiva din 1999 privind vânzarea de bunuri de consum) și care sunt măsurile necesare pentru a descuraja sau a penaliza durabilitatea planificată.
Amendamentul 208
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 e (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158e |
| Dreptul de recurs |
| (1) În cazul în care vânzătorul final este responsabil față de consumator pentru o neconformitate datorată unui act sau unei omisiuni a producătorului, a unui vânzător anterior sau a altui intermediar, vânzătorul final are dreptul să solicite măsuri reparatorii din partea persoanei sau persoanelor responsabile din lanțul contractual. |
| (2) Statele membre stabilesc măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) și condițiile de exercitare. |
Justificare
Acest amendament încorporează articolul 4 din Directiva din 1999 privind vânzarea de bunuri de consum.
Amendamentul 209
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 f (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158f |
| Asigurarea punerii în aplicare a prezentei directive |
| (1) Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a garanta respectarea prezentei directive. |
| (2) Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispoziții care permit unuia sau mai multora dintre următoarele organisme, astfel cum este stabilit de legislația națională, să introducă o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a organelor administrative competente, în temeiul legislației naționale, pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern de transpunere a prezentei directive: |
| (a) organismele publice sau reprezentanții acestora; |
| (b) organizațiile de protecție a consumatorilor care au un interes legitim în protejarea consumatorilor; |
| (c) organizații profesionale care au un interes legitim să acționeze. |
Justificare
A se vedea articolul 23 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 210
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 g (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158g |
| Sancțiuni |
| (1) Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și întreprind toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. |
| (2) Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la […] și îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară care le afectează. |
Justificare
A se vedea articolul 24 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 211
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 h (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158h |
| Raportare și revizuirea legislației privind clauzele contractuale abuzive |
| Până la data de […], Comisia înaintează Parlamentului European un raport referitor la aplicarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii în diferite sectoare care intră sub incidența aplicării sale și, după caz, prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri de modificare a acesteia. |
Justificare
Directiva privind clauzele contractuale abuzive reprezintă legislația orizontală a UE care reglementează clauzele contractuale în raport cu consumatorii și condițiile din diferitele sectoare. În cadrul revizuirii acquis-ului privind protecția consumatorilor, Comisia Europeană ar trebui să efectueze o evaluare a aplicării acestei legislații pentru a identifica problemele asociate contractelor încheiate cu consumatorii pe diferitele piețe (de exemplu, furnizarea de conținut digital, de servicii de telecomunicații, de energie etc.), probleme care ar trebui să fie abordate în cadrul unei eventuale revizuiri a Directivei 93/13/CEE.
Amendamentul 212
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 i (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158i |
| Rapoartele Comisiei și revizuirea |
| Până la data de […], Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive. Dacă este cazul, raportul este însoțit de propuneri legislative pentru a adapta prezenta directivă la evoluțiile din domeniul drepturilor consumatorilor. |
Justificare
Ar trebui stabilită obligația de raportare a Comisiei, astfel încât organele legislative ale UE, Consiliul și Parlamentul European, să fie informate în mod adecvat cu privire la transpunerea prezentei directive și evoluțiile legate de aceasta și să poată fi formulate propuneri de adaptare acolo unde este cazul.
Amendamentul 213
Propunere de regulament
Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 j (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| Articolul 158j |
| Aspecte privind punerea în aplicare |
| (1) Statele membre adoptă și publică, până la […], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei, sub formă de documente, textul acestor măsuri. Comisia folosește aceste documente pentru întocmirea raportului menționat la articolul [...] (Rapoartele Comisiei și revizuirea). |
| Ele aplică aceste măsuri de la […]. |
| Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. |
| (2) Dispozițiile prezentei directive se aplică contractelor încheiate cu consumatorii după […]. |
Justificare
A se vedea articolul 28 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 214
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – capitolul 16 – secțiunea 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 215
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – capitolul 16 – secțiunea 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 216
Propunere de regulament
Anexa I – partea VI – capitolul 16 – secțiunea 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 217
Propunere de regulament
Anexa I – partea VII – capitolul 17
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 218
Propunere de regulament
Anexa I – partea VIII – capitolul 18
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Amendamentul 219
Propunere de regulament
Anexa I – apendicele 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
Justificare
Dreptul de retragere este deja reglementat de Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 220
Propunere de regulament
Anexa I – apendicele 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Model de formular de retragere | eliminat |
(prezentul formular se trimite înapoi completat doar dacă doriți să vă retrageți din contract) |
|
– Către [aici comerciantul completează: numele său/denumirea sa, adresa geografică și, dacă este disponibil, numărul de fax și adresa de e-mail]: |
|
– Vă informez/vă informăm* prin prezenta cu privire la retragerea mea/noastră* din contractul referitor la vânzarea următoarelor bunuri*/furnizarea următorului conținut digital/prestarea următoarelor servicii conexe* |
|
– Comandate la data*/ primite la data* |
|
– Numele consumatorului (consumatorilor) |
|
– Adresa consumatorului (consumatorilor) |
|
– Semnătura consumatorului (consumatorilor) (doar în cazul în care acest formular este notificat în scris) |
|
– Data |
|
* A se elimina mențiunea inutilă, după caz. |
|
Justificare
Dreptul de retragere este deja reglementat de Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul 221
Propunere de regulament
Anexa II
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
[...] | eliminat |
PROCEDURĂ
Titlu | Legislația comună europeană în materie de vânzare | |||
Referințe | COM(2011)0635 – C7-0329/2011 – 2011/0284(COD) | |||
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen | JURI 25.10.2011 |
|
|
|
Aviz emis de către Data anunțului în plen | IMCO 25.10.2011 | |||
Comisie(i) asociată(e) - data anunțului în plen | 24.5.2012 | |||
Examinare în comisie | 31.5.2012 | 24.9.2012 | 21.2.2013 | 21.3.2013 |
| 30.5.2013 | 18.6.2013 |
|
|
Data adoptării | 9.7.2013 |
|
|
|
Rezultatul votului final | +: –: 0: | 22 17 1 | ||
Membri titulari prezenți la votul final | Claudette Abela Baldacchino, Pablo Arias Echeverría, Adam Bielan, Preslav Borissov, Birgit Collin-Langen, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Vicente Miguel Garcés Ramón, Evelyne Gebhardt, Thomas Händel, Małgorzata Handzlik, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Edvard Kožušník, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Franz Obermayr, Sirpa Pietikäinen, Phil Prendergast, Robert Rochefort, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Emilie Turunen, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler | |||
Membri supleanți prezenți la votul final | Jürgen Creutzmann, Ashley Fox, María Irigoyen Pérez, Othmar Karas, Roberta Metsola, Olle Schmidt, Olga Sehnalová, Marc Tarabella, Sabine Verheyen | |||
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final | Diane Dodds, Francesco Enrico Speroni, Cornelis de Jong | |||