Document de ședință
12.1.2015 B8‑0013/2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la situația din Libia
( 2014/3018(RSP) )
Barbara Lochbihler, Ernest Urtasun, Davor Škrlec, Jean Lambert, Bodil Ceballos, Jordi Sebastià, Igor Šoltes, Bronis Ropė, Josep-Maria Terricabras, Judith Sargentini
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Libia
( 2014/3018(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) privind Libia, inclusiv Rezoluția nr. 2174 din 27 august 2014,
– având în vedere rapoartele Consiliului de Securitate al ONU elaborate de Reprezentantul special al Secretarului General al ONU și șeful Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL),
– având în vedere raportul elaborat de Misiunea de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL) și de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), publicat la 4 septembrie 2014 și actualizat la 23 decembrie 2014, referitor la cazurile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar în cursul violențelor din Libia,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe al UE privind Libia, inclusiv cele mai recente dintre acestea, din 15 decembrie 2014,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Libia, în special rezoluția din 18 septembrie 2014[1],
– având în vedere declarațiile recente referitoare la Libia printre care cele din 16 și 30 decembrie 2014 și din 10 ianuarie 2015, ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini,
– având în vedere declarația locală din 27 iunie 2014 a șefilor de misiune ai statelor membre ale UE în Libia privind asasinarea Salwei Bugaigis,
– având în vedere declarația comună privind Libia din 3 decembrie 2014 a miniștrilor de externe ai Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei, Marii Britanii și SUA, a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Reprezentantului special al Secretariatului General al ONU,
– având în vedere comunicatul comun din 22 septembrie 2014 emis de 13 state, printre care Egipt, Qatar, Turcia și Emiratele Arabe Unite, în care acestea își iau angajamentul de a duce o politică de neamestec în afacerile Libiei,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Libia s-a confruntat cu o succesiune dramatică de crize politice, instituționale și de securitate de la răsturnarea dictatorului Muammar Gaddafi de către grupările de rebeli, sprijinite de forțele NATO, în 2011;
B. întrucât statele membre ale UE implicate în războiul din 2011 și UE în ansamblu au o responsabilitate deosebită de a sprijini populația Libiei și eforturile de obținere a păcii și stabilității în această țară;
C. întrucât, pe parcursul ultimelor șase luni, Libia a fost devastată de o serie de confruntări din ce în ce mai grave; întrucât în conflict sunt angajate două grupări rivale dezorganizate și fragmentate, și anume forțele „Operațiunii demnitatea”, conduse de generalul în rezervă Khalifa Haftar, aliate cu milițiile din orașul Zintan, și coaliția „Libya Dawn” („Zorii Libiei”), formată în principal din miliții din orașul Misrata, reprezentanți ai minorității berbere și grupuri de islamiști și miliții locale din alte orașe din vestul Libiei;
D. întrucât conflictul armat și alte violențe au izbucnit la jumătatea lunii mai 2014 în orașul Benghazi și în jurul său și apoi în capitala Tripoli, pentru ca apoi să se extindă în partea de vest a Libiei; întrucât și în sudul Libiei au loc confruntări violente; întrucât, în ultimele săptămâni, au avut loc confruntări pentru preluarea controlului asupra celui mai mare terminal petrolier din Libia, aflat în Es Sider, și a celei mai mari rafinării, aflată în Ras Lanuf, în partea de est a țării;
E. întrucât drepturile omului și situația umanitară s-au deteriorat tot mai mult pe măsură ce războiul civil din Libia s-a intensificat; întrucât, potrivit relatărilor, ambele părți au încălcat în repetate rânduri drepturile omului și dreptul umanitar internațional și au comis numeroase abuzuri la adresa acestora, cauzând moartea a sute de persoane și strămutări în masă și generând o criză umanitară în multe zone; întrucât, potrivit UNSMIL, civilii fac obiectul bombardamentelor și atacurilor aeriene la întâmplare și au avut loc numeroase atacuri asupra infrastructurii vitale și a instituțiilor alese; întrucât zeci de activiști politici, militanți pentru drepturile omului, profesioniști din domeniul mass-mediei și alte personalități publice au fost răpiți sau amenințați sau casele lor au fost prădate sau incendiate; întrucât profesioniștii din domeniul mass-mediei continuă să fie ținte; întrucât ONU a primit informații privind implicarea ambelor părți în cazuri de detenții arbitrare, tortură și tratamente crude; întrucât civilii din Tripoli, Benghazi, munții Nafusa și orașul Ubari se confruntă cu lipsa alimentelor, a combustibililor și a altor bunuri de primă necesitate;
F. întrucât fiecare dintre cele două tabere rivale folosește propriul discurs și își revendică propria legitimitate, în orașele Tripoli și Tobruk funcționând două guverne și parlamente rivale; întrucât, la 6 noiembrie 2014, Curtea Supremă a Libiei a hotărât că alegerile parlamentare din iunie, pe baza cărora a fost instituită Camera Reprezentanților recunoscută la nivel internațional cu sediul la Tobruk, sunt ilegale;
G. întrucât se presupune că ambele părți la conflict primesc sprijin din partea unor puteri din exterior; întrucât există informații potrivit cărora Egiptul și Emiratele Arabe Unite au efectuat bombardamente aeriene și au desfășurat raiduri speciale împotriva forțelor jihadiste din Benghazi și Derna și împotriva pozițiilor coaliției „Libya Dawn” din Tripoli; întrucât se crede că Turcia și Qatarul oferă sprijin forțelor coaliției „Libya Dawn”;
H. întrucât milițiile despre care se crede că sunt aliate cu Statul Islamic sunt acum prezente în orașul Derna, aflat în est, și au fost acuzate că au desfășurat activități teroriste, inclusiv decapitarea unor tineri activiști și organizarea unui atac sinucigaș cu bombă asupra Camerei Reprezentanților la 30 decembrie 2014; întrucât se pare că reprezentanți ai Al-Qaida în Maghrebul islamic au instalat centre logistice în periferia sudică a Libiei; întrucât Consiliul de Securitate al ONU a inclus pe lista grupărilor teroriste menționate în Rezoluția nr. 1267 a ONU două filiale ale grupării islamiste extremiste Ansar Al Sharia stabilite în Derna și, respectiv, Benghazi;
I. întrucât Reprezentantul special al ONU, Bernardino León, a făcut numeroase demersuri pentru a media negocieri între cele două facțiuni rivale și pentru a lansa un dialog național în vederea unui proces de reconciliere și a formării unui guvern de unitate națională; întrucât prima rundă de negocieri a avut loc la Ghadames la 29 septembrie 2014 și a continuat la Tripoli la 11 octombrie, însă o a doua rundă, programată inițial pentru 5 ianuarie 2015 a fost amânată ca urmare a imposibilității ca cele două părți să ajungă la un acord; întrucât, potrivit UNSMIL, părțile libiene au fost de acord să poarte o nouă rundă de negocieri la Geneva, probabil la 14 ianuarie 2015; întrucât, până în prezent, ambele tabere s-au dovedit fie a nu fi dispuse, fie a fi incapabile să ajungă la un compromis;
J. întrucât trimisul special al ONU pentru regiunea Sahelului, Hiroute Guebre Sellassie, a avertizat Consiliul de Securitate al ONU că criza libiană riscă să destabilizeze întreaga regiune în viitorul apropiat și a declarat că rețelele teroriste și criminale din Libia cooperează din ce în ce mai îndeaproape cu cele din Mali și din nordul Nigeriei, fiind implicate în vânzarea de arme și în comerțul ilegal, de exemplu în traficul de droguri;
K. întrucât UNSMIL estimează că cel puțin 400 000 de libieni au fost strămutați pe plan intern de cel mai recent val de confruntări și alte 150 000 de persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara; întrucât personalul umanitar și diplomații străini, inclusiv personalul UNSMIL și UE, au fost evacuați din Libia; întrucât afluxul masiv de refugiați libieni în țara vecină Tunisia necesită mobilizarea a numeroase dintre capacitățile sale și afectează stabilitatea țării; întrucât autoritățile libiene au eșuat în încercarea de a proteja membrii comunității strămutate din Tawargha, alungați din locuințele lor în august 2011, de atacurile și răpirile milițiilor;
L. întrucât, potrivit relatărilor, sute de migranți și refugiați care fug din calea violențelor din Libia au decedat în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană către Europa, ceea ce a dus la o criză gravă a refugiaților în Italia și Malta; întrucât Libia este principalul punct de plecare pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa;
M. întrucât, la 26 februarie 2011, Consiliul de Securitate al ONU din Libia a sesizat Curtea Penală Internațională (CPI) în legătură cu situația din Libia; întrucât CPI rămâne competentă să investigheze încălcările drepturilor omului în Libia și să îi urmărească în justiție pe cei răspunzători; întrucât, la 27 iunie 2011, CPI a emis trei mandate de arestare pentru Muammar Gaddafi, Saif al-Islam Gaddafi și Abdullah al-Senussi pentru crime împotriva umanității; întrucât suspecții rămași nu se află în custodia Curții; întrucât autoritățile libiene au insistat ca aceștia să fie judecați în cadrul sistemului juridic național libian; întrucât, la 10 decembrie, CPI a sesizat Consiliul de Securitate al ONU în legătură cu Libia ca urmare a faptului că nu a dat curs solicitării de cooperare a curții, refuzând să îl predea pe Saif al-Islam;
N. întrucât 95 % din veniturile de stat ale Libiei și 65 % din PIB-ul țării provin din petrol; întrucât Libia dispune de cele mai mari rezerve de petrol din Africa și rezervele sale sunt pe locul cinci ca mărime în lume,
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la afundarea absurdă a Libiei într-un război civil; este foarte alarmat de această situație, care are un impact devastator asupra populației civile din Libia și a instituțiilor țării și riscă să destabilizeze și mai mult întreaga regiune;
2. solicită tuturor părților beligerante să înceteze imediat toate ostilitățile și să procedeze la un dialog politic cuprinzător; în acest sens, își exprimă susținerea deplină pentru eforturile depuse de ONU, în mod special de reprezentantul său special, Bernardino Leon, pentru a facilita acest proces cu scopul de a institui instituții consensuale care să urmărească o amplă agendă de reconciliere națională; insistă asupra acordării unei atenții deosebite implicării femeilor și a minorităților în acest proces;
3. condamnă violențele în curs și încălcările dreptului internațional umanitar, acte comise de părțile angajate în conflict în întreaga țară; este în continuare profund preocupat de deteriorarea permanentă a situației drepturilor omului, inclusiv de cazurile de detenții arbitrare, răpiri, asasinate ilegale și tortură, precum și de actele de violență asupra jurnaliștilor, activiștilor politici și apărătorilor drepturilor omului;
4. subliniază nevoia de a asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar; evidențiază declarația UNSMIL potrivit căreia multe dintre încălcările și abuzurile comise în Libia sunt de competența CPI și solicită ca aceasta din urmă să primească resursele politice, logistice și financiare care să îi permită să investigheze aceste infracțiuni; consideră că consolidarea mecanismelor de responsabilizare la nivel internațional poate convinge milițiile să nu mai comită alte abuzuri și încălcări; solicită să se aibă în vedere instituirea unei Comisii de anchetă a ONU sau a unui mecanism similar pentru a investiga cazurile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;
5. subliniază că cea mai recentă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU permite extinderea domeniului de aplicare al sancțiunilor internaționale pentru a fi utilizate împotriva actorilor necooperanți din cadrul tuturor părților; invită comunitatea internațională să ia măsuri urgente împotriva celor care blochează dialogul și să implementeze efectiv embargoul asupra armelor impus Libiei;
6. trage un semnal de alarmă în ceea ce privește exprimarea la nivel general a sprijinului internațional pentru oricare dintre părțile implicate în conflict, întrucât aceasta ar putea contribui la consolidarea pozițiilor radicale și la subminarea eforturilor de reconciliere în această perioadă decisivă; în special, invită UE și statele sale membre să nu acorde niciun fel de asistență militară grupărilor libiene înainte de încheierea unui proces politic de reconciliere;
7. consideră că cea mai eficientă modalitate de a soluționa problema prezenței militanților islamici radicali în Libia este de fapt înființarea unor instituții naționale favorabile integrării care să asigure respectarea statului de drept și să combată în mod eficace grupările care reprezintă o amenințare la adresa stabilității țării și a întregii regiuni;
8. salută activitatea inițială a comisiilor tematice ale Adunării pentru elaborarea constituției și încurajează adunarea să își îndeplinească sarcinile în mod transparent și în spiritul incluziunii; subliniază importanța activității desfășurate de adunare și solicită tuturor cetățenilor libieni să respecte în continuare independența acestui organism, astfel încât adunarea să își poată duce la îndeplinire mandatul;
9. denunță ingerințele repetate și secrete ale actorilor regionali în afacerile interne ale Libiei, care au contribuit într-o foarte mare măsură la dezintegrarea treptată a țării; invită țările învecinate cu Libia și alți actori regionali, în special Egiptul și Emiratele Arabe Unite, să se abțină de la orice acțiuni de natură să cauzeze agravarea disensiunilor existente în Libia; salută declarațiile recente în acest sens făcute de Uniunea Africană la reuniunea sa din 3 decembrie 2014 și de Liga Statelor Arabe la 5 ianuarie 2015;
10. insistă asupra asigurării neutralității instituțiilor libiene cheie, în special a Băncii centrale, a Societății naționale a petrolului și a fondului suveran de investiții, instituții autorizate de ONU să obțină venituri din petrol din străinătate; în acest context, solicită crearea unui mecanism internațional de supraveghere care să înghețe aceste venituri, cu excepția cheltuielilor cu salariile, până la formarea unui guvern de unitate națională, pentru a încuraja astfel părțile beligerante să convină asupra unui compromis politic;
11. invită autoritățile libiene să se angajeze să adopte standarde înalte de transparență în sectorul extractiv național pentru ca resursele naturale din Libia să poată aduce beneficii întregii populații și, în special, să adopte fără întârziere cerințele Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI); reiterează invitația adresată întreprinderilor internaționale implicate în Libia de a dezvălui operațiunile financiare efectuate în sectorul energetic;
12. își exprimă preocupările profunde privind consecințele asupra mediului ale distrugerii rezervoarelor de stocare a petrolului în urma confruntărilor recente din estul Libiei;
13. invită UE și statele sale membre să depună toate eforturile pentru a sprijini inițiativele ONU și alte inițiative nemilitare care vizează soluționarea crizei actuale; în special, invită UE și statele sale membre să își intensifice ajutorul umanitar pentru a răspunde nevoilor acute ale populației libiene, îndeosebi în zonele cele mai afectate, și să fie pregătită să răspundă în cazul agravării în continuare a situației;
14. consideră că UE nu a reușit să elaboreze și să pună în aplicare o strategie robustă și cuprinzătoare de sprijinire a tranziției post-Gaddafi; regretă, în special, lipsa constantă de coordonare între politicile statelor membre ale UE privind Libia și problemele cu care s-a confruntat SEAE în încercarea de a promova o abordare comună și eficace a UE;
15. îndeamnă UE să facă uz pe deplin de Instrumentul de stabilitate și pace (ISP) cu privire la mediere, dialog și reconciliere și să sprijine urgent medierea, în coordonare cu UNSMIL; de asemenea, îndeamnă UE să furnizeze sprijin pentru a crește importanța organizațiilor societății civile, în special a grupurilor de femei, care vizează găsirea unor soluții non-violente la numeroasele crize din țară;
16. își exprimă îngrijorarea în legătură cu informațiile referitoare la sistemul judiciar deficitar din Libia și la carențele grave în respectarea standardelor privind un proces echitabil; invită autoritățile libiene să coopereze pe deplin cu Curtea Penală Internațională, sprijinind investigațiile sale și respectând hotărârile sale; își exprimă preocuparea cu privire la eșecul autorităților libiene de a acorda drepturi de bază legate de respectarea garanțiilor procedurale persoanelor puse sub acuzare de CPI, Abdullah al-Senussi și Saif al-Islam Gaddafi; își reafirmă opoziția absolută față de pedeapsa cu moartea în toate cazurile, indiferent de natura infracțiunii comise, și invită Libia să abolească pedeapsa capitală; invită UE să ia în considerare posibilitatea de a sprijini eforturile de consolidare a statului de drept în țară;
17. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților în Libia, a căror situație, deja precară, se deteriorează în continuare; solicită UE și statelor sale membre să sprijine efectiv Italia în eforturile sale lăudabile de combatere a creșterii exponențiale a fluxurilor de migranți și refugiați din Africa de Nord, în special din Libia; consideră că recent înființatul program al UE, Operațiunea Triton, nu oferă un răspuns adecvat la problemele actuale și solicită revizuirea drastică a acestui program; invită toate statele membre ale UE, în special Italia, să respecte cu strictețe legislația UE în materie de refugiați și dreptul internațional privind refugiații, asigurând respectarea principiului nereturnării și evaluarea situațiilor individuale;
18. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Camerei Reprezentanților din Libia, CSONU, Adunării Generale a ONU, UNHRC, Ligii Arabe și Uniunii Africane.