Document de ședință
9.2.2015 B8‑0139/2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic
( 2015/2559(RSP) )
Alyn Smith, Barbara Lochbihler, Karima Delli, Igor Šoltes
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic
( 2015/2559(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak și Siria,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Irak și Siria, în special cele din 15 decembrie 2014,
– având în vedere Concluziile Consiliului European din 30 august 2014 referitoare la Irak și Siria,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria,
– având în vedere rezoluțiile 2139 (2014), 2165 (2014) și 2170 (2014) ale Consiliului de Securitate al ONU și Rezoluția S-22/1 a Consiliului ONU pentru drepturile omului,
– având în vedere Raportul ONU al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, intitulat „Domnia terorii: Viața sub ISIS în Siria”, din 14 noiembrie 2014,
– având în vedere declarațiile Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind Irakul și Siria,
– având în vedere declarațiile recente ale Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Antonio Guterres, referitoare la situația refugiaților sirieni și irakieni,
– având în vedere declarația de la summit-ul NATO din 5 septembrie 2014,
– având în vedere orientările UE privind dreptul umanitar internațional, apărătorii drepturilor omului și promovarea și protejarea libertății religioase sau a convingerilor,
– având în vedere concluziile Conferinței internaționale privind pacea și securitatea în Irak, organizate la Paris, la 15 septembrie 2014, și prima sesiune plenară la nivel ministerial a Coaliției mondiale de combatere a Statului Islamic în Irak și Levant (ISIL), alcătuită din 60 de țări, organizată apoi la Bruxelles, la 3 decembrie 2014;
– având în vedere Conferința internațională privind situația refugiaților sirieni – sprijinirea stabilității în regiune, organizate la Berlin la 28 octombrie 2014, și Conferința donatorilor la nivel ministerial convocată de ICNUR din 9 decembrie 2014 privind relocarea și alte forme de admisie a refugiaților sirieni,
– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și Rezoluția sa legislativă din 17 ianuarie 2013 referitoare la acest parteneriat[1],
– având în vedere Comunicarea comună din 6 februarie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Da’esh”,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât conflictul din Siria, care durează de aproape cinci ani, a provocat o catastrofă umanitară de o amploare fără precedent de la cel de-al Doilea Război Mondial; întrucât, potrivit cifrelor ONU, conflictul a provocat moartea a peste 200 000 de persoane, majoritatea dintre acestea fiind civili, peste 7,6 milioane de persoane fiind strămutate în interiorul țării și peste 12,2 milioane de sirieni având nevoie disperată de asistență pe teritoriul Siriei; întrucât 212 000 de persoane sunt încă asediate – 185 000 de către forțele guvernamentale și 26 500 de către forțele din opoziție; întrucât peste 3,5 milioane de sirieni au fugit din țară - în special în Liban, Turcia, Iordania, Irak și Egipt - și reprezintă în prezent populația cea mai numeroasă de refugiați aflată sub mandatul ICNUR din lume;
B. întrucât situația umanitară din Irak continuă să se deterioreze, iar nevoile sunt în creștere; întrucât peste 5,2 milioane de persoane au nevoie urgentă de asistență umanitară și peste 2,1 milioane de irakieni au fost strămutați în interiorul țării; întrucât 3,6 milioane de persoane locuiesc în zone controlate de SI, dintre care 2,2 milioane au nevoie urgentă de ajutor, iar accesul la aceste persoane este deosebit de dificil; întrucât peste 500 000 de irakieni au părăsit vestul Irakului din vara anului 2014; întrucât Irakul adăpostește, de asemenea, 233 000 de refugiați sirieni;
C. întrucât SI a comis numeroase abuzuri, violări și crime împotriva populațiilor din nordul Irakului și Siria; întrucât aceste acte grave includ execuții în masă și acțiuni de purificare etnică, care reprezintă acte de genocid împotriva unor grupuri religioase specifice, în special a șiiților, convertiri și strămutări forțate, lapidări, amputări, dispariții forțate și tortură; întrucât SI a vizat în special minoritățile etnice și religioase, cum ar fi comunitățile șiită, yazidi, creștină, shabak, kaka’e și sabiană; întrucât ONU a raportat, de asemenea, violențe sexuale sistematice la adresa femeilor și copiilor și reducerea acestora la sclavie, recrutarea copiilor pentru comiterea de atentate sinucigașe cu bombă, abuzuri sexuale și fizice și tortură;
D. întrucât sunt raportate în continuare zilnic crime de război și alte încălcări ale dreptului umanitar internațional și ale drepturilor omului de către celelalte părți la conflict, în special regimul Assad, acest fenomen având o amploare deosebită;
E. întrucât conflictul din Irak s-a soldat cu uciderea a 12 000 de persoane și rănirea a 22 000 doar în 2014; întrucât conflictul din Siria a cauzat moartea a peste 200 000 de persoane din 2011;
F. întrucât atacul guvernului irakian împotriva protestelor pașnice din provincia Anbar, situată în vestul Irakului, care s-a soldat cu uciderea a 90 de manifestanți în aprilie 2013, la Hawija, și a 17 manifestanți în decembrie 2013, la Ramadi, a determinat ridicarea unei revolte împotriva sa; întrucât milițiile șiite, sprijinite de guvernul irakian, au preluat conducerea forțelor de securitate în lupta împotriva SI și, profitând de acest rol mai important, au săvârșit răpiri, execuții extrajudiciare, acte de tortură și au strămutat în masă mii de familii într-o impunitate totală; întrucât guvernul nu a tras pe nimeni la răspundere pentru abuzurile comise de aceste miliții sau de către propriile forțe;
G. întrucât pozițiile militare pe teren în Siria și Irak nu s-au schimbat în mod semnificativ de la începutul atacurilor aeriene împotriva SI de către coaliția internațională condusă de SUA, în august 2014; întrucât SI controlează în continuare resursele naturale și teritorii din zone întinse din Irak și Siria; întrucât SI a pierdut teren în orașul Kobane/Ein el Arab, în anumite părți din Mossul și într-o serie de orașe din provincia Al Anbar;
H. întrucât regimul sirian se abține în continuare să vizeze pozițiile strategice ale SI;
I. întrucât operațiunea condusă sub egida ONU de trimisul special al ONU în Siria, Staffan de Mistura, pentru a negocia o soluționare politică a conflictului sirian nu a înregistrat până în prezent niciun progres concret;
J. întrucât ICNUR a afirmat că aproape 50 % dintre toți sirienii și-au pierdut locuințele și 40 % dintre refugiați sunt forțați să îndure condiții deosebit de precare de viață, care au consecințe pe termen lung asupra educației a două milioane de copii refugiați; întrucât potrivit ONU, trei din patru sirieni trăiesc în sărăcie și rata șomajului a depășit 50%; întrucât două treimi dintre refugiații sirieni din Iordania trăiesc sub pragul sărăciei și 55 % din refugiații din Liban locuiesc în adăposturi precare; întrucât actele de violență și discriminare împotriva refugiaților s-au intensificat în țările-gazdă;
K. întrucât ICNUR a făcut apel la state să pună la dispoziție cel puțin 130 000 de locuri pentru relocarea refugiaților sirieni până în 2016; întrucât statele membre ale UE s-au angajat să ofere aproximativ 36 000 de locuri;
L. întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați a avertizat că țările care găzduiesc refugiați sirieni, în special Libanul și Iordania, se confruntă cu o creștere dramatică a numărului populației, ceea ce reprezintă o povară pentru infrastructura națională, școli și spitale, a pus presiune asupra aprovizionării cu apă și energie a avut un impact negativ asupra finanțelor publice și a creat dificultăți economice pentru mulți dintre cetățenii țării-gazdă;
M. întrucât nevoile umanitare cresc în mod exponențial, în timp ce agențiile ONU și alte organizații umanitare se confruntă în mod cronic cu lipsa gravă de fonduri; întrucât apelul făcut de ICNUR pentru un plan regional pentru refugiați este finanțat doar în proporție de 51% începând din ianuarie 2015, deficitul bugetar fiind de 1,8 miliarde USD; întrucât Programul alimentar mondial al ONU a fost nevoit să suspende temporar acordarea ajutorului alimentar de bază unui număr de 1,7 milioane de refugiați sirieni în decembrie 2014 din cauza lipsei de fonduri;
N. întrucât UE a mobilizat peste 3,1 miliarde de EUR pentru ajutorul umanitar și asistența în vederea redresării acordate sirienilor în țara lor și refugiaților din țările-gazdă de la începutul conflictului; întrucât mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat pentru a facilita furnizarea rapidă de asistență și cunoștințe de specialitate în regiune;
O. întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Antonio Guterres, a declarat la 29 ianuarie 2015 că doar două țări din Europa – Suedia și Germania – a contribuit până acum într-o măsură suficientă pentru a răspunde nevoilor poporului sirian; întrucât dl Guterres a invitat UE să aibă în vedere impunerea unui sistem de cote pentru a garanta o gestionare mai echitabilă a solicitanților de azil;
P. întrucât ICNUR și-a consolidat operațiunile de asistență pentru iarnă, lansând un program pentru iarnă de 206 milioane USD pentru a ajuta milioane de persoane vulnerabile din regiune; întrucât, în pofida eforturilor depuse, mulți refugiați sunt obligați să trăiască în clădiri neterminate și în adăposturi inadecvate, care îi expun la temperaturi de sub zero grade, la ninsori abundente și la vânturi puternice; întrucât aproximativ 740 000 de irakieni strămutați în interiorul țării se adăpostesc în locuințe precare, iar ICNUR încearcă să ia măsuri pentru ca 600 000 dintre persoanele strămutate din Irak să poată beneficia de asistența pentru iarnă;
Q. întrucât copiii reprezintă 52% din populația de refugiați, aproximativ 2 milioane dintre aceștia fiind refugiați; întrucât UNICEF acordă asistență pentru iarnă în Siria, Irak, Liban, Iordania și Turcia unui număr de 916 000 de copii dintre cei 1,3 milioane de copii vizați; întrucât UNICEF și Programul alimentar mondial au lansat în ianuarie 2015 o campanie de asistență financiară în numerar pentru iarnă; întrucât, potrivit lui Kyung‑wha Kang, Secretar general adjunct pentru afaceri umanitare în cadrul ONU, operațiunile ONU se confruntă cu lipsa fondurilor, primindu-se doar 39 % din cei 2,3 miliarde USD necesari; întrucât UNHCR a afirmat că este în continuare foarte dificil să se desfășoare activității în aceste zone pentru a oferi civililor și refugiaților ajutorul de care au nevoie,
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la tragedia umanitară care continuă să aibă loc în Irak și Siria, aceasta având o amploare fără precedent în istoria recentă;
2. condamnă din nou cu fermitate violările sistematice și generalizate ale drepturilor omului și alte încălcări comise de actorii statali și nestatali în ambele țări;
3. recunoaște că violența SI reprezintă unul dintre numeroșii factori care contribuie la criza umanitară din Siria, Irak și din întreaga regiune; invită în acest sens comunitatea internațională să sprijine un proces politic care să vizeze ușurarea suferințelor a milioane de persoane aparținând tuturor grupurilor religioase și etnice;
4. subliniază că, în ciuda amenințării pe care o reprezintă grupurile armate și extremiste de fiecare parte, răspunsul UE la nevoile umanitare din Siria și Irak ar trebui să rămână principial și conform consensului european privind ajutorul umanitar și dreptului umanitar internațional; invită UE să nu subordoneze, în răspunsul său, ajutorul umanitar de urgență de o agendă politică axată pe lupta împotriva terorismului;
5. invită toate părțile implicate în conflict să respecte dreptul internațional umanitar, să se asigure că civilii beneficiază de protecție, că au acces neîngrădit la servicii medicale și la asistență umanitară și că pot părăsi zonele afectate de violențe în siguranță și cu demnitate;
6. rămâne profund îngrijorat de amenințarea pe care o reprezintă SI pentru populațiile din Irak și Siria, precum și dincolo de această regiune; denunță ideologia extremistă și atrocitățile comise de SI în zonele aflate sub controlul său, inclusiv execuțiile extrajudiciare, violențele extreme împotriva minorităților religioase și etnice, subjugarea brutală a femeilor și fetelor și uciderea ostatecilor;
7. subliniază că afirmarea SI ca principal actor în regiune și atenția deosebită care i-a fost acordată la nivel internațional din vara anului 2014 nu ar trebui să eclipseze responsabilitatea esențială pe care continuă să o aibă în actuala catastrofă umanitară alți actori, inclusiv în primul rând regimul Assad, dar și fostul guvern irakian, precum și alte miliții locale și părți beligerante;
8. reiterează, în termenii cei mai severi, condamnarea crimelor comise de guvernul sirian împotriva populației sale; condamnă utilizarea de către Siria a armelor chimice, în special a clorului gazos, împotriva civililor și a grupurilor din opoziție, inclusiv în aprilie 2014, încălcând angajamentele sale internaționale anterioare;
9. invită guvernul sirian să pună capăt imediat utilizării armelor incendiare pe teritoriul Siriei; invită statele semnatare, inclusiv Rusia și China, să ceară Siriei să respecte protocolul internațional privind interzicea armelor incendiare;
10. condamnă utilizarea la scară largă de către guvernul sirian a munițiilor cu dispersie împotriva populației sale, încălcând Rezoluția Adunării generale a ONU 68/182 din decembrie 2013, care a fost sprijinită de 140 de state;
11. condamnă aruncarea de către Siria a unui număr mare de butoaie cu o încărcătură explozivă puternică și nedirijate asupra civililor, încălcând Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) nr. 2139 din 22 februarie 2013, cum ar fi în timpul atacului aerian al guvernului sirian asupra orașului Alep, provocând moartea a 3 557 de civili doar în 2014;
12. condamnă strategia de asediu a Siriei care constă pur și simplu în înfometarea populației sale civile pentru a o supune și a recupera teritorii, în special în Homs, tabăra Yarmouk din sudul Damascului, Daraya, Ghouta de Est, Moadameiya, afectând 200 000 de civili și încălcând Rezoluția CSONU 2139 (2013) care solicită tuturor părților să înceteze imediat asediul asupra zonelor populate;
13. invită SI, Jabhat al-Nusra, guvernul irakian, autoritățile kurde din Siria și guvernul sirian să elibereze toți deținuții încarcerați în mod arbitrar; invită guvernul sirian să îi elibereze pe cei peste 85 000 de deținuți sirieni încarcerați în prezent de la începerea revoluției siriene din 2011, în condiții care se apropie de dispariția forțată;
14. condamnă execuțiile și actele de tortură comise de SI, precum și uciderea a câtorva mii de deținuți aflați în custodie în 2014 în spitalele militare din Siria, așa cum reiese din declarațiile dezertorilor din armata siriană și ale ONG-urilor din domeniul drepturilor omului;
15. condamnă utilizarea copiilor soldați de către SI, YPG, poliția kurdă, forțele militare din Siria, precum și de către toate celelalte părți, inclusiv de guvernul sirian;
16. salută rolul major pe care îl are UE și statele sale membre în răspunsul umanitar la nivel internațional; rămâne îngrijorat totuși de faptul că nevoile umanitare ale populațiilor continuă să depășească răspunsul internațional; invită comunitatea internațională să își intensifice eforturile umanitare, în special ținând seama de iarna grea; îndeamnă toți donatorii să-și respecte promisiunile și să ofere rapid asistență; solicită creșterea contribuțiilor UE la programele umanitare ale ONU și consolidarea cooperării sale cu organizațiile internaționale;
17. salută noua strategie a UE intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Da’esh”, în special pachetul său de 1 miliard EUR care vizează „reinstaurarea păcii și securității într-o regiune care au fost devastată de terorism și violență de prea mult timp”, potrivit VP/ÎR; subliniază că conflictele din regiune nu ar trebui să se înscrie în primul rând în cadrul luptei împotriva terorismului, ci mai degrabă în cadrul luptei pentru aspirațiile legitime ale popoarelor din regiune, exprimate în 2011 ca „pâine, libertate, justiție socială și demnitate umană”;
18. sprijină accentul pus de UE pe educație și formarea școlară în noua sa strategie; își exprimă îngrijorarea că acesta este considerat în primul rând ca o măsură antiteroristă, deși educația este un drept și un instrument important pentru protecția copiilor, atât a fetelor, cât și a băieților;
19. solicită clarificări privind planurile UE de stabilire a unei cooperări consolidate cu țările din regiune în materie de combatere a terorismului, așa cum a propus în noua sa strategie regională pentru Siria și Irak, precum și privind definirea capacității „țărilor partenere” de a respecta criteriile privind drepturile omului și libertățile civile și politice și consecințele incapacității sale de a face acest lucru;
20. sprijină eforturile VP/ÎR de a îmbunătăți coordonarea asistenței oferite de instituțiile UE și statele membre; solicită consolidarea antenei UE din Gaziantep, Turcia și deschiderea unei antene a UE la Erbil, în nordul Irakului, pentru a spori eficacitatea și vizibilitatea acțiunilor UE pe teren, inclusiv pentru a asigura o mai bună coordonare a ajutorului umanitar și a ajutorului pentru dezvoltare și sprijinirea organizațiilor independente ale societății civile, în special a organizațiilor media independente;
21. invită statele membre să țină seama de apelul adresat de Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați în favoarea unui angajament mai ferm pentru o repartizare echitabilă a sarcinilor, permițând refugiaților sirieni să găsească protecție dincolo de regiunea aflată în imediata vecinătate, prin programe umanitare de relocare și admisie, reîntregirea simplificată a familiei sau norme mai flexibile în materie de acordare avizelor; invită statele membre să trateze mai rapid solicitările de azil primite din partea unui număr din ce în ce mai mare de refugiați sirieni care fug din zonele de conflict; subliniază necesitatea deosebită de a aborda vulnerabilitățile specifice, cum ar fi nevoile medicale importante, sexualitatea, genul sau handicapul; invită UE să abordeze problema tragică a traversărilor Mării Mediterane, soldate cu numeroase victime ; invită statele membre să se asigure că cel puțin 5% dintre refugiații din Siria au acces la protecție în afara regiunii în 2015 și că refugiații cei mai vulnerabili au prioritate și le sunt garantate pe deplin drepturile, în conformitate cu Convenția privind statutul refugiaților din 1951;
22. condamnă încălcarea sistematică de către statele membre a Convenției de la Geneva în ceea ce privește refugiații sirieni, în special faptul că Bulgaria, Spania, Grecia și Cipru resping uneori în mod violent solicitanții de azil sirieni la frontierele terestre și maritime, fără a le permite să depună cereri de azil;
23. invită guvernul iordanian să pună capăt deportărilor forțate ale refugiaților palestinieni care vin din Siria și să nu mai refuze accesul acestora;
24. regretă faptul că toate cele patru țări din vecinătatea Siriei au refuzat să le acorde sirienilor un statut juridic sigur;
25. condamnă descurajarea constantă a încercărilor de a oferi ajutor umanitar în Siria și face apel la toți cei implicați în conflict să respecte dreptul umanitar internațional și drepturile omului, să faciliteze furnizarea ajutoarelor și asistenței umanitare prin toate canalele posibile, inclusiv peste frontiere și liniile de conflict, și să garanteze siguranța întregului personal medical și a lucrătorilor umanitari, în conformitate cu diferitele rezoluții ale CSONU;
26. regretă faptul că guvernul sirian continuă să nu respecte Rezoluția CSONU din 2 februarie 2014 care prevede accesul umanitar sigur și neîngrădit peste frontierele și liniile de conflict din Siria; consideră deosebit de regretabil faptul că guvernul sirian continuă să încalce Rezoluția CSONU din 14 iulie 2014, care autorizează agențiile ONU și partenerii care participă la procesul de implementare să furnizeze ajutor peste frontierele Siriei fără autorizație din partea guvernului;
27. este convins că acordarea imediată de asistență umanitară și protecție trebuie completată de strategii pe termen lung care să sprijine drepturilor socioeconomice și să asigure mijloacele de subzistență ale celor care se întorc și ale persoanelor strămutate în interiorul țării, pentru a le oferi posibilitatea de a alege soluții durabile care să corespundă nevoilor lor;
28. subliniază necesitatea de a privilegia și extinde furnizarea asistenței, inclusiv a serviciilor medicale specializate și a sprijinului psihologic, la femei și fete;
29. își exprimă îngrijorarea în special cu privire la soarta persoanelor asediate și înfometate din tabăra de refugiați palestinieni de la Yarmouk, din sudul Damascului, unde peste 18 000 de refugiați palestinieni au fost privați de ajutor umanitar pentru cea mai mare parte a perioadei care s-a scurs din 2012 și s-au aflat sub asediul milițiilor controlate de guvernul sirian;
30. condamnă din nou violențele și crimele împotriva persoanelor LGBT în regiune, care au avut loc într-o totală impunitate; subliniază faptul că persoanele LGBT din regiune se află într-o poziție deosebit de vulnerabilă, având în vedere sprijinul limitat din partea comunității și a familiei și protecția guvernamentală redusă de care beneficiază și faptul securitatea acestor persoane este în pericol și în comunitățile de refugiați și în anumite societăți-gazdă; invită guvernul irakian, delegația UE în Irak și ambasadele statelor membre ale UE din regiune să ofere protecție persoanelor LGBT și să accelereze relocarea directă a persoanelor LGBT care fug din motive de siguranță;
31. este în continuare îngrijorat de utilizarea și exploatarea câmpurilor petrolifere și a infrastructurii aferente de către SI și grupările asociate care utilizează rafinării mobile, care permit SI să realizeze mai multe venituri și îndeamnă toate statele să susțină Rezoluțiile CSONU nr. 2161 (2014) și nr. 2170 (2014), care condamnă orice schimburi comerciale, directe sau indirecte, cu SI și grupările asociate; invită UE să înăsprească sancțiunile pentru a împiedica SI să comercializeze petrol; solicită, prin urmare, UE să impună sancțiuni asupra tuturor celor implicați (guverne și societăți publice sau private) în transportul, prelucrarea, rafinarea și comercializarea petrolului extras în zonele controlate de SI, precum și un control strict al fluxurilor financiare pentru a împiedica activitățile economice ale IS și exploatarea paradisurilor fiscale de către SI;
32. solicită un control mai strict al echipamentelor livrate în Irak prin Turcia, folosite pentru construirea rafinăriilor mobile, precum și o mai bună coordonare între autoritățile turce, guvernul regional al Kurdistanului și autoritățile irakiene pentru a lupta împotriva contrabandei cu petrol în regiune; salută măsurile anunțate în august 2014 de Kuweit pentru a împiedica finanțarea SI de către persoanele care frecventează moscheile și pentru a canaliza ajutorul umanitar prin intermediul organizațiilor umanitare recunoscute; reiterează apelul său pentru aplicarea completă a sancțiunilor UE pentru veniturile din petrol ale guvernului sirian; salută interzicerea de către UE a exporturilor de combustibil către forțele aeriene siriene începând din decembrie 2014;
33. subliniază faptul că SI reprezintă în primul rând mai degrabă consecința decât cauza convulsiilor actuale care au cuprins Orientul Mijlociu și regiunile învecinate; reamintește faptul că SI a apărut pe fondul unor vicisitudini precum: încălcări continui ale dreptului omului rămase nepedepsite, capitalism bazat pe nepotism, corupție generalizată, sectarism, marginalizarea și discriminarea unor grupuri întregi, în special a arabilor sunniți, dezavantajați din punct de vedere social, precum și o lungă istorie a manipulărilor și intervențiilor externe din partea actorilor regionali și occidentali; consideră, prin urmare, că orice reacție eficace a comunității internaționale în fața caracterului nefast și a actelor infame ale SI presupune un plan de acțiune lucid, global și strategic, care să respecte dreptul internațional;
34. subliniază că strategia regională a UE de combatere a SI ar trebui să identifice în mod corespunzător rădăcinile socioeconomice, culturale și politice profunde ale fenomenului SI și să se axeze pe acestea, să vizeze promovarea unei soluții politice pe termen lung la conflictul sirian, să sprijine un Irak favorabil incluziunii, responsabil și democratic și să ia în considerare interesele tuturor populațiilor în cauză;
35. reiterează apelul său pentru găsirea unei soluții sustenabile la conflictul sirian prin intermediul unui proces politic favorabil incluziunii, condus de Siria, pe baza Comunicatului de la Geneva din iunie 2012; regretă faptul că așa-numita Conferință „Geneva 2”, din ianuarie 2014, nu a produs niciun rezultat concret;
36. își exprimă sprijinul deplin pentru eforturile depuse de trimisul special al ONU în Siria pentru a obține la încetări locale ale focului și pentru a pune în aplicare armistiții umanitare la care să adere toate părțile implicate în conflict, pentru a permite acordarea ajutorului umanitar;
37. rămâne convins că nu se poate ajunge la pace durabilă în Siria și Irak decât dacă toate părțile implicate în conflict își asumă responsabilitatea pentru crimele comise; consideră deosebit de regretabil faptul că Rusia și China și-au exercitat dreptul de veto în cazul unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care prevedea sesizarea Curții Penale Internaționale cu privire la situația din Siria la 22 mai 2014, în timp ce celelalte 13 state membre ale CSONU au sprijinit această sesizare; își reiterează apelul pentru sesizarea Curții Penale Internaționale cu privire la situația din Siria și sprijină toate inițiativele în acest sens;
38. consideră că succesul și forța de atracție a SI și a altor grupuri jihadiste, inclusiv pentru câteva mii de combatanți jihadiști europeni, este și rezultatul unor politici eronate puse în aplicare de actori occidentali și regionali, care merg de la sprijinirea unor grupuri care promovează extremismul, interpretările violente ale ideologiei salafiste, războiul de agresiune împotriva Irakului, până la încălcările grave, la scară largă și sistematice ale drepturilor fundamentale ale arabilor suniți de către regimul sirian, care acționează într-o totală impunitate de la începerea revoluției siriene din 2011;
39. solicită elaborarea unei noi politici europene care să recunoască în mod deschis greșelile din trecut, inclusiv programele de predare și tortură și complicitatea la încălcările drepturilor omului comise în contextul așa-numitului „război al terorii”, precum și elaborarea unei politici active de revizuire a diferitelor forme de discriminare împotriva populației musulmane și de contracarare a recentului val de sentimente antimusulmane din Europa;
40. consideră că instabilitatea gravă din întreaga vecinătate sudică a Uniunii necesită adoptarea de către UE a unor măsuri politice fără precedent și că regiunea kurdă și, în special, nordul Irakului dobândesc o importanță deosebită ca un posibil pol de stabilitate și dezamorsare, iar rolul lor ar trebui consolidat; solicită, de asemenea, revizuirea politicii privind Arabia Saudită pentru a determina guvernul să inițieze reforme fundamentale ale doctrinei și instituțiilor statului, precum și să pună capăt oricărui sprijin acordat grupurilor islamiste violente de către persoane din Arabia Saudită; sprijină pe deplin toate eforturile depuse de UE pentru a soluționa conflictul nuclear de lungă durată cu Iranul și consideră că Autoritatea Palestiniană ar trebui sprijinită în orice efort de ridicare a nivelului de recunoaștere a statalității la nivel internațional;
41. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.