Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Zimbabwe, în special cea din 7 februarie 2013

Texte adoptate, P7_TA(2013)0059.

–   având în vedere declarațiile locale ale UE din 11 martie 2015 și 9 aprilie 2015 referitoare la răpirea lui Itai Dzamara,

–   având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 februarie 2014 în numele UE privind reanalizarea relațiilor UE-Zimbabwe,

–   având în vedere Deciziile Consiliului 2014/98/PESC din 17 februarie 2014

JO L 50, 20.2.2014, p. 20.

–   având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) din 18 ianuarie 2013 privind recentele atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului în preajma alegerilor,

–   având în vedere acordul politic global semnat în 2008 de către principalele trei partide politice, ZANU PF, MDC-T și MDC;

–   având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 privind Zimbabwe și Decizia de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012

JO L 54, 28.2.2012, p. 20.

–   având în vedere Carta africană privind drepturile omului și drepturile popoarelor din 27 iunie 1981, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–   având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–   având în vedere Acordul de la Cotonou,

–   având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât la 9 martie 2015, Itai Dzamara, un important activist pentru drepturile omului din Zimbabwe, lider al mișcării Occupy Africa Unity Square și dizident al regimului președintelui Mugabe, a fost, conform relatărilor, răpit de cinci persoane înarmate neidentificate în suburbiile orașului Harare; întrucât nu se știe încă unde se află și există preocupări serioase cu privire la siguranța sa și la protecția drepturilor sale;

B.  întrucât în lunile de dinaintea răpirii sale, dl Dzamara a condus mai multe proteste pașnice împotriva deteriorării situației politice și economice din Zimbabwe; întrucât cu două zile înainte, dl Dzamara s-a adresat participanților la o demonstrație politică organizată de partidul din opoziție, Mișcarea pentru schimbare democratică – Tsvangirai (MDC-T), îndemnând la proteste în masă împotriva represiunilor din ce în ce mai accentuate și a situației economice din ce în ce mai proaste din țară, solicitându-i președintelui Mugabe să demisioneze și cerând reformarea sistemului electoral;

C. întrucât, până în prezent, guvernul a păstrat tăcerea cu privire la dispariția dlui Dzamara, fapt care a stârnit suspiciunea că statul ar putea fi responsabil în rândul opiniei publice; întrucât partidul aflat la putere, ZANU-PF, neagă dispariția sa forțată și o denunță ca fiind o înscenare organizată de partidele din opoziție;

D. întrucât o hotărâre a Înalții Curți din 13 martie impunea autorităților din Zimbabwe să organizeze acțiuni de căutare a dlui Dzamara și să prezinte Curții din două în două săptămâni rapoarte privind progresele realizate până când se află unde se află acesta; întrucât acest ordin al Înaltei Curți a fost ignorat de autoritățile responsabile de punerea sa în aplicare, iar autoritățile statului nu au respectat încă această hotărâre;

E.  întrucât dl Dzamara a fost victima mai multor atacuri ale susținătorilor partidului aflat la putere, ZANU-PF, și ale unor polițiști în uniformă; întrucât în noiembrie 2014 aproximativ 20 de polițiști în uniformă i-au pus cătușe dlui Dzamara și l-au bătut până când acesta și-a pierdut cunoștința, atacându-l și pe avocatul său, Kennedy Masiye;

F.  întrucât la 27 aprilie 11 persoane au fost reținute în Harare după ce au participat la o procesiune de susținere a lui Itai Dzamara în urma dispariției sale; întrucât activiștii au fost ținuți în arest timp de șase ore;

G. întrucât, după răpirea dlui Dzamara, soția sa, Sheffra Dzamara, a solicitat Înaltei Curți din Harare să oblige poliția și Organizația centrală de informații (CIO) să îi caute soțul; întrucât în timpul audierilor poliția și CIO au negat că ar ști unde se află Dzamara; întrucât Sheffra Dzamara a declarat la începutul lunii aprilie că persoane neidentificate o supraveghează în permanență și că se teme pentru viața ei;

H. întrucât situația actuală din Zimbabwe în ceea ce privește drepturile omului și democrația se înrăutățește și există relatări permanente privind hărțuirea și încălcarea drepturilor omului cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și membrii societății civile din Zimbabwe;

I.   întrucât poliția abuzează deseori de legi existente, cum ar fi legea privind ordinea publică și securitatea (POSA) și legea privind accesul la informații și protecția vieții private (AIPPA), pentru a interzice întruniri și adunări publice legale;

J.   întrucât libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații;

K. întrucât în februarie 2015 UE a reluat acordarea de ajutoare Republicii Zimbabwe, sub forma unui program indicativ național în valoare de 234 milioane de euro, destinat să ajute Zimbabwe să devină o țară mai democratică și prosperă, iar Consiliul European a decis să mențină câteva din sancțiunile împotriva Republicii Zimbabwe; întrucât doar președintele Robert Mugabe, soția sa și o societate din domeniul apărării fac în continuare obiectul înghețării activelor și interdicției de călătorie; întrucât rămâne în vigoare și un embargou al UE asupra armelor;

L.  întrucât la 16 martie 2013 a fost adoptată prin referendum o nouă constituție, cu scopul declarat de curățare a politicii, dar în practică progresele sunt lente și situația drepturilor omului este în continuare vulnerabilă,

1.  condamnă ferm dispariția forțată a apărătorului drepturilor omului, Itai Dzamara și solicită eliberarea sa imediată și necondiționată;

2.  îndeamnă guvernul Republicii Zimbabwe să ia toate măsurile necesare pentru a îl găsi pe dl Dzamara și a aduce în fața justiției toate persoanele responsabile; invită guvernul să respecte pe deplin ordinul Înaltei Curți, care îi îndrumă să îl caute pe dl Dzamara;

3.  invită autoritățile din Zimbabwe să asigure siguranța și securitatea soției și familiei sale, precum și a colegilor și susținătorilor săi;

4.  este profund îngrijorat în legătură cu rapoartele organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului privind accentuarea violențelor politice și a hărțuirii opoziției politice, precum și cu restricțiile și intimidarea grave cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, care sunt deseori bătuți de poliție și arestați pe baza unor acuzații false; regretă faptul că de la ultimele alegeri și de la adoptarea noii constituții în 2013, s-au făcut puține progrese în ceea ce privește statul de drept și în special reformarea situației drepturilor omului;

5.  îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să investigheze acuzațiile privind utilizarea excesivă a forței și alte încălcări ale drepturilor omului săvârșite de poliție și funcționari publici și să îi tragă pe aceștia la răspundere;

6.  reamintește responsabilitatea generală a guvernului Republicii Zimbabwe de a asigura siguranța tuturor cetățenilor săi; invită autoritățile din Zimbabwe să pună în aplicare prevederile Declarației universale a drepturilor omului, ale Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor și ale instrumentelor regionale privind drepturile omului ratificate de Zimbabwe;

7.  reamintește faptul că în temeiul acordului politic global (APG), Zimbabwe s-a angajat să se asigure că atât legislația sa, cât și procedurile și practicile respectă principiile și legislația internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare;

8.  ia act de instituirea Comisiei pentru drepturile omului din Zimbabwe, însă se arată îngrijorat de faptul că acesteia nu i s-a asigurat o capacitate semnificativă pentru a acționa în mod independent și a-și îndeplini obiectivele cu privire la aspectele presante în materie de drepturile omului cu care se confruntă țara;

9.  solicită, prin urmare, acțiuni concertate ale comunității internaționale, în special ale Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC); consideră că această organizație regională are un rol important ca garant al APG, insistând, printre altele, asupra punerii în aplicare a acordului și mai ales a articolului 13 din acesta, pentru a se garanta intervenția obiectivă și echidistantă a forțelor de poliție și a altor forțe de securitate;

10. îndeamnă guvernul Republicii Zimbabwe și pe președintele Mugabe să respecte obligațiile internaționale și prevederile tratatelor internaționale semnate de Zimbabwe și care garantează respectarea statului de drept și a drepturilor civile și politice;

11. solicită UE să își intensifice dialogul politic privind drepturile omului pe baza articolului 8 din Acordul de la Cotonou și, în special, să încurajeze guvernul să abroge sau să modifice în mod corespunzător legea privind ordinea publică și securitatea și legea privind accesul la informații și protecția vieții private, pentru a opri utilizarea lor abuzivă;

12. deplânge absența unei clauze ferme și obligatorii privind drepturile omului în cadrul acordului interimar de parteneriat economic (APE) încheiat cu patru state din Africa Orientală și Australă, printre care și Zimbabwe;

13. ia act de ridicarea sancțiunilor stabilită de UE și sprijină măsurile specifice care rămân în prezent în vigoare împotriva președintelui și soției acestuia, precum și embargoul asupra armelor, care reprezintă un răspuns la situația politică și a drepturilor omului din Zimbabwe;

14. consideră că promovarea democrației și protecția drepturilor omului și a statului de drept sunt esențiale dacă se dorește ca Zimbabwe să devină o țară liberă și prosperă;

15. invită delegația UE la Harare să continue să ofere asistență Republicii Zimbabwe în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului; insistă asupra faptului că UE trebuie să se asigure că finanțarea pentru dezvoltare acordată Republicii Zimbabwe răspunde în mod eficient nevoilor populației, în special prin intermediul organizațiilor societății civile, și că reformele politice și economice finanțate de acest instrument sunt puse în aplicare;

16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe, Comisiei Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Secretarului General al Commonwealth-ului.