Document de şedinţă
14.11.2011 B7‑0588/2011
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la interzicerea munițiilor cu dispersie
Ulrike Lunacek, Reinhard Bütikofer, Tarja Cronberg, Barbara Lochbihler, Raül Romeva i Rueda, Carl Schlyter, Keith Taylor, Malika Benarab-Attou
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la interzicerea munițiilor cu dispersie
Parlamentul European,
– având în vedere Convenția privind munițiile cu dispersie (CMD) care a intrat în vigoare la 1 august 2010, avizată de 111 state la 8 noiembrie 2011 (108 semnatari, inclusiv 3 state membre UE, 63 ratificări, inclusiv 19 state membre UE și 3 țări candidate),
– având în vedere Convenția din 1980 a Organizației Națiunilor Unite privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare (CCW) care a intrat în vigoare la 2 decembrie 1983, având în vedere amendamentele și protocoalele adiționale (I-V) și faptul că la 8 noiembrie 2011, 50 de state semnaseră Convenția și 114 state erau state părți la ea;
– având în vedere Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie din 26 august 2011,
– având în vedere rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie[1],
– având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la intrarea în vigoare a Convenției privind munițiile cu dispersie (CMD) și rolul UE[2],
– având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii comune de securitate și apărare[3], rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii comune de securitate și apărare în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona[4] și rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la progresele realizate în cadrul acțiunii de luptă împotriva minelor[5],
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât munițiile cu dispersie prezintă riscuri grave pentru populația civilă, deoarece se caracterizează printr-un puternic efect letal, și întrucât în contexte post-conflict utilizarea acestor muniții a provocat numeroase răni grave civililor și moartea a numeroși dintre aceștia, deoarece submunițiile rămase neexplodate sunt deseori găsite de copii și de alte persoane nevinovate care nu știu despre ce este vorba;
B. întrucât sprijinul majorității statelor membre ale UE, al inițiativelor interparlamentare și al organizațiilor societății civile a fost decisiv pentru încheierea cu succes a „Procesului de la Oslo” care a avut ca rezultat Convenția privind munițiile cu dispersie (CMD); întrucât CMD numără în prezent 66 state părți printre care 17 state membre ale UE și 5 țări candidate la aderare;
C. întrucât CMD interzice utilizarea, proiectarea, producerea, achiziționarea în alt mod, depozitarea, deținerea sau transferul către oricine, direct sau indirect, și acordarea de asistență, încurajarea sau convingerea oricăror altor persoane în scopul desfășurării oricărei activități interzise unui stat parte la Convenție;
D. întrucât în definiția victimelor munițiilor cu dispersie CMD include toate persoanele care au fost ucise sau care au suferit vătămări fizice sau traume psihologice, daune economice, marginalizare socială sau o îngrădire substanțială a drepturilor lor din cauza utilizării munițiilor cu dispersie, fiind cuprinse atât persoanele direct afectate de munițiile cu dispersie, cât și familiile și comunitățile lor;
E. întrucât CMD definește munițiile cu dispersie ca muniții concepute pentru a împrăștia sau elibera submuniții explozive, fiecare cântărind mai puțin de 20 de kilograme;
F. întrucât CMD impune distrugerea tuturor munițiilor cu dispersie cât mai curând posibil dar nu mai înainte de opt ani după intrarea în vigoare a acestei convenții pentru un stat parte, iar un stat parte poate, în situații excepționale, să ceară prelungiri suplimentare de până la patru ani;
G. întrucât CMD stabilește un nou standard umanitar pentru asistența acordată victimelor, care cuprinde atât persoanele direct afectate de munițiile cu dispersie, cât și familiile și comunitățile lor;
H. întrucât în contextul CCW, Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie interzice numai utilizarea, achiziționarea, depozitarea și deținerea munițiilor cu dispersie produse înainte de 1 ianuarie 1980 și, după o lungă perioadă de amânare de până la 12 ani, interzice și alte tipuri de muniții cu dispersie produse la sau după 1 ianuarie 1980, dar cu excepția acelor muniții cu dispersie care prezintă cel puțin unul din următoarele elemente de siguranță: (a) un mecanism de auto-distrugere sau un mecanism de auto-neutralizare; (b) un element de dezactivare; sau (c) cel puțin două sau trei mecanisme de declanșare, din care cel puțin unul funcționează ca mecanism de autodistrugere; întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie prevede, de asemenea, o excepție în cazul tuturor munițiilor cu dispersie care incorporează un mecanism sau e proiectat în așa fel încât, după dispersie, lasă în urmă mai puțin 1% de material exploziv neexplodat în toate mediile de funcționare pentru care a fost proiectat;
I. întrucât munițiile cu dispersie cu numai un element de siguranță și-au dovedit lipsa de fiabilitate prin faptul că au lăsat în urmă o mare cantitate de submuniții neexplodate, provocând numeroase victime în ultimii ani;
J. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie nu prevede un standard tehnic general acceptat, transparent și verificabil privind ratele de funcționare defectuoasă;
K. întrucât aproape niciuna dintre munițiile cu dispersie utilizate în conflictele recente și care s-au dovedit a avea un impact umanitar grav asupra populațiilor civile nu a fost interzisă în cadrul Proiectului de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie;
L. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie nu este nici compatibil, nici complementar cu CMD;
M. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie stabilește obligații care sunt mai puțin stricte decât anumite politici naționale deja adoptate;
N. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie ar putea avea ca efect folosirea mai intensă a munițiilor cu dispersie, cunoscute ca provocând suferințe inacceptabile populației civile, datorită faptului că stabilește un temei juridic specific, internațional pentru utilizarea acestor muniții;
O. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie va crea un precedent periculos pentru Dreptul internațional umanitar (DIU) prin crearea unei situații în care se adoptă un standard internațional mai puțin strict după ce majoritatea națiunilor lumii a convenit asupra unui standard mai strict, în condițiile în care DIU ar trebui să fie cumulativ și să ofere din ce în ce mai multă protecție civililor;
P. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie poate submina credibilitatea și reputația CCW prin crearea unui act de drept umanitar alternativ și a unei norme mai puțin stricte;
Q. întrucât apar întrebări serioase în legătură cu consecvența, ba chiar cu legalitatea statelor părți la CMD angajate în aceste negocieri menite să mențină folosirea în continuare a munițiilor cu dispersie, în timp ce CMD cere descurajarea tuturor formelor de utilizare a munițiilor cu dispersie și încurajează aderarea la CMD;
R. întrucât Proiectul de protocol (VI) privind munițiile cu dispersie ar putea să dăuneze eforturilor de aderare universală la CMD;
1. solicită tuturor statelor membre UE să nu adopte, sprijine sau ratifice ulterior niciun protocol la Convenția privind armele convenționale (CCW) care să permită utilizarea munițiilor cu dispersie care sunt interzise de CMD și solicită Consiliului și statelor membre UE să acționeze în consecință la cea de-A patra conferință de revizuire a CCW organizată în perioada 14-25 noiembrie 2011 la Geneva;
2. solicită tuturor statelor membre UE și țărilor candidate care nu sunt parte la Convenția privind munițiile cu dispersie să adere la CMD în regim de urgență, iar statelor semnatare ale CMD să o ratifice cât mai curând posibil;
3. solicită tuturor statelor membre UE care nu au aderat încă la CMD dar care doresc să reducă impactul umanitar al munițiilor cu dispersie să adopte măsuri naționale stricte și transparente premergătoare aderării, inclusiv un moratoriu privind utilizarea, producerea și transferul munițiilor cu dispersie și să înceapă distrugerea stocurilor de muniții cu dispersie în regim de urgență;
4. îndeamnă toate statele membre ale UE care au semnat CMD să profite de orice oportunitate pentru a încuraja statele care nu sunt părți la CMD să adere la Convenție cât mai curând posibil, inclusiv prin reuniuni bilaterale, prin dialoguri între militari și prin foruri multilaterale și, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolului 21 din CMD, să depună toate eforturile pentru a descuraja statele care nu sunt părți la Convenție să utilizeze muniții cu dispersie;
5. îndeamnă toate statele să participe la reuniunile intersesiuni referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie (CMD) de la Geneva din perioada 16-19 aprilie 2012 și la a Treia reuniune a statelor părți (3 RSP) care va avea loc la Oslo în perioada 10-14 septembrie 2012;
6. îndeamnă statele membre ale UE să adopte măsuri pentru a începe implementarea Convenției, inclusiv prin distrugerea stocurilor, efectuarea operațiunilor de lichidare și acordarea de asistență victimelor, precum și să contribuie la acordarea de finanțare sau diverse forme de asistență pentru alte state care doresc să implementeze Convenția;
7. invită Consiliul și Comisia să includă interzicerea munițiilor cu dispersie printre clauzele standard în acordurile cu țările terțe, pe lângă clauza standard cu privire la neproliferarea armelor de distrugere în masă;
8. invită Consiliul și Comisia să integreze lupta împotriva munițiilor cu dispersie în programele comunitare de asistență externă pentru a sprijini țările terțe în vederea distrugerii stocurilor și a acordării de asistență umanitară;
9. invită statele membre ale UE, Consiliul și Comisia să ia măsuri pentru a împiedica țările terțe să pună la dispoziția entităților nestatale muniții cu dispersie;
10. îndeamnă statele membre ale UE să fie transparente în ceea ce privește eforturile depuse ca răspuns la prezenta rezoluție și să prezinte un raport public cu privire la activitățile lor în temeiul Convenției;
11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și ale țărilor candidate, Secretarului General al ONU și Coaliției privind munițiile cu dispersie.