Document de ședință
20.5.2013 B7‑0199/2013
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la situația refugiaților sirieni din țările învecinate
( 2013/2611(RSP) )
Charles Tannock, Geoffrey Van Orden
în numele Grupului ECR
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația refugiaților sirieni din țările învecinate
( 2013/2611(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la refugiații care părăsesc zone de conflict,
– având în vedere declarația din 18 aprilie 2013 a Secretarului general adjunct pentru probleme umanitare și coordonator al ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite;
– având în vedere declarațiile anterioare referitoare la Siria ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,
– având în vedere concluziile anterioare ale Consiliului referitoare la Siria,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant din 25 mai 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,
– având în vedere Rezoluția din 3 august 2012 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) referitoare la situația din Siria,
– având în vedere Rezoluția AGONU din 22 noiembrie 2011 referitoare la drepturile omului în Siria,
– având în vedere Rezoluțiile 2042(2012) din 14 aprilie și 2043(2012) din 21 aprilie 2012 ale Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere Rezoluția din 2 decembrie 2011 a Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) referitoare la situația drepturilor omului în Republica Arabă Siriană,
– având în vedere raportul Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, prezentat ICNUR la 23 noiembrie 2011,
– având în vedere declarația Consiliului din 22 aprilie 2013 privind sancțiunile impuse Siriei,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Siria este parte semnatară,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Siria intră în cel de-al treilea an de tulburări și vărsare de sânge;
B. întrucât numărul total al refugiaților sirieni înregistrați este estimat, în prezent, la peste 1,2 milioane;
C. întrucât circa 212 000 de refugiați sirieni așteaptă în continuare să fie înregistrați de agențiile Organizației Națiunilor Unite;
D. întrucât se estimează că numărul refugiaților sirieni va ajunge la 3,5 milioane până la sfârșitul anului 2013, în timp ce 6,5 milioane de persoane vor avea nevoie de asistență umanitară între granițele țării;
E. întrucât președintele Assad a ignorat nenumăratele apeluri ale comunității internaționale de a pune capăt violențelor abominabile din Siria;
F. întrucât, potrivit afirmațiilor Înaltului Comisar, conflictul sirian reprezintă mult mai mult decât o criză umanitară și riscă să se propage în regiune și să se transforme într-o catastrofă politică, umanitară și de securitate, care ar depăși complet capacitatea internațională de reacție;
G. întrucât cele trei țări care sunt cel mai grav afectate de conflict și de afluxul de refugiați sunt Iordania, Libanul și Turcia;
H. întrucât Turcia a pus la dispoziție 750 milioane USD sub formă de asistență directă destinată unui număr de peste 300 000 de refugiați;
I. întrucât Libanul a primit cel mai mare număr de refugiați sirieni, care ar putea constitui în curând aproximativ un sfert din populația sa;
J. întrucât Reprezentantul Special al Secretarului General ONU pentru copii și conflictele armate a estimat la 600 000 numărul refugiaților copii de la nivelul subregiunii;
K. întrucât mii de sirieni în căutare de siguranță și protecție se refugiază zilnic în țările vecine, rămânând însă vulnerabili în taberele de refugiați;
L. întrucât tulburările civile și reprimarea brutală a poporului sirian de către autoritățile siriene au aruncat această țară într-un război civil aproape generalizat, care riscă să degenereze, la rândul său, într-un conflict regional de o amploare mai mare,
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară care afectează în prezent Siria și la implicațiile acesteia asupra țărilor învecinate; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că exodul de refugiați din Siria continuă să se accelereze;
2. invită comunitatea internațională să se unească pentru a oferi întreaga asistență posibilă persoanelor strămutate în urma conflictului în curs de desfășurare în Siria, precum și țărilor vecine, ONG-urilor și altor organizații care oferă acest sprijin;
3. condamnă cu fermitate utilizarea violenței de către toate părțile implicate în conflictul din Siria;
4. consideră regretabilă orice utilizare a violenței, intimidării și torturii, indiferent de tabăra care apelează la acestea, împotriva bărbaților, a femeilor și a copiilor din Siria și împotriva persoanelor care depun eforturi pentru a oferi ajutor umanitar și medical;
5. invită comunitatea internațională să-și intensifice eforturile depuse pentru a contribui la răspunsul umanitar oferit crizei refugiaților, inclusiv prin aprovizionarea cu alimente, apă și materiale medicale;
6. își exprimă îngrijorarea față de consecințele conflictului în curs în Siria asupra întregii regiuni în ceea ce privește securitatea și stabilitatea, precum și față de criza umanitară și de cea a refugiaților;
7. solicită tuturor factorilor din Siria să subscrie la principiile drepturilor omului și democrației și să se angajeze să pună capăt conflictului pe cale pașnică;
8. felicită guvernele țărilor învecinate pentru răspunsul oferit prin sprijinul umanitar acordat refugiaților sirieni; recunoaște că acordarea acestui sprijin a exercitat presiuni suplimentare asupra serviciilor existente și a bugetelor țărilor în cauză; invită comunitatea internațională să sprijine țările afectate;
9. constată că Președintele Assad, în calitatea sa de șef al statului sirian pe plan constituțional și legal, poartă, în ultimă instanță, răspunderea pentru toate acțiunile săvârșite de forțele armate; adresează Președintelui Assad îndemnul de a recunoaște respingerea regimului său de către poporul sirian și să renunțe la putere, în interesul țării sale și al unității poporului său;
10. împărtășește îngrijorarea exprimată de către Secretarul general adjunct pentru probleme umanitare și coordonator al ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite în legătură cu faptul că consecințele eșecului cu care s-au soldat încercările de a pune capăt conflictului sunt suportate de cetățenii de rând;
11. își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu faptul că luptele, violența, incursiunile și alte incidente de securitate s-au propagat dincolo de frontierele siriene, afectând țările învecinate și persoanele care se refugiază din Siria, precum și locuitorii respectivelor țări învecinate;
12. felicită Iordania, Libanul, Turcia și Irakul pentru generozitatea de care dau dovadă oferind un refugiu vital persoanelor care părăsesc Siria; recunoscând presiunea pe care aceste măsuri o exercită asupra resurselor lor, îndeamnă țările învecinate să-și mențină frontierele deschise;
13. invită toate părțile din Siria să se asigure, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional umanitar, că agențiile umanitare pot acorda ajutor pentru salvarea vieților în mod eficace, în condiții de siguranță, în completă măsură și fără a întâmpina niciun obstacol; recunoaște că, în acest mod, se va reduce presiunea asupra țărilor învecinate spre care se îndreaptă refugiații sirieni pentru a nu fi prinși în acest conflict;
14. ia act de eforturile depuse de Reprezentant special comun Brahimi în încercarea de a asigura o soluționare pe cale pașnică a conflictului sirian;
15. recunoaște necesitatea imperioasă a concentrării eforturilor internaționale și regionale asupra obiectivului soluționării crizei siriene; continuă să îndemne toate statele membre ale Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) să își asume responsabilitățile față de criza siriană; îndeamnă toate țările active în promovarea unei soluții la criză să sprijine aceste eforturi; consideră că acest proces ar trebui să se bazeze pe principiile cuprinse în Comunicatul de la Geneva din 30 iunie 2012 și în Rezoluția 2042 a CSONU;
16. salută faptul că UE a angajat aproximativ 800 milioane EUR sub formă de ajutoare umanitare și de asistență fără caracter umanitar pentru sirienii de pe teritoriul Siriei și din afara granițelor acestei țări; constată că UE este cel mai important donator de ajutor umanitar destinat crizei siriene;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor vecine cu Siria.