Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Zimbabwe,

–  având în vedere declarația locală a UE privind guvernanța locală din 30 iunie 2016,

–  având în vedere declarația locală a UE privind violența din 12 iulie 2016,

–  având în vedere declarația locală comună a UE privind răpirea lui Itai Dzamara din 9 martie 2017,

–  având în vedere comunicatul de presă al Comisiei pentru drepturile omului în Zimbabwe referitor la protestele publice și comportamentul poliției,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2016/220/PESC din 15 februarie 2016 privind prelungirea măsurilor restrictive împotriva Zimbabwe până la 20 februarie 2017

JO L 40, 17.2.2016, p. 11.

–  având în vedere declarația din 19 februarie 2014 a Înaltului Reprezentant în numele Uniunii referitoare la revizuirea relațiilor dintre UE și Zimbabwe,

–  având în vedere acordul politic global semnat în 2008 de către principalele trei partide politice, și anume ZANU PF, MDC-T și MDC,

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 privind Zimbabwe și Decizia de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012 de punere în aplicare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe

JO L 54, 28.2.2012, p. 20.

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și drepturilor popoarelor din iunie 1981, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau a convingerilor,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din decembrie 1948,

–  având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât poporul Republicii Zimbabwe a suferit timp de mulți ani sub un regim autoritar condus de Președintele Mugabe, care se menține la putere prin corupție, violență, alegeri compromise de nereguli și un aparat de securitate brutal; întrucât poporul Republicii Zimbabwe nu a cunoscut libertatea adevărată de zeci de ani, iar multe persoane cu vârsta mai mică de treizeci de ani au cunoscut, astfel, doar o viață de sărăcie și represiune violentă;

B.  întrucât mișcarea independentă #ThisFlag lansată pe rețelele de socializare de Evan Mawarire, pastor și apărător al drepturilor omului care locuiește la Harare, a catalizat frustrarea cetățenilor exasperați de regimul Mugabe cu ocazia protestelor de anul trecut îndreptate împotriva pasivității guvernului, care nu face nimic împotriva corupției, impunității și sărăciei; întrucât pastorul Mawarire a adresat un apel guvernului să facă ceva în privința economiei în declin și a nerespectării drepturilor omului; întrucât mișcarea #ThisFlag a atras susținători din rândul bisericii și al clasei de mijloc, care până atunci se ținuseră departe de protestele politice în stradă;

C.  întrucât pastorul Evan Mawarire a mai fost deja arestat sub acuzația de incitare la săvârșirea de violențe publice, fiind eliberat în iulie 2016 și întrucât el a părăsit ulterior Zimbabwe în aceeași lună temându-se pentru siguranța sa și a familiei sale;

D.  întrucât la 1 februarie 2017 pastorul Evan Mawarire a fost arestat pe aeroportul din Harare la întoarcerea sa în Zimbabwe; întrucât inițial el a fost acuzat de „acțiuni subversive împotriva unui guvern constituțional” în temeiul articolului 22 din Codul de procedură penală, infracțiune pasibilă de pedeapsa cu închisoarea de până la 20 de ani; întrucât, la 2 februarie, i s-a adus o nouă acuzație, aceea de insultare a drapelului național, potrivit articolului 6 din Legea privind drapelul statului Zimbabwe; întrucât pastorul Mawarire a fost eliberat pe cauțiune doar după nouă zile petrecute în arest;

E.  întrucât, într-o declarație publică, Comisia pentru drepturile omului în Zimbabwe s-a arătat profund îngrijorată de brutalitatea și comportamentul violent al poliției, afirmând că au fost încălcate drepturile fundamentale ale demonstranților, și cerut autorităților din Zimbabwe să facă cercetări și să-i aducă pe vinovați în fața justiției;

F.  întrucât Itai Dzamara, jurnalist și activist politic, a fost răpit la 9 martie 2015 de cinci bărbați neidentificați la o frizerie din Harare; întrucât Înalta Curte a comandat guvernului să îl caute pe Dzamara și să raporteze Curții din două în două săptămâni progresele înregistrate, până când o să-l găsească; întrucât soarta dlui Dzamara rămâne necunoscută;

G.  întrucât Promise Mkwananzi, liderul mișcării #Tajamuka, o mișcare socială legată de ieșirea în stradă din iulie, a fost arestat și acuzat de incitare la violențe publice, în urma apelului său la „shutdown 3.0”, închidere a băncilor și magazinelor programată pentru 31 august 2016, fiind eliberat pe cauțiune; întrucât altă activistă a mișcării #Tajamuka, dna Linda Masarira, care a fost arestată mai înainte în mai 2015 și a fost cercetată în stare de libertate, a fost arestată din nou în timpul protestelor din iulie 2016;

H.  întrucât măsurile restrictive luate de UE împotriva regimului din Zimbabwe au fost reînnoite în februarie 2017 până în 20 februarie 2018; întrucât măsurile de înghețare a activelor și de interzicere a călătoriilor vor continua să se aplice în cazul Președintelui Mugabe, al lui Grace Mugabe și al industriei de armament din Zimbabwe; întrucât va continua să se aplice un embargo asupra armelor; întrucât UE a ridicat restricțiile ce priveau 78 de persoane și 8 entități;

I.  întrucât Zimbabwe face parte dintre părțile semnatare ale Acordului de la Cotonou, al cărui articol 9 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării dintre ACP și UE;

J.  întrucât s-au alocat 234 de milioane de euro pentru programul indicativ național (PIN) din Zimbabwe pentru perioada 2014-2020, în cadrul celui de al unsprezecelea Fond european de dezvoltare, această sumă urmând să fie concentrată pe trei sectoare principale, și anume sănătate, dezvoltarea economică bazată pe agricultură, precum și guvernanță și consolidarea instituțiilor,

1.  regretă arestarea pastorului Evan Mawarire; subliniază că eliberarea sa pe cauțiune nu este suficientă și că acuzațiile cu motivație politică împotriva lui trebuie retrase definitiv;

2.  le cere autorităților din Zimbabwe să aibă grijă ca sistemul judiciar să nu fie folosit abuziv pentru a-i vâna, hărțui sau intimida pe apărătorii drepturilor omului, ca pastorul Evan Mawarire;

3.  crede că libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații; atrage atenția că exprimarea opiniei într-un mod non-violent este un drept constituțional al tuturor cetățenilor din Zimbabwe și le reamintește autorităților obligația de a proteja drepturile tuturor cetățenilor;

4.  este profund preocupat de relatările organizațiilor drepturilor omului despre violența politică și despre restricțiile și intimidările la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului; regretă faptul că de la ultimele alegeri și de la adoptarea noii constituții în 2013, s-au făcut puține progrese în ceea ce privește statul de drept și, în special, reformarea situației drepturilor omului;

5.  solicită autorităților din Zimbabwe să dea de urma dlui Dzamara și să îi aducă în fața justiției pe cei vinovați de răpirea sa; ia act de faptul că exprimarea opiniei într-un mod nonviolent este un drept constituțional al tuturor cetățenilor din Zimbabwe și că autoritățile au obligația de a proteja drepturile tuturor cetățenilor;

6.  se arată îngrijorat de cazul dnei Linda Masarira, care a fost condamnată sub acuzații de violență publică în contextul grevei naționale din 6 iulie 2016; invită guvernul din Zimbabwe să dea dovadă de moderație și să respecte drepturile omului ale tuturor cetățenilor din Zimbabwe, inclusiv dreptul la libera exprimare și libertatea de întrunire; îi reamintește guvernului de responsabilitățile care îi revin de a respecta, a nu încălca și a nu submina Constituția și a fi în slujba tuturor cetățenilor din Zimbabwe, imparțial și fără excepție;

7.  îi solicită Delegației UE la Harare să ofere în continuare asistență Republicii Zimbabwe pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului și a explora posibilitățile de a permite o misiune a UE de observare a alegerilor;

8.  subliniază încă o dată că este important ca UE să inițieze un dialog politic cu autoritățile Republicii Zimbabwe în cadrul Acordului de la Cotonou, confirmând, astfel, angajamentul UE de a sprijini populația locală;

9.  insistă că UE trebuie să garanteze că finanțarea alocată Republicii Zimbabwe pentru programul indicativ național este destinată efectiv sectoarelor implicate și solicită guvernului Republicii Zimbabwe să permită Comisiei un acces nemijlocit la proiectele finanțate de UE și să se deschidă și mai mult spre primirea de asistență tehnică pentru proiectele și programele convenite;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor Comunității de Dezvoltare a Africii Australe și Uniunii Africane.