Document de ședință

 

15.7.2014                                                                                                                B8‑0066/2014

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la crima de agresiune

( 2014/2724(RSP) )

Barbara Lochbihler, Judith Sargentini, Ernest Maragall

în numele Grupului Verts/ALE

 

B8‑0066/2014

Rezoluția Parlamentului European referitoare la crima de agresiune

( 2014/2724(RSP) )

Parlamentul European,

–       având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–       având în vedere articolul 5 din Statutul de la Roma, care enumeră crima de agresiune printre infracțiunile cele mai grave care intră în competența Curții Penale Internaționale,

–       având în vedere Amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma, care au fost adoptate la Conferința de revizuire care a avut loc la Kampala, Uganda, în 2010, în special cu privire la Rezoluția RC/Res. 6 referitoare la crima de agresiune,

–       având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului și trimiterea la Amendamentele de la Kampala,

–       având în vedere Planul revizuit de acțiune adoptat la 12 iulie 2011 în conformitate cu Decizia 2011/168/PESC a Consiliului,

–       având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2010 privind Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, de la Kampala, Uganda[1],

–       având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților[2],

–       având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului[3],

–       având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință [4],

–       având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Parlamentului Latino-American din 19-20 octombrie 2013 referitoare la promovarea Curții Penale Internaționale și ratificarea Amendamentelor de la Kampala (AO/2013/07XXIX),

–       având în vedere Rezoluția Adunării Statelor Părți la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale din 27 noiembrie 2013 referitoare la consolidarea Curții Penale Internaționale și a Adunării Statelor Părți, care include un apel către viitoarele state părți să ratifice statutul astfel cum a fost modificat, un apel către toate statele părți să aibă în vedere ratificarea amendamentelor și recunoașterea recentelor ratificări ale amendamentelor de către un număr de state părți (ICC-ASP/12/Res.8),

–       având în vedere Manualul privind ratificarea și punerea în aplicare a Amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma al CPI realizat de misiunea permanentă a Principatului Liechtenstein pe lângă Organizația Națiunilor Unite, de Institutul Mondial pentru Prevenirea Agresiunilor și de Institutul Liechtenstein pentru Autodeterminare de pe lângă Universitatea din Princeton,

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât statele membre au fost aliați de nădejde ai CPI încă de la înființarea sa, oferind sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând totodată universalitatea Statutului de la Roma și apărându-i integritatea, cu scopul de a consolida independența Curții;

B.     întrucât ratificarea Amendamentului de la Kampala la Statutul de la Roma privind crimele de agresiune de către cel puțin 30 dintre statele părți și decizia care urmează să fie luată după data de 1 ianuarie 2017 de către o majoritate de două treimi a statelor părți vor permite instituirea unui sistem permanent de răspundere penală internațională pentru pedepsirea crimelor de agresiune;

C.     întrucât, până în prezent, 14 state părți au ratificat Amendamentul de la Kampala privind crima de agresiune, dintre care 8 state membre ale UE și anume Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Germania, Luxemburg, Slovacia și Slovenia;

D.     întrucât statele care nu sunt parte la Statutul de la Roma pot ratifica Statutul de la Roma, inclusiv Amendamentele de la Kampala, contribuind astfel la activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune;

E.     întrucât Amendamentele de la Kampala sunt pe deplin compatibile cu Carta Națiunilor Unite, deoarece consideră drept fapte penale doar cele mai grave forme de folosire ilegală a forței, în special cele care încalcă în mod manifest Carta ONU prin „caracterul, gravitatea și amploarea lor”;

F.     întrucât jurisdicția CPI în ceea ce privește crima de agresiune va contribui la instaurarea statului de drept la nivel internațional și la pacea și securitatea internațională, acționând ca un factor de descurajare a folosirii ilegale a forței și contribuind astfel în mod proactiv la prevenirea unor astfel de crime și la consolidarea unei păci durabile;

G.     întrucât atât ratificarea Amendamentelor de la Kampala de către state, cât și activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune vor constitui încă o contribuție la încetarea impunității pentru persoanele care comit această crimă;

H.     întrucât ratificarea Amendamentelor de la Kampala și activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune vor contribui la protejarea drepturilor omului, deoarece crima de agresiune va fi considerată faptă penală, aceasta fiind deseori veriga inițială a lanțului de cauzalitate generat de încălcările grave ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar;

I.      întrucât scoaterea în afara legii a actelor de agresiune va proteja, totodată, dreptul la viață al combatanților care sunt trimiși ilegal la război și al celor din statul care este atacat, eliminând astfel o lacună din Statutul de la Roma și din dreptul umanitar internațional, care protejează numai civilii și alte categorii de „persoane protejate”;

J.      întrucât activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune va contribui la universalitatea Statutului de la Roma, deoarece mai multe state ar putea fi interesate de ratificarea Statutului de la Roma finalizat, care include Amendamentele de la Kampala, acest lucru ajutându-le la atingerea obiectivului de politică națională de descurajare a utilizării ilegale a forței împotriva lor,

1.      solicită UE să adopte o poziție comună referitoare la crima de agresiune și la amendamentele de la Kampala;

2.      îndeamnă UE să fie în prima linie a celor care insistă pentru intrarea în vigoare a Amendamentului de la Kampala referitor la crima de agresiune și să sprijine eforturile care se depun pentru atingerea acestui scop; îndeamnă UE să încurajeze statele sale membre să ratifice amendamentul și ulterior să sprijine activ decizia unică a Adunării Statelor Părți la Statutul de la Roma, odată ce vor exista cele 30 de ratificări necesare, de activare a jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune;

3.      sprijină nevoia de a promova activ sprijinul acordat CPI, ratificării Statutului de la Roma astfel cum a fost modificat și ratificării ambelor amendamente de la Kampala în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv prin intermediul Raportorului special al UE pentru drepturile omului (RSUE) și al delegațiilor UE pe teren, de asemenea, prin acordarea de asistență tehnică statelor care doresc ratificarea și/sau punerea în aplicare a acestor acte;

4.      invită UE să se angajeze în lupta împotriva genocidului, a crimelor împotriva umanității, a crimelor de război și a crimei de agresiune și, de asemenea, solicită ca lupta împotriva impunității pentru încălcări grave ale drepturilor omului să reprezinte o prioritate a acțiunilor externe ale UE și ale statelor membre;

5.      invită statele membre să își alinieze rapid legislația națională la definițiile din Amendamentele de la Kampala, precum și la celelalte obligații care rezultă din Statutul de la Roma, să permită realizarea de cercetări și trimiteri în judecată la nivel național de către statele membre ale UE în privința crimelor și să coopereze cu Curtea;

6.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor statelor membre, precum și Serviciului European de Acțiune Externă.

[1] JO C 161E, 31.5.2011, p. 78.
[2] JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.
[3] P7_TA(2012)0126
[4] P7_TA(2013)0575