Document de ședință

 

4.9.2013                                                                                                                  B7‑0378/2013

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B7‑0215/2013 și B7‑0216/2013

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri

( 2013/2702(RSP) )

Rebecca Harms, Daniel Cohn-Bendit, Hélène Flautre

în numele Grupului Verts/ALE

 

B7‑0378/2013

Rezoluția Parlamentului European referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri

( 2013/2707(RSP) )

Parlamentul European,

–   având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 13 decembrie 2012 prin care se condamnă fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (FYROM) pentru încălcările „extrem de grave” ale Convenției europene a drepturilor omului (articolele 3, 5, 8 și 13) pe durata acțiunii transfer cu caracter extraordinar al lui Khaled El-Masri,

–   având în vedere următoarele cazuri aflate pe rolul CEDO: Al-Nashiri/ Polonia, Abu Zubaydah / Lituania, Abu Zubaydah / Polonia și Nasr și Ghali / Italia; având în vedere plângerea depusă de dl al Nashiri împotriva României în august 2012 și plângerea depusă de Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului (Human Rights Monitoring Institute - HRMI) și de Open Society Justice Initiative împotriva Lituaniei în decembrie 2012 pentru încălcarea dreptului la informare și a dreptului la exercitarea unor căi de atac eficiente,

–   având în vedere hotărârea Curții Supreme a Italiei din 2 septembrie 2012 prin care se confirmă condamnarea a 23 de cetățeni ai SUA pentru răpirea, în 2003, lui Abu Omar, inclusiv a lui Robert Seldon Lady, fost șef al secției CIA din Milano, care a fost condamnat la nouă ani de închisoare,

–   având în vedere hotărârea Curții de Apel din Milano din februarie 2013 prin care au fost condamnați de la șase la șapte ani de închisoare alți trei agenți CIA[1] care fuseseră anterior considerați ca beneficiind de imunitate diplomatică; având în vedere hotărârea aceleiași instanțe prin care au fost condamnați Nicolò Pollari, fostul șef al Serviciului de informații și al Serviciului de securitate militare italiene (SISMI), la zece ani de închisoare, fostul șef adjunct al SISMI, Marco Mancini, la nouă ani de închisoare, și trei agenți ai SISMI la câte șase ani fiecare,

–   având în vedere decizia din 5 aprilie 2013 a președintelui italian Napolitano de a-l grația pe colonelul american Joseph Romano, care a fusese condamnat în Italia pentru implicarea sa în răpirea lui Abu Omar în această țară; având în vedere scrisoarea trimisă de raportori în iulie 2013 președintelui Napolitano prin care i s-au cerut explicații,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri: monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European ( 2012/2033(INI) )[2],

–   având în vedere documentele trimise de Comisie raportorului, printre care scrisorile fără caracter specific unei anumite țări trimise în martie 2013 tuturor statelor membre, la care au răspuns numai câteva state membre (Finlanda, Ungaria, Spania și Lituania),

–   având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Guantánamo, cea mai recentă fiind cea din 23 mai 2013 referitoare la Guantánamo: deținuții aflați în greva foamei”[3],

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)[4],

–   având în vedere scrisorile trimise de raportor procurorilor-generali ai României, Poloniei și Lituaniei, precum și șefilor de stat ai acelorași țări în noiembrie 2012, în care se subliniază recomandările cu caracter specific pentru fiecare țară făcute în rezoluția Parlamentului, scrisori la care niciunul dintre statele membre vizate nu a răspuns,

–   având în vedere datele privind zborurile primite de la Eurocontrol până în septembrie 2012,

–   având în vedere cererea de cooperare pentru dezvăluirea datelor legate de zboruri trimisă de raportor în aprilie 2013 Agenției pentru Siguranța Navigației Aeriene din Africa și Madagascar (ASECNA) și răspunsul pozitiv primit în iunie 2013,

–   având în vedere Concluziile Consiliului privind drepturile fundamentale și statul de drept și privind raportul Comisiei referitor la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Luxemburg, 6-7 iunie 2013),

–   având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (2010-2014),

–   având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, în deschiderea celei de-a 23-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului (Geneva, mai 2013), declarație care citează rezoluția susmenționată a Parlamentului din 11 septembrie 2012 și prin care se solicită „investigații credibile și independente” care să reprezinte „un prim pas vital spre stabilirea și asumarea răspunderii”, statele fiind îndemnate să „acționeze cu prioritate în acest scop”,

–   având în vedere Raportul anual pe 2013[5] al Raportorului special al ONU pentru promovarea și apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cursul acțiunilor de combatere a terorismului, Ben Emmerson, în care se citează activitatea Parlamentului și se aprobă unele dintre recomandările făcute în rezoluția Parlamentului din 11 septembrie 2012, menționată anterior,

–   având în vedere numeroasele rapoarte din mass-media și numeroasele acte de investigație jurnalistică pe acest subiect, în special, dar fără caracter restrictiv, acțiunile de investigație difuzate pe canalul de televiziune Antena 1 din România în aprilie 2013,

–   având în vedere cercetările și investigațiile realizate în special de Interights, Redress and Reprieve, dar și rapoartele realizate de la adoptarea rezoluției Parlamentului de către anchetatori independenți, organizații ale societății civile și organizații naționale și internaționale neguvernamentale, în special raportul Open Society Justice Initiative intitulat „Globalizarea torturii: Deținerea secretă de prizonieri și transferurile cu caracter extraordinar efectuate de CIA” (Globalising Torture: CIA Secret Detention and Extraordinary Rendition) (februarie 2013), studiul independent bipartit realizat în SUA de grupul operativ pentru tratamentul deținuților al Constitution Project (aprilie 2013), Baza de date cu zborurile efectuate în scop de transfer al prizonierilor (Rendition Flights Database) publicată de site-ul academic britanic The Rendition Project (mai 2013), raportul Amnesty International intitulat „Dezvăluirea adevărului: Implicarea Poloniei în operațiunile de detenție secretă ale CIA” (Unlock the truth: Poland’s involvement in CIA secret detention) (iunie 2013), precum și scrisoarea trimisă de organizația Human Rights Watch autorităților lituaniene în iunie 2013,

–   având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la "Presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri” (O‑000079 – B7‑0215/2013 și O-000080/2013 – B7‑0216/2013 ),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Parlamentul a condamnat programele de transfer și de detenție secretă conduse de SUA prin intermediul CIA, care au implicat multiple încălcări ale drepturilor omului, inclusiv detenția ilegală și arbitrară, tortura și alte rele tratamente, încălcarea principiului nereturnării, precum și dispariția forțată prin utilizarea de către CIA a spațiului aerian și a teritoriului european; întrucât Parlamentul a cerut în mod repetat să se realizeze investigații complete privind colaborarea unor guverne și agenții naționale la programele CIA;

B.  întrucât Parlamentul s-a angajat să continue mandatul care i-a fost acordat de comisia temporară, în conformitate cu articolele 2, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și a încredințat comisiilor sale competente sarcina de a prezenta acest subiect Parlamentului în ședință plenară la un an de la adoptarea rezoluției susmenționate din 11 septembrie 2012, deoarece a considerat că este esențial să se evalueze în ce măsură recomandările adoptate de Parlament au fost puse în aplicare;

C. întrucât stabilirea răspunderii în cazul transferurilor de prizonieri este esențială pentru a promova și apăra în mod eficace drepturile omului în cadrul politicilor interne și externe ale UE și pentru a garanta existența unor politici de securitate legitime și eficiente, care să respecte statul de drept; întrucât instituțiile UE s-au angajat recent într-o dezbatere cu privire la modul în care UE poate apăra și promova mai bine drepturile fundamentale și statul de drept;

D. întrucât nu au existat răspunsuri substanțiale la recomandările Parlamentului din partea Consiliului sau a Comisiei;

E.  întrucât autoritățile lituaniene și-au reafirmat angajamentul de a redeschide ancheta penală referitoare la implicarea Lituaniei în programul CIA în cazul în care vor apărea elemente noi, însă până în prezent nu au efectuat niciun demers în acest sens; întrucât, referitor la observațiile transmise la CEDO în cazul Abu Zubaydah, investigațiile întreprinse de autoritățile lituaniene s-au dovedit a prezenta neajunsuri importante și a nu înțelege sensul noilor informații; întrucât Lituania deține președinția Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului 2013;

F.  întrucât acțiunile minuțioase de investigație difuzate pe canalul de televiziune românesc Antena 1 în aprilie 2013 au prezentat indicații suplimentare referitoare la rolul central al României în cadrul rețelei de închisori ale CIA; întrucât fostul consilier pe probleme de siguranță națională, Ioan Talpeș, a afirmat că România a pus la dispoziția CIA sprijin logistic; întrucât un fost senator român a admis caracterul limitat al anchetei parlamentare anterioare și a cerut procurorilor să deschisă proceduri judiciare;

G. întrucât o a treia persoană, yemenitul Walid Mohammed Bin Attash, a depus o cerere în 11 iunie 2013 la procuratura poloneză pentru a fi recunoscut oficial ca victimă, deoarece fusese arestat ilegal în Pakistan în 2003 și ținut într-o închisoare secretă în Polonia din iunie până în septembrie 2003, în prezent fiind deținut la Guantánamo; întrucât procurorii polonezi au prelungit termenul anchetei penale de cinci ani până în octombrie 2013;

H. întrucât autoritățile britanice continuă să amâne procedurile în cauza deschisă de libianul Abdel Hakim Belhadj, trimis de CIA cu asistență britanică spre a fi torturat în Libia, și și-au exprimat intenția de a audia acest caz în cadrul unor noi proceduri secrete;

I.   întrucât, în decembrie 2012, Italia a emis un mandat internațional de arestare împotriva lui Robert Seldon Lady, care a fost arestat în Panama în iulie 2013; întrucât cererea de extrădare prezentată de Italia nu a fost acceptată de Panama și întrucât Robert Seldon Lady a fost returnat în Statele Unite în iulie 2013; întrucât președintele Italiei, Napolitano, a hotărât la 5 aprilie 2013 grațierea colonelului american Joseph Romano, care fusese condamnat de o instanță italiană pentru implicarea sa în răpirea lui Abu Omar în Italia;

J.   întrucât în noiembrie 2012, Avocatul Poporului din cadrul Parlamentului Finlandei a început o anchetă privind utilizarea teritoriului și a spațiului aerian finlandez, dar și a sistemelor de înregistrare a zborurilor din această țară pentru programul CIA de transfer al deținuților, trimis cereri scrise detaliate de informare către 15 agenții guvernamentale și a cerut, de asemenea, autorităților lituaniene să ofere informații specifice cu privire la zborurile legate de aceste operațiuni;

K. întrucât ancheta desfășurată de Danemarca până în mai 2012 nu constituie o investigație independentă, imparțială, detaliată și eficientă, conform cerințelor din legislația și standardele internaționale în materie de drepturile omului, date fiind lipsa de competențe suficiente și domeniul său limitat de analiză;

L.  întrucât numai nouă țări au răspuns la scrisorile de monitorizare trimise, printre altele, unora dintre statele membre ale UE de departamentul de Proceduri speciale a ONU, prin care se cereau informații suplimentare în urma studiului comun al ONU privind practicile globale legate de detenția secretă în contextul luptei împotriva terorismului[6];

M. întrucât Președintele SUA, Barack Obama, și-a reafirmat angajamentul de a închide închisoarea de la Guantánamo, anunțând la 23 mai 2013 că va reîncepe eliberarea deținuților și va ridica moratoriul privind eliberarea prizonierilor yemeniți care au fost deja considerați că pot fi transferați în siguranță în Yemen, în ciuda rezistenței întâmpinate din partea Congresului SUA; întrucât autoritățile SUA trebuie să își onoreze obligațiile internaționale și să îl condamne pe Robert Seldon Lady,

1.  regretă profund faptul că nu s-au pus în aplicare recomandările cuprinse în rezoluția susmenționată a Parlamentului din 11 septembrie 2012, în special de către Consiliu, Comisie, guvernele statelor membre, ale țărilor candidate și ale țărilor asociate, de către NATO și autoritățile Statelor Unite, în special având în vedere încălcările grave ale drepturilor fundamentale suferite de victimele programelor CIA;

2.  consideră că climatul de impunitate referitor la programele CIA a permis continuarea încălcărilor drepturilor fundamentale în cadrul politicilor de combatere a terorismului ale UE și ale SUA, după cum s-a dezvăluit în urma activităților de spionaj în masă întreprinse în cadrul programului de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate a SUA și a activităților diverselor organe de supraveghere din diverse state membre, care sunt actualmente analizate de Parlament;

Procesul de stabilire și asumare a răspunderii în statele membre

3.  își repetă apelul adresat statelor membre care nu și-au îndeplinit încă obligația de a desfășura anchete independente și eficiente prin care să investigheze încălcările drepturilor omului, ținând seama de toate dovezile noi care au ieșit la lumină, și de a dezvălui toate informațiile necesare privind toate zborurile suspecte asociate cu CIA care au avut loc pe teritoriul lor; solicită, în special, statelor membre să investigheze dacă au avut loc operațiuni din cadrul programului CIA în decursul cărora persoane au fost ținute în locații secrete de pe teritoriul lor; solicită statelor membre în cauză să răspundă la scrisorile trimise de departamentul de Proceduri speciale al ONU;

4.  îndeamnă Lituania, care actualmente deține Președinția Consiliului UE și care este astfel în poziția de a conduce prin puterea exemplului, să redeschisă anchetele penale referitoare la centrele de detenție secrete ale CIA și să desfășoare o investigația riguroasă ținând seama de toate dovezile faptice care au fost dezvăluite, în special în ceea ce privește cazul de la CEDO Abu Zubaydah /Lituania; solicită Lituaniei să permită anchetatorilor să desfășoare o examinare atentă a rețelei de zboruri efectuate în scopuri de transfer al deținuților și să contacteze persoane cunoscute în mod public ca aflându-se printre organizatorii sau participanții la respectivele zboruri; solicită autorităților lituaniene să realizeze examene criminalistice ale locurilor de detenție, precum și analiza înregistrărilor telefonice; îndeamnă autoritățile lituaniene să coopereze cu CEDO în cazurile Abu Zubaydah /Lituania și HRMI / Lituania; solicită Lituaniei ca, în contextul redeschiderii anchetelor penale, să aibă în vedere cererile de consultare sau de participare la anchete din partea altor posibile victime; îndeamnă Lituania să răspundă integral la cererile de informații venite din partea altor state membre ale UE, în special la cererea de informații primită din partea Avocatului Poporului din Finlanda cu privire la un zbor sau la mai multe zboruri care ar putea lega Finlanda și Lituania de o posibilă rută folosită pentru transferul prizonierilor CIA;

5.  îndeamnă autoritățile române să găsească toate documentele lipsă din anchetele parlamentare și să deschidă rapid o anchetă independentă, imparțială, detaliată și eficientă; regretă intransigența și tăcerea autorităților române în legătură cu acest subiect, care sunt incompatibile cu obligațiile care le revin;

6.  solicită Poloniei să își continue ancheta într-un mod mai transparent, în special prezentând dovezi ale acțiunilor concrete întreprinse în cadrul anchetei, permițând reprezentanților victimelor să își reprezinte cu adevărat clienții și dându-le dreptul de a avea acces la toate materialele secrete relevante și de a acționa pe baza materialelor colectate; solicită autorităților poloneze să înceapă urmărirea penală împotriva oricărui actor reprezentând statul implicat; îndeamnă Procurorul General al Poloniei să analizeze în mod urgent cererea lui Walid Bin Attash și să ajungă la o decizie; solicită Poloniei să coopereze strâns cu CEDO în cazurile Al-Nashiri/ Polonia și Abu Zubaydah / Polonia;

7.  solicită autorităților britanice să coopereze cu anchetele penale în curs și să permită urmărirea cazurilor în deplină transparență și nu prin proceduri secrete, pentru a încheia investigațiile legate de transferul de cetățeni străini în teritorii de peste mări; solicită autorităților britanice să desfășoare o anchetă care să respecte drepturile omului referitoare la actele de transfer, tortură și rele tratamente aplicate deținuților în străinătate;

8.  regretă grațierea de către Președintele Italian Napolitano a colonelului american Joseph Romano, act care a contribuit la climatul general de impunitate pentru persoanele implicate în programele de transfer de prizonieri și de detenție secretă desfășurate sub conducerea SUA; încurajează autoritățile italiene să își continue eforturile de a face dreptate în cazurile de încălcare a drepturilor omului de către CIA pe teritoriul italian, insistând asupra extrădării lui Robert Seldon Lady și cerând extrădarea a altor 22 de cetățeni ai SUA condamnați în Italia;

9.  încurajează Avocatul Poporului din Finlanda să își finalizeze ancheta în mod transparent și responsabil și, în acest scop, îndeamnă toate autoritățile naționale să coopereze strâns; solicită autorităților finlandeze să urmărească orice piste care implică participarea unor reprezentați ai statului finlandez în programul de transfer;

Răspunsul instituțiilor UE

10. este profund dezamăgit de refuzul Comisiei de a răspunde substanțial la recomandările Parlamentului și consideră că scrisorile trimise de Comisie statelor membre sunt insuficiente pentru stabilirea și asumarea răspunderii, din cauza caracterului lor generic;

11. reamintește recomandările specifice adresate Comisiei:

–   să investigheze dacă dispozițiile UE, în special cele privind azilul și cooperarea judiciară, au fost încălcate prin colaborarea cu programul CIA;

–   să faciliteze și să sprijine asistența juridică și cooperarea judiciară dintre autoritățile de anchetă, care să respecte drepturile omului, precum și cooperarea dintre avocații implicați în activitatea de stabilirea a răspunderii în statele membre;

–   să adopte un cadru, care include cerințe de raportare pentru statele membre, pentru monitorizarea și sprijinirea proceselor de stabilire a răspunderii care au loc la nivel național;

–   să adopte măsuri menite să întărească capacitatea UE de a preveni și de a acorda reparații pentru încălcările drepturilor omului la nivelul UE și să asigure consolidarea rolului Parlamentului;

–   să prezinte propuneri pentru elaborarea unor măsuri de control democratic al activităților transfrontaliere ale serviciilor de informații, în contextul politicilor UE de combatere a terorismului;

12. îndeamnă autoritățile lituaniene să profite de ocazia oferită de deținerea de către Lituania a președinției Consiliului UE pentru a garanta punerea în aplicare integrală a recomandărilor cuprinse în raportul Parlamentului și astfel să pună acest subiect pe agenda Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JHA) înainte de finalul Președinției Lituaniene;

13. reamintește recomandările specifice adresate Consiliului:

–   să prezinte scuze pentru încălcarea principiului cooperării loiale între instituțiile Uniunii, consacrat în tratate, atunci când a încercat în mod incorect să convingă Parlamentul să accepte versiuni prescurtate în mod intenționat ale proceselor-verbale ale reuniunilor Grupului de lucru pentru drept internațional public (COJUR) și ale Grupului de lucru pentru relațiile transatlantice (COTRA) cu înalți funcționari americani;

–   să prezinte o declarație prin care să recunoască implicarea statelor membre în programul CIA și dificultățile întâmpinate de statele membre în cadrul anchetelor;

–   să își ofere sprijinul deplin în procesele de aflare a adevărului și de stabilire a răspunderii care se desfășoară în statele membre, prin abordarea în mod oficial a acestei probleme în cadrul reuniunilor JAI, prin schimb de informații, prin oferirea de sprijin în anchete și, în special, prin aprobarea solicitărilor de acces la documente;

–   să organizeze audieri împreună cu agențiile de securitate competente ale UE în vederea clarificării informațiilor deținute cu privire la implicarea statelor membre în programul CIA și reacția UE;

–   să propună măsuri de protecție, astfel încât să garanteze respectarea drepturilor omului în cadrul schimbului de informații, precum și delimitarea strictă a rolurilor între activitățile serviciilor secrete și ale celor de aplicare a legii, astfel încât serviciile de informații să nu aibă dreptul de a-și asuma competențe de arestare și detenție;

14. solicită Consiliului și Comisiei să includă, în cadrul programelor lor multianuale respective care urmează Programului de la Stockholm, măsuri specifice pentru a garanta că statul de drept e respectat și că cei vinovați de încălcarea drepturilor fundamentale sunt trași la răspundere, în special în ceea ce privește serviciile de informații și autoritățile de aplicare a legii; solicită Comisiei să includă problema stabilirii răspunderii pe agenda pentru „Assises de la Justice’ , care va avea loc în noiembrie 2013;

15. reamintește că, pentru a garanta credibilitatea Parlamentului, este esențial ca acestei instituții să i se consolideze în mod substanțial drepturile de investigație în cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale în UE, printre care ar trebui să se afle și dreptul deplin de a audia sub jurământ persoanele implicate, inclusiv ministere guvernamentale[7];

16. solicită Eurocontrol să recunoască, la fel cum o face Autoritatea Federală Americană pentru Aviație, faptul că datele privind rutele de zbor nu ar trebui în niciun caz considerate confidențiale și să pună la dispoziție respectivele date în scopul realizării unor anchete eficiente;

17. așteaptă ancheta realizată de Parlament cu privire la programul de supraveghere al Agenției Naționale pentru Securitate a SUA și la activitățile diverselor organe de supraveghere din diverse state membre, în urma căreia să se propună măsuri pentru un control parlamentar democratic și eficient asupra serviciilor de informații;

18. își exprimă regretul legat de lipsa de progrese în statele membre în direcția aderării la Convenția ONU privind disparițiile forțate, cu excepția ratificării sale de către Lituania în august 2013; solicită celor 21 de state membre care nu au ratificat încă această convenție să o ratifice urgent;

19. solicită Belgiei, Finlandei, Greciei, Irlandei, Letoniei, Lituaniei și Slovaciei să facă o prioritate din ratificarea Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii (OPCAT); regretă acordarea unui sprijin foarte limitat Fondului special pentru OPCAT gestionat de ONU și solicită statelor membre și Comisiei să sprijine activitatea Fondului special prin contribuții voluntare substanțiale; îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să își intensifice eforturile pentru a facilita crearea și funcționarea unor mecanisme naționale de prevenire în țările terțe, conform OPCAT;

20. solicită UE ca, în contextul cererii de aderare a FYROM, să urmărească cu atenție progresele realizate de această țară în ceea ce privește punerea în aplicare a hotărârii CEDO în procesul El-Masri / Macedonia, pe care Comitetul de Miniștri al CEDO l-a supus unei proceduri optimizate; îndeamnă autoritățile FYROM să deschidă o anchetă penală cu privire la complicitatea unor actori reprezentați ai statului în cazul El‑Masri și să îi tragă la răspundere pe cei vinovați;

21. solicită guvernului SUA să coopereze cu privire la toate cererile de informații sau de extrădare venite din partea statelor membre ale UE în legătură cu programul CIA; îndeamnă guvernul SUA să înceteze folosirea de ordine draconice de conservare prin care avocații care îi reprezintă pe deținuții de la Guantánamo Bay sunt împiedicați să dezvăluie informații cu privire la orice detalii legate de detenția lor secretă în Europa; îl încurajează să își ducă la bun sfârșit planul de închidere imediată a închisorii de la Guantánamo Bay;

22. solicită statelor membre să considere că deținuții de la Guantánamo Bay al căror transfer a fost aprobat; solicită UE să relanseze inițiativele comune din 2009 oferind un cadru pentru transferul deținuților de la Guantánamo în statele membre ale UE și să se angajeze într-un dialog privind planurile concrete de cooperare cu noul trimis special al SUA pe probleme legate de transferul deținuților care părăsesc Guantánamo, Clifford Sloan;

23. solicită Agenției pentru Siguranța Navigației Aeriene din Africa și Madagascar să își înceapă prompt cooperarea cu Parlamentul furnizând datele solicitate referitoare la zboruri;

24. solicită membrilor următoarei legislaturi a Parlamentului (2014-2019) să continue să realizeze și să pună în aplicare mandatul acordat de comisia temporară și, prin urmare, să garanteze urmărirea recomandărilor acesteia, să analizeze noile elemente care pot apărea și să facă uz la maximum și să își dezvolte drepturile de anchetă;

25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

[1] printre care Jeffrey W. Castelli, fost șef al secției CIA din Roma.
[2] Texte adoptate, P7_TA(2012)0309
[3] Texte adoptate, P7_TA(2013)0231
[4] Texte adoptate, P7_TA(2012)0500
[5] Principii-cadru prin care să se asigure stabilirea răspunderii funcționarilor publici pentru încălcările grave sau sistematice ale drepturilor omului comise în contextul inițiativelor statului de combatere a terorismului, A/HRC/22/52, 1 martie 2013.
[6] A/HRC/13/42.
[7] A se vedea: Propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 (95/167/CE, Euratom, ECSC), 23 mai 2012, texte adoptate P7_TA(2012)0219