Document de şedinţă
9.12.2009 B7‑0187/2009
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la violențele din Republica Democratică Congo
Véronique De Keyser Thijs Berman, Ana Gomes, Richard Howitt
în numele Grupului S&D
Rezoluția Parlamentului European referitoare la violențele din Republica Democratică Congo
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 privind răspunsul UE la deteriorarea situației în estul Republicii Democratice Congo[1],
– având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2008 privind Republica Democratică Congo: confruntările din zonele de la frontiera de est[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 cu privire la Kivu de Nord[3],
– având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 22 noiembrie 2007 privind situația din Republica Democratică Congo, în special în regiunea de est, și impactul acesteia asupra regiunii,
– având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind răspunsul UE la situații de fragilitate în țările în curs de dezvoltare[4],
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2007 intitulată „Către un răspuns al UE la situațiile de fragilitate - intervenția în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate și pace” ( COM(2007)0643 ) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei ( SEC(2007)1417 ),
– având în vedere Rezoluția 60/1 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 24 octombrie 2005 privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005, în special punctele 138-140 ale acesteia privind responsabilitatea de a proteja populația,
– având în vedere concluziile Consiliului din 27 octombrie 2009 în legătură cu Regiunea Marilor Lacuri,
– având în vedere declarația Consiliului din 10 octombrie 2008 cu privire la situația din partea de est a RDC,
– având în vedere Rezoluția 1856 (2008) a Consiliului de Securitate privind mandatul MONUC,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât luptele dintre armata congoleză, trupele rebele ale generalului deposedat de putere Laurent Nkunda, luptătorii Forțelor Democratice pentru Eliberarea Ruandei (FDLR) și trupele Armatei de Rezistență a Domnului (LRA) din Uganda mențin populațiile civile din provinciile de est ale RDC într-o situație extrem de dificilă;
B. întrucât conflictul care afectează RDC s-a soldat cu moartea a 5 400 000 de oameni începând din 1998 și este în continuare cauza, directă sau indirectă, a pierderii a aproximativ 45 000 de vieți în fiecare lună[5];
C întrucât, rapoartele UNHCR consemnează un număr de 1 460 000 de persoane deplasate intern (PDI) în RDC, dintre care 980 000 în Kivu de Nord[6];
D. întrucât organizațiile umanitare au în grijă în prezent 200 000 de refugiați aflați în taberele din jurul orașului Goma și acestea estimează că aproape 1 milion de civili trăiesc în păduri pentru a evita violențele; întrucât situația din taberele de refugiați continuă să se deterioreze;
E. întrucât Misiunea ONU în Republica Democrată Congo (MONUC), în temeiul Capitolului VII din Carta ONU, este abilitată să folosească toate mijloacele necesare pentru a descuraja orice tentativă de aplicare a forței de către orice grup armat, străin sau congolez, care ar amenința procesul politic, și pentru a asigura protecția civililor amenințați de acte iminente de violență fizică;
F. întrucât operațiunile militare lansate începând cu ianuarie 2009, inclusiv Operațiunea Kimia II, au avut ca rezultat dezarmarea a 1 243 de combatanți FDLR dintr-un total estimat de 6 000, cu toate că FDLR continuă să recruteze și are capacitatea de a lansa atacuri mortale asupra civililor[7];
G. întrucât soldații armatei congoleze au fost implicați în moartea a peste 500 de civili de la începerea Operațiunii Kimia II și întrucât în zonele de est ale RDC violurile, recrutările forțate de civili și de copii-soldați și încălcările grave ale drepturilor omului continuă să fie săvârșite de trupele rebele, de combatanții FDLR, și chiar de însăși armata congoleză;
H. întrucât președintele Kabila a solicitat prezentarea unui plan de retragere a trupelor MONUC până la 30 iunie 2010;
I. întrucât, potrivit rapoartelor UNHCR, un nou val de confruntări a determinat 21 800 de persoane, majoritatea de etnie munzaya, să-și părăsească locuințele din Dongo și împrejurimile acestuia și să se refugieze în Republica Congo[8];
J. întrucât armata congoleză nu dispune de resursele umane, tehnice și financiare necesare pentru a-și îndeplini misiunile în provinciile de est ale RDC, situație care, dublată de indisciplina în rândul soldaților, continuă să o împiedice să-și exercite rolul de protejare a populației și de restabilire a păcii;
K. întrucât dintr-un raport prezentat de Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) reiese că în 2009, împotriva persoanelor implicate în acțiunile umanitare, au avut loc în total 108 atacuri, care au cuprins crime, răpiri, furturi de vehicule și alte bunuri, constatându-se o agravare considerabilă a acestui fenomen față de 2008;
L. întrucât mai multe organizații umanitare au fost constrânse să își suspende activitatea, iar personalul implicat în acțiuni umanitare din Kivu de Nord nu a reușit să ajungă la peste 70% dintre cei care au nevoie de ajutor;
M. întrucât îmbunătățirea semnificativă a situației sănătății și reducerea ratei mortalității în RDC, în general, și în provinciile de est, în special, vor necesita ani de angajament susținut și investiții financiare substanțiale, atât din partea guvernului congolez, cât și din partea comunității internaționale, în ciuda crizei financiare mondiale;
1. solicită încetarea imediată a violențelor și a încălcărilor drepturilor omului în estul RDC; subliniază necesitatea de a depune eforturi suplimentare pentru a pune capăt acțiunilor grupurilor armate străine, îndeosebi ale FDLR, în estul RDC; invită guvernul RDC și guvernele celorlalte țări din regiune să ia toate măsurile necesare în acest scop;
2. este extrem de preocupat de înrăutățirea situației umanitare în estul RDC, ca urmare a atrocităților comise de FDLR, LRA și armata congoleză împotriva populațiilor locale și de recentele relatări care descriu uciderea cu premeditare de către soldații congolezi a cel puțin 270 de civili în orașele Nyabiondo și Pinga în Kivu de Nord și luptele recente care au forțat 21 800 de persoane din Dongo și împrejurimile acestuia să-și părăsească locuințele și să se refugieze în zona de vest;
3. și exprimă preocuparea gravă în legătură cu implicarea MONUC alături de armata congoleză în operațiunea „Kimia II” și cu relatările recente potrivit cărora MONUC ar fi implicată în atrocități; recunoaște totuși că prezența MONUC este în continuare necesară și face un apel să nu se precupețească niciun efort pentru a permite acesteia să își ducă la îndeplinire în totalitate mandatul, pentru a-i proteja pe cei amenințați; în această privință, invită Consiliul să joace un rol decisiv în garantarea susținerii MONUC de către Consiliul de Securitate al ONU prin consolidarea capacităților operaționale ale acesteia și mai buna definire a celor 41 de priorități actuale ale sale;
4. deplânge în termenii cei mai duri masacrele, crimele împotriva umanității și actele de violență sexuală împotriva femeilor și a fetelor, care continuă să se producă în provinciile din est; în acest context, solicită tuturor autorităților competente să ia de urgență toate măsurile necesare pentru a-i aduce pe făptași în fața justiției și își reiterează apelul către Consiliul de securitate al ONU să ia de urgență toate măsurile menite să împiedice efectiv în viitor orice atac împotriva populației civile din provinciile din estul RDC;
5. îndeamnă toți actorii să intensifice lupta împotriva impunității și să reinstituie statul de drept, în special în contextul combaterii violării femeilor și fetelor și al recrutării copiilor-soldați; solicită guvernului RDC să asigure tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea drepturilor omului și a legilor umanitare internaționale și o colaborare deplină cu Tribunalul Penal Internațional;
6. subliniază necesitatea de a stăvili corupția și de a-i aduce în fața instanței pe membrii forțelor armate congoleze vinovați de încălcări ale drepturilor omului și subliniază rolul crucial pe care MONUC îl poate juca în acest context prin planificarea și executarea comună a operațiunilor și prin mecanisme corespunzătoare de pedepsire a abuzurilor și a delapidării banilor cuveniți soldaților;
7. subliniază importanța cercetării comandanților și soldaților incluși în armata congoleză; în acest context, salută recenta decizie a Consiliului privind o acțiune comună pentru a oferi consultanță și asistență pentru reforma sectorului de securitate (EUSEC RD Congo). reamintește că formarea profesională și plata unor salarii decente sunt necesare pentru a reforma armata congoleză și a întări disciplina;
8. așteaptă din partea autorităților congoleze să își îndeplinească angajamentul de a organiza și a garanta finanțarea alegerilor locale planificate; solicită Consiliului și Comisiei să facă tot ce le stă în putință pentru sprijinirea procesului electoral, oferind asistență pentru aborda problemele de guvernanță, lipsa transparenței și încălcarea drepturilor civile și politice, în colaborare cu autoritățile congoleze;
9. încurajează toate guvernele din regiunea Marilor Lacuri și comunitatea internațională să inițieze un dialog pentru a-și coordona eforturile în direcția încetării violenței în estul RDC, acordând o atenție deosebită reconcilierii, securității oamenilor, răspunderii în fața legii și întoarcerii și integrării refugiaților și persoanelor deplasate intern;
10. salută progresele înregistrate în regiune prin îmbunătățirea relațiilor diplomatice bilaterale dintre RDC și Rwanda; solicită RDC și Rwandei să implementeze în totalitate acordurile de pace de la Nairobi și Goma, precum și acordul de la Ihusi din 23 martie 2009;
11. subliniază importanța Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri și a Comunității Economice a Statelor Marilor Lacuri în eforturile de asigurare a păcii și a dezvoltării socio-economice în regiune; în consecință, încurajează proiectele de dezvoltare transfrontaliere cu Rwanda, incluse în cadrul Comunității Economice a Statelor Marilor Lacuri;
12. deplânge înmulțirea actelor de violență îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni umanitare, fapt ce are repercusiuni grave asupra situației umanitare de la fața locului; îndeamnă autoritățile din Kivu de Nord să cerceteze cu maximă seriozitate absolut fiecare incident și solicită creșterea nivelului de protecție;
13. subliniază necesitatea de a continua și a majora finanțarea afectată ajutorului umanitar în estul RDC, având în vedere numărul tot mai mare al persoanelor deplasate intern și agravarea situației; în acest scop, susține apelul lansat la 30 noiembrie 2009 de către ONU, împreună cu 380 de organizații de întrajutorare și neguvernamentale (ONG-uri) de a colecta 7,1 miliarde USD pentru acțiuni umanitare în 2010; îndeamnă toate statele membre să aducă o contribuție corespunzătoare posibilităților;
14. este în continuare preocupat de traficul ilegal de minerale și de alte resurse naturale practicat de grupurile rebele în estul RDC; solicită Consiliului și Comisiei să insistă în cadrul convorbirilor cu RDC și țările învecinate asupra implementării unor sisteme eficace de trasabilitate și atestare a originii resurselor naturale;
15. condamnă cu hotărâre condamnarea la moarte a cetățeanului britanic Joshua French și a cetățeanului norvegian Tjostolv Moland în Kinshasa la 3 decembrie; solicită revocarea sentinței și organizarea unui proces echitabil;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre, instituțiilor Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Subsecretarului General pentru afaceri umanitare și coordonator pentru ajutoare de urgență al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, precum și parlamentelor și guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri.