Document de ședință

 

12.1.2015                                                                                                                B8‑0033/2015

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la situația din Libia

( 2014/3018(RSP) )

Javier Couso Permuy, Sabine Lösing, Patrick Le Hyaric, Fabio De Masi, João Ferreira, Miguel Viegas, Inês Cristina Zuber, Paloma López Bermejo, Marina Albiol Guzmán, Ángela Vallina, Younous Omarjee, Kostas Chrysogonos, Georgios Katrougkalos, Kostadinka Kuneva, Sofia Sakorafa, Lidia Senra Rodríguez, Marie-Christine Vergiat

în numele Grupului GUE/NGL

 

B8‑0033/2015

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Libia

( 2015/3018(RSP) )

Parlamentul European,

–       având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU din 16 septembrie 2011 (S/RES/2009(2011)), din 17 martie 2011 (S/RES/1973(2011)), din 31 octombrie 2011 (S/RES/2017(2011)), din 2 decembrie 2011 (S/RES/2022(2011)), din 12 martie 2012 (S/RES/2040(2012)) și din 27 august 2014 (S/RES/2174(2014)) referitoare la Libia,

–       având în vedere concluziile Consiliului European din 23 iunie 2014, din 15 august 2014, precum și din 20 octombrie 2014 referitoare la Libia,

–       având în vedere numirea lui Bernardino León la 14 august 2014 ca nou reprezentant special al Secretariatului General al ONU pentru Libia,

–       având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 4 octombrie și 6 noiembrie 2014 referitoare la Libia,

–       având în vedere declarația comună din 26 iulie 2014 a trimișilor speciali pentru Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Regatului Unit și Statelor Unite referitoare la Libia,

–       având în vedere rezoluțiile sale din 15 septembrie 2011[1] și 18 septembrie 2014[2] referitoare la situația din Nigeria,

–       având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligația părților la conflictele armate de a respecta dreptul internațional umanitar și de a impune respectarea lui în orice situație,

–       având în vedere declarațiile făcute de Misiunea de sprijin a Organizației Națiunilor Unite în Libia (UNSMIL), rapoartele comune din 4 septembrie 2014 cu privire la situația drepturilor omului în Libia și actualizarea din 23 decembrie 2014 prezentată de UNSMIL și de Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar în timpul violențelor în desfășurare în Libia,

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât intervenția NATO în Libia în 2011, inclusiv trimiterea în Libia a unității speciale britanice Special Air Service (SAS), a dus la moartea unor civili nevinovați, la o criză umanitară și a cauzat distrugeri majore, care au determinat destabilizarea completă a statului libian și declanșarea războiului civil actual; întrucât escaladarea violenței a dus Libia într-o starea de haos și război total;

B.     întrucât alianța de miliții „Libya Dawn” („Zorii Libiei”) controlează o mare parte din vestul Libiei, inclusiv Misrata și Tripoli; întrucât luptele armate dintre facțiunile politice libiene, care continuă aproape fără întrerupere din iulie 2014 în Tripoli, Benghazi și alte părți ale țării, duc la deteriorarea pe mai departe a condițiilor de viață, la strămutarea populației și la creșterea numărului de morți, inclusiv în rândul copiilor;

C.     întrucât există două guverne rivale care pretind a fi cel legitim: Congresul național general (GNC), ales în 2012, cu sediul la Tripoli, și Camera reprezentanților (HoR), ales în iunie 2014, care s-a mutat la Tobruk după ce forțele milițiilor au preluat controlul asupra a două dintre cele mai mari orașe ale țării și care este recunoscută de cea mai mare parte a comunității internaționale; întrucât, în noiembrie 2014, Curtea Supremă a Libiei a invalidat alegerile ce avuseseră loc în luna iunie a aceluiași an și care duseseră la crearea HoR; întrucât HoR a denunțat hotărârea, susținând că judecătorii în Tripoli se aflau sub presiunea milițiilor Libya Dawn, și a refuzat să recunoască hotărârea curții;

D.     întrucât guvernul de la Tripoli guvern acuză Egiptul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (EAU) de a-i sprijini pe rivalii săi din Tobruk, printre altele prin efectuarea de atacuri aeriene; întrucât guvernul de la Tobruk afirmă că Turcia și Qatar sprijină milițiile islamiste;

E.     întrucât conflictele armate și alte acte de violență comise în toată țara, încălcări și abuzuri ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar internaționale persistă, cauzând moartea a sute de persoane și strămutări în masă și generând o criză umanitară în multe zone;

F.     întrucât unitatea statului libian se află în pericol și există un risc real de separare în cel puțin trei regiuni (Fezzan, Cyrenaika și Tripolitania) dacă nu sunt inițiate o soluție de compromis și un proces de reconciliere;

G.     întrucât ONU a reușit să obțină un acord reticent al „tuturor părților” de a se reuni în jurul mesei de negociere, însă reuniunea care urma să aibă loc la 5 ianuarie 2015, a fost amânată de la sine; întrucât summitul pentru pace și securitate de la Dakar, care a discutat situația din Libia, a avut loc la sfârșitul lui decembrie 2014, nefiind prezenți decât trei șefi de stat;

H.     întrucât Franța a declarat că are în vedere o nouă intervenție militară în Libia; întrucât, la 19 decembrie 2014, reuniunea Sahel G5 (Ciad, Mali, Mauritania, Niger și Burkina Faso) a solicitat ONU să creeze o forță internațională; întrucât guvernul libian bazat la Tobruk a solicitat ajutor Ligii Arabe, însă a respins o intervenție armată occidentală; întrucât țările vecine precum Algeria resping orice altă intervenție militară străină în Libia;

I.      întrucât, la 4 ianuarie 2015, un avion de război libian aparținând forțelor loiale guvernului recunoscut pe plan internațional a bombardat un tanc petrolier sub pavilion grec ancorat în largul coastei, ucigând doi membri ai echipajului; întrucât, în decembrie 2014, rachete controlate de Libya Dawn au incendiat rezervoarele de stocare a petrolului aflate în cel mai mare port petrolier de la Es Sidr;

J.      întrucât, în decembrie 2014, UE a interzis tuturor companiilor aeriene libiene să survoleze spațiul aerian al UE din cauza preocupărilor în materie de siguranță a aeronavelor; întrucât, la 6 ianuarie 2015, compania Turkish Airlines, ultima companie străină care opera zboruri spre Libia, și-a anulat toate zborurile către această țară;

K.     întrucât, la 30 decembrie 2014, un atac terorist a vizat un hotel din Tobruk atunci când HoR se afla în sesiune; întrucât Consiliul Național Libian pentru libertățile civile și drepturile omului (NCCLHR) a încetat să funcționeze în noiembrie 2014; întrucât arhivele instituțiilor guvernamentale cheie din Tripoli au fost sparte în septembrie 2014 și un număr mare de dosare au fost luate la Misrata de către forțele Libya Dawn, inclusiv arhivele ministerelor Justiției, Apărării și Internelor;

L.     întrucât, la 11 octombrie 2014, au izbucnit lupte violente în munții Nafusa, la sud-vest de Warshafana, când grupările armate Zintam au bombardat și asediat orașele Kikla și al-Qal’a; întrucât luptătorii au câștigat controlul Kikla la sfârșitul lunii noiembrie 2014; întrucât sudul Libiei a fost supus actelor de violență, îndeosebi la începutul lunii octombrie 2014, când luptele au izbucnit la Awbari, în principal între grupări armate din comunitățile tuarege și tabu; întrucât securitatea generală din țară s-a deteriorat, de asemenea, având loc atacuri cu mașini-capcană la al-Baida și la Tobruk;

M.    Întrucât, între sfârșitul lunii august și începutul lunii octombrie 2014, Libya Dawn a lansat o operațiune majoră împotriva grupărilor armate din Warshafana; întrucât se presupune că ambele părți au fost implicate în bombardamente la întâmplare; întrucât bombardamentele au dus la moartea a peste 100 de persoane și la o criză umanitară, estimându-se că în decembrie 2014 cel puțin 120 000 de persoane au fost strămutate intern, în partea de vest a țării, fiind confruntate cu o lipsă acută de aprovizionare cu alimente și medicamente; întrucât, până la sfârșitul lunii noiembrie 2014, se pare că peste 170 de persoane au fost ucise în munții Nafusa (vestul Libiei), aproximativ 450 de persoane au fost ucise de la jumătatea lunii octombrie la jumătatea lunii decembrie în Benghazi (estul Libiei), iar peste 140 de persoane au fost ucise la Awbari (sudul Libiei);

N.     întrucât armele furnizate așa-numiților rebeli au fost, între timp, răspândite în toată Africa de Nord și au fost utilizate în conflicte și pentru destabilizarea unor țări precum Republica Centrafricană, Mali și Siria, și au apărut, de asemenea, în Algeria;

O.     întrucât forțele milițiilor din Darnah și Sirte și-au exprimat deja solidaritatea cu Statul Islamic (SI); întrucât s-a relatat că există anumite tabere de pregătire ale SI în estul și sudul Libiei; întrucât Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru Libia, Bernardino León, a declarat că, în ciuda faptului că războiul din Libia nu este între grupuri islamiste și neislamiste, ci este mai degrabă un conflict între triburi, milițiile din Tripoli și Misrata par a avea legături puternice cu SI; întrucât el a mai adăugat că dacă acest conflict continuă în țară, probabil că noi tabere de pregătire ale SI vor fi înființate;

P.     întrucât bărbați înarmați au vandalizat moschei din Tripoli; întrucât se pare că 20 de creștini copți au fost răpiți la 3 ianuarie 2015;

Q.     întrucât, în 2011, membrii NATO au acordat sprijin substanțial uneia din părțile ce luptă în războiul civil din Libia – fapt ce constituie o încălcare a dreptului internațional – susținând că zona de interdicție aeriană și livrarea de arme către (așa-zișii) rebeli erau în concordanță cu responsabilitatea de a proteja (R2P);

R.     întrucât UNSMIL estimează, de asemenea, că cel puțin 100 000 de libieni au fost strămutați pe plan intern de către lupte, iar alte 150 000 persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara pentru a se refugia în străinătate;

S.     întrucât numeroși migranți, îndeosebi cei proveniți din Africa Subsahariană, se confruntă cu detenția arbitrară de către diferitele grupuri armate; întrucât sute de migranți și refugiați care se refugiază din calea violențelor din Libia, se pare că au murit încercând să traverseze Marea Mediterană către Europa; întrucât, conform Biroului Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), peste 3 419 de persoane au murit în Marea Mediterană, mulți dintre aceștia provenind din Libia;

T.     întrucât Libia este încă supusă unui embargo internațional asupra armelor, impus în 2011 de către Consiliul de Securitate al ONU; întrucât, în ciuda faptului că acesta este în vigoare, membrii și aliații NATO (și anume SUA, Franța, Regatul Unit, Qatar și Emiratele Arabe Unite) și, printre alții, întreprinderea canadiană Aeryon Labs Inc.[3], au încălcat embargoul asupra armelor; întrucât, în pofida embargoului, fluxul de arme în Libia continuă să funcționeze;

U.     întrucât, în mai 2013, UE a instituit Misiunea de asistență la frontieră (EUBAM) în Libia pentru a furniza sprijin militar autorităților libiene pentru protecția și controlul frontierelor; întrucât prioritatea acestei misiuni este de a împiedica fluxurile de refugiați și migranți să ajungă în Europa, și de a plasa câmpurile și infrastructurile petrolifere sub controlul statului; întrucât, la un cost de 30 de milioane de euro, EUBAM Libya este cea mai scumpă misiune lansată vreodată de UE; întrucât jumătate din buget este cheltuită pentru întreprinderile de securitate private;

V.     întrucât în estul țării bogat în petrol are loc o escaladare a luptelor pentru spațiile de depozitare ale petrolului și porturile de încărcare, această regiune adăpostind a zecea rezervă de petrol confirmată din lume și cea mai mare rezervă din Africa; întrucât 80% din PIB-ul Libiei depinde de sectorul petrolier; întrucât producția de petrol se ridica la 1,6 milioane de barili pe zi (bpd) înainte de intervenția NATO, această cifră scăzând apoi la mai puțin de 200 000 de barili pe zi, crescând la 800 000 bpd până în octombrie 2014, iar în prezent aflându-se la aproximativ 350 000 bpd, existând probabilitatea ca această cifră să scadă în mod semnificativ;

1.      își reiterează condamnarea intervenției militare în Libia din 2011, condusă de Franța, Regatul Unit, SUA și Canada sub auspiciile NATO, care a dus la actuala situație;

2.      se opune cu fermitate oricărei alte intervenții militare externe în țară; subliniază însă că este necesar ca toate părțile să ia parte la un dialog pașnic și politic; invită toate părțile să încheie imediat un acord de încetare a focului și să înceteze luptele ca o condiție pentru lansarea unui dialog politic favorabil integrării condus de libieni, în vederea începerii reconcilierii și a sprijinirii procesului de restabilire a stabilității în țară;

3.      își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dezintegrarea economică și politică actuală a țării, care agravează situația fragilă a populației; își reafirmă angajamentul față de suveranitatea, independența și integritatea teritorială ale Libiei;

4.      își reiterează sprijinul pentru dreptul inalienabil al tuturor popoarelor de a avea acces la resursele țărilor lor și de a deține controlul asupra acestora; condamnă, prin urmare, atacarea importantelor infrastructuri petroliere, care sunt esențiale pentru bunăstarea populației libiene; reamintește că petrolul Libiei aparține poporului libian și nu ar trebui să fie manipulat de către nici un grup;

5.      regretă violența crescândă din Libia; condamnă folosirea violenței, care a dus la rănirea, uciderea și strămutarea unui mare număr de civili; solicită ca cei care se fac responsabil de încălcări sau abuzuri ale drepturilor omului sau de încălcări ale dreptului umanitar internațional să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor;

6.      îndeamnă toate părțile să se abțină de la încălcări ale dreptului internațional, în special de la toate actele care pot fi considerate crime de război sau crime împotriva umanității, inclusiv atacurile la întâmplare, atacurile împotriva infrastructurilor medicale, disparițiile forțate, uciderile, luarea de ostatici, tortura și alte forme de maltratare;

7.      reamintește tuturor părților implicate în luptele din Libia, că au obligația de a respecta dispozițiile pertinente ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar internaționale; reamintește faptul că toate părțile implicate trebuie să respecte interdicția privind atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile, cum ar fi spitale, școli, porturi și aeroporturi;

8.      încurajează țările din regiune, Liga Arabă și Uniunea Africană să sprijine încetarea imediată a ostilităților și angajamentul constructiv pentru a se ajunge la o soluție; sprijină, în acest sens, inițiative precum cele propuse de Algeria în parteneriat cu vecinii Libiei în vederea lansării unui dialog la nivel național între facțiunile beligerante;

9.      încurajează, în special, statele din Sahel, Maghreb și Mashrek să-și coordoneze eforturile pentru a împiedica grupările teroriste să treacă frontierele și să caute refugii sigure în regiunea Sahel; invită aceste state să consolideze cooperarea și coordonarea în vederea elaborării de strategii eficace și favorabile integrării pentru a împiedica extinderea acestor grupuri, precum și pentru a preveni proliferarea tuturor armelor și criminalitatea transnațională organizată în regiune;

10.    solicită încetarea tuturor exporturilor de arme și livrările către Libia și către regiune, încetarea exporturilor de arme către statele din Golf și încetarea finanțării tuturor milițiilor de către statele din Golf și, indirect, de către țările occidentale, ceea ce înseamnă, în special, încetarea achizițiilor de petrol produs în câmpurile petrolifere operate de către miliții; solicită efectuarea unei anchete privind încălcările embargoului asupra armelor impus în temeiul Rezoluției 1970 a Consiliului de Securitate al ONU;

11.    reamintește faptul că UE, multe dintre statele sale membre și SUA, care timp de decenii l-au susținut pe Gaddafi și, mai târziu, intervenția militară a NATO în Libia, poartă o răspundere deosebită pentru situația actuală din această țară;

12.    își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară din Libia care a forțat sute de mii de persoane să părăsească țara; încurajează Consiliul, Comisia și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să pună la dispoziție toate resursele financiare și umane necesare pentru a acorda asistență refugiaților; subliniază că este necesar să se acorde ajutor umanitar adecvat persoanelor care au fost strămutate;

13.    solicită UE să își modifice imediat politica față de refugiații din Africa de Nord; reiterează poziția sa împotriva Frontex și consideră că, în concordanță cu principiul nereturnării consacrat în articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, funcționarea sa nu trebuie să ducă la returnarea persoanelor în Libia sau în nicio altă țară în care viața acestora este pusă în pericol;

14.    solicită UE să pună capăt misiunii EUBAM Libia deoarece aceasta militarizează și mai mult frontiera libiană și cauzează moartea refugiaților; consideră că UE trebuie să trimită numai asistență umanitară și civilă în Libia;

15.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președinților parlamentelor statelor membre, EUBAM Libia, UNSMIL, precum și guvernului și Camerei Reprezentanților ale Libiei.

[1] JO C 51 E, 22.2.2013, p. 114.
[2] Texte adoptate, P8_TA(2014)0028
[3] Întreprinderea canadiană Aeryon Labs Inc. a livrat Libiei drone Aeron Scout, care au fost utilizate pentru a îi ajuta pe rebelii libieni să înregistreze progrese pe drumul lor către Tripoli. Formarea necesară operării acestor drone a fost furnizată de către întreprinderea privată de securitate Zariba Security Corporation. A se vedea http://www.aeryon.com/news/pressreleases/271-libyanrebels.html