Document de ședință
27.4.2015 B8‑0375/2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8-0115/2015 și B8-0116/2015
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la distrugerea siturilor culturale în Siria și Irak
( 2015/2649(RSP) )
Fernando Maura Barandiarán, Ilhan Kyuchyuk, Juan Carlos Girauta Vidal, Marietje Schaake, Marielle de Sarnez, Urmas Paet, Gérard Deprez, Ivan Jakovčić, Dita Charanzová, Petr Ježek, Filiz Hyusmenova
în numele Grupului ALDE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la distrugerea siturilor culturale în Siria și Irak
( 2015/2649(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Consiliului și Comisiei referitoare la distrugerea siturilor culturale din Siria și Irak ( O-000031/2015 – B8 0115/2015 și O-000032/2015 – B8-0116/2015 ),
– având în vedere articolul 167 din TFUE, care prevede că „acțiunea Uniunii urmărește să încurajeze cooperarea dintre statele membre”, în special în ceea ce privește „conservarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană” și că „Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul culturii”,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale[1],
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului din 7 iulie 2003 privind anumite restricții specifice în relațiile economice și financiare cu Irak și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2465/96[2],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1332/2013 al Consiliului din 13 decembrie 2013[3] de modificare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012[4] privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, adoptat pe baza Deciziei 2013/760/PESC a Consiliului din 13 decembrie 2013 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei[5], în special articolul 11c referitor la importul, exportul sau transferul de bunuri culturale siriene,
– având în vedere Acțiunea comună 2001/555/PESC a Consiliului din 20 iulie 2001 privind înființarea unui Centru Satelitar al Uniunii Europene[6], modificată prin Acțiunea comună 2009/834/PESC a Consiliului[7],
– având în vedere Rezoluția din octombrie 2012 a Consiliului privind crearea unei rețele informale a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET),
– având în vedere Convenția privind protecția bunurilor culturale în eventualitatea unui conflict armat, adoptată la Haga la 14 mai 1954,
– având în vedere Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală din 14 noiembrie 1970,
– având în vedere Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural din 16 noiembrie 1972,
– având în vedere Convenția UNESCO din 17 octombrie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,
– având în vedere Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale din 20 octombrie 2005,
– având în vedere Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal din 24 iunie 1995,
– având în vedere Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015 privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele de terorism ale Al-Qaida[8],
– având în vedere Carta de la Veneția pentru conservarea și restaurarea monumentelor și siturilor din 1964, prin care se instituie o rețea internațională pentru conservarea și restaurarea clădirilor istorice,
– având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale adoptat la 17 iulie 1998, îndeosebi articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctul (ix) din acesta, în care atacurile îndreptate cu intenție împotriva edificiilor dedicate religiei, educației, artei, științei sau unor scopuri caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor în care sunt adunați cei bolnavi și cei răniți sunt calificate drept crime de război, în cazul în care ele nu sunt obiective militare,
– având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica în materie a Uniunii Europene în care, la punctul 211, se stipulează că formele de distrugere cu intenție a patrimoniului cultural și artistic, de felul celor practicate actualmente în Irak și Siria, ar trebui urmărite în justiție ca crime de război și crime împotriva umanității[9],
– având în vedere Comunicarea comună a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2015, intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Daesh”, (JOIN(2015)0002), în care Comisia și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au recunoscut gravitatea distrugerii și jefuirii patrimoniului cultural în ceea ce privește abordarea crizelor din Siria și Irak și amenințarea pe care o reprezintă Daesh,
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. reamintind faptul că numeroase situri arheologice, religioase și culturale din Siria, Irak și Tunisia au fost supuse recent unor distrugeri punctuale, săvârșite de grupări extremiste legate, îndeosebi, de Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS/Daesh) și că aceste atacuri sistematice îndreptate împotriva patrimoniului cultural au fost definite de directorul general al UNESCO, Irina Bokova, drept „epurare culturală”;
B. subliniind că, potrivit UNESCO, termenul de „epurare culturală” se referă la o strategie care urmărește în mod intenționat să distrugă diversitatea culturală, vizând în mod deliberat persoane identificate pe baza fondului lor cultural, etnic sau religios, asociată cu atacuri deliberate îndreptate asupra locurilor lor de cult, a celor dedicate comemorării și a celor dedicate învățământului, precum și că strategia de epurare culturală ce poate fi constatată în Irak și Siria se concretizează în atacuri asupra patrimoniului cultural, țintind atât expresia fizică, concretă și întruchipată în edificii a culturii, cum sunt monumentele și clădirile, cât și minoritățile și expresia spirituală a culturii, cum sunt obiceiurile, tradițiile și credințele[10];
C. reamintind că unele acte de distrugere a patrimoniului cultural au fost considerate, în anumite circumstanțe, drept crime împotriva umanității[11]; întrucât, în special, atunci când vizează membrii unui grup religios sau etnic, aceste acte pot fi asimilate infracțiunii de persecuție, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (h) din statutul Curții Penale Internaționale;
D. subliniind faptul că astfel de acte de distrugere a obiectelor și siturilor culturale și istorice nu sunt noi și nu se circumscriu doar Irakului și Siriei și că, potrivit UNESCO, patrimoniul cultural constituie o componentă importantă a identității culturale a comunităților, grupurilor și persoanelor, precum și a coeziunii sociale, astfel că distrugerea lor cu intenție poate avea consecințe adverse asupra demnității umane și a drepturilor omului[12]; subliniind că, așa cum a afirmat și UNESCO, între altele, produsele jefuirii siturilor și obiectelor culturale și religioase și ale traficului cu acestea din Irak și Siria săvârșite de regimul lui Bashar al-Assad, Armata Siriană Liberă (ASL), ISIS/Daesh și alte grupări implicate în conflict sunt folosite pentru a contribui la finanțarea conflictului și a activităților teroriste, bunurile artistice și culturale devenind astfel „arme de război”;
E. amintind că, mulțumită finanțării oferite de Uniunea Europeană, UNESCO, împreună cu alți parteneri strategici, a lansat, la 1 martie 2014, un proiect cu durata de trei ani intitulat „Salvgardarea în regim de urgență a patrimoniului sirian”, care urmărește în special protejarea urgentă a patrimoniului cultural sirian;
F. amintind că Uniunea Europeană a ratificat Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, semnată la 20 octombrie 2005, care a fost primul instrument internațional prin care a fost recunoscută natura duală, economică și culturală, a bunurilor culturale care, în consecință, nu trebuie tratate ca și cum ar avea doar o valoare comercială;
G. subliniind importanța Convenției UNESCO asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, semnată la 17 noiembrie 1970, și a Convenției UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, semnată la 24 iunie 1995, ca instrumente de consolidare a protecției patrimoniului cultural mondial;
H. amintind că comerțul ilicit cu bunuri culturale constituie, în prezent, ca importanță, cea de a treia formă ilicită de comerț, după traficul cu droguri și cel cu arme, că acest comerț ilicit este dominat de rețelele de crimă organizată și că mecanismele actuale, naționale și internaționale, nu sunt dotate sau sprijinite în mod adecvat pentru soluționarea problemei[13];
I. atrăgând atenția asupra faptului că combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale nu constituie o competență specifică a Uniunii Europene, întrucât nu este specificată ca atare în tratate, dar că, cu toate acestea, lupta împotriva acestui comerț ilicit se circumscrie mai multor domenii de competență ale UE, cum ar fi piața internă, spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ), cultura și politica externă și de securitate comună (PESC);
J. recunoscând necesitatea urgentă de a coordona mai bine lupta împotriva comerțului ilicit cu artefacte culturale și de a colabora îndeaproape pentru promovarea sensibilizării și a împărtășirii informațiilor, precum și pentru consolidarea cadrelor juridice; reamintind, în acest context, faptul că, în decembrie 2011, în concluziile sale privind combaterea criminalității îndreptate împotriva bunurilor culturale, Consiliul a recomandat, inter alia, ca statele membre să-și consolideze cooperarea la nivelul autorităților de aplicare a legii, al autorităților culturale și al organizațiilor private;
K. amintind că, în octombrie 2012, printr-o rezoluție a Consiliului, a fost instituită o rețea informală a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET), al cărei obiectiv principal este acela de a îmbunătăți schimbul de informații cu privire la prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale și de a identifica și împărtăși informații legate de rețelele infracționale suspectate de implicare în astfel de activități de comerț ilicit;
L. amintind că, la 28 martie 2015, directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, a lansat la Bagdad campania „#Unite4Heritage” (Toți uniți pentru patrimoniu), care urmărește mobilizarea, la nivel mondial, a sprijinului în vederea protejării patrimoniului cultural, făcând uz de puterea rețelelor de socializare,
1. invită Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să întreprindă acțiunile necesare la nivel politic, în conformitate cu Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015, pentru a pune capăt comerțului ilegal cu bunuri culturale provenind din teritoriile Siriei și Irakului în perioadele de conflict din aceste teritorii, împiedicând astfel utilizarea acestora ca sursă de finanțare a dotării cu armament a regimului lui Bashar al-Assad, a Armatei Siriene Libere (ASL), a ISIS/Daesh și a altor grupări implicate în conflict pentru a desfășura activități teroriste;
2. invită VP/ÎR să recurgă la diplomația culturală și la dialogul intercultural ca instrument de reconciliere a diferitelor comunități și de refacere a siturilor distruse;
3. invită VP/ÎR și Comisia să aplice măsuri de securitate la frontierele UE pentru a împiedica introducerea ilegală a bunurilor culturale provenind din Siria și Irak peste graniță și invită statele membre să coopereze eficient în cadrul unui demers comun împotriva comercializării artefactelor de origine siriană și irakiană în Europa, având în vedere că o mare parte a comerțului cu obiecte de artă din Orientul Mijlociu este destinat, de fapt, pieței europene, precum și Statelor Unite și zonei Golfului;
4. sugerează, în acest context, ca, în conformitate cu punctul 17 din Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015, Comisia să aibă în vedere înființarea unui departament cu caracter orizontal, care să fie responsabil cu prevenirea și combaterea comerțului ilicit cu artefacte culturale și care să aibă o unitate dedicată bunurilor de patrimoniu cultural scoase ilegal din Irak începând cu 6 august 1990 și din Siria începând cu 15 martie 2011; sugerează, de asemenea, ca acest departament să elaboreze o abordare coordonată pentru combaterea acestui comerț ilegal, conlucrând cu structurile competente din cadrul serviciilor de investigații de la nivel național și în strânsă cooperare cu UNESCO și cu alte organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Internațional al Muzeelor (International Council of Museums, ICOM), Comitetul Internațional al Scutului Albastru din cadrul ICOM (International Committee of the Blue Shield, ICBS), Europol, Interpol, Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat (International Institute for the Unification of Private Law, UNIDROIT), Organizația Mondială a Vămilor (World Customs Organisation, WCO), Consiliul internațional al monumentelor și siturilor (International Council on Monuments and Sites, ICOMOS) și Centrul internațional de studiu al conservării și restaurării bunurilor culturale (International Centre for the Study of the Preservation and Restoration of Cultural Property, ICCROM);
5. invită Comisia să-i solicite VP/ÎR să implice Centrul satelitar al Uniunii Europene din Torrejón, care sprijină procesul decizional al Uniunii în contextul PESC prin furnizarea de materiale rezultate din analiza imaginilor prin satelit, în scopul monitorizării și listării siturilor arheologice și culturale din Siria și Irak și al sprijinirii activităților arheologilor sirieni, cu scopul de a preveni comiterea altor jafuri și de a salva viețile civililor;
6. invită Comisia să pună bazele unui schimb de informații și de bune practici rapid și sigur între statele membre pentru a combate în mod eficient comerțul ilicit cu artefacte culturale scoase ilegal din Irak și Siria și să îndemne statele membre să folosească instrumentele internaționale împotriva traficului ilegal de bunuri culturale în cazul polițiștilor și agenților vamali, cum ar fi baza de date a Interpolului „I-24/7” privind operele de artă furate și instrumentul de comunicare online al WCO, „ARCHEO”;
7. solicită crearea unor programe de formare europene care să fie destinate judecătorilor, polițiștilor și agenților vamali, administrațiilor publice și actorilor de pe piață la nivel mai general, pentru a le permite celor implicați în combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale să-și dezvolte și să-și îmbunătățească cunoștințele de specialitate și pentru a susține inițiativele precum cursul de învățare online destinat sirienilor care își desfășoară activitatea profesională în domeniul protejării patrimoniului promovat de ICOMOS în ianuarie 2013, care pune la dispoziție informații privind gestionarea riscului de dezastre, acordarea de prim ajutor pentru colecțiile culturale și tehnica documentării;
8. invită Comisia să susțină mai puternic Observatorul Internațional privind Traficul Ilegal cu Bunuri Culturale al ICOM, care a elaborat o serie de „liste roșii de urgență” ale obiectelor vechi siriene și irakiene aflate în pericol, pentru a servi muzeelor, agenților vamali, polițiștilor, precum și comercianților și colecționarilor de opere de artă care intenționează să folosească imaginile prin satelit pentru a monitoriza situația la fața locului, în colaborare cu Institutul Națiunilor Unite pentru Instruire și Cercetare (UNITAR);
9. invită Comisia să sprijine campania „#Unite4Heritage” a UNESCO prin inițierea unei campanii de informare axate pe Irak și Siria, cu scopul de a sensibiliza cu privire la importanța patrimoniului lor cultural, cu privire la modul în care bunurile jefuite sunt utilizate pentru finanțarea activităților teroriste, precum și cu privire la eventualele sancțiuni aplicate în cazul importului ilegal de bunuri culturale provenite din aceste țări sau din alte țări terțe;
10. invită Comisia să consolideze și să îmbunătățească funcționarea rețelei informale a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET), creată prin Rezoluția 14232/12 a Consiliului în octombrie 2012, al cărei obiectiv constă în îmbunătățirea schimbului de informații cu privire la prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale, și să aibă în vedere crearea unui instrument suplimentar de control al importului de bunuri culturale scoase ilegal din Siria și Irak și aduse în UE;
11. invită Consiliul să aibă în vedere înființarea, împreună cu Eurojust și Europol, a unei secții specializate în comerțul ilegal cu bunuri culturale, în atribuțiile căreia ar urma să intre coordonarea, la nivel european, a urmăririi în justiție și a cercetărilor desfășurate de diferite autorități naționale, deoarece existența unor secții specializate constituie o condiție prealabilă pentru o mai bună utilizare a resurselor în scopul prevenirii și combaterii comerțului și traficului ilegal;
12. invită Uniunea Europeană să adopte, în colaborare cu UNESCO și cu Curtea Penală Internațională, măsurile necesare pentru a extinde categoria crimelor împotriva umanității astfel încât aceasta să cuprindă actele de deteriorare sau distrugere intenționată, la scară largă, a patrimoniului cultural al umanității;
13. invită statele membre care nu au făcut-o încă să ratifice Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale, Convenția UNIDROIT din 1995 și Convenția de la Haga privind protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat din 14 mai 1954;
14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, directorului general al UNESCO, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Coaliției Naționale Siriene și guvernului și parlamentului din Irak.