Document de ședință
4.2.2015 B8‑0124/2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Comisiei
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la măsurile de combatere a terorismului
( 2015/2530(RSP) )
Cornelia Ernst, Barbara Spinelli, Marie-Christine Vergiat, Marina Albiol Guzmán
în numele Grupului GUE/NGL
Rezoluția Parlamentului European referitoare la măsurile de combatere a terorismului
( 2015/2530(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere articolele relevante din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne[4],
– având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului[5],
– având în vedere Raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 27 octombrie 2010, intitulat „Experience of discrimination, social marginalisation and violence: A comparative study of Muslim and non-Muslim youth in three EU Member States” (Experiențe în materie de discriminare, marginalizare socială și violență: un studiu comparativ realizat în rândul tinerilor musulmani și al celor care nu sunt musulmani în trei state membre ale UE),
– având în vedere hotărârea din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin care se anulează validitatea Directivei privind păstrarea datelor,
– având în vedere recenta sesizare a CJUE de către Parlamentul European în legătură cu Acordul PNR UE-Canada,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât respectarea drepturilor fundamentale și a libertăților civile este un element central al politicilor eficiente de combatere a terorismului;
B. întrucât recenta intensificare a manifestărilor rasiste, inclusiv a islamofobiei și a antisemitismului este extrem de îngrijorătoare și nu este favorabilă unei dezbateri constructive privind incluziunea, alimentând, în schimb, adâncirea polarizării existente;
C. întrucât cercetările au arătat că discriminarea și marginalizarea socială reprezintă unul dintre factorii principali care determină un comportament violent; întrucât cercetările recente indică faptul că apartenența religioasă nu constituie un element care poate explica apariția unor comportamente violente[6];
D. întrucât există o necesitate urgentă pentru o definiție juridică clară a conceptului de „elaborare a profilului”, bazată pe drepturile fundamentale relevante și pe standardele de protecție a datelor pentru a reduce incertitudinea cu privire la activitățile care sunt interzise și la cele care nu sunt interzise;
E. întrucât CJUE a anulat recent validitatea Directivei privind păstrarea datelor, ca urmare a constatării neproporționalității acesteia, și a stabilit în hotărârea sa condiții clare pe care trebuie să le respecte orice demers de colectare a datelor la scară largă și orice măsură de păstrare a datelor pentru a putea trece testul legalității,
1. condamnă toate atacurile teroriste comise în lume; își exprimă tristețea profundă cauzată de pierderea de vieți omenești ca urmare a atacurilor recente din Paris și transmite condoleanțe familiilor victimelor, precum și familiilor victimelor terorismului din întreaga lume;
2. invită toate statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor standarde minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;
3. reafirmă angajamentul său în ceea ce privește garantarea libertății de exprimare, a drepturilor fundamentale, a principiilor democrației, toleranței și statului de drept, precum și a altor principii fundamentale consacrate în Carta ONU și în dreptul internațional;
4. invită toate statele membre să înceteze să acorde sprijin politic, economic și militar regimurilor sau grupărilor teroriste care desfășoară sau tolerează activități teroriste; subliniază, în special, necesitatea ca Uniunea Europeană, statele sale membre și țările partenere să își bazeze strategia de combatere a terorismului internațional, la fel ca și în cazul tuturor celorlalte forme de criminalitate, pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale; subliniază, în plus, faptul că acțiunile externe ale Uniunii vizând combaterea terorismului internațional ar trebui orientate, în primul rând, spre prevenire și spre definirea unei politici care se opune tuturor formelor de intervenție militară, reconsiderând în profunzime poziția UE în cadrul negocierilor internaționale și reamintește necesitatea promovării dialogului, a toleranței și a înțelegerii între diferitele culturi și religii;
5. subliniază că, la fel ca și în cazul atacurilor anterioare, autorii atacurilor comise la Paris se aflau deja în atenția autorităților de securitate, care au realizat cercetări și au adoptat măsuri de supraveghere în ceea ce îi privește; insistă asupra faptului că această situație ridică problema obligației care le revenea autorităților în cauză de a utiliza mai eficient datele aflate deja în posesia lor cu privire la aceste persoane;
6. își reiterează solicitarea adresată Comisiei și Consiliului de a realiza o evaluare cuprinzătoare a măsurilor în vigoare ale UE în domeniul combaterii terorismului și al securității, în special în ceea ce privește compatibilitatea acestor măsuri cu drepturile omului și libertățile civile, astfel cum sunt consacrate în tratate, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană a drepturilor omului, utilizând în acest scop procedura prevăzută la articolul 70 din TFUE, și de a publica această evaluare, împreună cu Agenda europeană privind securitatea;
7. își reiterează cererea insistentă de instituire a unui mecanism de supraveghere democratică și judiciară și de garantare a responsabilității în ceea ce privește politicile antiterorism, subliniind faptul că trebuie abolite măsurile care, în urma analizei retrospective, nu se dovedesc necesare, eficace și proporționale în vederea combaterii terorismului; subliniază, de asemenea, că trebuie adoptate măsuri de remediere și de investigare a cazurilor de încălcare a drepturilor fundamentale și că se impune dezvoltarea unor noi forme de control democratic, care să aibă la bază competențele conferite Parlamentului European și parlamentelor naționale în temeiul Tratatului de la Lisabona;
O abordare cuprinzătoare a luptei împotriva radicalizării și a combaterii terorismului
8. își exprimă convingerea că, pentru a preveni cazurile de radicalizare violentă, principalul obiectiv al oricărei societăți ar trebui să fie promovarea incluziunii și a înțelegerii reciproce între diferite culturi, comunități etnice și religioase, creând astfel un cadru de toleranță durabilă;
9. invită statele membre să investească în sistemele de educație care respectă principiul egalității șanselor, reducând discriminarea socială începând cu primii ani de școlarizare, inclusiv prin asigurarea unei formări adecvate a profesorilor în legătură cu aspectele sociale și legate de diversitate;
10. lansează un avertisment cu privire la faptul că fenomene ca sărăcia, șomajul, apariția de ghetouri în suburbii și alienarea unor întregi cartiere suburbane conduc la lipsa de perspective pe termen lung, ceea ce ar putea crea, pentru anumite persoane, un sentiment de neputință, conducând chiar la adoptarea unui comportament emancipator distructiv, care poate consta în aderarea la organizații jihadiste sau la mișcări de extremă dreaptă; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse în vederea reducerii sărăciei, asigurării unor perspective de încadrare în muncă, asigurării posibilităților de emancipare la nivel individual și a unui tratament bazat pe respect, renunțând la măsurile de restricționare a prestațiilor sociale și a serviciilor publice, măsuri care au afectat în mod drastic capacitatea autorităților locale, regionale și naționale de a facilita reintegrarea în societate a anumitor categorii de persoane, și să furnizeze servicii de asistență socială corespunzătoare indivizilor și familiilor care locuiesc în zonele suburbane cele mai defavorizate;
11. relevă faptul că discriminarea contribuie la intensificarea tendințelor de radicalizare și de adoptare a unui comportament violent; subliniază că standardele în materie de egalitate și de nediscriminare trebuie să fie completate prin strategii politice specifice de combatere a tuturor formelor de rasism, inclusiv a antisemitismului și a islamofobiei;
12. respinge orice tentative de elaborare a unor profiluri pornind de la criterii bazate pe rasă, apartenență etnică sau religioasă, în vederea delimitării anumitor grupuri-țintă în contextul măsurilor de combatere a terorismului, întrucât aceste demersuri contravin principiilor democratice fundamentale de egalitate în fața legii și nediscriminare; subliniază efectele disproporționate pe care le-au avut practicile post-9/11 asupra comunităților musulmane;
13. își exprimă sprijinul pentru programele finanțate de guverne în cooperare cu organizațiile locale ale societății civile, al căror obiectiv este emanciparea minorităților etnice și religioase, astfel încât acestea să poată contribui la ameliorarea statutului social și economic al comunităților din care fac parte pe termen mediu spre lung;
Măsuri de securitate precis orientate și compatibile cu statul de drept
14. respinge falsa dihotomie securitate versus libertate; consideră că libertatea individuală și respectarea drepturilor fundamentale reprezintă o componentă esențială și o condiție prealabilă pentru garantarea securității în orice societate;
15. reamintește că toate măsurile de securitate, inclusiv măsurile de combatere a terorismului, ar trebui să respecte imperativul garantării libertății individuale, să fie în deplină conformitate cu principiul statului de drept și cu obligațiile în materie de drepturi fundamentale, inclusiv cu obligațiile referitoare la dreptul la viață privată și la protecția datelor, permițând, în orice situație, exercitarea unor căi de atac judiciare;
16. subliniază că, pentru a evalua necesitatea și proporționalitatea oricărei măsuri care limitează drepturile și libertățile fundamentale, trebuie să se analizeze aceste măsuri din perspectiva obligațiilor juridice impuse de Cartă; se opune, în acest context, tendinței de justificare paușală a tuturor măsurilor de securitate printr-o referință generală la „utilitatea” acestora în lupta împotriva terorismului sau a formelor grave de criminalitate;
17. reiterează faptul că fundamentul oricăror măsuri privind colectarea datelor poate fi doar un cadru juridic coerent de protecție a datelor, care să ofere standarde obligatorii din punct de vedere juridic pentru protecția datelor cu caracter personal, în special în ceea ce privește limitarea scopului, reducerea la minimum a datelor, informarea, accesul, rectificarea, ștergerea și căile de atac judiciare;
18. se opune atmosferei actuale de creare a unor temeri iraționale pentru a justifica adoptarea accelerată a unor noi măsuri de combatere a terorismului, cum ar fi cele care vizează Registrele cu numele pasagerilor (PNR) din UE, fără ca în prealabil să se evalueze necesitatea acestor măsuri din punct de vedere juridic sau să se realizeze o evaluare generală a măsurilor de combatere a terorismului aflate în vigoare; subliniază faptul că în fiecare stat membru există deja un corpus semnificativ de acte legislative și de măsuri conexe în domeniul combaterii terorismului, care include:
– datele de identificare din pașapoartele pasagerilor, care sunt verificate și în bazele de date care conțin informații privind persoanele implicate în activități criminale sau considerate neadmisibile;
– autoritățile de aplicare a legii, care pot accesa datele referitoare la pasageri și la telefonul acestora, în cazul suspecților sau al grupurilor de suspecți, atunci când activitatea persoanei/persoanelor respective este echivalată cu o amenințare concretă;
– Sistemul de Informații Schengen, care permite supravegherea persoanelor și arestarea și extrădarea rapidă a suspecților în cazul în care aceștia reprezintă o amenințare la adresa securității sau intenționează să comită o infracțiune;
19. subliniază, prin urmare, faptul că autoritățile de aplicare a legii trebuie să utilizeze posibilitățile existente și să acorde prioritate eforturilor de consolidare a cooperării reciproce;
20. consideră că lupta împotriva traficului de arme de foc trebuie să reprezinte o prioritate pentru UE în eforturile sale de combatere a criminalității internaționale grave și în forme organizate; consideră, în special, că trebuie consolidată în continuare cooperarea în ceea ce privește mecanismele de schimb de informații și trasabilitatea, precum și în ceea ce privește distrugerea de arme interzise; subliniază, în acest sens, practicile condamnabile ale mai multor state membre, care aplică standarde duble în ceea ce privește vânzarea de arme și de echipamente militare către grupuri specifice din anumite zone de conflict și care declară, în același timp, că se opun ferm utilizării forței;
21. solicită să se pună în aplicare de urgență Directiva privind combaterea spălării banilor, recent adoptată;
22. subliniază că există deja posibilitatea aplicării unor controale punctuale cu privire la anumite persoane care beneficiază în prezent de dreptul de liberă circulație, utilizând criterii precum trecerea frontierelor externe în anumite perioade de timp, utilizarea anumitor rute sau a anumitor puncte de trecere a frontierei, în funcție de nivelul amenințării; insistă asupra faptului că statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin și cu mai multă eficiență cadrul Schengen aflat în vigoare, în loc să își propună să reintroducă măsuri de control la frontieră care depășesc posibilitățile existente în prezent;
23. invită Comisia să demareze o revizuire oficială a propunerii privind Registrul cu numele pasagerilor al UE în raport cu criteriile vizând necesitatea și proporționalitatea stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea referitoare la Directiva privind păstrarea datelor; încredințează Serviciului Juridic sarcina de a realiza o revizuire similară în termen de șase săptămâni de la adoptarea prezentei rezoluții;
24. reamintește, în acest sens, că nu există o definiție comună privind terorismul, ceea ce amplifică și mai mult ambiguitatea măsurilor propuse de combatere a terorismului;
Securitatea informatică
25. reamintește că măsurile de combatere a terorismului care limitează drepturile fundamentale ale utilizatorilor rețelelor de internet trebuie să respecte criteriile necesității și proporționalității; subliniază că orice măsură de suprimare a potențialelor conținuturi infracționale ar trebui aplicată doar pe baza unor criterii explicite stabilite prin lege, după ce s-a emis o autorizație corespunzătoare de către o autoritate judiciară și cu respectarea garanțiilor procedurale adecvate, în niciun caz pe baza unor activități de poliție privată derulate de furnizorii de acces la internet; reamintește, în acest context, dreptul la liberă exprimare consacrat în Cartă și riscurile asociate utilizării cenzurii în țările terțe și în statele membre, care va avea, cel mai probabil, un efect inhibitor asupra implicării democratice libere și neîngrădite a cetățenilor;
26. subliniază faptul că utilizarea criptării de către guverne, întreprinderi și cetățeni constituie un pilon fundamental al cadrului european de securitate informatică; invită Comisia, Consiliul și statele membre să renunțe la orice tentative de diminuare a nivelului de securitate informatică prin introducerea unor reglementări privind utilizarea criptării; subliniază că interzicerea utilizării criptării riscă să reducă nivelul de securitate și să sporească vulnerabilitatea sistemelor noastre în fața atacurilor cibernetice;
27. subliniază importanța utilizării programelor informatice gratuite și cu sursă deschisă în contextul securității informatice, garantând accesul public la codul-sursă, care poate fi supus cu ușurință unei monitorizări independente;
28. reamintește angajamentul UE și al statelor membre cu privire la integrarea principiului protecției implicite a vieții private din momentul proiectării în cadrul legislației privind protecția datelor;
29. solicită adoptarea rapidă a pachetului privind protecția datelor, inclusiv prin adoptarea unei abordări generale în cadrul Consiliului, care să respecte standardele minime prevăzute în Directiva 95/46/UE;
Dimensiunea juridică
30. invită statele membre să își intensifice cooperarea în sectorul judiciar pe baza instrumentelor UE disponibile, precum Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), mandatul european de arestare și ordinul european de anchetă, respectând, totodată, principiul proporționalității și drepturile fundamentale; invită statele membre să convină rapid asupra tuturor măsurilor propuse, în conformitate cu foaia de parcurs privind drepturile procedurale și să ia în discuție deciziile privind arestarea preventivă și condițiile de detenție într-o etapă ulterioară;
31. își exprimă convingerea că scopul sistemului de justiție penală al Uniunii ar trebui să fie reabilitarea persoanelor, astfel încât acestea să nu mai reprezinte un risc pentru societate atunci când sunt puse în libertate; invită statele membre să asigure disponibilitatea resurselor umane necesare pentru a face posibilă reabilitarea și reintegrarea în societate a persoanelor care au fost eliberate din detenție;
32. invită statele membre și Comisia să ia măsuri pentru a institui sisteme de protecție a persoanelor care semnalează nereguli sau a consolida sistemele existente, în special în cazurile relevante pentru securitatea națională și pentru activitățile serviciilor de informații;
Dimensiunea externă
33. avertizează în legătură cu tentația de a reveni la practicile anterioare, limitate și ineficiente, de complicitate cu regimurile autoritare, în numele securității, stabilității și al combaterii manifestărilor extremiste violente;
34. își exprimă poziția deosebit de critică în legătură cu rolul pe care l-au jucat diferitele intervenții din ultimii ani ale statelor occidentale în ceea ce privește agravarea fenomenului de radicalizare a unor persoane, în special în Orientul Mijlociu și în țările din vecinătatea sudică; subliniază că astfel de politici alimentează terorismul, în loc să îl combată, și ar trebui, prin urmare, abandonate;
35. își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că politicile de combatere a terorismului ale UE acordă o importanță deosebită „soluțiilor” militare, acest lucru reflectându-se în numeroasele programe de asistență militară menite să sprijine regimurile autoritare și să consolideze capacitățile militare ale acestora, promovând astfel politicile lor represive;
36. subliniază faptul că desfășurarea de forțe militare în interiorul statelor este, în general, interzisă prin lege în diferite state membre; insistă asupra faptului că clauza de solidaritate (articolul 222 din TFUE) nu trebuie invocată cu scopul de a eluda aceste restricții impuse la nivel național; avertizează asupra riscurilor asociate utilizării clauzei de solidaritate ca instrument menit să permită desfășurarea de forțe armate în interiorul unui stat membru, sub pretextul aplicării politicii antiterorism în vederea combaterii „dezastrelor provocate de om”, ceea ce ar putea implica, de asemenea, acțiuni de protest la nivelul populației etc.; subliniază faptul că o astfel de interpretare a clauzei de solidaritate trebuie respinsă vehement;
37. consideră că UE ar trebui să își revizuiască în profunzime politica externă, în special strategia sa față de țările din sudul Mediteranei, în contextul procesului de revizuire a politicii europene de vecinătate (PEV), aflat în curs, având în vedere eșecul acestei strategii; solicită Uniunii Europene să stabilească un nou cadru de relații cu aceste țări și regiuni, bazat pe principiul neintervenției în afacerile lor interne și pe respectarea suveranității lor și având drept scop sprijinirea dezvoltării regiunilor limitrofe și stimularea ocupării forței de muncă și a educației, în locul încheierii unor „acorduri de asociere” al căror scop principal este înființarea de zone de liber-schimb, care servesc intereselor corporațiilor europene;
38. reiterează faptul că statele membre și, dacă este cazul, UE ar trebui să se concentreze asupra cauzelor fundamentale ale extremismului violent prin abordarea extremismului religios într-un mod care să fie compatibil cu drepturile omului și cu dreptul internațional, renunțând la practicile de încurajare sau susținere a regimurilor sau grupurilor represive din aceste țări;
39. insistă asupra faptului că cooperarea în domeniul securității – de la schimbul de informații până la statul de drept, reforma sistemului de justiție și programele din sectorul justiției penale, la care se adaugă externalizarea politicilor în materie de azil, spre exemplu în contextul Procesului de la Khartoum – ar trebui să fie în deplină conformitate cu dreptul internațional;
40. își exprimă convingerea că, în domeniul securității, UE ar trebui să se limiteze la programe de cooperare axate pe acțiuni de combatere a radicalizării și a extremismului violent, dacă este cazul, fără a-și impune ideile de natură economică sau politică asupra statelor suverane prin intermediul politicilor sale referitoare la dimensiunea externă;
41. reamintește, în acest context, opoziția sa față de Acordul de asociere UE-Israel, având în vedere rolul dublu pe care Uniunea Europeană și multe dintre statele sale membre îl joacă în ceea ce privește conflictul dintre Israel și Palestina, alimentând în continuare supozițiile referitoare la existența unor standarde duble și a unei agende antimusulmane/antiarabe;
42. solicită să se asigure un nivel ridicat de transparență și de responsabilitate în ceea ce privește deciziile adoptate în domeniul politicii externe care vizează combaterea terorismului; subliniază necesitatea de a institui proceduri juridice adecvate care să le permită persoanelor fizice și organizațiilor să solicite controlul judiciar al oricărei decizii care le aduce atingere și care a fost adoptată în contextul politicii externe și de securitate comună (PESC);
43. se opune ferm utilizării dronelor în scopul execuției extrajudiciare a persoanelor suspectate de terorism și solicită să se interzică utilizarea dronelor în vederea supravegherii civililor și desfășurării de activități polițienești care vizează populația civilă;
44. solicită Comisiei și statelor membre să desfășoare o anchetă mai amănunțită privind participarea țărilor europene la programul conceput de SUA și la activitățile de tortură și extrădare a suspecților asociate acestui program și să informeze cetățenii privind nivelul de implicare și de complicitate al guvernelor lor în aceste practici ilegale abominabile, urmând exemplul Raportului informativ elaborat de Senatul SUA;
45. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.