Document de şedinţă
19.10.2009 B7‑0118/2009
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0213/2009
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la consolidarea democrației în relațiile externe
Heidi Hautala, Eva Joly, Franziska Katharina Brantner, Barbara Lochbihler, Hélène Flautre, Judith Sargentini, Ulrike Lunacek
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la consolidarea democrației în relațiile externe
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 21, precum și Pactul internațional privind drepturile civile și politice,
– având în vedere articolele 3, 6, 11 și 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 177, 300 și 310 din Tratatul CE,
– având în vedere toate acordurile dintre UE și țările terțe și clauzele privind drepturile omului și democrația din cuprinsul acestora,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Strasbourg la 12 decembrie 2007,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 8 septembrie 2000, intitulată „Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite” (A/RES/55/2),
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 4 decembrie 2000 referitoare la promovarea și consolidarea democrației (A/RES/55/96),
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 15 septembrie 2005, intitulată „Rezultatele reuniunii de lucru din 2005” (A/RES/60/1),
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 23 martie 2005, intitulată „Întărirea rolului organizațiilor și acordurilor regionale, subregionale și de alte tipuri în promovarea și consolidarea democrației” (A/RES/59/201),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind misiunile UE de asistență și de observare a alegerilor ( COM(2001)0191 ),
– având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2001 referitoare la Comunicarea Comisiei privind misiunile UE de asistență și de observare a alegerilor,
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe ( COM(2001)252 ),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 referitoare la comunicarea Comisiei privind rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe,
– având în vedere Strategia europeană de securitate, adoptată la 12 decembrie 2003,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Guvernanță și dezvoltare” ( COM(2003)615 ),
– având în vedere raportul său ( A5- 0219/2004 ) referitor la comunicarea Comisiei,
– având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 2005,
– având în vedere Declarația de la Paris din 2005 privind eficiența ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra din 2008,
– având în vedere Comunicarea Comisiei „Guvernanța în cadrul Consensului european privind dezvoltarea: către o abordare armonizată în Uniunea Europeană” ( COM(2006)0421 ),
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (IEDDO),
– având în vedere decizia Biroului din 18 iunie 2007 de instituire a Biroului de promovare a democrației parlamentare,
– având în vedere Rezoluția sa din mai 2008, intitulată „Misiunile UE de observare a alegerilor: obiective, practici și provocări viitoare”,
– având în vedere concluziile Consiliului din mai 2009, document intitulat „Susținerea guvernanței democratice - către un cadru consolidat al UE”,
– având în vedere întrebarea din 30 septembrie 2009 adresată Comisiei privind construirea democrației în relațiile externe ( O-0093/2009 - B7‑0213/2009 ),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât democrația și drepturile omului sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre și au reprezentat încă de la început o componentă a procesului de integrare europeană;
B. întrucât tratatele fundamentale ale Uniunii Europene relevă un angajament ferm pentru cauza democrației și a drepturilor omului, iar criteriile politice de la Copenhaga privind „stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților” au constituit o componentă esențială a procesului de extindere;
C. întrucât promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului este o cerință de bază pentru existența unei societăți democratice, astfel cum s-a reafirmat în Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 59/201;
D. întrucât o semnificație extinsă a conceptului de democrație a integrat cu succes drepturile politice și civile, precum și drepturile economice, sociale și culturale în cadrul UE, astfel cum sunt înscrise în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în cele două pacte internaționale relevante, și a jucat un rol fundamental în atingerea stabilității și prosperității într-un mod unic în istoria mondială;
E. întrucât, în temeiul articolului 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe și de securitate comună este „dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”;
F. întrucât în articolul 21 din Tratatul de la Lisabona se afirmă că „acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa” și că „Uniunea se obligă să asigure coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale pe plan extern precum și între acestea și celelalte politici ale sale”;
G. întrucât sistemele democratice pot îmbrăca diverse forme, astfel cum se poate observa în UE, dar democrația este o valoare universală ale cărei principii sau elemente esențiale sunt consacrate în numeroase declarații și convenții internaționale; aceste elemente, astfel cum au fost definite prin două rezoluții ale Adunării Generale a ONU, adoptate în 2000 și în 2005 (A/RES/55/96 și A/RES/59/201), includ:
• respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cum ar fi libertatea de întrunire pașnică și de asociere, libertatea de exprimare și libertatea de opinie;
• dreptul de a participa la gestionarea afacerilor publice, fie direct sau prin intermediul unor reprezentanți liber aleși, precum și dreptul de a vota și de a fi ales în cadrul unor alegeri periodice autentice și libere, pe baza unui sufragiu universal și egal și prin vot secret, care să garanteze exprimarea liberă a voinței cetățenilor;
• un sistem pluralist de partide și organizații politice;
• respectarea statului de drept;
• separarea puterilor în stat și independența sistemului judiciar;
• transparența și responsabilitatea în cadrul administrației publice;
• mijloace de comunicare în masă libere, independente și pluraliste;
H. întrucât, după cum s-a afirmat în Declarația Mileniului, o guvernare democratică și participativă, bazată pe voința poporului, poate garanta în cel mai înalt grad drepturile cetățenilor de a trăi și de a-și crește copiii în condiții de demnitate, protejați de amenințarea foametei și a violenței, oprimării sau injustiției;
I. întrucât capacitatea bărbaților și femeilor de a participa în condiții de egalitate la viața politică și la procesul decizional este o condiție prealabilă a democrației autentice;
J. întrucât democrația, dezvoltarea și respectarea tuturor drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice, sociale și culturale sunt interdependente și se consolidează reciproc;
K. întrucât democrația este, de asemenea, legată în mod clar de securitate, acest lucru fiind recunoscut de Strategia europeană de securitate, care menționează că „răspândirea bunei guvernanțe, susținerea reformelor sociale și politice, combaterea corupției și a abuzului de putere, stabilirea statului de drept și protecția drepturilor omului reprezintă cele mai bune mijloace pentru consolidarea ordinii internaționale”;
L. întrucât Uniunea Europeană dispune de o gamă largă de instrumente și facilități pentru sprijinirea democrației și a drepturilor omului în lume, de la dialogul politic și inițiativele diplomatice până la instrumente specifice de cooperare financiară și tehnică;
M. întrucât toate instrumentele financiare externe ale Uniunii Europene, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și Instrumentul de stabilitate (IS) oferă mijloace importante de sprijinire a guvernării democratice și a procesului de consolidare instituțională și de consolidare a capacității;
N. întrucât Acordul de la Cotonou asigură atât dialogul politic, cât și cooperarea tehnică și financiară cu țările ACP, prin intermediul Fondului European de Dezvoltare (FED) și întrucât acest acord conține o clauză referitoare la drepturile omului și la democrație, considerată a fi unul dintre elementele esențiale ale acesteia, împreună cu un mecanism de consultare și schimb de informații prealabil suspendării temporare a acordului;
O. întrucât Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) constituie un instrument esențial de asistență financiară în domeniul drepturilor omului și al democrației, cu o sferă de aplicare globală, care poate fi utilizat și fără acordul statului-gazdă pentru a sprijini în mod direct organizațiile societății civile, și întrucât misiunile UE de observare a alegerilor, finanțate prin IEDDO, reprezintă o parte esențială a contribuției UE la consolidarea instituțiilor democratice, ce include, în special, transpunerea în practică a recomandărilor misiunilor sale de observare a alegerilor;
P. întrucât este nevoie de o monitorizare mai bună și o analiză mai detaliată a sprijinului pentru democrație furnizat în momentul de față de UE, inclusiv a gradului de eficiență în care puternicul arsenal al UE de instrumente de sprijinire a democrației în lume își atinge obiectivele în țările partenere și a felului în care aceste instrumente și actori diferiți operează și se interconectează;
Q. întrucât raportul din 2004 al Parlamentului European referitor la comunicarea Comisiei privind guvernanța și dezvoltarea a subliniat „importanța de a face reforme electorale și parlamentare, dincolo de instituirea unor sisteme electorale pluripartide, pentru a asigura o activitate politică mai extinsă și mai eficientă în rândul populației”[1],
1. împărtășește părerea că este nevoie urgentă de un cadru mai coerent și mai uniform care să crească eficacitatea sprijinului UE pentru consolidarea democrației acordat în lumea întreagă;
2. consideră, în același timp, că eficiența și coerența acțiunilor externe ale UE rezidă într-o sensibilizare și un consens sporite pe întreg teritoriul UE cu privire la importanța aspectelor referitoare la democrație și drepturile omului în raport cu alte priorități;
3. salută eforturile fostelor președinții ale UE și a președinției actuale privind o inițiativă care să implice toți pilonii pentru consolidarea democrației în acțiunile externe ale UE cu scopul de a-i defini mai bine politica, de a-i consolida modalitățile de acțiune și de a îmbunătăți coordonarea eforturilor; de asemenea, subliniază nevoia de a lua măsuri sistematice în domeniu ca parte a concluziilor Consiliului care urmează să fie adoptate în noiembrie 2009; subliniază, în acest context, faptul că unele principii-cheie, cum ar fi transparența, accesul la documente, consultarea și responsabilitatea trebuie să fie luate în considerare cu atenție de către Consiliu în abordarea acestei probleme;
4. recomandă ca concluziile Consiliului să includă sugestii concrete și practice pentru a îmbunătăți coordonarea sprijinului pentru democrație în instrumentele politicilor UE în materie de afaceri externe, drepturile omului și dezvoltare; în acest sens, solicită actualei președinții UE să propună o metodologie standard pentru a garanta faptul că democrația și drepturile omului constituie un aspect central, trans-sectorial în toate instrumentele externe politice, contractuale și financiare; reiterează faptul că adoptarea unei strategii de țară în domeniul drepturilor omului și al democrației, ce urmează a fi considerat un document de referință, care să stabilească prioritățile specifice unei țări în acest domeniu și care să se regăsească în toate politicile și instrumentele externe relevante ale UE ce privesc respectiva țară terță, ar consolida în mod substanțial coerența, coordonarea și eficiența acțiunii externe a UE;
5. solicită Comisiei și statelor membre ca, la configurarea noului serviciu de acțiune externă, să garanteze, prin mijloace instituționale, integrarea eficientă a drepturilor omului și a consolidării democrației în toate domeniile de politici și să învețe din actualele procese și experiențe, pentru a le transpune în progrese reale;
6. reiterează faptul că democratizarea, procesul electoral și buna guvernanță nu constituie doar scopuri în sine, ci sunt de asemenea esențiale pentru reducerea sărăciei, dezvoltarea sustenabilă, pace și stabilitate; democrația contribuie atât la asigurarea drepturilor politice și civile, cât și la garantarea drepturilor economice, culturale și sociale, inclusiv a solidarității, astfel cum a arătat progresul înregistrat în domeniul integrării în cadrul UE;
7. consideră că integrarea democrației și a proceselor democratice în țările terțe oferă cele mai bune prospecte pentru dezvoltarea unor politici eficiente legate de probleme de interes global care privesc și cetățenii Uniunii Europene; sistemele democratice pot, spre exemplu, combate mai eficient criminalitatea și traficul transnaționale și pot asigura o mai bună protecție a mediului; subliniază, în același timp, că credibilitatea acțiunii externe a Uniunii reprezintă o condiție sine qua non pentru sprijinirea cu succes a evoluțiilor democratice în străinătate; în acest sens, solicită statelor membre ale UE și Comisiei să garanteze faptul că politicile interne ale UE, cum ar fi cele privind combaterea terorismului, azilul și migrația asigură respectarea deplină a principiilor consacrate în convențiile relevante ale ONU;
8. recomandă ca, pentru a consolida acțiunile concertate la nivel mondial pentru promovarea democrației, UE ar trebui să își exprime în mod public sprijinul pentru definiția dată de către Adunarea Generală a ONU în 2005 conceptului de democrație, care ar trebui să devină punctul de referință al propriului său efort în vederea democratizării;
9. subliniază faptul că democrația nu poate fi exportată sau impusă din exterior, precum și faptul că UE continuă să respecte principiul conform căruia strategiile de dezvoltare și programele aparțin țărilor partenere; cu toate acestea, aceste procese pot fi sprijinite prin intermediul mai multor instrumente UE, adaptate la situația specifică fiecărei țări;
10. propune ca Consiliul și Comisia să procedeze la o analiză cuprinzătoare și detaliată a tuturor mijloacelor de sprijinire a democrației și a drepturilor omului utilizate de UE într-un eșantion de țări partenere, în vederea emiterii unor recomandări practice;
11. recomandă Comisiei și Consiliului să pună în aplicare Declarația de la Paris și Agenda pentru acțiune de la Accra privind eficiența ajutorului în cadrul activității lor de sprijinire a democrației; sugerează, mai ales, oportunitatea introducerii de către UE a unor evaluări comune ale gradului de democratizare, a unei programări și a unei repartizări comune a sarcinilor, pentru a spori impactul și vizibilitatea activității UE de sprijinire a democrației;
12. sugerează faptul că Comisia ar trebui să includă în mod sistematic o secțiune privind starea democrației și a drepturilor omului în documentele de strategie de țară, precum și măsuri de sprijinire a democrației și a drepturilor omului în programele de cooperare cu țările partenere și în toate celelalte instrumente politice și financiare;
13. subliniază nevoia unei mai bune coordonări a activităților desfășurate în sfera de aplicare a diverselor instrumente financiare externe, precum și a unei analize sub toate aspectele a complementarității între instrumentele geografice și tematice; consideră că, pentru a spori eficiența în acest domeniu, toate eforturile de această natură trebuie să fie, de asemenea, însoțite de o coordonare consolidată între donatorii UE; împărtășește părerea că Comisia ar trebui să analizeze posibilitatea de a sprijini proiectele Fondului Națiunilor Unite pentru democrație, care au ca obiectiv consolidarea activităților desfășurate de organizațiile locale ale societății civile și promovarea drepturilor omului;
14. îndeamnă Consiliul și Comisia să desfășoare o consultare largă, cuprinzătoare, a tuturor părților interesate la nivelul UE și al țărilor terțe, acordând o atenție deosebită ONG-urilor și apărătorilor drepturilor omului, incluzând actorii instituționali, regionali și locali, înainte de a lansa noi inițiative de consolidare a democrației;
15. solicită Comisiei să implice în mod sistematic toate părțile interesate, inclusiv ONG-urile și apărătorii drepturilor omului și în special parlamentele țărilor partenere în pregătirea, implementarea și evaluarea instrumentelor specifice naționale, precum acordurile dintre UE și țara în cauză și documentele de strategie națională;
16. subliniază nevoia ca sprijinul UE pentru democrație să fie cuprinzător, răspunzând tuturor problemelor acoperite de rezoluția din 2005 a Adunării Generale a ONU, precum și nevoia ca sprijinul să fie acordat în cadrul unei perspective pe termen lung;
17. salută contribuția pozitivă a misiunilor UE de observare a alegerilor la consolidarea proceselor democratice, la promovarea respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a bunei guvernanțe și a statului de drept și, în special, la consolidarea proceselor electorale din întreaga lume, dar subliniază nevoia de a asigura o politică post-electorală coerentă, bazată pe implementarea recomandărilor acestor misiuni, cu implicarea societății civile, în cadrul căreia sprijinul pentru dezvoltare să fie conform cu principiile democratice și cu valorile guvernării democratice; consideră, în acest sens, că misiunile UE de observare a alegerilor și de asistență electorală au mai multe șanse de a avea un impact de lungă durată dacă se bazează pe o abordare electorală pe termen lung și fac parte dintr-o strategie globală, care implică societatea civilă în toate fazele acestui proces;
18. solicită Comisiei să continue cooperarea de succes cu Națiunile Unite în ceea ce privește misiunile de observare a alegerilor și să intensifice consolidarea strategiilor și a proiectelor comune cu ONU și alte organizații regionale, cum ar fi OSCE și Uniunea Africană, în legătură cu promovarea democrației și a drepturilor omului;
19. subliniază faptul că eforturile UE de consolidare a democrației ar trebui să includă în mod sistematic un focus aparte pe independența sistemului judiciar și pe libertatea, independența și pluralismul mijloacelor de informare, prin finanțarea unor proiecte prioritare în aceste domenii;
20. recomandă introducerea unei strategii specifice pentru a sprijini parlamentele alese recent în mod democratic, în vederea instituirii durabile a democrației, a statului de drept și a bunei guvernări;
21. confirmă hotărârea sa de a contribui la consolidarea proceselor democratice prin sporirea implicării sale în observarea alegerilor, monitorizarea evoluțiilor posterioare misiunilor de observare a alegerilor ale UE și construirea capacității parlamentare; solicită, în acest sens, Biroului de promovare a democrației parlamentare să prezinte un plan de acțiune cuprinzător către comisiile parlamentare relevante, plan care ar trebui să cuprindă un mecanism clar de cooperare cu delegațiile interparlamentare și comisiile parlamentare comune;
22. încurajează delegațiile Comisiei să acționeze în parteneriat cu Biroul de promovare a democrației parlamentare în momentul când analizează sau inițiază programe de sprijin parlamentar;
23. recomandă includerea unui plan de acțiune în concluziile Consiliului din noiembrie, precum și planificarea unei revizuiri a progreselor până la sfârșitul lui 2010; invită președinția actuală și viitoare a UE să prezinte rezultatele Consiliului Afacerilor Generale și Relațiilor Externe către comisiile parlamentare corespunzătoare;
24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.