Document de ședință
4.12.2013 B7‑0551/2013
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la un apel privind asumarea unui angajament măsurabil și obligatoriu de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale în UE
( 2013/2963(RSP) )
Cornelis de Jong, Willy Meyer, Patrick Le Hyaric, Marie-Christine Vergiat, Nikolaos Chountis, Marisa Matias
în numele Grupului GUE/NGL
Rezoluția Parlamentului European referitoare la un apel privind asumarea unui angajament măsurabil și obligatoriu de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale în UE
( 2013/2963(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale ( COM(2012)0722 ),
– având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă[1],
– având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale[2],
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe ( COM(2012)0351 ),
– având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale[4],
– având în vedere concluziile ECOFIN și raportul ECOFIN către Consiliul European din 22 iunie 2012 privind aspectele fiscale,
– având în vedere concluziile ECOFIN din 14 mai 2013 privind evaziunea și frauda fiscală,
– având în vedere declarația liderilor G20 ulterioară Summitului de la Sankt Petersburg din perioada 5-6 septembrie 2013,
– având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii miniștrilor de finanțe și ai guvernatorilor băncilor centrale ale statelor G20, care a avut loc la Moscova, în 15 și 16 februarie 2013,
– având în vedere raportul din 2013 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), intitulat „Combaterea eroziunii bazei de impozitare și a transferului profitului”,
– având în vedere studiul Confederației Europene a Sindicatelor privind efectele măsurilor de austeritate asupra funcționării inspectorilor fiscali[5];
– având în vedere constituirea unui grup de lucru interparlamentar în cadrul OCDE;
– având în vedere studiul OCDE intitulat „Dispozitive hibride: aspecte legate de politica și disciplina fiscală”,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât se estimează că, din cauza fraudei și evaziunii fiscale, în fiecare an se pierde în UE un venit fiscal de 1 000 de miliarde EUR;
B. întrucât această pierdere de venituri influențează nivelurile de deficit și de datorie ale statelor membre și reduce fondurile disponibile pentru încurajarea investițiilor publice, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă;
C. întrucât, în Europa, cea mai mare parte a fraudei fiscale se concentrează la nivelul activităților marilor contribuabili;
D. întrucât amploarea fraudei și a evaziunii fiscale subminează încrederea cetățenilor în corectitudinea și legitimitatea sistemelor de colectare a impozitelor;
E. întrucât evaziunea fiscală creează o concurență neloială pentru IMM-uri în raport cu corporațiile multinaționale;
F. întrucât măsurile naționale unilaterale s-au dovedit a fi, în mai multe cazuri, ineficiente și insuficiente, fiind necesară o abordare coordonată și multiplă bazată pe strategii și obiective concrete stabilite la nivel național, european și internațional;
G. întrucât asimetriile existente între bazele impozabile ale statelor membre creează lacune inechitabile care permit exploatarea diferențelor dintre regimurile lor fiscale;
H. întrucât mai multe state membre au redus resursele financiare alocate organismelor de colectare a impozitelor, limitând astfel capacitatea și eficiența inspectorilor fiscali ai acestora; întrucât, pe termen lung, aceste reduceri vor dăuna capacității statelor membre de a colecta impozite și vor avea un efect negativ asupra veniturilor lor fiscale;
I. întrucât anumite state membre au ales să mărească taxele care afectează în special persoanele cu venituri reduse, cum ar fi TVA; întrucât ar trebui să se țină seama de efectele colectării impozitelor în ceea ce privește redistribuirea echitabilă și întrucât creșterea impozitelor colectate ar trebui să conducă la o distribuire echitabilă din punct de vedere social pentru a răspunde nevoilor unor sectoare esențiale, precum sănătatea și educația;
1. reamintește că sectorul financiar și produsele sale financiare speculative extrem de complexe au contribuit în mod semnificativ la criza economică cu care ne confruntăm; consideră regretabilă întârzierea în ceea ce privește consolidarea de către liderii europeni a supravegherii piețelor financiare și a părților implicate în aceasta; reamintește că mișcările de stânga au solicitat întotdeauna un control public riguros al acestor piețe și al instrumentelor lor, precum și luarea unor măsuri pentru desființarea paradisurilor fiscale, eliminarea lacunelor care permit evaziunea fiscală și combaterea planificării fiscale agresive;
2. ia act de declarațiile Comisiei, Consiliului și statelor membre, care indică voința de a aborda problema fraudei și a evaziunii fiscale în Europa prin intensificarea luptei împotriva acestora și a planificării fiscale agresive; consideră că aceste declarații s-au lăsat mult așteptate;
3. reamintește invitația sa adresată satelor membre de a se angaja să îndeplinească obiectivul ambițios, dar realist, de înjumătățire a decalajului fiscal până în 2020;
4. consideră că principalul obiectiv al politicii fiscale trebuie să fie consolidarea echității fiscale la nivelul cetățenilor statelor membre și le îndeamnă pe acestea să distribuie bogăția în mod egal în cadrul UE prin combaterea fraudei fiscale, introducerea unor impozite pe avere, creșterea impozitelor pentru persoanele cu cele mai mari venituri și taxarea sectorului financiar și a produselor sale financiare speculative;
5. consideră că concurența fiscală dăunează intereselor pe termen lung ale statelor membre și ale UE ;
6. insistă asupra faptului că, în contextul crizei actuale, existența unor obiective obligatorii și a unui angajament real de combatere a fraudei și evaziunii fiscale prin eliminarea decalajului fiscal poate asigura creșterea atât de necesară a veniturilor fiscale, fără a fi nevoie de ridicarea nivelurilor de impozitare;
7. salută propunerea Comisiei de modificare a directivei privind societățile-mamă și filialele acestora pentru a rezolva problema dispozitivelor hibride în mod mai eficient și pentru a pune capăt, în parte, anumitor forme de evaziune fiscală, însă consideră că această propunere nu este suficient de ambițioasă;
8. solicită ca obiectivul UE de înjumătățire a decalajului fiscal până în 2020 să fie însoțit de o serie de obiective fiscale și indicatori de referință la nivel național în vederea reducerii veniturilor care fac obiectul fraudei sau al evaziunii fiscale;
9. subliniază că coordonarea și angajamentul comun în vederea îndeplinirii unor obiective fiscale concrete ar oferi mai multă substanță angajamentelor Consiliului de combatere a fraudei și evaziunii fiscale și, în plus, ar permite îndeplinirea mai ușoară a altor obiective, precum stabilitatea fiscală;
10. reafirmă necesitatea unei reexaminări critice a propunerii pentru o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) și sprijină eventuale propuneri fie în vederea conferirii unui caracter obligatoriu acesteia, fie în vederea eliminării sale;
11. solicită din nou revizuirea directivei privind dobânzile și redevențele, precum și abordarea problemei prețurilor de transfer, în vederea eliminării concurenței fiscale dintre statele membre;
12. consideră că amnistiile fiscale nu sunt strategii potrivite de combatere eficientă a fraudei și evaziunii fiscale și consideră că acestea reprezintă practici greșite, care dăunează intereselor statelor membre și ale UE;
13. îndeamnă statele membre să dea dovadă de cooperare și transparență în ceea ce privește revizuirea directivei privind societățile-mamă și filialele acestora;
Contabilitate și administrare
14. consideră că îmbunătățirea transparenței și consolidarea reglementărilor în ceea ce privește registrele comerciale și înregistrarea trusturilor este o condiție prealabilă a luptei împotriva evaziunii fiscale;
15. reamintește că cerințele de raportare a informațiilor defalcate pe țări pentru societățile transnaționale din toate sectoarele sunt esențiale pentru identificarea evaziunii fiscale a întreprinderilor; îndeamnă UE să își asume din nou inițiativa în acest domeniu și să se angajeze în vederea unei puneri depline în aplicare până în 2015 a raportării informațiilor defalcate pe țări ca normă internațională pentru rapoartele financiare și nefinanciare ale întreprinderilor;
16. solicită Comisiei să sprijine statele membre să identifice domeniile în care pot fi aduse îmbunătățiri atât în ceea ce privește legislația UE, cât și cooperarea administrativă dintre statele membre pentru a se reduce frauda fiscală;
17. solicită statelor membre să asigure buna cooperare și coordonare între sistemele lor fiscale pentru a evita neimpozitarea neintenționată și frauda și evaziunea fiscală;
Convențiile fiscale
18. îndeamnă statele membre să revizuiască convențiile fiscale care sunt în vigoare între acestea, precum și convențiile dintre statele membre și țările terțe, în măsura în care acestea fac posibilă evaziunea fiscală și complică impozitarea efectivă la sursă în anumite state membre;
19. solicită Comisiei să prezinte un raport cu privire la posibilitatea unei coordonări din partea UE în ceea ce privește modificarea convențiilor fiscale dintre statele membre în vederea armonizării lor cu obiectivele Consiliului European și a reducerii posibilităților de evaziune fiscală;
Alte inițiative
20. îndeamnă statele membre să își consolideze organismele fiscale publice sau naționale, să sporească numărul inspectorilor fiscali și să asigure eficiența și independența acestora; consideră că aceasta este o premisă esențială pentru garantarea unei impozitări efective a societăților multinaționale și a altor mari contribuabili;
21. reafirmă convingerea sa conform căreia creșterea continuă a TVA nu numai că este discutabilă din punct de vedere al echității sale, ci și împiedică redresarea economică; salută, prin urmare, tranziția de la impozitarea consumului și a muncii la impozitarea producției și a profitului;
22. solicită un sistem fiscal mai echilibrat și mai echitabil, care să includă introducerea unor impozite pe avere, în vederea finanțării unei redresări economice durabile și echilibrate din punct de vedere social; consideră că obiectivul reformelor ar trebui să fie existența unui sistem fiscal echitabil din punct de vedere social, profitabil din punct de vedere economic și complet și eficient din punct de vedere administrativ;
23. îndeamnă UE și statele sale membre să propună acțiuni concrete pentru eliminarea paradisurilor fiscale;
24. îndeamnă statele membre să se asigure că întreprinderile de stat nu adoptă practici de fraudă sau evaziune fiscală;
25. îndeamnă deputații în Parlamentul European să se implice în eforturile OCDE de instituire a unui grup de lucru interparlamentar privind lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale;
26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.