Document de şedinţă
25.1.2011 B7–0078/2011
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la situația din Tunisia
Hélène Flautre, Franziska Brantner, Nicole Kiil-Nielsen, Barbara Lochbihler, Cahterine Grèze, Frieda Brepoels, Daniel Cohn-Bendit
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Tunisia
Parlamentul European,
– având în vedere Acordul de asociere euro-mediteraneean, semnat între Uniunea Europeană și Tunisia și intrat în vigoare la 1 martie 1998,
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind politica europeană de vecinătate din 12 mai 2004 și planul său de acțiune UE-Tunisia, intrat în vigoare la 4 iulie 2005,
– având în vedere Raportul său referitor la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile Uniunii Europene, adoptat la 16 februarie 2006,
– având în vedere orientările Consiliului privind protecția apărătorilor drepturilor omului adoptate în iunie 2004 și actualizate în decembrie 2008,
– având în vedere raportul grupului de lucru pentru revizuirea universală periodică în cazul Tunisiei, transmis Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 10 aprilie 2008,
– având în vedere concluziile CAGRE privind consolidarea relațiilor bilaterale dintre UE și partenerii săi europeni, din 8 și 9 decembrie 2008,
– având în vedere declarația Uniunii Europene în urma celei de-a opta reuniuni a Consiliului de asociere UE-Tunisia din 11 mai 2010,
– având în vedere raportul de monitorizare privind Tunisia din 12 mai 2010,
– având în vedere Raportul referitor la politicile Uniunii Europene în favoarea apărătorilor drepturilor omului, adoptat la 14 mai 2010,
– având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la situația drepturilor omului în Tunisia și în special rezoluțiile sale din 29 septembrie 2005, 15 decembrie 2005 și 15 iunie 2005,
– având în vedere declarațiile comune ale Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, și ale comisarului pentru extindere și politica de vecinătate, Stefan Füle, din 10 și 17 ianuarie 2011,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât actul disperat al lui Mohammed Bouazizi, a cărui autoimolare a avut loc la 17 decembrie 2010 la Sidi Bouzid, a declanșat o revoltă populară, având drept obiectiv o schimbare politică profundă în Tunisia;
B. întrucât mișcarea pașnică de protest s-a extins pe tot teritoriul Tunisiei și a fost înăbușită în mod violent de forțele de ordine, aceste evenimente soldându-se cu peste o sută de victime, și subliniind mai ales utilizarea armelor de foc împotriva manifestanților, execuțiile sumare, arestările arbitrare, actele de tortură în timpul detenției și disparițiile forțate;
C. întrucât președintele Ben Ali a părăsit țara la 14 ianuarie 2011 și a fost înlocuit definitiv, în conformitate cu articolul 57 din Constituția Tunisiei și ținând seama, în acest sens, de rolul-cheie jucat de armată, atât în ceea ce privește protecția manifestanților și a populației, cât și în ceea ce privește sprijinul acordat schimbării;
D. întrucât milițiile fostului președinte Ben Ali continuă să creeze teroare în rândul populației și să comită numeroase abuzuri, acestea rămânând, în consecință, un veritabil pericol pentru populație în ansamblul ei;
E. întrucât relațiile dintre Uniunea Europeană și Tunisia sunt guvernate, începând din 17 iulie 1995, de un acord de asociere care include o „clauză privind drepturile omului” și, din 4 iulie 2005, de un plan de acțiune bazat, în cadrul politicii europene de vecinătate, pe un angajament recunoscut în mod reciproc față de valori comune, printre care se numără democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului, în conformitate cu articolele 8 și 21 din TUE;
F. întrucât Uniunea Europeană se dovedește incapabilă să elaboreze o veritabilă politică externă în relațiile cu partenerii săi, care să fie coerentă și eficace; constatând, mai ales, lipsa de fermitate a mecanismelor de cooperare dintre UE și Tunisia și subliniind, încă o dată, faptul că Parlamentul European a solicitat ca, în mod sistematic, „clauzele privind drepturile omului” din acordurile de asociere să fie însoțite de un mecanism de punere în aplicare eficientă;
G. întrucât, în acest context, revizuirea în curs a politicii de vecinătate trebuie, în mod imperativ și sistematic, să reprezinte valorile și principiile definite la articolul 21 din TUE, să permită o vigilență sporită în ceea ce privește respectarea acestor valori, să prevadă mecanisme de evaluare clare și precise care pot fi asociate unor veritabile reforme în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a democrației, dezvoltarea durabilă la nivel economic, social și ecologic și să introducă o clauză de condiționalitate în ceea ce privește acordarea statutului „avansat”,
1. își exprimă solidaritatea cu poporul tunisian care, motivat de aspirații democratice legitime, și-a condus țara spre un moment istoric de turnură politică, punând capăt unei perioade de 23 de ani de dictatură; salută, în acest sens, curajul și hotărârea sa, demonstrate pe durata acestor patru săptămâni de demonstrații pașnice și subliniază rolul important jucat de femei; își exprimă condoleanțele față de familiile victimelor;
2. salută și susține cu fermitate procesul de tranziție democratică din Tunisia și solicită formarea unui guvern de tranziție deschis diferitelor componente ale societății civile și care să beneficieze de încrederea populației; consideră problematică menținerea unor personalități emblematice ale regimului Ben Ali în poziții ministeriale cheie, în special în poziția de ministru de interne;
3. ia act de primele decizii luate în vederea eliberării prizonierilor politici și de opinie, dizolvării ministerului de informare, garantării libertății de exprimare, recunoașterii tuturor partidelor de opoziție, precum și de posibilitatea acordată organizațiilor neguvernamentale de a se înregistra;
4. salută crearea a trei comisii naționale pentru a răspunde evenimentelor de după 17 decembrie 2010, pentru a lupta împotriva corupției și a realiza reforma instituțiilor și a cadrului legislativ; consideră că activitatea acestor comisii este în deplină conformitate cu procesul de reformă și de democratizare a țării și solicită să se țină seama de recomandările acestora în cadrul reformelor legislative și instituționale viitoare;
5. consideră că este esențial ca aceste comisii să poată fi formate din personalități independente din societatea civilă, să dispună de adevărate competențe de anchetă, să poată conta pe colaborarea tuturor serviciilor statului și să beneficieze de resursele bugetare și umane necesare pentru a funcționa în mod eficient; consideră necesar ca aceste comisii să poată beneficia de experiența și de sprijinul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și ale mecanismelor relevante ale Organizației Națiunilor Unite;
6. subliniază importanța creării condițiilor necesare organizării unor alegeri legislative și prezidențiale libere și transparente, sub observație internațională și într-un termen rezonabil, care să permită constituirea unui adevărat spațiu democratic, în acord cu standardele internaționale;
7. subliniază că este important să se sprijine crearea unei justiții independente și să se demareze un proces de justiție de tranziție;
8. solicită Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă și Comisiei să sprijine pe deplin procesul de tranziție democratică în curs, acordând asistență politică și financiară societății civile și reformelor necesare pentru democratizarea țării, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare și de opinie, libertatea presei, libertatea de asociere și cea de întrunire, precum și independența justiției;
9. solicită o reorientare a planului de acțiune spre un program de sprijinire a tranziției democratice, în special printr-o consolidare a programelor destinate societății civile din cadrul tuturor instrumentelor financiare existente și, dacă este necesar, prin acordarea de ajutor umanitar; în acest sens, solicită o sporire a fondurilor comunitare destinate Tunisiei; relevă importanța sprijinirii organizațiilor care acționează pentru promovarea drepturilor femeilor și solicită organizarea unei conferințe referitoare la situația femeilor și la tranziția democratică, sub egida Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton;
10. solicită Serviciului European de Acțiune Externă și Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru sprijinirea absolută a instituirii și a lucrărilor celor trei comisii naționale;
11. sprijină propunerea comună a Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, și a comisarului pentru extindere și politica de vecinătate, Stefan Füle, de a oferi o asistență electorală imediată și îi somează pe aceștia să nu își limiteze asistența doar la faza electorală, ci să țină seama de necesitatea de a sprijini întregul proces de democratizare; îndeamnă în mod insistent UE să joace un rol proactiv în acest sens;
12. solicită să se suspende toate negocierile demarate cu regimul precedent, în așteptarea unor alegeri libere și democratice;
13. solicită Uniunii Europene să adopte sancțiuni precise la adresa persoanelor care au deturnat în profitul lor patrimoniul tunisian, în special prin refuzarea acordării de vize acestor persoane, și invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru să asigure înghețarea activelor familiei Ben Ali și a persoanelor înrudite cu aceasta, precum și să garanteze restituirea bunurilor „achiziționate în mod necuvenit” Tunisiei;
14. solicită reprezentanților UE și statelor membre să garanteze implicarea tuturor elementelor asociate cu tranziția democratică în dialogul lor diplomatic; solicită, în acest scop, ca reprezentanții UE și ai statelor membre care își exercită funcțiile în Tunisia să fie în măsură să reprezinte noua realitate politică și să beneficieze de sprijinul și de încrederea participanților la schimbare; în acest sens, solicită UE să desemneze un reprezentant special pentru Tunisia;
15. solicită insistent Uniunii Europene să tragă concluziile ce se impun în urma exemplului tunisian și să revizuiască politica sa de sprijinire a democrației și a drepturilor omului, pentru a acorda societății civile un rol central în cadrul acestei politici, având totodată în vedere crearea unui mecanism de punere în aplicare a „clauzei privind drepturile omului”; insistă ca revizuirea politicii de vecinătate să acorde, pe viitor, prioritate realizării efective a obiectivelor stabilite la articolul 21 din tratat și să fie evaluată în lumina criteriilor referitoare la independența justiției, la respectarea libertăților fundamentale, la pluralism și la libertatea presei și lupta împotriva corupției;
16. solicită constituirea unui grup de lucru („taskforce”) interinstituțional, care să includă Parlamentul European, în vederea redefinirii acțiunilor prioritare care trebuie sprijinite în următoarele luni și a reorientării, după caz, a fondurilor diferitelor instrumente financiare de ajutor extern utilizate până în prezent în Tunisia;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului de tranziție tunisian, precum și tuturor participanților la schimbare și Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.