Document de ședință
8.12.2010 B7‑0693/2010
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la Strategia comună Africa-UE în urma celui de-al treilea Summit Africa-UE
Judith Sargentini
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Strategia comună Africa-UE în urma celui de-al treilea Summit Africa-UE
Parlamentul European,
- având în vedere Strategia comună Africa-UE („strategia comună”) și primul Plan de acțiune (2008-2010) pentru punerea în aplicare a Parteneriatului strategic Africa-UE, adoptate de către șefii de stat și de guvern din UE și Africa, reuniți la Lisabona la 8-9 decembrie 2007,
- având în vedere încheierea celui de-al treilea Summit Africa-UE de la Tripoli din 29-30 noiembrie 2010,
- având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Strategia comună Africa-UE poate să-și realizeze obiectivele declarate, numai dacă chestiunile importante care stau la baza dezvoltării Africii sunt abordate în mod corespunzător;
B. întrucât Strategia comună Africa-UE nu a tras învățămintele din ultimele decenii de cooperare dintre cele două continente, axată în principal pe interesele economice europene, așa după cum o arată documentul de strategie comercială a UE, intitulat „ O Europă competitivă într-o lume globalizată”,
C. întrucât strategia comercială a UE încurajează accesul UE la materiile prime ale țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv produsele agricole de bază, prin deschiderea piețelor acestora pentru marile întreprinderi din UE, în detrimentul țărilor în curs de dezvoltare;
D. întrucât accesul țărilor în curs de dezvoltare la piața UE este limitat în realitate la exporturile de materii prime, care sunt mai puțin impozitate în comparație cu produsele prelucrate, această politică blocând țările în curs de dezvoltare într-o poziție de furnizor permanent de materii prime pentru industria din UE;
E. întrucât scurgerile ilegale de capital și evaziunea fiscală continuă să priveze țările africane de resursele financiare atât de necesare pentru dezvoltarea infrastructurilor lor sociale și economice în domeniul sănătății, al educației, al ocupării forței de muncă etc.;
F. întrucât Strategia Africa-UE ar trebui să se bazeze pe un acord echitabil și o coerență politică pentru a pune capăt cercului vicios al sărăciei și dependenței țărilor africane,
1. regretă că Strategia comună Africa-UE nu a tras învățămintele din ultimele decenii de cooperare dintre cele două continente și nu a reușit să conceapă un nou raport, întemeiat pe o viziune de dezvoltare sustenabilă pe termen lung, care să implice politici echitabile, coerente, participative, sociale și ecologice;
2. subliniază că principiile fondatoare ale Strategiei comune Africa-UE ar trebui concepute pentru a sprijini nevoile durabile ale țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a lupta împotriva sărăciei, a garanta venituri și mijloace de trai decente, precum și respectarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv drepturile sociale, economice și ecologice;
3. regretă că problema actualelor achiziții de terenuri arabile în Africa de către investitori străini ce beneficiază de sprijin guvernamental, care, în situații de gestionare deficientă, amenință securitatea alimentară locală și pot avea consecințe serioase și ample în statele ACP, nu a fost abordată în cadrul summitului;
4. atrage atenția asupra faptului că comerțul echitabil dintre UE și țările în curs de dezvoltare presupune plata unui preț echitabil pentru resursele și produsele agricole ale țărilor în curs de dezvoltare, și anume un preț care să reflecte costurile interne și externe, garantând în același timp standardele fundamentale ale OIM privind condițiile de muncă și garantând protecția mediului;
5. consideră că liderii africani și liderii UE ar trebui să-și dovedească angajamentul real față de crearea unui mecanism pentru a împiedica scurgerea ilicită de capital și evaziunea fiscală, pentru a promova transparența deplină și rapoartele defalcate pe țări și pentru a spori presiunea internațională în toate jurisdicțiile care ar putea permite frauda sau evaziunea fiscală în Africa;
6. consideră că politica de prevenire a conflictelor este o condiție preliminară esențială pentru o pace durabilă, iar cauzele structurale ale conflictelor ar trebui abordate prin instituirea unei politici de dezvoltare durabile pentru a satisface necesitățile de bază ale populației africane și pentru a combate șomajul și nedreptățile sociale și economice;
7. consideră că adoptarea unei nou act legislativ în SUA privind minereurile provenite din zonele de conflict reprezintă un uriaș pas înainte în combaterea exploatărilor ilegale de minereuri în Africa, care alimentează conflictele și războaiele civile; consideră că Comisia și Consiliul ar trebui să prezinte propuneri similare pentru a asigura trasabilitatea minereurilor importate pe piața UE;
8. solicită liderilor africani și europeni să abordeze aspectul fiscal al dezvoltării prin instituirea unor sisteme fiscale eficiente și viabile în Africa pentru a asigura o sursă durabilă de finanțare a dezvoltării, având drept obiectiv pe termen lung eliminarea dependenței de ajutorul extern;
9. constată cu regret că UE continuă să facă presiuni în vederea încheierii unui acord de parteneriat economic fără să țină seama de reticența țărilor africane;
10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European, Consiliului Economic, Social și Cultural al UA, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Consiliului de Miniștri ACP, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.