Document de ședință
4.2.2015 B8‑0122/2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Comisiei,
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la măsurile privind terorismul
( 2015/2530(RSP) )
Sophia in ‘t Veld, Javier Nart
în numele Grupului ALDE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la măsurile privind terorismul
( 2015/2530(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 2, 3, 6, 7 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 4, 16, 20, 67, 68, 70, 71, 72, 75, 82, 83, 84, 85, 86, 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7 și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 47-50, 52 și 53,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la „Politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări”[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri[2],
– având în vedere Raportul Europol privind situația și tendințele terorismului în UE (TE-SAT) pentru 2014,
– având în vedere Evaluarea Europol din 2014 privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată online (iOCTA),
– având în vedere Evaluarea Europol din 2013 privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată și gravă în UE (SOCTA),
– având în vedre Avizul nr. 01/2014 al Grupului de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 privind aplicarea conceptelor de necesitate și proporționalitate și protecția datelor pentru asigurarea respectării legii,
– având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 24 septembrie 2014 referitoare la amenințările la adresa păcii internaționale și securității reprezentate de actele teroriste (Rezoluția 2178 (2014)),
– având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la „situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)”[3],
– având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne[4],
– având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului[5],
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2014 intitulată „Raportul final privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE 2010-2014” ( COM(2014)0365 ),
– având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la Strategia de securitate internă a UE[6],
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept este un element fundamental al politicilor de combatere a terorismului încununate de succes,
B. întrucât recentele evenimente tragice de la Paris au constituit un memento al faptului că Uniunea Europeană se confruntă cu o amenințare teroristă în continuă evoluție care, în ultimul deceniu, a lovit grav o serie de state membre, în atacuri care au țintit nu numai ființe umane, dar și valorile și libertățile pe care este întemeiată Uniunea;
C. întrucât securitatea constituie unul dintre drepturile garantate de Carta drepturilor fundamentale a UE care merită o dezbatere deschisă și transparentă în vederea îndeplinirii obiectivului final, de a garanta siguranța tuturor și a asigura acceptarea juridică și publică a măsurilor care trebuie puse în aplicare;
D. întrucât combaterea terorismului și a radicalizării violente pe termen lung ar trebui să se bazeze pe o reacție transversală, la toate nivelurile, bazată, de asemenea, pe politicile de coeziune, pe educație și, în sens mai larg, pe politicile socio-economice;
E. întrucât amenințarea teroristă în UE are atât o dimensiune internă, cât și una externă;
F. întrucât amploarea provocării cu care se confruntă Uniunea necesită un răspuns care ar trebui să identifice în mod clar cele mai potrivite și mai pertinente niveluri de acțiune, fără a exclude posibilitatea unei adaptări a tratatului, dacă este necesar, și să țină seama de nevoia de a asigura mecanisme de supraveghere democratice la toate nivelurile; întrucât absența unei definiții clare a conceptului de securitate națională a determinat în mod repetat statele membre să limiteze punerea în comun a cunoștințelor de specialitate, schimbul de informații și intensificarea cooperării la nivel european, pe motiv că chestiunea în cauză - securitatea - intră în competența exclusivă a acestora;
G. întrucât în cazul tuturor atacurilor care au avut loc în ultimii zece ani, autorii acestora erau cunoscuți de mai multe servicii secrete și uneori, de asemenea, în mod direct, și de către autoritățile de impunere a ordinii de drept, și întrucât au fost identificate în mod clar deficiențe în difuzarea și comunicarea informațiilor disponibile între autorități, atât la nivel național, cât și la nivel european; întrucât fragmentarea informațiilor referitoare la amenințările teroriste, păstrate la nivel național, împiedică utilizarea întregului potențial al acestora;
H. întrucât direcționarea resurselor în cadrul serviciilor de informații către o mai mare concentrare asupra colectării de date fără discernământ și constituirea de baze de date multiple care reunesc rezultatele programelor de colectare în masă a afectat capacitatea acestor servicii în ceea ce privește informațiile obținute din surse umane - un instrument despre care lecțiile învățate din atacurile trecute arată că a fost extrem de deficitar;
I. întrucât evoluția rapidă a naturii criminalității transfrontaliere grave precum terorismul a demonstrat, adesea, limitele capacității europene în domeniile cooperării polițienești și judiciare, din cauza lipsei de integrare în cooperarea din domeniul asigurării respectării legii și a armonizării limitate a cadrului judiciar necesar pentru urmărirea eficientă în justiție a făptașilor;
J. întrucât strategiile de prevenire pentru combaterea terorismului ar trebui să se bazeze pe o abordare multidimensională care să vizeze direct combaterea pregătirii de atacuri pe teritoriul UE, dar și integrarea necesității de a aborda cauzele profunde ale terorismului, de exemplu, prin combaterea radicalizării care duce la acte de violență, printr-un răspuns la propaganda teroristă, prin abordarea lacunelor în ceea ce privește integrarea socială și prin identificarea factorilor critici;
K. întrucât uneori măsurile de combatere a terorismului întreprinse în UE începând cu atacurile de la 11 septembrie nu au fost implementate în mod eficace sau, datorită contextului specific al adoptării lor, nu au luat suficient în considerare necesitatea de a garanta toate drepturile fundamentale și a limita eventualele atingeri la aceste drepturi în conformitate cu principiile necesității și proporționalității în raport cu obiectivele urmărite; întrucât, în hotărârea sa în cauzele conexe C-293/12 și C-594/12, Curtea de Justiție a declarat nevalidă Directiva privind păstrarea datelor;
L. întrucât, în conformitate cu bunele practici legislative, prezentarea unor noi instrumente de combatere a terorismului ar trebui să fie însoțită de o evaluare aprofundată a instrumentelor în vigoare și a punerii în aplicare a acestora, cu scopul de a defini deficiențele în implementare și lacunele legislative care trebuie analizate în continuare;
1. exprimă condoleanțele sale victimelor atacurilor recente de la Paris, precum și familiilor acestora și victimelor terorismului din întreaga lume; invită statele membre să transpună în mod eficient și cu rapiditate Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;
2. solicită Comisiei și Consiliului să aprobe o nouă foaie de parcurs pentru combaterea terorismului, care să furnizeze un răspuns eficient la amenințările existente și să asigure o securitate efectivă pentru toți, garantând, în același timp, drepturile și libertățile care sunt principiile fondatoare ale proiectului european;
3. subliniază, mai ales, necesitatea ca Uniunea Europeană, statele sale membre și țările partenere să-și bazeze strategia de combatere a terorismului internațional pe preeminența legii și pe respectarea drepturilor fundamentale; subliniază, de asemenea, că acțiunile externe ale Uniunii vizând combaterea terorismului internațional ar trebui să vizeze, în primul și în primul rând, prevenirea, și subliniază necesitatea promovării dialogului, toleranței și înțelegerii între diferitele culturi și religii;
4. invită din nou Comisia și Consiliul să efectueze o evaluare cuprinzătoare a măsurilor UE de combatere a terorismului, precum și a măsurilor conexe, în special în ceea ce privește implementarea acestora în legislația și în practica statelor membre, analiza gradului în care statele membre cooperează cu agenții ale UE din acest domeniu, în special Europol și Eurojust, precum și evaluarea corespunzătoare a lacunelor existente, folosind procedura prevăzută la articolul 70 din TFUE, precum și să publice această evaluare împreună cu Agenda europeană privind securitatea;
Satisfacerea necesităților la nivelul UE în materie de schimb de informații
5. solicită instituirea unui organism european pentru utilizarea în comun, schimbul și comunicarea proactivă a informațiilor transmise de serviciile de informații naționale, cu obiectivul pe termen lung de a institui punerea în comun obligatorie a informațiilor naționale referitoare la amenințările teroriste;
6. subliniază că trebuie să se facă o distincție clară între asigurarea respectării legii și activitățile de colectare a informațiilor în scopuri legate de securitatea națională; insistă asupra faptului că instituirea unui astfel de organism să fie însoțită de crearea unui temei juridic corespunzător pe baza unui tratat și a unui cadru legal care cuprinde garanțiile pentru drepturile cetățenilor și mecanisme de supraveghere democratică;
7. invită statele membre să se folosească în mod optim de platformele, bazele de date și sistemele de alertă existente la nivel european, cum ar fi Sistemul de informații Schengen (SIS), Sistemul de informații al Europolului (EIS), punctul focal Travellers al Europol și Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS);
8. insistă asupra necesității de a se introduce obligații suplimentare pentru statele membre, care să facă obligatoriu schimbul de informații cu privire la infracțiuni grave și acte de terorism prin intermediul rapoartelor SIS, îmbunătățind astfel eficiența acestor instrumente existente;
9. subliniază faptul că adoptarea oricărui viitor instrument care implică colectarea, prelucrarea și stocarea datelor cu caracter personal în scopul asigurării legii ar trebui să se bazeze pe un cadru general clar definit pentru astfel de scopuri;
10. invită Comisia să-și revizuiască propunerea pentru un cadru juridic pentru colectarea datelor din registrul cu numele pasagerilor de pe întreg teritoriul UE, astfel încât să se respecte legislația primară a UE și pentru a alinia propunerea cu jurisprudența cea mai recentă; solicită adoptarea rapidă și simultană a pachetului privind protecția datelor, inclusiv prin adoptarea unei abordări generale în cadrul Consiliului, care să fie conformă cu standardele minime prevăzute în Directiva 95/46/UE;
11. insistă ca orice viitor instrument pus în aplicare care implică colectarea de date cu caracter personal să respecte principiile necesității și proporționalității;
Îmbunătățirea capacităților interne de asigurare a securității și a respectării legii
12. recunoaște necesitatea de a consolida cooperarea dintre autoritățile de asigurare a respectării legii și rolul Europol; în acest sens, își exprimă disponibilitatea de a conlucra cu Consiliul pentru a ajunge la un acord privind un nou cadru juridic pentru Europol;
13. invită Comisia să ia în considerare o propunere de instituire a unui Centru european de combatere a terorismului în cadrul Europol, reflectând existența Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3);
14. subliniază, de asemenea, că este esențial ca legislația națională să asigure profesionalismul forțelor de poliție, iar respectarea drepturilor fundamentale în activitățile polițienești și de supraveghere să fie asigurată la nivel european și național; salută, în acest sens, propunerea Comisiei privind un nou cadru juridic pentru Colegiul European de Poliție (CEPOL);
15. insistă asupra faptului că acquis-ul Schengen ar trebui să fie păstrat și protejat împotriva oricărei încercări de a profita de actuala amenințare la adresa securității pentru a submina din punct de vedere politic libertatea de mișcare;
16. invită statele membre să utilizeze pe deplin toate instrumentele deja aflate la dispoziția lor pentru a securiza spațiul Schengen și teritoriul Uniunii, inclusiv prin verificarea documentelor de călătorie ale tuturor persoanelor, indiferent de naționalitate, la frontierele externe ale UE în vederea stabilirii identității lor și prin consultarea bazelor de date pertinente la fiecare control, în conformitate cu o interpretare flexibilă a Codului actual al frontierelor Schengen;
17. subliniază că ar trebui, de asemenea, să fie ridicată problema autorizației parentale a minorilor care părăsesc teritoriul statului membru de reședință al acestora, care, în prezent, se aplică în mod neomogen pe întreg teritoriul UE, pentru a evalua dacă este necesară o autorizație obligatorie la nivelul UE;
18. regretă reticența Consiliului de a face progrese în cadrul Strategiei cuprinzătoare de securitate cibernetică propusă, care reprezintă viziunea UE în ceea ce privește cele mai bune modalități de a preveni și de a reacționa la atacuri informatice;
Adaptarea cadrului judiciar european pentru a combate criminalitatea transfrontalieră gravă
19. subliniază că cadrul judiciar la nivel european pentru urmărirea penală eficientă a criminalității transfrontaliere grave, precum terorismul, trebuie adaptat și modernizat; sprijină, în acest sens, un proces legislativ eficient având ca scop elaborarea fără întârziere a unei reforme a Eurojust, intensificând, astfel, schimbul de informații cu privire la urmăririle și condamnările penale;
20. consideră că ar trebui analizată o procedură obligatorie de comunicare către Eurojust în ceea ce privește urmăririle penale în domeniul terorismului, și că trebuie întărite sinergiile dintre Eurojust și Europol în domeniile lor de competență respective;
21. insistă asupra faptului că consolidarea Eurojust trebuie să fie adoptată în paralel cu propunerea de instituire a unui Parchet European;
22. solicită un mandat mai cuprinzător pentru Parchetul European, care să includă anumite categorii de criminalitate transfrontalieră gravă, precum terorismul și crima organizată, permițând, astfel, o reacție judiciară mai eficientă și o componentă preventivă mai importantă în domeniul justiției;
23. salută adoptarea, în curând, la nivel european, a unui cadru juridic actualizat pentru combaterea spălării de bani, care reprezintă un pas decisiv ce trebuie pus în aplicare la toate nivelurile, în vederea asigurării eficienței acestuia și a bloca, astfel, o sursă importantă de finanțare pentru organizațiile teroriste;
24. insistă asupra necesității de a întări monitorizarea și combaterea finanțării terorismului, a crimei organizate și a traficului ca parte a unei strategii cuprinzătoare ce vizează în mod eficace diferitele surse de finanțare care sprijină, în prezent, organizațiile și proiectele teroriste;
25. solicită o reevaluare a Directivei privind armele de foc (Directiva 91/477/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51/CE) în vederea îmbunătățirii schimbului de informații în acest domeniu și a unei mai bune coordonări a reacției la nivel european la acest fenomen; consideră că lupta împotriva traficului de arme de foc ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE în cadrul eforturilor sale de combatere a criminalității internaționale grave și organizate;
Combaterea cauzelor profunde ale terorismului și ale radicalizării care duc la acte de violență
26. subliniază că dezbaterea actuală privind intensificarea măsurilor de securitate și supraveghere în vederea combaterii terorismului nu trebuie să reprezinte preocuparea exclusivă a unui răspuns european viitor; subliniază faptul că necesitatea de a preveni și a combate radicalizarea care duce la acte de violență este de o importanță majoră pentru atingerea obiectivului pe termen lung de a proteja Uniunea Europeană de amenințările teroriste;
27. invită Comisia să sprijine statele membre în abordarea factorilor care stau la baza radicalizării și a extremismului care duc la acte de violență, și în conceperea de strategii de prevenire care să cuprindă domeniile educației, integrării sociale, eforturilor de combatere a discriminării, precum și dialogul intercultural și interconfesional;
28. solicită adoptarea unei recomandări a Consiliului privind strategiile naționale pentru prevenirea radicalizării care duce la acte de violență, care să abordeze gama largă de factorii subiacenți ai radicalizării și să facă recomandări pentru statele membre referitoare la înființarea unor programe de dezangajare, reabilitare și deradicalizare;
29. insistă să se acorde o atenție specială închisorilor și condițiilor de detenție, și să se prevadă măsuri specifice pentru stoparea radicalizării în acest mediu;
30. sprijină adoptarea unei strategii europene de combatere a propagandei teroriste, a rețelelor radicale și a recrutării online, care să se bazeze pe eforturile care au fost deja făcute și pe inițiativele deja întreprinse pe o bază interguvernamentală și voluntară în vederea continuării schimburilor de bune practici și de metode de succes în acest domeniu, și care să contribuie la dezvoltarea unei contranarațiuni direcționate către persoanele vizate, de obicei, de către agenții de recrutare;
31. este ferm convins că o concentrare strategică a unor strategii de prevenire ar trebui să includă, de asemenea, sprijin pentru acei lideri ai comunității care promovează deradicalizarea, acordându-se prioritate politicilor orientate la nivel local și la nivelul comunității, incluzând conceperea și producția de contradiscursuri și strategii de comunicare pentru tipuri specifice de public;
32. insistă asupra faptului că, pentru a fi eficace și credibilă, o strategie care să vizeze cauzele profunde ale terorismului și a radicalizării care duce la acte de violență trebuie, de asemenea, să se bazeze pe o susținere pozitivă a valorilor fundamentale pe care se bazează Uniunea; solicită, în acest sens, adoptarea unui pact de guvernare democratică a UE privind instituirea unui instrument treptat și cu caracter obligatoriu pentru a asigura respectarea eficace a principiilor democrației și a drepturilor fundamentale în UE;
33. invită Comisia să colaboreze cu toate părțile interesate în ceea ce privește internetul în vederea instituirii unor standarde comune la nivelul UE și a definirii a unui răspuns în materie de securitate la terorism și la criminalitatea informatică, prevenind, totodată, orice fragmentare a internetului;
34. recomandă instituirea unui grup de coordonare compus din experți și reprezentanți ai întreprinderilor care să definească un răspuns coordonat în materie de politici care să abordeze aspectele accesului, înlăturării conținuturilor și cooperării cu autoritățile polițienești și judiciare, și recomandă ca, ulterior, UE să stabilească standarde comune pentru întreprinderi pentru ca acestea să implementeze în mod uniform politicile privind accesul, conținutul și înlăturarea;
35. subliniază că o strategie de răspuns vizând internetul trebuie să asigure că drepturile omului și libertățile fundamentale, cum ar fi dreptul la viață privată, protecția datelor, un proces echitabil și căile de atac, beneficiază de aceeași protecție online ca și offline;
Adoptarea unei strategii externe a UE pentru combaterea terorismului internațional
36. solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să adopte o strategie externă a UE pentru combaterea terorismului internațional, pentru a elimina sursele de terorism internațional și a integra combaterea terorismului în politica externă și de securitate comună, și solicită SEAE să creeze funcția de „atașat pe probleme de securitate” în cadrul Delegațiilor UE din țările terțe;
37. invită Comisia și SEAE să elaboreze o strategie de cooperare cu țări terțe în materie de combatere a terorismului, asigurându-se, în același timp, că standardele internaționale privind drepturile omului sunt respectate, în special dreptul la un proces echitabil;
38. îndeamnă SEAE și statele membre să acorde prioritate cooperării cu țările vecine, în special Turcia, cu privire la cooperarea pe teme legate de combaterea terorismului și controlul frontierelor și al migrației, inclusiv o politică europeană comună cu privire la vize între statele membre și Turcia;
39. ia notă de noul fenomen numit „război hibrid”, care include dimensiunea pe care o reprezintă terorismul sprijinit de stat și noi metode de război terorist, cum ar fi atacurile economice și informaționale și atacuri informatice;
40. subliniază importanța combaterii sărăciei și a inegalității în întreaga lume, a promovării unor soluții pașnice la crizele interne și internaționale și a reducerii suferinței umane la scară mondială, și îndeamnă UE să nu aplice standarde duble atunci când promovează valorile și obiectivele europene în politicile sale externe;
41. sprijină punerea în aplicare a Tratatului de cooperare comună în domeniile economic și al apărării al Ligii Statelor Arabe, în vederea abordării pericolelor din întreaga regiune arabă care reprezintă rezultatul valului de mentalitate jihadistă extremistă ce se extinde prin intermediul Statului Islamic (SI), al rebelilor Houthis în Yemen și al altor grupuri; invită la continuarea eforturilor pentru a convinge actorii principali din lumea arabă să renunțe la războaiele „prin interpuși” în Libia, Siria, Irak și Yemen, să pună capăt sprijinului financiar pe care îl acordă milițiilor și să caute soluții negociate pentru pacea și stabilitatea în regiune;
42. îndeamnă la intensificarea eforturilor de a crea o Capacitate europeană de apărare și a spori cooperarea militară cu țările învecinate și cu țări terțe strategice, în special prin furnizarea de asistență pentru instruire, consultanță tehnică pe teren, sprijin pentru capacitate ofensivă și relații militare directe cu forțele locale;
43. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor statelor membre.