Document de ședință

 

12.1.2015                                                                                                                B8‑0042/2015

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la libertatea de exprimare din Turcia: arestările recente de jurnaliști și directori de organe mass-media și presiunea sistematică exercitată asupra mass-mediei

( 2014/3011(RSP) )

Rebecca Harms, Ska Keller, Michel Reimon, Judith Sargentini, Barbara Lochbihler, Davor Škrlec, Jean Lambert, Heidi Hautala, Bodil Ceballos, Ulrike Lunacek

în numele Grupului Verts/ALE

 

B8‑0042/2015

Rezoluția Parlamentului European referitoare la libertatea de exprimare din Turcia: arestările recente de jurnaliști și directori de organe mass-media și presiunea sistematică exercitată asupra mass-mediei

( 2014/3011(RSP) )

Parlamentul European,

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, în special cele din 12 martie 2014 referitoare la Raportul privind evoluția Turciei în 2013[1], din 13 iunie 2013 referitoare la situația din Turcia[2] și din 13 noiembrie 2014 referitoare la acțiunile Turciei care creează tensiuni în zona economică exclusivă a Ciprului[3],

–       având în vedere declarația comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei și a comisarului Johannes Hahn privind raidurile poliției și arestarea unor reprezentanți ai mass-mediei ce au avut loc în Turcia la 14 decembrie 2014,

–       având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale din 16 decembrie 2014,

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât la 14 decembrie 2014 forțele de securitate turce au arestat o serie de jurnaliști, directori de organe mass-media și alte persoane pe întreg teritoriul Turciei, printre care editorul-șef al Zaman, Ekrem Dumanli, directorul canalului TV Samanyolu, Hidayet Karaca, alți jurnaliști și un șef al poliției din estul Turciei;

B.     întrucât aceste arestări par să facă parte din conflictul în curs de desfășurare între președintele Erdogan și mișcarea Hizmet, condusă de savantul musulman cu reședința în SUA, Fethullah Gulen, și vin la un an după ce poliția și parchetul au vizat membri ai guvernului Erdogan pentru acuzații de corupție;

C.     întrucât la 6 ianuarie 2015 corespondenta neerlandeză Frederike Geerdink a fost arestată în Diyarbakir, interogată de poliție și eliberată în aceeași zi după intervenția ministrului afacerilor externe din Țările de Jos, care se afla întâmplător într-o vizită în Turcia la momentul respectiv, iar la 7 ianuarie un alt jurnalist neerlandez, Mehmet Ülger, a fost arestat la sosirea sa pe aeroportul din Istanbul, a fost interogat într-o secție de poliție și eliberat mai târziu pe parcursul aceleași zile;

D.     întrucât în noiembrie 2014, președintele Erdogan a prezentat opiniei publice Legea securității interne, aflată acum în dezbatere în Adunarea Națională, care acordă competențe suplimentare extinse pentru reprimarea mișcărilor subversive prin lărgirea puterilor de percheziție ale poliției, de punere sub sechestru a bunurilor de către curți și de interceptare a convorbirilor de către guvern; întrucât această lege va intensifica supravegherea și restricțiile asupra infractorilor, dar ar putea fi folosită și împotriva opozanților și completează recentele represalii asupra internetului;

E.     întrucât la 17 decembrie 2014, cu ocazia celei de-a 10-a aniversări a deciziei Consiliului European de a deschide negocierile de aderare cu Turcia, președintele Erdogan a respins ferm criticile UE față de Turcia, afirmând că UE nu poate să dea Turciei lecții de libertate, democrație și drepturi ale omului; întrucât criticii lui Erdogan și ai guvernului său s-au trezit implicați în procese penale, în timp ce mulți și-au pierdut slujbele, victime, se pare, ale eforturilor guvernului de a intimida și a incrimina disidenții;

F.     întrucât presiunea asupra mass-mediei s-a intensificat în ultimii ani, inclusiv asupra proprietarilor și directorilor de grupuri media; întrucât Turcia a fost țara cu una dintre cele mai proaste situații în ultimii ani în privința libertății presei, în special cu privire la numărul de jurnaliști încarcerați; întrucât mulți dintre jurnaliștii aflați în prezent în închisoare activau în presa kurdă; întrucât unii jurnaliști nu sunt în închisoare, dar sunt în așteptarea proceselor sau a apelurilor și mulți alții au fost încarcerați pe perioade scurte pe parcursul anului, unii doar pentru câteva zile sau câteva luni; întrucât guvernul Turciei acuză de cele mai multe ori jurnaliștii în temeiul Legii de combatere a terorismului (TMK) din această țară și al articolelor din Codul penal care se referă la „organizații teroriste”;

G.     întrucât respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, se află în centrul valorilor UE, iar Turcia s-a angajat oficial să respecte aceste valori prin cererea de aderare la UE și procesul de aderare aflat în desfășurare;

H.     întrucât la începutul anului 2014 Recep Tayyp Erdogan, la momentul respectiv primul-ministru al Turciei, a proclamat „anul european” care ar fi urmat să revitalizeze procesul de aderare al țării sale la UE,

1.      deplânge arestările a zeci de jurnaliști și raidurile asupra presei de opoziție de la 14 decembrie 2014; subliniază că aceste arestări sunt încă un atac asupra libertății presei și a diversității de opinie în Turcia și solicită eliberarea imediată a tuturor jurnaliștilor;

2.      invită autoritățile să facă urgent dovada indiciilor credibile și substanțiale în sprijinul acuzațiilor potrivit cărora persoanele arestate au comis infracțiunile în cauză și să desfășoare rapid procedurile judiciare cu deplină transparență și garanții juridice adecvate sau să renunțe la toate acuzațiile;

3.      consideră că acest uriaș val de arestări a fost plănuit în avans și că nu este o coincidență că cei care au publicat acuzații de corupție împotriva membrilor partidului aflat la guvernare sunt acum persecutați; invită, în acest context, pe președintele Erdogan și guvernul Turciei să înceteze toate acțiunile care urmăresc reducerea la tăcere a criticilor săi și incriminarea disidenților prin prezentarea acestora ca dușmani ai națiunii din cauza opiniilor lor divergente;

4.      subliniază că libertatea presei, libertatea de exprimare și dezbaterile animate sunt părți esențiale ale oricărui stat democratic și prin urmare aceste arestări și raiduri nu sunt compatibile cu statul de drept și standardele democratice; invită autoritățile turce să înceteze persecutarea protestatarilor pașnici din parcul Gezi;

5.      regretă decizia comisiei parlamentare turce înființate în mai pentru a studia dosarele parchetului de urmărire a unor presupuse fapte ilegale comise de patru foști miniștri, care nu a încuviințat trimiterea în judecată a foștilor miniștri acuzați de corupție și condamnă suspendarea de luna trecută a celor patru procurori care au realizat urmărirea penală; consideră că acesta este încă un semn al erodării statului de drept și al creșterii influenței guvernului asupra justiției;

6.      invită ÎR/VP, Consiliul și Comisia să intensifice presiunea asupra Turciei în domeniul justiției, statului de drept și drepturilor omului, având în vedere că acestea sunt elemente cruciale pentru procesul de aderare și ar trebui să aibă prioritate asupra aspectelor care țin de piața unică; consideră că deschiderea negocierilor privind Capitolele 23 și 24 referitoare la reformele din justiție și drepturile fundamentale ar reprezenta un ajutor;

7.      regretă că 2014, care a fost desemnat „anul european” de către președintele Erdogan, a fost unul dezamăgitor, în măsura în care ambițiile și aspirațiile de aderare la UE declarate de Turcia au fost contrazise de multe din acțiunile sale;

8.      solicită ca în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare să se acorde mai mult sprijin mass-mediei independente; subliniază, de asemenea, importanța sprijinirii organizațiilor societății civile (ONG-urilor), deoarece numai o societate civilă transparentă și funcțională poate duce la un sentiment de încredere în rândul diferitelor elemente componente ale unei societăți democratice și active;

9.      reamintește Turciei obligațiile sale în calitate de membru al Consiliului Europei și necesitatea continuării reformelor din justiție, nu în ultimul rând, ca urmare a numeroaselor cauze împotriva Turciei aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului; invită Ankara să pună în aplicare pe deplin toate hotărârile Consiliului Europei;

10.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție SEAE, Comisiei, statelor membre, Președintelui Turciei, Guvernului Turciei, Adunării Naționale a Turciei și Consiliului Europei.

[1] Texte adoptate, P7_TA(2014)0235
[2] Texte adoptate, P7_TA(2013)0277
[3] Texte adoptate, P8_TA(2014)0052