Document de şedinţă

 

17.2.2010                                                                                                                B7‑0123/2010

PROPUNERE DE REZOLUŢIE

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la cea de-a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului

 

Heidi Hautala, Barbara Lochbihler, Franziska Brantner, Hélène Flautre și Nicole Kiil-Nielsen

în numele Grupului Verts/ALE

 

B7‑0000/2010

Rezoluția Parlamentului European referitoare la cea de-a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), în special Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, inclusiv a rolului UE[1], Rezoluția din 16 martie 2006 referitoare la rezultatul negocierilor privind Consiliul pentru Drepturile Omului și la cea de a 62-a sesiune a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului[2], Rezoluția din 29 ianuarie 2004 referitoare la relațiile dintre Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite[3], Rezoluția din 9 iunie 2005 referitoare la reforma Organizației Națiunilor Unite[4], Rezoluția din 29 septembrie 2005 referitoare la rezultatul Summitului mondial al Organizației Națiunilor Unite din 14-16 septembrie 2005[5] și Rezoluția din 7 mai 2009 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2008 și politica Uniunii Europene în această privință[6],

–   având în vedere rezoluțiile sale urgente referitoare la drepturile omului și democrație,

–   având în vedere Rezoluția A/RES/60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC),

–   având în vedere sesiunea anterioară ordinară și specială a UNHRC, precum și rundele anterioare ale revizuirii periodice universale (UPR),

–   având în vedere cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC, care urmează să aibă loc în martie 2010, precum și cea de a opta rundă a revizuirii periodice universale (UPR), care urmează să aibă loc în perioada 3-14 mai 2010,

–   având în vedere revizuirea din cadrul HRC care urmează să fie realizată în 2011,

–   având în vedere schimbările instituționale datorate intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea care rezultă din Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una dintre pietrele de temelie ale unității și integrității europene[7];

B.  întrucât, în ciuda neajunsurilor sale, UNHRC reprezintă o platformă unică, specializată în drepturile universale ale omului și un forum specific ce abordează aspectele legate de drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

C. întrucât revizuirea din cadrul UNHRC va cuprinde două părți, statutul organismului urmând să fie discutat la New York, iar procedurile la Geneva; întrucât în anul care vine vor fi luate o serie de inițiative și vor avea loc mai multe reuniuni informale;

D. întrucât rolul Uniunii Europene ca actor mondial a căpătat o tot mai mare importanță în ultimele decenii, iar noua abordare reprezentată de noul Serviciu european pentru acțiune externă (SEEA), ar putea conferi Uniunii un plus de eficacitate în încercarea de a răspunde provocărilor de la nivel mondial într-un mod mai coerent, consecvent și eficient;

E.  întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European se va deplasa la Geneva pentru cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC, astfel cum s-a procedat și în anii precedenți în timpul sesiunilor UNHRC, iar înainte de aceasta, în timpul sesiunilor predecesorului UNHRC, Comisia ONU pentru Drepturile Omului,

Activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului

1.  își reiterează invitația adresată statelor membre de a respinge activ orice încercare de subminare a conceptului de universalitate, indivizibilitate și interdependență a drepturilor omului, precum și încercările de subminare a sferei lor de protecție a persoanelor din motive presupuse legate de valori culturale sau religioase;

2.  atrage atenția asupra politizării extreme a UNHRC, în așa măsură încât acest lucru împiedică îndeplinirea mandatului organismului; subliniază importanța rezoluțiilor specifice pe țări în abordarea încălcărilor grave ale drepturilor omului; în acest sens, condamnă cu fermitate utilizarea „moțiunilor de neintervenție” și își exprimă dezamăgirea cu privire la recurgerea la această procedură în timpul celei de-a unsprezecea sesiuni speciale a Consiliului, fapt ce a împiedicat adoptarea unei rezoluții finale bine întemeiate și coerente, care să abordeze în mod adecvat situația din Sri Lanka;

3.  salută organizarea, la inițiativa Braziliei, a celei de a 13-a sesiuni speciale dedicate Haiti, al cărei scop a fost acela de a se axa asupra integrării unei abordări bazate pe drepturile omului în cadrul eforturilor de reconstrucție depuse în urma cutremurului devastator, precum și aspectele inedite ale acestei sesiuni, cum este organizarea unei sesiuni speciale în urma unei catastrofe naturale și implicarea agențiilor specializate ale ONU, pentru a așeza discuția pe o bază situată la nivel de experți; regretă că rezoluția adoptată nu a sprijinit rolul important al expertului independent în materie de drepturi ale omului în Haiti în ceea ce privește formularea unor orientări menite să integreze drepturile omului în contextul mai larg al eforturilor ONU sau al inițiativelor promovate de țările donatoare în sprijinul Haiti și solicită statelor membre ale ONU să dea curs acestei sesiuni, incorporând abordarea bazată pe drepturile omului în cadrul mai larg al activității desfășurate de ONU în sprijinul Haiti,

4.  regretă că UNHRC nu a fost în măsură să se ocupe la timp de alte situații grave în planul drepturilor omului; solicită statelor membre ale UE să condamne crizele în materie de drepturile omului din Afganistan, Guineea, Iran, Yemen și Irak și să se angajeze activ în crearea unor mecanisme specializate ale UNHRC pentru a putea răspunde acestora,

5.  își reiterează poziția în ceea ce privește conceptul de „defăimare a religiilor” și, chiar dacă recunoaște necesitatea unei abordări globale a problemei reprezentate de discriminarea minorităților religioase, consideră totuși că includerea acestui concept în Protocolul referitor la standardele complementare privind rasismul, discriminarea rasială, xenofobia și toate celelalte forme de discriminare nu ar fi adecvată; solicită statelor membre ale ONU să implementeze integral normele actuale în materie de libertate de exprimare și libertate religioasă;

6.  își reiterează apelul adresat statelor membre ale UE de a garanta respectarea drepturilor omului în propriile lor politici interne, neîndeplinirea acestui deziderat slăbind poziția UE în cadrul UNHRC;

7.  salută re-implicarea Statelor Unite în cadrul organismelor Organizației Națiunilor Unite și cooptarea lor ulterioară ca membru al UNHRC, precum și activitatea lor constructivă în domeniul libertății de exprimare în cadrul celei de a 64-a Adunări generale a Organizației Națiunilor Unite, ca și în ceea ce privește planul de acțiune având ca obiect urmările conferinței de revizuire Durban; cheamă SUA și statele membre ale UE ca, în viitor, să răspundă și să coopereze pe deplin în cadrul unor astfel de inițiative;

8.  este îngrijorat cu privire la candidatura Iranului în viitoarele alegeri pentru UNHRC care vor avea loc în mai 2010; își reiterează opoziția față de introducerea conceptului de „listă de candidați curați” (clean slate) în cadrul alegerilor pentru UNHCR și solicită alegeri bazate pe competitivitate pentru toate grupurile regionale; îndeamnă UE să depună toate eforturile pentru a împiedica alegerea în UNHRC a țărilor cu cele mai problematice antecedente în materie de drepturi ale omului;

9.  cheamă UE și statele sale membre să insiste ca țările care candidează pentru UNHRC să fie obligate ca, în contextul angajamentelor lor, să-și declare cooperarea în cadrul procedurilor speciale, în concordanță cu propriile lor sisteme de referință;

10. solicită monitorizarea efectivă a stadiului real de implementare a procedurilor speciale și a recomandărilor organismelor prevăzute în tratate în cadrul procesului RUP pentru fiecare țară;

11. cheamă statele membre ale UE să-și depună toate eforturile pentru prezervarea mandatelor specifice pentru proceduri speciale; solicită reînnoirea mandatului Raportorului special ONU pentru Myanmar și un nou mandat specific pentru RDC, dată fiind înrăutățirea situației umanitare;

12. salută „Studiul comun privind practicile globale legate de detenția secretă, în contextul luptei împotriva terorismului”, care va fi discutat în cadrul celei de-a treisprezecea sesiuni; cheamă statele membre să sprijine și să dea curs raportului, în conformitate cu pozițiile anterioare adoptate de Parlament cu privire la această chestiune, în special cu rezoluțiile sale din 19 februarie 2009[8] și 14 februarie 2007[9] privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportul și detenția ilegală de prizonieri;

13. cheamă UE să se angajeze activ în cadrul viitoarelor sesiuni UPR, pentru asigurarea unui proces echitabil și a unor rezultate care să vină în sprijinul și să urmeze procedurile speciale ONU și concluziile și recomandările organismelor prevăzute în tratate, inclusiv în ceea ce privește asigurarea asistenței tehnice necesare implementării lor;

Urmărirea raportului misiunii de informare Goldstone

14. subliniază că respectarea legislației internaționale în materie de drepturi ale omului și a legislației humanitare de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru realizarea unei păci drepte și durabile în Orientul Mijlociu, în special între palestinieni și israelieni; reamintește comunității internaționale că îi incumbă sarcina de a asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea legislației internaționale în materie de drepturi ale omului și a legislației umanitare internaționale; consideră că un proces de pace real în Orientul Mijlociu reclamă responsabilitate și dreptate;

15. solicită Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și statelor membre ale UE să depună eforturi pentru adoptarea unei poziții comune ferme a UE în legătură cu măsurile luate în urma raportului misiunii de informare cu privire la conflictul din Gaza și din sudul Israelului, solicitând în mod public implementarea recomandărilor sale și asumarea responsabilității pentru toate încălcările legislației internaționale, inclusiv presupusele crime de război, și îndemnând ambele părți să procedeze la investigații în concordanță cu normele internaționale referitoare la independență, imparțialitate, transparență, promptitudine și eficacitate, în conformitate cu Rezoluția AGONU A/64/L.11 și la urmărirea tuturor persoanelor răspunzătoare pentru presupusele crime; consideră că cercetările inițiate până în prezent de ambele părți nu satisfac aceste cerințe;

16. cere Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și statelor membre să monitorizeze activ recomandările formulate în cuprinsul raportului Goldstone, prin consultarea în acest sens a misiunilor externe ale UE și a organizațiilor societății civile de la fața locului;

Revizuirea din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului

17. subliniază necesitatea unui proces de revizuire transparent și global, luând în considerare ONG-urile, societatea civilă și toate celelalte părți interesate relevante;

18. subliniază că revizuirea din cadrul UNHCR nu ar trebui să împiedice consiliul să își continue activitatea substanțială cu privire la încălcarea drepturilor omului;

19. solicită statelor membre ale UE ca, în perspectiva viitoarei prime reuniuni a grupului de lucru însărcinat cu revizuirea din cadrul UNHRC, constituit în baza rezoluției A/UNHRC/RES/12/1, să adopte o poziție comună cu privire la această chestiune, precum și o strategie eficientă și proactivă în cadrul negocierilor;

20. invită Comisia pentru afaceri externe a PE să elaboreze o recomandare adresată Consiliului, pentru stabilirea la timp a poziției UE privind viitoarea revizuire;

21. recunoaște necesitatea unei dezbateri mai cuprinzătoare, însă consideră că revizuirea ar trebui să mențină independența Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), să salvgardeze și, dacă este posibil, să consolideze procedurile speciale, precum și să garanteze UNHRC posibilitatea de a aborda cazurile specifice de încălcare a drepturilor omului prin intermediul unor rezoluții și mandate specifice la nivel de țară; ia act de discuțiile referitoare la mijloacele de întărire a UNHRC fără a se aborda pachetul privind consolidarea instituțiilor;

22. consideră că revizuirea din 2011 din cadrul UNHRC ar putea constitui o oportunitate pentru a conferi mai multă valoare adăugată revizuirii periodice universale; subliniază, în special, că este necesar să se asigure conformitatea recomandărilor finale propuse de către state în cursul revizuirii cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și evidențiază importanța unui mecanism de monitorizare axat pe rezultate;

23. ia act de discuțiile în curs privind relația dintre UNHRC și Comitetul III al Adunării Generale, precum și de cele privind membrii UNHRC; își reafirmă părerea că aceste două organisme sunt complementare și consideră că, deși participarea universală a statelor la dezbaterile UNHRC este garantată prin statutul de membru și de observator, o componență mai restrânsă a Consiliului ar permite instituției să adopte decizii într-un mod mai operativ;

Implicarea Uniunii Europene

24. recunoaște implicarea activă a Uniunii Europene și a statelor sale membre în activitatea UNHRC și felicită Regatul Belgiei pentru asigurarea cu succes, până în prezent, a președinției;

25. recunoaște eforturile active ale UE în direcția angajării în cooperări interregionale și inițiativele întreprinse în această privință, însă solicită intensificarea acestor eforturi;

26. consideră că noua structură instituțională a UE oferă posibilitatea creșterii coerenței, vizibilității și credibilității acțiunilor UE în cadrul UNHRC; în acest sens, solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei să asigure adoptarea unor măsuri concrete vizând implementarea Tratatului de la Lisabona, pentru a se evita o perioadă de tranziție prea lungă, care ar putea diminua credibilitatea Uniunii Europene;

27. mandatează delegația Parlamentului European la cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC să transmită preocupările exprimate în prezenta rezoluție, invită delegația să prezinte un raport privind această vizită Subcomisiei pentru drepturile omului și consideră că este necesar ca Parlamentul European să trimită în continuare o delegație la sesiunile relevante ale UNHRC;

o

o o

28. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 64-a Adunări Generale, Președintelui Consiliului ONU pentru drepturile omului, Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului, precum și grupului de lucru UE-ONU, înființat de Comisia pentru afaceri externe.

 

[1] Texte adoptate, P6_TA(2009)0021
[2]Texte adoptate, P6_TA(2006)0097
[3]Texte adoptate, P5_TA(2004)0037
[4] Texte adoptate, P6_TA(2005)0237
[5] Texte adoptate, P6_TA(2005)0362
[6] Texte adoptate, P6_TA(2009)0385
[7] Articolul 2, articolul 3 alineatul (5) ºi articolul 6 din TUE.
[8] Texte adoptate, P6_TA(2009)0073
[9] Texte adoptate, P6_TA(2007)0032