Document de şedinţă

 

9.12.2009                                                                                                                B7‑0191/2009

PROPUNERE DE REZOLUŢIE

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B7–0230/2009 și B7–0231/2009

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

referitoare la îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001

Heidi Hautala

în numele Grupului Verts/ALE

 

B7‑0191/2009

Rezoluția Parlamentului European referitoare la îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele care au intrat în vigoare la 1 decembrie 2009,

–   având în vedere întrebările din 9 noiembrie 2009 adresate Comisiei și Consiliului privind îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ( O-0123/2009 – B7‑0231/2009 , O-0122/2009 – B7‑0230/2009 ) și dezbaterea din ședința plenară,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Uniunea „situează persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii și creând un spațiu de libertate, securitate și justiție” (Preambul la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) și „orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente” (articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale);

B.  întrucât Tratatul de la Lisabona a modificat nu numai temeiul juridic al regulamentului care reglementează accesul la documente, ci și contextul juridic în care acesta se aplică, în special în ceea ce privește relația dintre instituțiile Uniunii și cetățenii săi[1];

C. întrucât această relație ar trebui să fie încadrată de principiile democratice enunțate în noul Titlu II al TUE, potrivit căruia „Uniunea respectă principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor (...) sale” (articolul 9) și „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean” [articolul 10 alineatul (3) din TUE];

D. întrucât integrarea deplină a Comunității Europene în UE, precum și eliminarea regimului interguvernamental care încă se aplica cooperării judiciare și polițienești în materie penală, au fost determinate de voința statelor membre de a consolida „caracterul democratic și eficacitatea funcționării instituțiilor”;

E.  întrucât, în conformitate cu acest nou cadru juridic, toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, și nu doar Parlamentul European, Consiliul sau Comisia (care erau deja obligate în temeiul articolului 255 din Tratatul CE anterior), ar trebui acum să acționeze „respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței” [articolul 15 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - TFUE];

F.  întrucât, în conformitate cu noul TUE și cu jurisprudența Curții de Justiție[2], transparența și participarea societății civile reprezintă condiții esențiale pentru promovarea bunei guvernanțe a instituțiilor UE și, alături de aceasta, a „eficacității procesului decizional”;

G. întrucât, în conformitate cu principiile de bază ale democrației, cetățenii au dreptul de a cunoaște și de a urmări procesul decizional și ar trebui garantată o transparență sporită din partea instituțiilor UE și a reprezentanților statelor membre atunci când acționează în calitate de membri ai Consiliului, înainte, în timpul și după procesul decizional legislativ și nelegislativ, pentru a le permite cetățenilor UE și parlamentelor naționale să înțeleagă în detaliu cine ce și de ce face și să monitorizeze activitățile reprezentanților lor;

H. întrucât instituțiile UE „acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative (...) posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii” și „mențin un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă” [articolul 11 alineatele (1) și (2) din TUE];

I.   întrucât Tratatul de la Lisabona solicită noi îmbunătățiri în ceea ce privește transparența și accesul public la documente, iar jurisprudența Curții de Justiție a fost deja de un real folos în clarificarea unora dintre prevederile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, astfel încât acum acestea trebuie interpretate în conformitate cu viziunea asupra lor susținută de Parlament în momentul în care Regulamentul a fost adoptat, viziune care favorizează accesul; întrucât Parlamentul nu va permite nicio tentativă de ordin legislativ din partea Comisiei sau a Consiliului de a diminua accesul public la documente sau dreptul cetățenilor la informare;

J.   întrucât principiile deschiderii și transparenței nu ar trebui să reglementeze doar procesul decizional, ci și modul în care un text trebuie elaborat și însoțit de toate informațiile necesare pentru a respecta criteriile proporționalității și subsidiarității, în interesul cetățenilor UE și al parlamentelor naționale și întrucât acest lucru ar trebui să fie valabil și în domeniul judiciar; întrucât transparența și accesul la documente ar trebui garantat, de asemenea, în ceea ce privește modul în care sunt puse în aplicare politicile UE la toate nivelurile și se cheltuiesc fondurile UE;

K. întrucât Curtea de Justiție a confirmat faptul că transparența și accesul la informații, care permit „ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, contribuie la conferirea unui grad mai mare de legitimitate instituțiilor în percepția cetățenilor europeni și la creșterea încrederii în acestea. De fapt, mai degrabă absența informației și a dezbaterii este cea susceptibilă să nască îndoieli în spiritul cetățenilor, nu numai cu privire la legalitatea unui act izolat, dar și cu privire la legitimitatea procesului de decizie în ansamblul său” (cauzele conexate C-39/05 și C-52/05, punctul 59);

L.  întrucât ar trebui luate mult-așteptatele măsuri juridice, financiare și operaționale pentru ca toate documentele relevante legate de o anumită procedură legislativă, inițiată fie de serviciile interne, fie de grupurile de interese din exterior, să fie accesibile într-un mod clar și rapid, iar aceste informații ar trebui puse la dispoziție pe o pagină de internet interinstituțională, care să interconecteze bazele interne de date ale instituțiilor (cum este site-ul internet recent îmbunătățit al OPOCE, EUR-LEX); întrucât regulamentele interne ar trebui modificate în acest sens și ar trebui negociate în curând acorduri interinstituționale obligatorii în temeiul articolului 295 din TFUE;

M. întrucât noile responsabilități ale Uniunii Europene, și în special ale Parlamentului European, în domenii precum acordurile internaționale referitoare la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală necesită un cadru juridic revizuit în ceea ce privește articolele 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, inclusiv un control total din partea Parlamentului, în calitatea sa de reprezentant al cetățenilor europeni,

1.  consideră că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ar trebui actualizat urgent, pentru a deveni un „Document european privind libertatea de informare”, în special prin intermediul:

(a)  extinderii domeniului de aplicare pentru a viza toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE care nu sunt în prezent vizate, cum ar fi Consiliul European, BCE, CEJ, Europol și Eurojust;

(b)  modificării dispozițiilor referitoare la procedurile legislative și nelegislative pe baza noilor definiții din tratate;

(c)  actualizării, pe baza jurisprudenței recente a CEJ, a normelor referitoare în special la tratamentul aplicat documentelor, informațiilor și datelor interne, pentru a asigura un acces mai larg la avizele Serviciului Juridic elaborate în cadrul procesului decizional, la documente și informații referitoare la statele membre atunci când acestea acționează în calitate de membri ai Consiliului – inclusiv la documentele, propunerile și amendamentele depuse, la stenogramele reuniunilor, la poziția lor și la voturile exprimate în cadrul Consiliului, inclusiv în cadrul grupurilor de lucru și de experți din Consiliu – , precum și a normelor referitoare la protecția datelor cu caracter personal și a intereselor comerciale, la conținutul bazelor de date ale instituțiilor etc.;

(d)  acordării unui acces corespunzător la informațiile disponibile în cadrul instituțiilor UE, care să permită o evaluare obiectivă a punerii în aplicare a normelor, documentelor, măsurilor și programelor UE în statele membre; garantării unei mai mari transparențe financiare în ceea ce privește informațiile detaliate privind bugetul UE, execuția acestuia și beneficiarii fondurilor și subvențiilor UE;

(e)  stabilirii, prin intermediul unei proceduri transparente și respectându-se pe deplin principiile democrației și statului de drept, a principiilor generale și a restricțiilor, pe motiv de interes public sau privat, care limitează accesul la documente clasificate ca „strict secrete”, „secrete” sau „confidențiale” pentru a proteja interesele fundamentale ale UE (în special în domeniul securității publice, al apărării și domeniul militar);

(f)  definirii principiilor care ar putea fi dezvoltate prin intermediul acordurilor internaționale în temeiul articolului 295 din TFUE în vederea punerii în aplicare într-o manieră coordonată a noului regulament privind o mai bună legiferare;

2. regretă faptul că, în ciuda solicitărilor clare făcute la 11 martie 2009,

    -     Comisia nu a pregătit o versiune modificată a propunerii sale legislative COM(2008)0090 și, la 2 decembrie 2009, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a aprobat o comunicare ( COM(2009)0665 ) care actualizează numai temeiul juridic al propunerii originale, evitând orice modificare a conținutului;

    -     Consiliul nu a organizat niciun fel de dezbatere politică și nu a luat nicio măsură concretă pentru a respecta propunerile PE (unele dintre ele bazate acum și pe noile prevederi din Tratat) și s-a limitat la o adaptare minimală a propriului său regulament intern;

3.  invită actuala și viitoarea președinție a Consiliului să inițieze imediat un dialog interinstituțional la nivel politic în vederea elaborării noului regulament care reglementează accesul la documente în cel mai scurt timp posibil;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

[1] Avizul Serviciului Juridic al PE din 10 octombrie 2009, punctul 3.
[2] Astfel cum s-a pronunțat CEJ în cauza „Turco” (cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P), transparența permite „o mai bună participare a cetățenilor la procesul de decizie, precum și o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într-un sistem democratic”.