Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) 1970/2011 din 26 februarie 2011 și 1973/2011 din 17 martie 2011, prin care sunt autorizate „toate măsurile necesare” pentru protejarea civililor,

–   având în vedere apelurile lansate de Liga Arabă pentru o intervenție în vederea protejării civililor libieni și răspunsul oferit de NATO și de unele țări arabe, cum este Qatarul, sub forma campaniei aeriene Odyssey Dawn, lansată la 19 martie 2011 și aflată încă în curs de desfășurare,

–   având în vedere Rezoluția din 1 martie 2011 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU), prin care calitatea de membru al Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC) a Libiei a fost suspendată cu unanimitate de voturi,

–   având în vedere Rezoluția UNHRC S-15/2 adoptată la 25 februarie 2011,

–   având în vedere suspendarea, la 22 februarie 2011, a negocierilor privind Acordul-cadru UE-Libia,

–   având în vedere recentele Concluzii ale Consiliului Afaceri Externe și declarațiile referitoare la Libia și la Africa de Nord ale Înaltei Reprezentante, Catherine Ashton,

–   având în vedere Conferința de la Paris, care a avut loc la 1 septembrie 2011,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, în special Rezoluția din 10 martie 2011 și Recomandarea sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la negocierile în curs privind Acordul-cadru UE-Libia (2010/2268(INI)),

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât dictatura lui Gaddafi a luat sfârșit, ca rezultat al revoluției din 17 februarie, o răzvrătire spontană și curajoasă a poporului libian, care a durat 6 luni și a inclus eliberarea pe calea armelor a libienilor, de la Benghazi până la Tripoli;

B.  întrucât campania aeriană a NATO, Odyssey Dawn, continuă atât timp cât este necesar pentru protejarea populației civile din Libia, în concordanță cu Rezoluțiile CSONU (1970 și 1973);

C. întrucât Curtea Penală Internațională (CPI) a emis, la 27 iunie 2011, mandate de arestare pentru colonelul Gaddafi și doi dintre membrii familiei sale, pentru presupuse crime împotriva umanității comise de la începutul rebeliunii populare;

D. întrucât UE a ridicat, la 1 septembrie 2011, măsura înghețării activelor unui număr de 28 de entități libiene, printre care companii petrolifere, pentru a pune la dispoziția guvernului interimar și a poporului libian resurse care să ajute la repunerea în funcțiune a economiei;

E.  întrucât UE a oferit un ajutor umanitar de peste 152 milioane de euro, iar ÎR/VP a deschis un birou al UE la Benghazi, la 22 mai 2011, în vederea stabilirii de contacte cu Consiliul Național de Tranziție libian (CNT) și pentru a ajuta Libia să se pregătească pentru faza următoare de tranziție democratică;

1.  își exprimă solidaritatea și sprijinul pentru revoluția condusă de poporul libian și îndeamnă UE să-și augmenteze ajutorul umanitar, pentru a răspunde noilor nevoi ale populației libiene, în special în Tripoli și în alte orașe afectate, inclusiv accesul la apă curată, medicamente și furnituri medicale pentru persoanele care au suferit amputări;

2.  solicită ÎR/VP să deschidă în capitala libiană, de îndată ce va fi posibil, o delegație a UE de sine stătătoare și să valorifice activitatea importantă desfășurată de Oficiul UE din Benghazi pentru a promova relațiile cu CNT și pentru a acorda noilor autorități libiene asistență în ceea ce privește satisfacerea celor mai presante nevoi ale poporului libian; îndeamnă UE să acorde sprijin și, în special, să asiste CNT în ceea ce privește pregătirea proceselor electoral și constituțional ce urmează să se desfășoare în următoarele 18 luni;

3.  cere statelor membre ale UE să obțină autorizația CSONU și să disponibilizeze activele libiene înghețate, pentru a ajuta CNT să asigure guvernanța de care este nevoie în această perioadă de tranziție și solicită, în primul rând, statelor membre să-și onoreze promisiunile făcute cu ocazia Conferinței de la Paris de la 1 septembrie 2011, în cursul căreia 60 de state s-au angajat să ofere 15 miliarde de USD;

4.  declară că se așteaptă ca CNT să-și asume pe deplin responsabilitățile și să-și respecte angajamentele pe care și le-a luat de a edifica un stat tolerant, unificat și democratic în Libia, protejând drepturile universale ale omului pentru toți cetățenii libieni, precum și pentru lucrătorii migranți sau străini; subliniază că, întrucât noul proiect de constituție identifică sharia ca principal izvor juridic, UE se așteaptă ca noul stat libian să interpreteze sharia într-un fel care să respecte pe deplin drepturile universale ale omului, inclusiv drepturile femeilor;

5.  ia act de rapoartele care indică faptul că Gaddafi a fost încercuit de rebeli într-o zonă necunoscută și îndeamnă combatanții CNT să se abțină de la executarea dictatorului înlăturat, a rudelor sau a acoliților acestuia, plasându-i în schimb în detenție și traducându-i în justiție;

6.  se așteaptă ca, dacă Gaddafi, rudele sau acoliții săi vor fi aduși în fața justiției în Libia, pentru toate crimele comise în timpul dictaturii, și nu numai pentru crimele pentru care au fost puși sub acuzare de CPI, instanțele și procedurile libiene să asigure deplina conformitate cu normele internaționale în materie de judecată dreaptă, inclusiv cu cele privind transparența și participarea observatorilor internaționali și excluderea pedepsei capitale;

7.  îndeamnă toate țările, în special vecinii Libiei, să coopereze cu noile autorități libiene și cu justiția internațională, și anume cu CPI, pentru a asigura aducerea lui Gaddafi și a celor mai apropiați aliați ai acestuia în fața instanțelor de judecată; reamintește, de exemplu, că Nigerul și Burkina Faso sunt părți la CPI și, în consecință, au obligația să coopereze cu Curtea și să-l predea acesteia pe Gaddafi și pe rudele sale puse sub acuzare, în cazul în care intră pe teritoriul lor;

8.  cere CNT să lanseze fără întârziere un proces de înfăptuire a dreptății și de reconciliere națională; pune accentul asupra necesității de a desfășura urgent structuri ONU de monitorizare a drepturilor omului, în special în zonele în care există mai mulți loialiști ai lui Gaddafi, cum sunt Tawergha, Sebha, Sirte, Bani Walid și unele orașe din Munții de Vest;

9.  cere tuturor forțelor CNT să aplice prizonierilor de război, și anume restului forțelor pro-Gaddafi și mercenarilor, un tratament care să respecte legislația umanitară internațională îndeamnă CNT să elibereze de îndată lucrătorii migranți africani și libienii de culoare deținuți arbitrar crezându-se că ar fi mercenari pro-Gaddafi și să-i judece în condiții de independență pe aceia care au comis crime; cere CNT să protejeze drepturile miilor de migranți africani sub-saharieni, care sunt hărțuiți numai din cauza culorii pielii lor și să evacueze migranții abandonați în centrele OIM, cum sunt cele din Sebha sau din toate taberele improvizate;

10. subliniază că poporul libian a înfăptuit revoluția și este deschizător de drum; în consecință UE, ca și alți actori regionali, cum sunt Liga Arabă și Uniunea Africană, trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a ajuta Libia să edifice instituții democratice, să asigure dezarmarea, demobilizarea, reabilitarea și reforma sectorului legat de securitate, inclusiv a forțelor profesionale de poliție, să pregătească alegeri libere și echitabile, să construiască sistemul judiciar și să instituie supremația legii și o guvernanță responsabilă; subliniază că rolul pe care trebuie să-l joace ONU în cadrul acestui proces este de neînlocuit și că PE se așteaptă ca toți actorii internaționali să sprijine eforturile depuse de ONU în acest sens;

11. salută ancheta instituită de Regatul Unit cu scopul ce a cerceta presupusul schimb de informații dintre serviciile secrete britanice și regimul Gaddafi; cere tuturor statelor membre în cauză să urmeze acest exemplu și să desfășoare anchete independente, cercetând alegațiile referitoare la complicitatea la tortură a anumitor servicii secrete europene care ar fi cooperat cu regimul Gaddafi în cadrul programului CIA de predări extrajudiciare;

12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintei Comisiei Europene, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Consiliului Național de Tranziție libian, CSONU, AGONU, UNHRC, Ligii Arabe și Uniunii Africane.