Document de şedinţă

 

26.1.2011                                                                                                                B7‑0073/2011

PROPUNERE DE REZOLUŢIE

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0805/2011

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

referitoare la criza deşeurilor din Campania

Luigi de Magistris, Sonia Alfano, Niccolò Rinaldi, Giommaria Uggias, Adina-Ioana Vălean

în numele Grupului ALDE

 

B7‑0073/2011

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la criza deşeurilor din Campania

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 75/42/CEE privind deşeurile, în special articolul 4,

–   având în vedere Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase, în special articolul 2,

–   având în vedere Directiva 99/31/CE privind depozitele de deşeuri, în special articolul 11 şi anexa II,

–   având în vedere Directiva-cadru revizuită privind deşeurile (2008/98/CE), în special articolele 17 şi 18,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 19 noiembrie 2003 referitoare la Directiva-cadru privind deşeurile[1],

–   având în vedere Rezoluţia sa din 16 septembrie 1998 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu cu privire la aplicarea directivelor privind gestionarea deşeurilor[2],

–   având în vedere documentul de lucru referitor la misiunea de informare efectuată de Comisia pentru petiţii în Campania, Italia, între 28 şi 30 aprilie 2010[3],

–   având în vedere Legea nr. 123/2008 a Republicii Italiene, promulgată la 14 iulie 2008,

–   având în vedere Directiva 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal,

–   având în vedere hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza C-135/05 din 26 aprilie 2007,

–   având în vedere hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza C-297/08 din 4 martie 2010,

–   având în vedere articolul 191 şi articolul 260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–   având în vedere Directiva 2003/35/CE de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe privind mediul, în special articolul 2,

–   având în vedere Convenţia de la Aarhus,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât criza deşeurilor din provincia Campania este cel mai dramatic capitol dintr-o serie îndelungată de probleme de gestionare a deşeurilor în numeroase regiuni din Italia, inclusiv Lazio, Calabria şi Sicilia; întrucât în toate aceste regiuni a fost declarată în anii ’90 starea de urgenţă în materie de deşeuri şi au fost desemnaţi comisari guvernamentali care beneficiază de competenţe şi de fonduri speciale;

B.  întrucât, la 5 octombrie 2010, Comisia pentru petiţii a Parlamentului European a adoptat aproape în unanimitate un document de lucru referitor la misiunea de informare efectuată în Campania, Italia, între 28 şi 30 aprilie 2010, în urma a numeroase petiţii depuse în timp cu privire la problemele legate de gestionarea deşeurilor înregistrate în această regiune;

C. întrucât, după criza din vara anului 2008, a apărut o nouă situaţie de criză, la scurt timp după adoptarea raportului referitor la misiunea Comisiei pentru petiţii, şi a fost declarată din nou starea de urgenţă; întrucât anunţarea măsurilor excepţionale luate în consecinţă, cum ar fi deschiderea de noi depozite de deşeuri, a fost urmată de proteste masive;

D. întrucât soluţia iniţială de a produce baloţi de deşeuri („ecobales”) şi deşeuri organice a fost în cele din urmă pusă în practică fără a se acorda atenţia cuvenită respectării legislaţiei; întrucât din cauza nefiltrării şi nesortării deşeurilor s-au acumulat în situri temporare peste şase milioane de baloţi de deşeuri de calitate inferioară şi cu un conţinut potenţial de deşeuri toxice;

E.  întrucât primul incinerator din Acerra a devenit operaţional abia în martie 2010, dar funcţionarea sa a fost afectată de lipsa infrastructurii adecvate de separare şi tratare a deşeurilor; întrucât se pare că nu există limite clare pentru tipurile de deşeuri incinerate şi persistă preocupări legate de ce se va întâmpla cu cenuşa toxică rezultată în urma incinerării;

F.  întrucât progresele înregistrate în reducerea cantităţii de deşeuri şi în reciclarea deşeurilor menajere sunt minime, iar deşeurile menajere şi alte tipuri de deşeuri sunt în continuare transportate la depozite fără a se face vreo distincţie, în unele cazuri aparent amestecate cu diferite tipuri de deşeuri industriale;

G. întrucât numeroase depozite de deşeuri au fost declarate zone de interes strategic şi, în consecinţă, cetăţenii şi autorităţile locale, inclusiv poliţia, nu au putut verifica ce fel de deşeuri sunt aduse în aceste depozite; întrucât marea majoritate a depozitelor sunt gestionate de entităţi private care nu dispun de licenţe sau autorizaţii corespunzătoare şi care nu fac obiectul niciunui control public;

H. întrucât caracteristica-cheie a responsabilităţii comisarilor în situaţii de urgenţă este autoritatea acestora de a acorda derogări de la reglementări şi controale, inclusiv, de exemplu, exceptarea de la evaluarea impactului asupra mediului şi de la legislaţia privind achiziţiile publice, aceşti comisari având, aparent, acces necontrolat la fondurile publice; întrucât comisarii aveau autoritatea de a decide unde vor fi amplasate instalaţiile, depozitele de deşeuri şi incineratoarele şi care sunt societăţile contractate pentru transportul deşeurilor, ei neavând nicio obligaţie de a informa autorităţile locale sau locuitorii cu privire la deciziile luate; întrucât sistemul comisarilor în sine a fost aspru criticat şi face obiectul mai multor anchete judiciare în curs; întrucât cetăţenii consideră că gestionarea deşeurilor de către comisarii responsabili în situaţii de urgenţă este mai degrabă o parte a problemei, şi nu soluţia;

I.   întrucât, în conformitate cu Convenţia de la Aarhus, cetăţenii au dreptul de a fi informaţi cu privire la situaţia de pe teritoriul pe care locuiesc şi este de datoria autorităţilor să ofere informaţiile necesare şi să motiveze cetăţenii să dea dovadă de o atitudine şi un comportament responsabile; întrucât, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, statele membre trebuie să se asigure că publicul poate participa, în timp util și în mod efectiv, la pregătirea şi la modificarea sau revizuirea planurilor sau ale programelor care trebuie elaborate;

J.   întrucât cetăţenii care au protestat faţă de această situaţie sau care au încercat să propună soluţii alternative au fost ignoraţi sau marginalizaţi public; întrucât reacţia principală a autorităţilor politice naţionale a constat în punerea siturilor de deşeuri şi a incineratorului din Acerra sub control militar strict; întrucât, recent, au fost făcute arestări în cursul demonstraţiilor publice legate de acest subiect, reieşind clar că relaţia dintre cetăţeni şi autorităţi s-a deteriorat grav şi că nemulţumirea populaţiei continuă să crească;

K. întrucât gestionarea asigurată de comisari în situaţiile de urgenţă şi eşecul acestora de a face faţă problemelor, agravate de lipsa limitărilor şi echilibrelor instituţionale, nu au făcut altceva decât să creeze noi oportunităţi pentru crima organizată; întrucât există dovezi clare ale implicării de durată a grupurilor de crimă organizată, în special Camorra, în afacerea lucrativă a gestionării deşeurilor, inclusiv în activităţi precum stocarea de deşeuri toxice produse de întreprinderile din nordul Italiei în sute de depozite ilegale sau deversarea lor în mare; întrucât este de neconceput ca autorităţile să nu fi fost la curent cu activităţi desfăşurate la o astfel de scară;

L.  întrucât Comisia Europeană a decis în 2007 să suspende plata a 135 de milioane de euro în contribuţii din perioada de finanţare 2006-2013 la proiectele privind gestionarea deşeurilor şi a încă 10,5 milioane de euro din perioada de finanţare 2000-2006, până la abolirea sistemului comisarilor;

M. întrucât actualul ciclu al deşeurilor se bazează încă în mare măsură pe depozite şi incinerare, în dezacord cu orientările noii Directive-cadru privind deşeurile (2008/98/CE); întrucât nu există încă un plan coerent de gestionare a deşeurilor în regiune, care să respecte principiile legislaţiei UE privind deşeurile şi ierarhia opţiunilor de tratare; întrucât nu există un plan nici pentru utilizarea în condiţii de siguranţă a depozitelor de deşeuri şi incinerare;

N. întrucât faptul că deşeuri periculoase sunt amestecate şi/sau eliminate împreună cu deşeuri menajere sau organice şi faptul că factorii geologici şi hidrologici nu au fost luaţi în considerare în mod corespunzător la stabilirea amplasării depozitelor de deşeuri în situri precum Chiaiano au generat riscuri ridicate de contaminare a solului din împrejurimi şi a surselor de apă subterană; întrucât sunt încălcate astfel dispoziţiile articolelor 17 şi 18 din Directiva-cadru privind deşeurile, precum şi dispoziţiile Directivei privind depozitele de deşeuri;

O. întrucât depozitul de deşeuri din Cava Sari, Terzigno, aflat pe teritoriul sitului Natura 2000 al Pacului Naţional Vezuviu şi pe teritoriul unui sit din patrimoniul UNESCO, încalcă regulile procedurilor de acceptare prevăzute de Directiva privind depozitele de deşeuri;

P.  întrucât în hotărârea sa din 26 aprilie 2007 în cauza C-135/05, Curtea de Justiţie a declarat că, neadoptând toate măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile sunt recuperate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a se utiliza procese sau metode dăunătoare pentru mediu şi că abandonarea, depozitarea ilegală sau eliminarea necontrolată de deşeuri sunt interzise, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar; întrucât în hotărârea sa recentă din 4 martie 2010 în cauza C-297/08, Curtea de Justiţie a declarat că, neadoptând toate măsurile necesare pentru regiunea Campania, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 4 şi 5 din Directiva 2006/12/CE;

Q. întrucât, în Rezoluţia sa din 16 septembrie 1998 referitoare la aplicarea directivelor privind gestionarea deşeurilor, Parlamentul a solicitat iniţierea sistematică de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă dispoziţiile acestor directive şi întocmirea unei liste trimestriale a cauzelor deschise la Curtea de Justiţie împotriva statelor membre care nu îşi respectă obligaţiile, inclusiv a unei liste a cauzelor în care Curtea s-a pronunţat deja şi a unei liste a amenzilor impuse de Curte; întrucât, în Rezoluţia sa din 19 noiembrie 2003 referitoare la cursul dat raportului asupra Directivei-cadru privind deşeurile, Parlamentul a solicitat o monitorizare şi o coordonare riguroasă şi consecventă a punerii în aplicare a legislaţiei în vigoare privind deşeurile,

1.  îndeamnă la găsirea de urgenţă a unei soluţii durabile care să îndeplinească criteriile UE, şi anume punerea în aplicare a unui plan de gestionare a deşeurilor în cadrul căruia, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, respectarea ierarhiei aferente ciclului deșeurilor să constituie un element-cheie;

2.  reaminteşte că respectarea legislaţiei UE privind deşeurile în Campania presupune un efort susţinut de diminuare a volumului deşeurilor şi înclinarea balanţei în favoarea prevenirii producerii deşeurilor, a reducerii, reutilizării și reciclării acestora, prin crearea unei infrastructuri adecvate; constată că trebuie pus un accent mai puternic pe recuperarea deşeurilor organice, în special în această regiune în mare măsură agricolă - un element care nu a fost luat efectiv în considerare până acum;

3.  consideră că măsurile excepţionale de lungă durată elaborate de autorităţile italiene, inclusiv numirea de comisari special sau desemnarea depozitelor de deşeuri drepte zone de „interes strategic” sub control militar au fost contraproductive şi îşi exprimă temerea că opacitatea instaurată de instituţiile publice în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor a facilitat şi nu descurajat prezenţa sporită a grupurilor de crimă organizată, atât în ceea ce priveşte procesul oficial de gestionare a deşeurilor din regiune, cât şi eliminarea ilegală a deşeurilor industriale; prin urmare, invită diferitele autorităţi responsabile să dea dovadă de mult mai multă transparenţă;

4.  subliniază importanţa reconstruirii încrederii printr-un dialog structurat între cetăţeni şi diferitele autorităţi, precum şi între diferitele niveluri de administraţie, într-un cadru structurat; regretă incriminarea de către autorităţi a unor cetăţeni care demonstrau paşnic împotriva deschiderii de noi depozite de deşeuri şi violenţa cu care forţele de ordine i-au tratat pe aceştia; îşi exprimă convingerea că numai prin implicarea activă a cetăţenilor pe întreg parcursul procesului se poate ajunge în timp la o soluţie durabilă la problemele de gestionare a deşeurilor cu care se confruntă regiunea;

5.  solicită Comisiei să prelungească sine die reţinerea fondurilor UE alocate pentru proiectele legate de gestionarea deşeurilor din regiune, îngheţând aceste fonduri până la prezentarea unui plan verificabil de gestionare a deşeurilor, convenit de comun acord între toate părţile interesate;

6.  este preocupat de cele şapte milioane de tone de baloţi de deşeuri acumulate în siturile de depozitare, în special în situl Taverna del Ré, şi subliniază că acestea trebuie înlăturate şi eliminate cu prioritate, după o evaluare adecvată a conţinutului exact al acestora; insistă ca eliminarea baloţilor de deşeuri să aibă loc printr-un tratament adecvat[4] şi să fie abordată în cadrul unui plan de gestionare a deşeurilor, în care sunt stabilite clar amplasamentele pentru fiecare tip de tratare şi care se bazează pe practici legale;

7.  constată că depozitarea deschisă şi ilegală de deşeuri amestecate şi neidentificate în apropierea sitului de la Ferandelle necesită o atenţie urgentă şi solicită aplicarea unor controale stricte; reaminteşte autorităţilor competente că, în conformitate cu Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (Directiva 2008/1/CE revizuită de Directiva 2010/75/UE)[5], acestea trebuie să instituie controale stricte asupra manipulării tipurilor specifice de deşeuri industriale, indiferent de originea lor; observă, de asemenea, că trebuie desemnate situri speciale care să respecte dispoziţiile directivelor UE, asigurându‑se că este dezvoltată o infrastructură adecvată pentru deşeurile industriale, pentru deşeurile speciale şi pentru cele toxice; solicită o explicaţie asupra motivelor pentru care situl planificat pentru primirea de deşeuri organice nu a fost folosit şi solicită punerea sa în funcţiune, dacă situl îndeplineşte criteriile stabilite în Directiva privind gestionarea deşeurilor;

8.  regretă faptul că au fost deschise depozite de deşeuri în zone de protecţie a naturii în perimetrul Parcului Naţional Vezuviu, cum ar fi depozitul de la Terzigno; se opune cu fermitate oricăror planuri de extindere a acestor depozite de deşeuri şi consideră că propunerea de a deschide un al doilea depozit la Terzigno (Cava Vitiello) este o aberaţie inacceptabilă; propune Comisiei să solicite Curţii de Justiţie iniţierea unei acţiuni în încetare în cazul extinderii depozitelor de deşeuri existente în zonele de protecţie a naturii sau în cazul deschiderii de noi depozite în situri Natura 2000;

9.  îndeamnă guvernul italian să acţioneze în această privinţă în conformitate cu legislaţia UE şi, în special, să se conformeze celor două hotărâri recente ale Curţii Europene de Justiţie şi să remedieze toate situaţiile de încălcare a dreptului UE constatate, reamintindu-i obligaţia de a lua măsuri pentru a se asigura că acquis-ul UE este respectat la toate nivelurile;

10. solicită Comisiei să depună toate eforturile, în limita prerogativelor sale, pentru a verifica dacă autorităţile competente italiene se asigură efectiv de faptul că deşeurile sunt ridicate, sortate şi tratate corespunzător, de exemplu efectuând inspecţii sistematice, şi dacă autorităţile regionale au prezentat un plan credibil de gestionare a deşeurilor;

11. consideră că sarcina curăţării siturilor din Campania care au fost contaminate de poluarea generată de diferite tipuri de deşeuri nu ar trebui să fie suportată din banii contribuabililor, ci în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, de către cei responsabili de poluare;

12. constată că Italia nu a notificat transpunerea Directivei 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal până la termenul stabilit de 26 decembrie 2010 şi aşteaptă ca Italia să se conformeze pe deplin directivei şi să aplice sancţiuni în funcţie de încălcările constatate ale dispoziţiilor directivei referitoare la deşeuri, inclusiv în cazul persoanelor juridice, după caz;

13. solicită Comisiei să iniţieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Italiei, în conformitate cu articolul 260 din TFUE, pentru a stabili sancţiuni care să determine autorităţile italiene să se conformeze hotărârii Curţii, asigurându-se în special că depozitele de deşeuri existente îndeplinesc condiţiile stabilite de dreptul UE; consideră că ar fi oportun şi în conformitate cu hotărârea din cauza C-304/02 a Curţii Europene de Justiţie ca Italia să fie somată să plătească atât o sumă forfetară ca sancţiune pentru încălcările continue şi prelungite ale directivelor UE din ultimii ani, precum şi o amendă zilnică de acum înainte;

14. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernului şi camerelor parlamentului italian.

[1] Texte adoptate, P5_TA(2003)0508
[2] JO C 313, 12.10.1998, p. 0053-0099.
[3] PETI_DT(2010)442870.
[4] Pentru cele mai noi, incinerarea în instalaţii specializate pare să fie singura soluţie practică în acest moment; zona actuală de eliminare trebuie reabilitată corespunzător. Pentru deşeurile acumulate şi deja „mumificate”, incinerarea nu este posibilă; trebuie deci să se apeleze la eliminarea în depozite de deşeuri autorizate oficial, care respectă condiţiile impuse de Directiva privind depozitele de deşeuri.
[5] JO L 024 29.1 2008 şi JO L 334 17.12 2010, termenele de transpunere fiind stabilite pentru 2013.