Document de şedinţă
2.3.2011 B7‑0158/2011
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza declaraţiei Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la poziţia Parlamentului cu privire la priorităţile celei de 16-a sesiuni a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi revizuirea acestuia în 2011
Marietje Schaake, Leonidas Donskis, Marielle De Sarnez
în numele Grupului ALDE
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la poziţia Parlamentului cu privire la priorităţile celei de 16-a sesiuni a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi revizuirea acestuia în 2011
Parlamentul European,
– având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), în special Rezoluţia sa din 25 ianuarie 2010 referitoare la cea de a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului[1]l[2], Rezoluţia din 14 ianuarie 2009 privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, inclusiv a rolului UE[3], Rezoluţia din 16 martie 2006 referitoare la rezultatul negocierilor privind Consiliul pentru Drepturile Omului şi la cea de a 62-a sesiune a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului[4], Rezoluţia din 29 ianuarie 2004 referitoare la relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite[5], Rezoluţia din 9 iunie 2005 referitoare la reforma Organizaţiei Naţiunilor Unite[6], Rezoluţia din 29 septembrie 2005 referitoare la rezultatul Summitului mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 14-16 septembrie 2005[7] şi Rezoluţia din 7 mai 2009 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2009 şi politica Uniunii Europene în această privinţă[8],
– având în vedere rezoluţiile sale de urgenţă referitoare la drepturile omului şi democraţie,
– având în vedere Rezoluţia A/RES/60/251 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite de înfiinţare a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC),
– având în vedere sesiunile anterioare ordinare şi speciale ale UNHRC, precum şi rundele anterioare ale evaluării periodice universale (UPR),
– vând în vedere cea de-a 16-a sesiune a UNHRC şi cea de-a 11-a rundă a evaluării periodice universale (UPR), care urmează să aibă loc în perioada 2-13 mai 2011,
– având în vedere revizuirea UNHCR care va avea loc în 2011,
– având în vedere schimbările instituţionale datorate intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special înfiinţarea Serviciul European de Acţiune Externă şi a postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate,
– având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) şi articolele 18, 21, 27 şi 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea modificată de Tratatul de la Lisabona,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât respectarea, promovarea şi garantarea universalităţii drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic şi juridic al Uniunii Europene şi reprezintă una din cheile de boltă ale unităţii şi integrităţii europene[9][10]y,
B. întrucât UNHRC reprezintă o platformă unică specializată în drepturile universale ale omului şi un forum specific ce abordează aspectele legate de drepturile omului în cadrul sistemului ONU; întrucât acestuia i s-a încredinţat sarcina importantă şi responsabilitatea de a consolida promovarea, protecţia şi respectarea drepturilor omului în lume;
C. întrucât revizuirea UNHRC va urmări două direcţii, statutul organismului urmând să fie discutat la New York, iar procedurile la Geneva; întrucât, în acelaşi timp, toţi actorii internaţionali vor trebuie să depună eforturi pentru a elimina standardele duble şi a evita selectivitatea şi politizarea aspectelor legate de drepturile omului;
D. întrucât aspecte precum suveranitatea şi jurisdicţia naţională nu mai pot fi invocate pentru a scuti statele de monitorizarea situaţiei drepturilor omului pe teritoriul propriu;
E. întrucât Uniunea Europeană ar trebui să acţioneze ca actor mondial în cadrul ONU, în general, şi al UNHRC, în special, iar noua abordare prezentată de noul Serviciu European de Acţiune Externă (SEAE) ar trebui să confere Uniunii un plus de eficacitate şi recunoaştere în încercarea de a răspunde provocărilor de la nivel mondial într-un mod coerent, consecvent şi eficient;
F. întrucât a fost înfiinţată o direcţie pentru drepturile omului şi democraţie în cadrul SEAE;
G. întrucât o delegaţie a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European se va deplasa la Geneva pentru cea de-a 16-a sesiune a UNHRC, ca şi în anii precedenţi pentru sesiunile UNHRC, iar înainte de înfiinţarea acestuia, pentru sesiunile organismului predecesor UNHRC, Comisia ONU pentru Drepturile Omului,
1. subliniază importanţa celei de-a 16-a sesiuni a UNHRC şi, în special, procesul de revizuire a UNHRC, care oferă o ocazie unică pentru evaluarea modului în care Consiliul şi-a îndeplinit mandatul, oferind în acelaşi timp o oportunitate pentru îmbunătăţirea metodelor de lucru ale Consiliului în vederea unor reacţii mai eficiente şi mai sistematice la situaţiile de încălcare a drepturilor omului; salută faptul că UNHRC a numit doi cofacilitatori, Maroc şi Liechtenstein, pentru procesul de revizuire;
2. salută faptul că, în programul celei de 16-a reuniuni ordinare se află, printre altele, rapoarte privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sau etnice, religioase şi lingvistice, rapoarte privind promovarea şi protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în combaterea terorismului, precum şi reuniuni ample privind drepturile copilului;
3. salută numirea, anul acesta, a unor raportori speciali pe aceste subiecte-cheie şi ia act de rapoartele privind tortura şi alte tratamente şi pedepse inumane şi degradante, rapoartele privind libertatea religioasă şi de credinţă şi rapoartele privind situaţia apărătorilor drepturilor omului care urmează să fie prezentate de raportorii speciali; invită statele membre ale Uniunii Europene să contribuie activ la aceste dezbateri;
4. salută înfiinţarea unei noi direcţii pentru drepturile omului şi democraţie şi sprijină crearea, în cadrul Consiliului UE, a unui Grup de lucru pentru drepturilor omului care să includă experţi din toate cele 27 de state membre ale UE, cu sediul la Bruxelles, având în vedere că acest oraş este mai bine plasat pentru monitorizarea politicilor UE, grup care va contribui la organizarea activităţilor multilaterale în legătură cu activităţile bilaterale;
5. sprijină numirea unui reprezentant special la nivel înalt al UE pentru drepturilor omului şi subliniază din nou necesitatea unor strategii naţionale pentru drepturile omului şi democraţie;
6. subliniază importanţa adoptării unor poziţii comune de către UE în ceea ce priveşte subiectele ce urmează a fi dezbătute la cea de-a 16-a sesiune şi invită statele membre ale Uniunii să reafirme practica UE de a transmite „acelaşi mesaj pe mai multe voci”, care a funcţionat atât de bine în ultimii ani, de exemplu în cazul iniţiativelor UE împotriva pedepsei capitale;
Activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului
7. reiterează apelul adresat statelor membre ale UE de a se opune în mod activ oricărei tentative de subminare a conceptului de universalitate, indivizibilitate şi interdependenţă a drepturilor omului şi de a încuraja UNHRC să acorde o atenţie la fel de mare discriminării din toate motivele, inclusiv gen, rasă, origine etnică, vârstă, orientare sexuală, dizabilitate şi religie sau credinţă;
8. se arată îngrijorat de faptul că cel mai mare obstacol în calea îndeplinirii mai eficiente a mandatului UNHRC îl reprezintă „politica de bloc”, în general dominantă, precum şi impactul acesteia asupra procesului de selecţie a ţărilor şi situaţiilor care beneficiază de atenţia UNHRC; reafirmă opinia sa că, pentru autoritatea, eficienţa şi credibilitatea UNHRC, capacitatea acestui organism de a se ocupa eficient, la timp şi într-un mod adecvat de situaţia individuală a ţărilor reprezintă o chestiune fundamentală;
9. consideră că UNHRC ar trebui să fie mai bine dotat pentru a răspunde atât situaţiilor de durată, cât şi situaţiilor de urgenţă, posibil prin extinderea setului de instrumente din domeniul drepturilor omului, prin utilizarea grupurilor speciale nu numai în sesiuni, ci şi între sesiuni şi prin organizarea de sesiuni în alte regiuni decât Geneva; regretă că, în câteva ocazii, UNHRC nu a putut răspunde urgent unor situaţii grave în materie de drepturile omului din cauza lipsei unor instrumente adecvate şi sprijină ideea unor factori declanşatori independenţi; urmăreşte activ crearea unor mecanisme specializate ale UNHRC pentru a răspunde crizelor în materie de drepturile omului, spre exemplu în Tunisia, Egipt, Iran şi Belarus;
10. salută iniţiativa (SUA) de a introduce o rezoluţie privind Iran-ul; invită statele membre ale UE să sprijine cu hotărâre instituirea unui mecanism special pentru Iran; invită Înaltul Reprezentant şi SEAE să coordoneze cooperarea dintre UE şi Statele Unite în problemele de interes comun privind drepturile omului, în timp ce UE ar trebui să acţioneze complet independent pentru a-şi asigura eficienţa şi credibilitatea;
11. salută trimiterea unei misiuni la nivel înalt a ONU pentru drepturile omului în Tunisia din 27 ianuarie până în 2 februarie 2011 şi încurajează implementarea scrupuloasă a recomandărilor acesteia; reiterează apelul său pentru crearea unei comisii de anchetă internaţionale şi independente pentru a investiga încălcările grave ale drepturilor omului legate de evenimentele de după 17 decembrie 2010;
12. sprijină trimiterea unei misiuni a OHCHR în Egipt pentru a evalua situaţia generală a drepturilor omului ca urmare a schimbării regimului aflat la conducere;
13. salută adoptarea prin consens a unei rezoluţii privind situaţia drepturilor omului în Libia în cadrul celei de-a 15-a sesiuni speciale din 25 februarie, care condamnă încălcările grave şi sistematice ale drepturilor omului comise în Libia, atrăgând atenţia că unele dintre acestea pot fi calificate drept crime împotriva umanităţii; solicită trimiterea unei comisii speciale internaţionale de anchetă în Libia pentru a investiga toate presupusele încălcări din această ţară ale dreptului internaţional în materie de drepturile omului şi recomandă Adunării Generale să ia în calcul suspendarea calităţii Libiei de membru în cadrul UNHRC;
14. sprijină deschiderea unui birou regional al OHRHC în regiunea mediteraneeană;
15. salută organizarea, din iniţiativa Nigeriei şi a Statelor Unite, a celei de-a 14-a sesiuni speciale dedicate situaţiei drepturilor omului în Coasta de Fildeş după încheierea alegerilor prezidenţiale din 2010, sesiune ce a condamnat încălcările drepturile omului şi a solicitat părţilor să respecte pe deplin drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi statul de drept; reafirmă sprijinul său pentru rezultatul alegerilor, aşa cum a fost recunoscut de ONU, şi solicită tuturor părţilor să recunoască autoritatea lui Alassane Ouattara, în calitate de preşedinte ales; sprijină decizia Uniunii Africane de a crea un grup special de şefi de stat pentru a ajunge la o rezolvare paşnică, în urma unor negocieri, a crizei post-electorale din Coasta de Fildeş;
16. având în vedere rapoartele prezentate de raportori speciali privind situaţia drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreea şi situaţia drepturilor omului din Myanmar, repetă apelul adresat UE de a sprijin în mod public instituirea unei comisii de anchetă a ONU care să evalueze încălcările drepturilor omului din aceste ţări şi în ce măsură acestea constituie crime împotriva umanităţii; regretă lipsa de cooperare a RPDC cu raportorul special şi solicită prelungirea mandatului raportorului special pentru Myanmar;
17. îndeamnă UE, la următoarea sesiune a Consiliului, să sprijine în mod proactiv şi să contribuie la o rezoluţie referitoare la raportul de supraveghere al comisiei de experţi independenţi în urma misiunii internaţionale de informare cu privire la conflictul din Gaza pentru a asigura asumarea responsabilităţii pentru încălcările dreptului internaţional şi să sprijine un apel făcut Adunării Generale şi mecanismelor internaţionale de justiţie în cazul în care Israelul şi Palestina nu îşi respectă obligaţia de a realiza investigaţii în conformitate cu standardele internaţionale; solicită totodată Înaltului Reprezentant să verifice în mod activ respectarea constatărilor în urma raportului misiunii internaţionale de informare privind incidentul flotei de ajutor umanitar, asigurându-se de respectarea principiilor asumării răspunderii şi tragerii la răspundere; salută declaraţiile Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului cu ocazia primei sale vizite în Israel şi în teritoriile ocupate din Palestina şi, mai ales, mesajul clar transmis că toate activităţile de colonizare sunt ilegale şi că „dreptul internaţional al drepturilor omului şi dreptul umanitar internaţional nu sunt negociabile”;
18. regretă că, deşi criteriile pentru statutul de membru al UNHRC, astfel cum au fost adoptate prin Rezoluţia 60/251 Adunării Generale a ONU, presupun cooperarea deplină cu acest organism, practicile curente privind angajamentele asumate în mod voluntar au cunoscut rezultate diferite şi necorespunzătoare; reafirmă, aşadar, că toţi membrii UNHRC ar trebui să facă obiectul unor invitaţii permanente de proceduri speciale ca o minimă condiţie de eligibilitate, în plus faţă de dovezi solide de angajament faţă de drepturile omului; subliniază importanţa unui mediu cu adevărat competitiv în procesul electoral; solicită eliminarea posibilităţii oferite grupurile regionale de a prezenta o listă predeterminată de candidaţi pentru aderarea la UNHRC;
19. invită statele membre ale Uniunii Europene şi SEAE să se angajeze activ în evaluarea din 2011 a UNHRC pentru a consolida respectarea mandatului său; subliniază că UNHRC ar trebui să fie mai mult un mecanism de alertă timpurie şi de prevenire şi că, în acest scop, ar trebui folosită experienţa dobândită în cadrul procedurilor speciale; subliniază necesitatea unui proces de evaluare transparent şi global, luând în considerare ONG-urile, societatea civilă şi toate celelalte părţi interesate relevante; invită SEAE să informeze Subcomisia pentru drepturile omului din Parlamentul European cu privire la stadiul procesului de evaluare;
20. reafirmă poziţia sa potrivit căreia evaluarea ar trebui să menţină independenţa Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) şi să se opună oricărei tentative de a ridica OHCHR la acelaşi rang ca celelalte agenţii ale ONU, pentru că acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra finanţării şi, în consecinţă, a independenţei; salută recenta numire a Secretarului General adjunct al ONU pentru drepturile omului care va conduce biroul OHCHR din New York; acest nou birou va contribui la consolidarea contactului, a dialogului şi a transparenţei dintre Adunarea Generală a ONU şi UNHRC; subliniază necesitatea de a asigura suficiente fonduri pentru a menţine birourile regionale ale OHCHR deschise, astfel încât să poată să îşi continue activitatea pe teren;
21. insistă asupra menţinerii şi consolidării procedurilor speciale, precum şi garantării posibilităţii ca UNHRC să abordeze cazuri specifice de încălcare a drepturilor omului prin intermediul unor rezoluţii şi mandate specifice la nivel de ţară; subliniază importanţa caracterului indivizibil al drepturilor omului, indiferent de caracterul social, economic, cultural, civil sau politic al acestora; constată cu îngrijorare că mecanismul de soluţionare a plângerilor, un mecanism universal unic, menit să acorde asistenţă victimelor, a dat atât de puţine rezultate în comparaţie cu numărul mare de plângeri depuse; subliniază necesitatea de a aborda acest subiect în procesul de revizuire a UNHRC;
Evaluarea periodică universală (UPR)
22. recunoaşte valoarea adăugată a UPR ca experienţă comună tuturor guvernelor, care face ca toţi membrii ONU să fie supuşi aceluiaşi tratament şi control, în pofida faptului că ţările trebuie să accepte de bună voie să fie supuse controlului şi să dea curs recomandărilor; reaminteşte că, până în decembrie 2011, toate statele membre ale ONU vor fi fost evaluate în temeiul acestui mecanism;
23. insistă asupra faptului că este esenţial să se menţină un loc pentru societatea civilă în cadrul HRC pentru a spori participarea acesteia la dialog, creându-se astfel noi oportunităţi pentru ca ONG-urile să intre în dialog cu anumite state membre;
24. sprijină implicarea şi mai profundă a ONG-urilor în UPR, acceptând depunerea de recomandări scrise pentru a fi analizate de Grupul de lucru, precum şi participarea la dezbateri;
25. ia act de posibilitatea pe care UPR o oferă statelor de a se angaja să îşi respecte obligaţiile asumate privind drepturile omului, dând curs concluziilor organismelor create în virtutea tratatelor şi procedurilor speciale;
26. reafirmă faptul că recomandările ar trebui să se axeze mai mult pe rezultate şi solicită o mai mare implicare din partea experţilor naţionali şi a instituţiilor naţionale din domeniul drepturilor omului în UPR pentru a garanta că este un instrument eficient de monitorizare; consideră că o evaluare independentă poate fi integrată în procesul de UPR prin includerea unor experţi care să urmărească procesul de evaluare şi să prezinte un rezumat şi o analiză cu privire la UPR în cursul adoptării raportului final;
27. regretă că primul ciclu de evaluare a anumitor ţări nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor pentru un proces transparent, neselectiv şi fără controverse; recunoaşte, în acest sens, rolul pe care l-au jucat statele membre ale UE în încercarea de a depăşi mentalitatea de „politică de bloc”; încurajează statele membre ale UE să ofere asistenţă tehnică, contribuind astfel la aplicarea recomandărilor;
28. invită statele membre ale UE să se angajeze şi în viitor în procesul de revizuire a UNHRC pentru a garanta că nu există nicio discrepanţă între primul şi al doilea ciclu al UPR şi că al doilea ciclu este axat pe aplicarea recomandărilor şi pe alte acţiuni întreprinse pe baza acestora; sprijină opinia potrivit căreia statele supuse UPR ar trebui să ofere răspunsuri clare la fiecare recomandare şi să prevadă calendare pentru aplicarea recomandărilor Grupului de lucru; constată că prezentarea unui raport intermediar privind stadiul aplicării poate contribui la acest proces;
Proceduri speciale
29. reafirmă că procedurile speciale sunt elemente-cheie ale mecanismelor ONU pentru drepturile omului şi că credibilitatea şi eficacitatea UNHRC în apărarea drepturilor omului se bazează pe cooperarea în materie de proceduri speciale şi aplicarea lor strictă; subliniază, în acest context, că este esenţial să se consolideze independenţa şi interactivitatea procedurilor speciale cu Consiliul;
30. condamnă încercările de subminare a independenţei procedurilor speciale prin plasarea guvernelor într-o poziţie de control asupra acestora; subliniază faptul că orice fel de control ar politiza şi ar aduce prejudicii eficienţei sistemului;
31. reiterează faptul că procedurile speciale aplicate la situaţia individuală a ţărilor constituie un instrument esenţial pentru îmbunătăţirea drepturilor omului în zonele respective; subliniază că, din cauza unor elemente esenţiale precum periodicitatea şi experienţa pe care se bazează, mandatele specifice la nivel de ţară nu pot fi înlocuite de UPR;
32. invită statele membre ale Uniunii Europene să apere integritatea şi responsabilitatea UNHRC în procesul de evaluare, sprijinind instituirea unui mecanism de monitorizare a aplicării recomandărilor procedurilor speciale, în plus faţă de adoptarea criteriilor de selecţie şi a unui proces de numire mai transparent bazat pe cunoştinţele, competenţele, calificările şi experienţa candidaţilor; sprijină propunerea ONG-urilor de a consolida capacitatea de avertizare rapidă a procedurilor speciale printr-un mecanism care să le permită să declanşeze analizarea automată a situaţiei de către UNHRC;
Implicarea Uniunii Europene
33. salută participarea Vicepreşedintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al UE la ce-a de-a 16-a sesiune a UNHRC;
34. insistă ca SEAE, în special delegaţiile UE de la Geneva şi New York, să sporească coerenţa, vizibilitatea şi credibilitatea acţiunilor UE din cadrul UNHRC, prin dezvoltarea în continuare a capacităţii UE de a interacţiona şi de a coopera pe plan interregional şi prin promovarea intereselor statelor moderate în toate grupurile;
35. reafirmă sprijinul său pentru participarea activă a UE la activitatea UNHRC, mai ales prin deciziile de sponsorizare şi cosponsorizare, declaraţii şi intervenţii în dialoguri şi dezbateri interactive; recunoaşte angajamentele asumate de UE de a se ocupa de situaţia individuală a ţărilor în cadrul UNHCR şi subliniază importanţa respectării cu stricteţe a acestor angajamente;
36. salută evenimentul secundar organizat de delegaţia UE în vederea sponsorizării unui eveniment de sărbătorire a 25 de ani de la crearea mandatului de raportor special pe tema libertăţii religioase şi de credinţă; reiterează poziţia sa în ceea ce priveşte conceptul de „defăimare a religiilor” şi, cu toate că recunoaşte nevoia unei abordări cuprinzătoare a problemei reprezentate de discriminarea minorităţilor religioase, consideră că ar fi inadecvată includerea acestui concept în Protocolul referitor la standardele complementare privind rasismul, discriminarea rasială, xenofobia şi toate celelalte forme de discriminare;
37. sprijină iniţiativa comună a UE şi GRULAC (Grupul statelor din America Latină şi regiunea Caraibilor) pentru o rezoluţie referitoare la copiii care trăiesc şi muncesc pe străzi;
38. sprijină declaraţia cu caracter multiregional pe tema drepturilor persoanelor LGBT care urmează a fi prezentată;
39. invită statele membre UE să depună toate eforturile pentru a menţine toate mandatele pentru procedurile speciale şi solicită, în mod deosebit, reînnoirea mandatului raportorului special al ONU pentru situaţia apărătorilor drepturilor omului;
40. regretă că, în încercarea de a ajunge la un consens, UE oferă adesea impresia că îşi diminuează aspiraţiile; consideră că UE ar trebui să fie mai fermă în a prezenta sau a sprijini rezoluţiile pe ţări;
41. contată cu îngrijorare că UE nu a putut exercita efectiv nicio influenţă în sistemul extins al ONU; subliniază necesitatea ca UE să acorde prioritate UNHRC, să coordoneze mai bine statele membre, să încerce să construiască coaliţii/alianţe cu principalii parteneri regionali şi toate statele moderate în încercarea de a depăşi logica „politicii de bloc” din cadrul UNHRC;
42. atrage atenţia, în plan concret, asupra importanţei de a avea delegaţii ale UE mai mari şi cu mai multe resurse la Geneva şi la New York; subliniază faptul deciziile luate la Geneva şi New York trebuie să constituie parte integrantă din politica externa a UE, cu accent pe îmbunătăţirea coordonării interne; subliniază, de asemenea, necesitatea unei bune interacţiuni la nivel bilateral şi multilateral;
43. regretă că rezoluţia prezentată de UE Adunării Generale a ONU în septembrie 2010 cu scopul de a-i consolida „statutul”, în vederea asigurării coerenţei cu noua organizare instituţională datorată Tratatului de la Lisabona, a fost amânată; acest statut consolidat i-ar conferi Uniunii posibilitatea de a fi reprezentată de o persoană stabilită (Preşedintele Consiliului European şi/sau Înaltul Reprezentant) şi de a vorbi cu o singură voce şi ar creşte vizibilitatea şi influenţa Uniunii ca actor mondial; insistă asupra necesităţii ca grupul special de acţiune al SEAE să depună în continuare eforturi pentru a promova adoptarea rezoluţiei în strânsă cooperare cu statele membre ale UE;
44. încredinţează delegaţiei sale la a 16-a sesiune a UNHRC sarcina de a face cunoscute preocupările exprimate în prezenta rezoluţia; invită delegaţia să raporteze Subcomisiei pentru drepturile omului cu privire la deplasarea sa şi consideră că este indispensabil să trimită în continuare o delegaţie a Parlamentului European la sesiunile importante ale UNHRC;
45. adresează din nou apelul său către statele membre de a se asigura că drepturile omului sunt respectate în politicile lor interne pentru a evita standardele duble, având în vedere şi procesul actual de aderare a UE la Convenţia europeană a drepturilor omului, pentru că, în caz contrar, poziţia UE în cadrul UNHRC ar fi grav periclitată;
46. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Vicepreşedintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Preşedintelui celei de-a 64-a Adunări Generale, Preşedintelui Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, precum şi grupului de lucru UE-ONU, înfiinţat de Comisia pentru afaceri externe.