Document de şedinţă
6.6.2012 B7‑0276/2012
PROPUNERE DE REZOLUŢIE
depusă pe baza declaraţiei Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate
depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la negocierile pentru Tratatul ONU privind comerţul cu arme (TCA)
( 2012/2636(RSP) )
Anneli Jäätteenmäki
în numele Comisiei pentru afaceri externe
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la negocierile pentru Tratatul ONU privind comerţul cu arme (TCA)
( 2012/2636(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizată la New York între 2 şi 27 iulie 2012, dedicată negocierilor în vederea unui tratat privind comerţul cu arme (TCA),
– având în vedere Rezoluţia Adunării Generale[1] 61/89 din 6 decembrie 2006 intitulată „Spre un tratat privind comerţul cu arme care instituie standarde internaţionale comune pentru importul, exportul şi transferul de arme convenţionale”, sprijinită de 153 de state membre ale ONU, care marchează începutul oficial al procesului vizând încheierea unui tratat privind comerţul cu arme, şi Rezoluţia 64/48[2] din 2 decembrie 2009 referitoare la Tratatul privind comerţul cu arme, sprijinită de 153 de state membre ale ONU, prin care s-a decis convocarea unei Conferinţe a Organizaţiei Naţiunilor Unite pe tema tratatului privind comerţul cu arme, care să se reunească în 2012, timp de patru săptămâni consecutive, pentru a elabora un instrument cu caracter obligatoriu cu privire la cele mai înalte standarde internaţionale comune posibile pentru transferurile de arme convenţionale,
– având în vedere Decizia 2010/336/PESC a Consiliului din 14 iunie 2010 şi deciziile anterioare ale Consiliului privind activităţile UE de susţinere a Tratatului privind comerţul cu arme,
– având în vedere Poziţia comună 2008/944/PESC a Consiliului de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie şi echipament militar[3],
– având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene, în special cele referitoare la Tratatul privind comerţul cu arme, din 10 decembrie 2007 şi din 12 iulie 2010,
– având în vedere rezoluţia sa din 21 iunie 2007 referitoare la tratatul privind comerţul cu arme şi instituirea unor standarde internaţionale comune pentru importul, exportul şi transferul de arme convenţionale[4], precum şi rezoluţia sa din 13 martie 2008 privind Codul de conduită al UE privind exportul de arme[5] şi cea din 4 decembrie 2008 referitoare la Codul de conduită al UE privind exporturile de armament[6], care sublinia necesitatea urgentă a unui tratat comerţul cu arme,
– având în vedere răspunsul transmis de UE la solicitarea adresată de către Secretarul General al ONU de a transmite opinii cu privire la elementele unui tratat privind comerţul cu arme,
– având în vedere numeroasele campanii desfăşurate de societatea civilă în întreaga lume în favoarea unui tratat solid privind comerţul cu arme, inclusiv campania „Pentru controlul armelor” şi apelul lansat de laureaţi ai Premiului Nobel,
– având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor şi condiţiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunităţii[7] ,
– având în vedere articolul 34 din Tratatul de la Lisabona,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât nu există niciun tratat mondial cu forţă juridică obligatorie privind reglementarea transferurilor de arme convenţionale;
B. întrucât Rezoluţia Adunării Generala 64/48 îndeamnă statele membre ale ONU să elaboreze un instrument eficient şi echilibrat, cu caracter obligatoriu, cu privire la cele mai înalte standarde internaţionale comune posibile pentru transferurile de arme convenţionale şi să adopte un tratat solid;
C. întrucât Adunarea Generală a ONU a stabilit că obiectivul Tratatului privind comerţul cu arme (TCA) îl constituie „un tratat cu caracter obligatoriu care instituie standarde internaţionale comune pentru importul, exportul şi transferul de arme convenţionale”[8], obiectivul statelor fiind „de a se asigura că sistemele lor naţionale şi controalele interne sunt la cele mai înalte standarde posibile pentru a preveni deturnarea de arme convenţionale de pe piaţa legală pe piaţa ilicită, unde pot fi folosite pentru acte de terorism, crimă organizată şi alte activităţi infracţionale”[9];
D. întrucât comerţul cu arme necontrolat şi nereglementat reprezintă o ameninţare serioasă pentru pacea, securitatea şi stabilitatea la nivel local, naţional, regional şi internaţional, dar şi pentru democraţie, pentru statul de drept şi dezvoltarea social-economică sustenabilă; întrucât comerţul cu arme nereglementat reprezintă un factor care contribuie la conflictele armate, strămutarea persoanelor, crima organizată şi terorism;
E. întrucât Tratatul privind comerţul cu arme, care va fi negociat în 2012, trebuie să includă dispoziţii clare şi cu caracter obligatoriu, care să îndeplinească cele mai înalte standarde internaţionale şi să includă respectarea deplină a dreptului internaţional în materie de drepturile omului (DIDO) şi a dreptului umanitar internaţional (DUI);
F. întrucât, pentru ca un astfel de tratat să poată fi adoptat şi pus în aplicare cu eficacitate la nivel mondial, este esenţial ca, la nivelul Uniunii Europene, să existe o abordare unitară, coerentă şi consecventă;
G. întrucât nu există angajamente cu caracter obligatoriu în materie de transfer de arme care să protejeze în mod foarte clar drepturile omului la nivel internaţional şi dreptul umanitar internaţional;
H. întrucât Consiliul a subliniat că ar trebui depuse toate eforturile pentru a se garanta că sesiunile Comitetului de pregătire vor fi cât mai incluzive; întrucât, în acest scop, Consiliul a adoptat, la 14 iunie 2010, Decizia 2010/336/PESC privind activităţile UE de susţinere a Tratatului privind comerţul cu arme, în cadrul Strategiei europene de securitate, pentru a promova TCA în rândul statelor membre, al societăţii civile şi industriei;
I. întrucât, de la adoptarea sa, poziţia comună a UE care defineşte normele comune ce reglementează controlul exporturilor de tehnologie şi echipament militar a contribuit la armonizarea politicilor naţionale de control al exporturilor de arme ale statelor membre, iar principiile şi criteriile sale au fost sprijinite în mod oficial de diferite ţări terţe;
J. întrucât Tratatul privind comerţul cu arme trebuie să consolideze asumarea răspunderii, iar punerea sa în aplicare trebuie să aibă un caracter deschis şi transparent,
K. întrucât Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite conferă drepturi şi responsabilităţi statelor membre ale ONU, inclusiv în temeiul articolului 51, dreptul inerent al tuturor statelor la autoapărarea individuală sau colectivă;
Transparenţa şi răspunderea publică - condiţii esenţiale pentru un Tratat solid privind comerţul cu arme
1. ia act de faptul că valoarea exporturilor mondiale a continuat să crească, în pofida crizei economice şi financiare, şi că statele membre ale UE reprezintă în mod constant aproximativ 30% din volumul total al exporturilor, figurând, astfel, printre cei mai importanţi producători şi exportatori de arme la nivel mondial[10]; subliniază, prin urmare, că UE are nu doar responsabilitatea, ci şi interesul de a dezvolta un comerţ cu arme la nivel mondial reglementat şi mai transparent şi de a contribui la acesta;
2. recunoaşte contribuţia industriei armamentului la crearea de locuri de muncă şi creşterea economică; consideră totodată că lipsa de reglementări, de controale şi de transparenţă în comerţul cu arme are drept consecinţe schimburi comerciale iresponsabile în sectorul armamentului, producând suferinţe umane inutile, escaladare a conflictelor armate, instabilitate, atacuri teroriste şi corupţie, subminând totodată buna guvernare, dezvoltarea socioeconomică şi conducând la încălcarea statului de drept, a drepturilor omului şi a dreptului internaţional umanitar;
3. face apel, prin urmare, ca negocierile din iulie 2012 pe marginea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme să marcheze un progres istoric, desfăşurându-se într-un climat de transparenţă şi răspundere publică sporită, stabilind cele mai înalte standarde şi criterii internaţionale pentru efectuarea evaluărilor privind deciziile de transfer, import şi export de arme convenţionale;
4. invită comunitatea internaţională să-şi materializeze angajamentul de a reglementa comerţul internaţional cu arme făcând uz pe deplin de Regulamentul de procedură pentru a ajunge la un acord asupra unui text cuprinzător, care să cuprindă toate aspectele majore necesare pentru încheierea unui tratat solid pe parcursul conferinţei din iulie 2012;
5. face apel la o negociere rapidă, precum şi la o adoptare şi o intrare în vigoare în regim de urgenţă a unui tratat ONU privind comerţul cu arme mondial şi complet;
Domeniu de aplicare
6. consideră că un tratat eficient ar trebui să reglementeze un spectru amplu de activităţi din domeniul comerţului cu arme convenţionale, cuprinzând importul, exportul, transferul (inclusiv tranzitul şi transbordarea, precum şi importul, exportul şi reexportul temporar), fabricarea sub licenţă străină, gestionarea stocurilor şi toate serviciile aferente, inclusiv brokerajul, transportul şi finanţarea;
7. consideră că, pentru a fi eficace, tratatul ar trebui să cuprindă toate aspectele comerţului cu arme convenţionale, inclusiv transferurile interstatale, transferurile dintre state şi utilizatorii finali din sectorul privat, vânzările comerciale, contractele de leasing, precum şi împrumuturile, cadourile, ajutoarele şi orice alte forme de transfer;
8. consideră că, pentru a fi eficace, tratatul ar trebui să reglementeze un spectru cât mai amplu posibil de arme convenţionale, care să cuprindă armele de calibru mic, armamentul uşor şi muniţia aferentă, transferurile intangibile, componentele şi tehnologiile aferente utilizării acestora, fabricarea sau întreţinerea, indiferent dacă sunt utilizate în scopuri militare sau în alte scopuri legate de securitate şi de aplicarea legii;
9. consideră că trebuie acordată atenţia cuvenită marcajului şi trasabilităţii armelor convenţionale şi muniţiilor, în scopul creşterii responsabilizării şi împiedicării deturnării transferurilor de arme către destinatari ilegali;
Criterii şi standarde internaţionale
10. consideră că reuşita pe termen lung a TCA depinde de adoptarea celor mai ridicate şi mai clare standarde posibile;
11. solicită ca TCA să reamintească statelor părţi că toate deciziile de transfer de arme ar trebui să respecte în totalitate angajamentele internaţionale pe care le-au adoptat, îndeosebi în legătură cu dreptul internaţional în materie de drepturile omului, dreptul umanitar internaţional şi în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, inclusiv sancţiunile şi embargourile asupra armelor instituite de organizaţii regionale şi de Consiliul de Securitate al ONU; consideră că statele părţi nu trebuie să transfere arme ţărilor în care există un risc considerabil ca acestea să fie utilizate pentru a comite sau facilita încălcări grave ale dreptului internaţional în materie de drepturile omului sau dreptului internaţional umanitar,
12. îndeamnă statele membre ale ONU să adopte criterii suplimentare (elaborate astfel încât să devină standarde internaţionale), pentru a orienta factorii de decizie în materie de exporturi de arme; consideră că aceste criterii trebuie să includă, în special bilanţul ţării de destinaţie în ceea ce priveşte buna guvernare, democraţia, statul de drept, drepturile omului, neproliferarea, combaterea corupţiei, riscurile de deturnare, impactul asupra dezvoltării socioeconomice a ţării în cauză, precum şi menţinerea păcii şi securităţii regionale; consideră că trebuie prevăzute în tratat criterii speciale anticorupţie;
13. solicită ca aceste criterii să fie elaborate sub forma unor orientări pentru realizarea evaluărilor riscurilor care să servească drept bază pentru luarea deciziilor cu privire la transferurile de arme;
14. invită Uniunea Europeană ca, indiferent de rezultatul negocierilor pentru TCA, să continue să menţină cele mai înalte standarde posibile şi interpretarea Poziţiei comune a UE 2008/944/PESC privind exporturile de arme, precum şi cele opt criterii ale acesteia, îndeosebi cele legate de dreptul internaţional în materie de drepturile omului şi de dreptul umanitar internaţional;
Măsuri de punere în aplicare şi raportare
15. subliniază importanţa unei implementări eficiente şi credibile a TCA, punând accentul pe răspundere publică, transparenţă, responsabilitatea statelor contractante şi pe coordonarea intensificată dintre autorităţile competente;
16. subliniază că, pentru a fi solid, TCA trebuie să includă dispoziţii şi criterii de referinţă prin care statele părţi să adopte acte legislative naţionale şi să înfiinţeze autorităţi naţionale responsabile de controlul tuturor transferurilor de articole care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatului; subliniază că punerea în aplicare a TCA trebuie să cuprindă controale ale utilizării finale şi ale activităţilor de brokeraj, inclusiv înregistrarea operatorilor şi acordarea unei licenţe activităţilor acestora, publicarea informaţiilor necesare de către solicitanţi şi o documentaţie doveditoare completă înainte de eliberarea autorizaţiei de export, precum şi măsuri legislative necesare pentru încadrarea ca infracţiune a tuturor transferurilor de arme convenţionale şi muniţii fără licenţă sau in conformitate cu tratatul;
17. consideră că, pentru a fi eficientă implementarea tratatului va depinde de promovarea transparenţei şi a schimbului de informaţii şi bune practici între statele participante în ceea ce priveşte deciziile de export, import şi de transfer de arme;
18. consideră că experienţa dobândită datorită Registrului ONU al armelor convenţionale, aflat în plină evoluţie, va facilita instituirea unei astfel de transparenţe şi a acestor schimburi de informaţii şi solicită să se continue extinderea categoriilor de arme înscrise în registru, astfel încât acesta să cuprindă armele de calibru mic, armamentul uşor şi muniţia aferentă;
19. solicită, prin urmare, includerea în TCA a unor dispoziţii ferme şi clare privind transmiterea cu regularitate, anual, de rapoarte de către statele participante cu privire la toate deciziile de transfer de arme, inclusiv informaţii referitoare la tipurile, cantităţile şi destinatarii echipamentului autorizat în vederea transferului, precum şi cu privire la punerea în aplicare a întregului domeniu de aplicare şi a tuturor dispoziţiilor tratatului; solicită ca TCA să ceară statelor participante să creeze un sistem de înregistrare detaliat, pentru o perioadă de cel puţin 20 de ani, pentru toate schimburile comerciale şi tranzacţiile efectuate prin sistemul naţional de control;
20. solicită înfiinţarea unei unităţi care să aibă drept unic domeniu de activitate punerea în aplicare şi susţinerea TCA şi ale cărei responsabilităţi să includă culegerea şi analiza rapoartelor transmise de către statele participante şi îl invită pe Secretarul General al ONU să publice un raport anual care să cuprindă noi propuneri de consolidare a dispoziţiilor operative ale tratatului; solicită ca Unităţii de implementare şi sprijin din cadrul ATT să i se acorde dreptul de a analiza şi datele privind transferurile de arme, de a identifica neconcordanţele şi potenţialele încălcări ale tratatului şi ca aceasta să informeze adunarea statelor părţi;
21. solicită ca toate aceste rapoarte să fie puse la dispoziţia tuturor autorităţilor competente;
22. solicită organizarea de adunări anuale ale statelor participante şi a cinci conferinţe anuale de revizuire, la care să fie încurajate să participe şi organizaţiile societăţii civile;
23. consideră că reuşita pe termen lung a TCA depinde de instituirea unui climat de transparenţă totală şi de deplină răspundere publică faţă de autorităţile naţionale competente, inclusiv organele de control parlamentar din ţările exportatoare şi importatoare; solicită, prin urmare, instituirea unor mecanisme solide de asigurare a transparenţei, inclusiv sub forma unor rapoarte anuale, cu scopul de a întări rolul parlamentelor în tragerea la răspundere a guvernelor din ţărilor respective cu privire la deciziile adoptate în legătură cu exportul, importul şi transferul de arme;
24. consideră că toate statele participante care solicită sprijin pentru implementarea angajamentelor asumate în temeiul tratatului privind comerţul cu arme ar trebui să primească sprijinul şi asistenţa tehnică necesare; invită Uniunea Europeană să-şi continue activităţile în materie de sensibilizare şi să-şi intensifice asistenţa acordată, printre altele, în domenii precum asistenţa legislativă, crearea de instituţii, sprijinul administrativ, precum şi în domeniul sprijinului în vederea îmbunătăţirii cunoştinţelor de specialitate de la nivel naţional din cadrul tuturor organelor angrenate în sistemul de control al transferurilor, inclusiv organizaţiile societăţii civile şi parlamentele;
Rolul Uniunii Europene şi al Parlamentului European
25. recunoaşte rolul coerent şi consecvent exercitat de UE şi statele sale membre în susţinerea procesului internaţional de elaborare a unui tratat privind comerţul cu arme; solicită continuarea angajamentelor şi a acţiunilor de sensibilizare premergătoare conferinţei, inclusiv la cel mai înalt nivel politic, în cadrul demersurilor şi al summiturilor anterioare conferinţei din iulie, precum şi în cadrul procesului de ratificare şi punere în aplicare;
26. consideră că răspunsul UE la solicitarea adresată de către Secretarul General al ONU de a transmite opinii cu privire la elementele unui tratat privind comerţul cu arme constituie o bază adecvată a acţiunii coordonate a statelor membre ale UE în cadrul Conferinţei TCA;
27. îndeamnă ÎR/VP să se angajeze organizeze consultaţii intense cu toate statele membre pentru a se asigura că UE se exprimă cu o singură voce şi să promoveze o poziţie solidă;
28. solicită statelor membre, în conformitate cu angajamentul asumat în temeiul Tratatului de la Lisabona de a sprijini, în cadrul conferinţei, poziţiile Uniunii expuse în răspunsul adresat Secretarului General al ONU, pentru a asigura obţinerea de rezultate la înălţimea aşteptărilor şi încheierea unui tratat solid privind comerţul cu arme; invită, prin urmare, statele membre ale UE să îşi declare, în mod deschis şi neechivoc, sprijinul deplin pentru delegaţia UE care participă la negocieri;
29. salută declaraţia ÎR/VP, formulată în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Tratatul de la Lisabona referitoare la transmiterea către Parlament a poziţiei UE înaintea conferinţei;
30. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi parlamentelor naţionale ale statelor membre ale UE.