Comisia pentru afaceri juridice
Președintele
25.4.2016
Doamnei Vicky Ford
Președintă
Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor
BRUXELLES
Subiect: Aviz referitor la temeiul juridic al Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente ( COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD) )
Doamnă Președintă,
Prin scrisoarea dumneavoastră din 29 februarie 2016 ați sesizat Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru examinarea pertinenței temeiului juridic al propunerii menționate mai sus a Comisiei.
Comisia a examinat chestiunea menționată mai sus în cursul reuniunii sale din 21 aprilie 2016.
I - Context
Prin scrisoarea din 29 februarie 2016, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) i-a solicitat Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, un aviz privind pertinența temeiului juridic al propunerii menționate mai sus.
Propunerea Comisiei este întemeiată pe articolul 33 din TFUE, care vizează cooperarea în domeniul vamal, conferindu-i Uniunii competența de a acționa în acest domeniu în conformitate cu procedura legislativă ordinară.
Raportoarea responsabilă pentru propunerea sus-menționată în cadrul Comisiei IMCO a considerat că articolul 114 din TFUE, care vizează apropierea actelor legislative având drept obiect instituirea și funcționarea pieței interne, reflectă în mai mare măsură obiectivele propunerii și ar permite alinierea acesteia la dispozițiile Codului vamal al Uniunii[1], al cărui temei juridic este, de asemenea, articolul 114 din TFUE.
II - Propunerea
Cu toate că legislația vamală este armonizată și intră în domeniul de competență al UE, statele membre își păstrează în continuare prerogativele de a adopta măsuri legislative cu privire la sancțiunile aplicabile și la cazurile de încălcare a dispozițiilor vamale.
În conformitate cu programul Vamă 2013, Comisia evaluat sistemele naționale existente la nivelul a 24 de state membre care reglementează sancțiunile în domeniul vamal și încălcările dispozițiilor vamale.[2] Comisia a remarcat existența unui număr semnificativ de variații între aceste regimuri și a considerat că aceste diferențe au implicații negative. Consecințele acestei stări de fapt pot fi resimțite nu numai la nivel internațional, ci și în spațiul european, întrucât diferențele existente la nivelul sistemelor de asigurare a respectării legislației vamale pot crea obstacole suplimentare în calea unei gestiuni eficace a uniunii vamale. În plus, consecințele acestor diferențe pe plan normativ vor fi resimțite și de către operatorii economici și vor afecta și condițiile concurenței echitabile, care reprezintă fundamentul pieței interne. Comisia recunoaște, la punctul 1.1 din expunerea de motive și în considerentul (3) al propunerii sale, faptul că aceste diferențe reprezintă motivul pentru care prezenta propunere legislativă este necesară.
La punctul 2.2 din expunerea de motive, Comisia a subliniat, în contextul evaluării de impact a propunerii, următoarele: „[...] De asemenea, introducerea anumitor facilități și simplificări în legislația vamală a Uniunii și accesul [operatorilor economici autorizați (AEO)] la acestea reprezintă un motiv puternic pentru a se consolida în continuare cooperarea între statele membre.”
În cuprinsul propunerii se instituie o listă comună de acte și omisiuni care ar trebui să fie considerate încălcări ale Codului vamal al Uniunii (CVU), precum și ale legislațiilor vamale ale altor jurisdicții; sunt stipulate, de asemenea, încălcările cu răspundere obiectivă, precum și încălcările comise intenționat sau din neglijență (articolele 1-5 din propunere). Articolul 6 conține dispoziții detaliate cu privire la instigarea sau complicitatea la actele menționate anterior, calificate drept încălcări, precum și la favorizarea și tentativa de comitere a unor astfel de acte. Articolul 7 din propunere se referă la erorile comise de autoritățile vamale, iar articolul 8 se referă la răspunderea persoanelor juridice. La articolele 9-12 sunt stabilite limitele materiale aplicabile sancțiunilor și principiile care trebuie să fie respectate la impunerea acestor sancțiuni. Articolele 13 și 14 conțin dispoziții procedurale, referitoare la termenele de prescripție și la suspendarea procedurilor administrative. Articolul 15 stabilește criteriile pe baza cărora poate fi exercitată competența asupra cazurilor de încălcare a dispozițiilor vamale. Articolul 16 face referire la cooperarea dintre statele membre, precum și la obligația acestora de a face schimb de informații și introduce cerința referitoare la aplicarea principiului ne bis in idem, care stipulează că nu pot fi inițiate proceduri care vizează aceleași fapte în mai mult de un stat membru. Articolul 17 stabilește obligația statelor membre de a garanta faptul că autoritățile vamale au posibilitatea de a impune sechestrul asupra oricăror instrumente utilizate pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale. La finalul propunerii sunt stipulate dispoziții cu privire la elaborarea de rapoarte și la măsurile de verificare a transpunerii directivei (articolele 18-21).
III - Temeiul juridic propus
La elaborarea prezentei propuneri, a fost propus drept temei juridic articolul 33 din TFUE, care conține următoarele dispoziții:
CAPITOLUL 2
COOPERAREA VAMALĂ
Articolul 33
(ex-articolul 135 TCE)
În cadrul domeniului de aplicare a tratatelor, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în vederea consolidării cooperării vamale între statele membre și între acestea și Comisie.
Conform celor menționate mai sus, s-a propus includerea în temeiul juridic a articolului 114 din TFUE (subliniere adăugată:
CAPITOLUL 3
APROPIEREA LEGISLAȚIILOR
Articolul 114
(ex-articolul 95 TCE)
1. Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, dispozițiile următoare se aplică în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 26. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne. [...])
IV - Jurisprudență
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, „alegerea temeiului juridic pentru o măsură comunitară trebuie să se bazeze pe factori obiectivi care pot fi supuși controlului juridic, printre care figurează în special scopul și conținutul măsurii”[3]. Prin urmare, alegerea unui temei juridic incorect poate justifica anularea actului în cauză.
În principiu, o măsură se fundamentează pe un singur temei juridic. Un dublu temei juridic poate fi utilizat numai în cazul în care o măsură urmărește simultan mai multe scopuri sau are mai multe componente conexe, fără ca unul să fie secundar și indirect în raport cu celălalt,[4] cu condiția ca procedurile stabilite pentru fiecare temei juridic să nu fie incompatibile.[5]
V - Analiză
Articolul 33 din TFUE a fost inclus în temeiul juridic al altor acte legislative adoptate în domeniul cooperării vamale, cum ar fi Regulamentul de stabilire a CVU și Regulamentul Vamă 2020.[6] Nu există o definiție explicită a noțiunii de cooperare vamală, însă, având în vedere că acest termen este menționat la titlul II: „Libera circulație a mărfurilor” capitolul 2: „Cooperarea vamală” din TFUE, el a fost utilizat în mod sistematic în legătură cu aspectele care vizează Uniunea vamală, de exemplu în legătură cu taxele vamale, prevenirea fraudei și controalele asupra mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al UE.[7] Articolul 33 din TFUE este, prin urmare, temeiul juridic corect atunci când se elaborează acte referitoare la cadrul de cooperare dintre autoritățile vamale.
Articolul 114 din TFUE constituie temeiul juridic pentru măsurile de armonizare din cadrul pieței interne. În cazul măsurilor de armonizare care au drept temei juridic acest articol, condiția prealabilă este existența unor divergențe între legislațiile statelor membre, de natură să provoace o perturbare a comerțului în cadrul pieței interne. Articolul susmenționat poate fi utilizat în situațiile în care există probabilitatea apariției unor astfel de divergențe între legislațiile naționale, însă situațiile avute în vedere nu pot fi pur ipotetice. Curtea a utilizat această formulă în jurisprudența sa în repetate rânduri, deși nu a definit „probabilitatea”. Totuși, Curtea nu a acceptat în nicio situație utilizarea articolului 114 din TFUE ca temei juridic pentru actele legislative atunci când a constatat că nu există divergențe între legislațiile naționale și că nu este probabil ca acestea să apară.
Potrivit jurisprudenței Curții, măsurile avute în vedere de dispozițiile articolului 114 din TFUE au drept obiectiv îmbunătățirea condițiilor de instituire și funcționare a pieței interne și trebuie să urmărească în mod efectiv acest obiectiv, contribuind la eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a mărfurilor sau a libertății de a furniza servicii sau la eliminarea denaturărilor concurenței.[8]
Propunerea Comisiei urmărește să soluționeze problemele cauzate de diferențele dintre regimurile care reglementează încălcările dispozițiilor vamale și sancțiunile conexe în cadrul pieței europene. Astfel cum se menționează în preambulul propunerii, precum și în expunerea de motive, aceste diferențe apar la trei niveluri: în primul rând, la nivel internațional, în acest caz Uniunea Europeană având obligația de a garanta respectarea obligațiilor internaționale care îi revin; în al doilea rând, în cadrul uniunii vamale, obiectivul vizat fiind asigurarea unei gestiuni mai eficace a uniunii vamale; în al treilea rând, la nivelul pieței interne, în situațiile în care Comisia recunoaște că actualul status quo nu asigură condiții echitabile de concurență, ca urmare a faptului că operatorii economici nu acționează în aceleași condiții și cu respectarea acelorași norme. Prin urmare, propunerea nu vizează doar consolidarea cooperării vamale, ci urmărește, totodată, să soluționeze problema denaturării pieței interne, cu ajutorul unui set uniform de norme care urmează să fie aplicate în toate cele 28 de state membre.
Majoritatea dispozițiilor propunerii sunt, într-adevăr, menite să instituie o listă uniformă de sancțiuni administrative aplicabile încălcărilor și să stabilească în mod clar ce acte și omisiuni ar trebui să fie considerate încălcări. Chiar dacă unele dispoziții vizează în mod strict aspecte legate de cooperare [articolul 15 alineatul (2) și articolul 16], cum ar fi aspectele legate de schimbul de informații, cele mai multe dispoziții urmăresc apropierea reglementărilor naționale.
După cum a recunoscut Curtea, se poate recurge la un temei juridic dublu atunci când cele două dispoziții juridice sunt intrinsec legate de actul legislativ în cauză. În acest caz, având în vedere scopul și conținutul directivei propuse, obiectivul de a asigura o gestionare mai eficace a uniunii vamale și cel de a garanta că operatorii economici sunt supuși acelorași norme, fără a putea beneficia de avantaje în statele membre mai permisive, nu pot fi separate.
Propunerea nu se limitează la consolidarea cooperării vamale dintre statele membre, ci își propune să abordeze în mod activ problema denaturării pieței interne, generată de diferențele dintre regimurile naționale. Prin urmare, temeiul juridic reprezentat de articolul 33 din TFUE ar trebui completat prin articolul 114 din TFUE. Ambele dispoziții sunt strâns legate, fără ca una să fie accesorie în raport cu cealaltă.
Ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 114 din TFUE, consultarea Comitetului Economic și Social European este obligatorie.
VI – Concluzii și recomandări
Articolele 33 și 114 din TFUE constituie temeiul juridic corect al propunerii.
Prin urmare, în cursul reuniunii sale din 21 aprilie 2016, Comisia pentru afaceri juridice a hotărât, cu 17 de voturi pentru, 3 împotrivă și nicio abținere[9], să recomande că temeiul juridic corespunzător pentru propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente ar trebui să fie articolele 33 și 114 din TFUE.
Vă asigur, Doamnă Președintă, de înalta mea considerație.
Pavel Svoboda