Document de şedinţă
23.11.2011 B7‑0615/2011
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7‑0669/2011
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la reacţia UE în ceea ce priveşte HIV/SIDA în UE şi în ţările vecine; evaluarea la mijlocul perioadei a Comunicării Comisiei COM(2009)0569
Françoise Grossetête
în numele Grupului PPE
Nessa Childers
în numele Grupului S&D
Antonyia Parvanova, Sophia in 't Veld
în numele Grupului ALDE
Satu Hassi
în numele Grupului Verts/ALE
Marina Yannakoudakis
în numele Grupului ECR
Marisa Matias
în numele Grupului GUE/NGL
Oreste Rossi
în numele Grupului EFD
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la reacţia UE în ceea ce priveşte HIV/SIDA în UE şi în ţările vecine; evaluarea la mijlocul perioadei a Comunicării Comisiei COM(2009)0569
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată „Combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană şi în ţările vecine, 2009-2013”,
– având în vedere Rezoluţia sa din 8 iulie 2010 referitoare la o abordare bazată pe drepturi în contextul acţiunilor UE împotriva HIV/SIDA[1],
– având în vedere Rezoluţia sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la HIV/SIDA: diagnosticarea şi tratamentul în fază timpurie[2],
– având în vedere Declaraţia politică privind HIV/SIDA adoptată de reuniunea la nivel înalt din 2011 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA,
– având în vedere Declaraţia de la Roma adoptată în cadrul conferinţei Societăţii Internaţionale pentru SIDA din 2011, care solicită majorarea fondurilor dedicate dezvoltării unui tratament funcţional pentru HIV,
– având în vedere Strategia ONUSIDA 2011-2015 şi strategia globală pentru sectorul sănătăţii a Adunării Mondiale a Sănătăţii în materie de HIV/SIDA pentru perioada 2011-2015, în care sunt identificate obiectivele globale existente şi convenite menite să motiveze ţările să conceapă planuri de reacţie la HIV/SIDA pe întreaga perioadă până în 2015,
– având în vedere planul european de acţiune al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind HIV/SIDA pe perioada 2012-2015, în care este tratată situaţia actuală a epidemiei de HIV/SIDA din regiunea europeană şi se stabileşte un plan eficace de contracarare a acesteia,
– având în vedere „Declaraţia de la Dublin” privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa şi în Asia Centrală, adoptată în cadrul conferinţei ministeriale „Să eliminăm barierele – Parteneriat pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa şi Asia Centrală”, organizată în cadrul Preşedinţiei irlandeze a UE în perioada 23-24 februarie 2004,
– având în vedere raportul ONUSIDA/OMS Europa din 2010 intitulat „Progresele înregistrate în implementarea Declaraţiei de la Dublin privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa şi Asia Centrală”,
– având în vedere orientările privind testarea HIV emise în 2010 de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor, în care se stabilesc modalităţile de efectuare a testelor HIV în statele membre,
– având în vedere cadrul de politică al OMS Europa din 2010 intitulat „Extinderea testării HIV şi a consilierii aferente în regiunea europeană a OMS”,
– având în vedere Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, conform Raportului pe 2010 al Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor privind supravegherea HIV, în 2009 ţările Uniunii Europene şi cele din Spaţiul Economic European au raportat 25 917 noi cazuri diagnosticate de HIV;
B. întrucât, în 2009, în UE şi în ţările vecine au fost infectate cu HIV 161 000 de persoane, numărul persoanelor seropozitive ridicându-se astfel la un total de peste 2,2 milioane, potrivit estimărilor ONUSIDA şi OMS;
C. întrucât numărul persoanelor infectate cu HIV creşte în ritm alarmant, în special în Europa de Est;
D. întrucât, în ciuda îmbunătăţirii tratamentului şi a pronosticului pe termen lung, complexitatea virusului HIV continuă să pună probleme specifice femeilor, pe care serviciile convenţionale de îngrijire de sănătate pot să nu le ia în considerare, ceea ce duce la situaţia în care femeile suferă de un decalaj nerezolvat între diagnostic şi îngrijiri medicale eficace acordate în cunoştinţă de cauză[3];
E. întrucât SIDA este o boală care poate fi pe deplin prevenită, iar acţiunile de prevenire primară, mai precis furnizarea de informaţii, competenţe, servicii şi materiale necesare protecţiei împotriva transmisiei virusului HIV şi promovării unui comportament mai precaut, sunt esenţiale pentru prevenirea răspândirii virusului HIV;
F. întrucât Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor estimează că, pe teritoriul UE, 30% dintre persoanele infectate cu HIV nu ştiu că au virusul, iar jumătate din persoanele diagnosticate se prezintă într-un stadiu avansat, în care nu pot beneficia de un tratament eficace, creând astfel un risc de morbiditate, mortalitate şi transmitere ce poate fi evitat;
G. întrucât probabilitatea de a transmite infecţia HIV este de 3,5 ori mai mare la pacienţii nediagnosticaţi decât la cei diagnosticaţi;
H. întrucât o proporţie semnificativă din cazurile de infectare cu HIV rămân nediagnosticate; întrucât numeroase persoane contaminate nu ştiu că sunt seropozitive şi este posibil să afle acest lucru numai după ce sunt afectate de boli legate de HIV/SIDA;
I. întrucât ar trebui să se atragă atenţia şi asupra infecţiilor paralele, în special cu tuberculoză şi cu hepatitele virale B şi C, precum şi asupra complicaţiilor provocate de acestea; întrucât prevalenţa tuberculozei şi a hepatitelor virale este foarte ridicată, iar aceste boli evoluează mai rapid şi provoacă un nivel important de morbiditate şi mortalitate în rândul persoanelor infectate cu HIV; întrucât, de exemplu, se estimează că în Europa de Vest 30% dintre persoanele seropozitive sunt infectate şi cu hepatita C, această proporţie fiind şi mai ridicată în Europa de Est;
J. întrucât, în Declaraţia sa scrisă din martie 2007, Parlamentul European a recunoscut amploarea subdiagnosticării hepatitei C drept o problemă de sănătate importantă în UE şi a arătat că hepatita C evoluează mai repede la persoanele deja infectate cu HIV, subliniind importanţa unui diagnostic cuprinzător şi timpuriu;
K. întrucât riscul de infectare cu virusul HIV creşte în mod semnificativ în prezenţa altor boli cu transmitere sexuală (precum gonoreea, chlamydia, herpesul sau sifilisul);
L. întrucât teste recente au demonstrat eficacitatea accesului timpuriu la tratament pentru reducerea atât a contagiozităţii pacienţilor, cât şi a ratei de transmitere a HIV cu până la 96%;
M. întrucât nivelul de acces la serviciile de prevenire, tratament, îngrijire şi sprijin pentru persoanele infectate cu HIV diferă semnificativ de la un stat membru la altul;
N. întrucât utilizarea de echipamente de injectare contaminate în rândul persoanelor consumatoare de droguri injectabile contribuie la răspândirea rapidă a virusului HIV în numeroase ţări din Europa de Est;
O. întrucât cooperarea transfrontalieră şi transdisciplinară este vitală pentru contracararea acestei epidemii;
P. întrucât participarea deplină a societăţii civile este vitală pentru a asigura accesul la tratamentul HIV şi la serviciile conexe pentru populaţiile expuse riscului şi marginalizate;
Q. întrucât ar trebui acordată o atenţie deosebită problemelor cu care se confruntă ţările învecinate cu UE, dat fiind faptul că răspândirea HIV/SIDA şi a altor infecţii cu transmitere sexuală nu se opreşte la frontiere, după cum se subliniază în Raportul tehnic al Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor intitulat „Hepatita B şi C în vecinătatea UE: prevalenţa, povara morbidităţii şi politici de depistare”;
R. întrucât protecţia deplină a persoanelor infectate cu HIV în ceea ce priveşte drepturile omului este esenţială pentru toate aspectele acţiunilor de contracarare a HIV;
S. întrucât excluziunea socială, stigmatizarea şi discriminarea cauzate de infectarea cu virusul HIV, fenomenul tăcerii şi al negării caracteristic infecţiei HIV şi nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului persistă în cazul persoanelor seropozitive în general şi al celor care aparţin grupurilor vulnerabile în particular (bărbaţi care au contacte sexuale cu bărbaţi, persoane care consumă droguri injectabile) şi subminează în continuare eforturile de prevenire, îngrijire şi tratament al infecţiei HIV, sporind totodată impactul acestei epidemii asupra persoanelor, familiilor, comunităţilor şi ţărilor;
T. întrucât programele de prevenire, tratament, îngrijire şi sprijin pentru persoanele infectate cu HIV au fost îndreptate sau puse la dispoziţia persoanelor cu dizabilităţi în mod neadecvat;
U. întrucât este necesar să se accelereze de urgenţă dezvoltarea şi aplicarea unor strategii cuprinzătoare de prevenire şi să se realizeze în continuare investiţii în cercetarea şi dezvoltarea de noi tehnologii de prevenire;
V. întrucât criza economică şi financiară nu ar trebui lăsată să aibă un impact negativ asupra sectorului sănătăţii, inclusiv prin reducerea investiţiilor în domenii esenţiale pentru combaterea HIV/SIDA;
W. întrucât situaţia economică dificilă periclitează finanţarea pentru programele de combatere a HIV/SIDA;
X. întrucât, în UE, modul predominant de transmitere a virusului HIV este contactul sexual între bărbaţi, urmat de contactele între persoane de sex opus, mai ales cele provenind din ţări cu o epidemie HIV generalizată;
Y. întrucât inegalitatea dintre femei şi bărbaţi este unul dintre factorii care stau la baza epidemiei HIV, iar în prezent femeile reprezintă aproape jumătate din cazurile noi de infectare raportate în ţările vecine cu UE;
Z. întrucât femeile tinere sunt din ce în ce mai vulnerabile la virusul HIV, aproximativ 45% dintre toate cazurile noi de infectare producându-se în rândul femeilor cu vârste între 15 şi 24 de ani;
AA. întrucât este crucial să se militeze pentru consolidarea şi extinderea politicilor şi a programării în ceea ce priveşte corelaţia dintre sănătatea sexuală şi a reproducerii şi drepturile aferente (SRHR), pe de o parte, şi HIV, pe de altă parte, în aşa fel încât programele de prevenire a HIV/SIDA să fie integrate în programele SRHR, iar prevenirea HIV/SIDA să devină parte integrantă din îngrijirile de sănătate sexuală şi a reproducerii;
AB. întrucât femeile, din cauza puterii decizionale limitate, a lipsei de control asupra resurselor financiare, a mobilităţii limitate şi a responsabilităţilor legate de îngrijirea copiilor, sunt mult mai susceptibile să se confrunte cu obstacole în accesul la servicii de prevenire, tratament şi îngrijire în contextul infecţiei HIV,
1. solicită Comisiei şi Consiliului să asigure executarea Comunicării intitulate „Combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană şi în ţările vecine, 2009-2013” şi a planului de acţiune conex:
- accelerând implementarea strategiilor de prevenire, care să vizeze în mod eficace tendinţele şi nevoile epidemiologice regionale şi locale şi depunând eforturi pentru a asigura accesul universal la prevenire, testare, consiliere, tratament, îngrijire şi sprijin;
- sprijinind o reacţie eficace la HIV/SIDA în regiunile prioritare, precum cele mai afectate state membre din UE, cele mai afectate ţări învecinate cu UE şi Federaţia Rusă şi alte ţări din CSI;
- elaborând modalităţi de contactare şi sprijinire a populaţiilor din Europa care sunt cele mai expuse riscului şi cele mai vulnerabile la HIV/SIDA;
2. reaminteşte că trebuie combătut virusul HIV, şi nu purtătorii acestuia;
3. solicită Consiliului să îşi asume un rol de lider politic în abordarea problemei pe care o reprezintă epidemia continuă de HIV în Europa, să elaboreze planuri de acţiune specifice pentru fiecare ţară în materie de HIV şi să sprijine implementarea unor reacţii eficace la HIV în ţările vecine printr-un dialog politic, prin dezvoltarea de capacităţi tehnice şi prin stimularea societăţii civile să se implice în acest domeniu;
4. solicită Comisiei şi Consiliului să investească resursele necesare pentru a garanta un acces echitabil la măsurile de prevenire a infecţiei HIV, precum şi la testarea, tratamentul, îngrijirea şi sprijinul în legătură cu aceasta, să abordeze problema stigmatizării şi alte obstacole ce stau în calea unui acces prompt la consiliere, testare şi asistenţă medicală timpurie, să majoreze investiţiile în cercetare pentru a se găsi un tratament eficace şi să îmbunătăţească instrumentele şi măsurile de contracarare a infecţiilor paralele, cum ar fi cele cu tuberculoză şi cu hepatita B şi C, inclusiv printr-un acces îmbunătăţit la procedurile de depistare şi printr-un acces efectiv la tratament;
5. solicită statelor membre să reducă riscul infecţiilor paralele prin îmbunătăţirea diagnosticării şi a accesului la tratamentul hepatitei C, al tuberculozei şi al altor infecţii paralele, recunoscând totodată că necesitatea abordării nevoilor femeilor în ceea ce priveşte tratamentul împotriva HIV/SIDA şi îngrijirile conexe reprezintă o măsură esenţială pentru combaterea epidemiei;
6. invită Comisia şi Consiliul să promoveze diagnosticarea şi îngrijirile timpurii prin implementarea strategiilor de testare bazate pe dovezi şi a strategiilor de tratament conexe;
7. invită statele membre să promoveze şi să sprijine continuarea investiţiilor în cercetarea care are ca obiect noi tehnologii de prevenire utilizate şi gestionate de către femei, inclusiv microbicidele;
8. solicită Comisiei şi Consiliului să asigure implicarea societăţii civile şi a comunităţii ştiinţifice în fiecare etapă a punerii în aplicare a Comunicării privind reacţia UE la HIV/SIDA şi a planului de acţiune aferent;
9. reafirmă că toate persoanele infectate cu HIV/SIDA ar trebui să beneficieze de cele mai bune norme de sănătate şi de tratament, oricare le-ar fi originea, naţionalitatea, opiniile, vârsta, sexul, orientarea sexuală, religia sau orice alt aspect, respectându-se în mod corespunzător principiile confidenţialităţii şi ale dreptului la viaţa privată;
10. invită Comisia să elaboreze măsuri şi abordări colective la nivelul UE pentru promovarea respectării depline a drepturilor omului şi a abordărilor bazate pe drepturile omului în tratarea politicilor în materie de HIV/SIDA, inclusiv campanii de informare privind combaterea stigmatizării şi a discriminării persoanelor infectate cu HIV/SIDA;
11. solicită statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a înceta discriminarea împotriva persoanelor seropozitive, să promoveze şi să protejeze toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, acordând o atenţie deosebită tuturor persoanelor vulnerabile la HIV şi afectate de acest virus, să revizuiască legile şi politicile care au un impact negativ asupra implementării unor programe eficace în materie de HIV şi să asigure implicarea şi reprezentarea persoanelor infectate cu HIV/SIDA în procesele de elaborare a politicilor de combatere a discriminării; subliniază că este important să se ţină seama de perspectiva de gen în combaterea discriminării, în aşa fel încât să fie elaborată o abordare cuprinzătoare faţă de problema HIV/SIDA;
12. recunoaşte potenţialul enorm al organizaţiilor angajatorilor şi lucrătorilor de a contribui, în parteneriat cu guvernele, la combaterea răspândirii HIV/SIDA şi de a acorda susţinere lucrătorilor seropozitivi;
13. invită statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt discriminării la care se supun persoanele infectate cu HIV/SIDA în ceea ce priveşte accesul la serviciile de asigurare, precum şi condiţiile şi preţurile acestora;
14. invită statele membre să garanteze că toate planurile şi strategiile naţionale care au ca obiect SIDA asigură o legătură strânsă între serviciile de sănătate sexuală şi a reproducerii şi serviciile aferente infecţiei HIV, după cum s-a arătat în Raportul Cochrane[4] şi s-a reafirmat la cea de-a 42-a sesiune a Comisiei ONU pentru populaţie şi dezvoltare, care monitorizează implementarea Programului de acţiune al Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea (ICPD);
15. atrage atenţia asupra faptului că măsurile de prevenire ar trebui să includă în mod explicit informarea adecvată şi măsuri de educaţie sexuală, asigurarea accesului la mijloace de protecţie, cum ar fi prezervative pentru bărbaţi şi femei, şi consolidarea drepturilor şi a autonomiei femeilor în relaţiile sexuale;
16. subliniază că stigmatizarea şi discriminarea îngreunează în mod considerabil combaterea răspândirii HIV/SIDA;
17. salută angajamentele luate în cadrul reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU privind HIV/SIDA din 2011, în special obiectivul de a asigura tratamentul pentru 15 milioane de persoane seropozitive la nivel mondial în 2015 şi de a reduce cu 50% noile infectări cu HIV până în 2015;
18. salută apelul lansat de ONU privind continuarea angajamentului pentru finanţarea programelor HIV;
19. salută apelul adresat de ONU companiilor farmaceutice ca acestea să asigure prestarea la timp a unor tratamente retrovirale abordabile, de bună calitate şi eficace, punând un accent deosebit pe strategii eficiente din punct de vedere al costurilor, în special pe utilizarea produselor farmaceutice generice;
20. solicită Comisiei şi Consiliului să implementeze modificările necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate în virtutea Declaraţiei politice a sesiunii extraordinare a Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA;
21. solicită Comisiei, Consiliului şi statelor membre să-şi onoreze obligaţiile faţă de Fondul global de luptă împotriva SIDA, a tuberculozei şi a malariei şi să continue să sprijine activitatea acestuia în ţările în curs de dezvoltare;
22. invită Comisia şi Consiliul să asigure accesul la servicii, informaţii şi materiale de bună calitate şi cuprinzătoare în materie de sănătate sexuală şi a reproducerii; consideră că acestea ar trebui să cuprindă, printre altele, consiliere confidenţială şi voluntară, testare şi tratament împotriva virusului HIV şi a tuturor infecţiilor cu transmitere sexuală, prevenirea sarcinilor nedorite, un acces echitabil şi la preţuri accesibile la contraceptive, inclusiv accesul la mijloace de contracepţie de urgenţă, la avort legal practicat în condiţii de siguranţă, inclusiv la îngrijiri în perioada ce urmează avortului, precum şi la îngrijiri şi tratamente menite să prevină transmiterea verticală a virusului HIV, inclusiv la parteneri şi copii;
23. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, statelor membre, Secretarului General al ONU, ONUSIDA, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi guvernelor statelor membre.