Document de ședință
28.4.2015 B8‑0403/2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8-0115/2015 și B8-0116/2015
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh
( 2015/2649(RSP) )
Silvia Costa, Sylvie Guillaume, Krystyna Łybacka, Enrico Gasbarra, Alessia Maria Mosca, Andi Cristea, Vilija Blinkevičiūtė, Viorica Dăncilă, Victor Negrescu, Momchil Nekov, Luigi Morgano, Liliana Rodrigues, Marlene Mizzi, Nicola Caputo, Afzal Khan
în numele Grupului S&D
Rezoluția Parlamentului European referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh
( 2015/2647(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „acțiunea Uniunii urmărește să încurajeze cooperarea dintre statele membre”, în special în ceea ce privește „conservarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană” și că „Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul culturii”,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale[1],
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului din 7 iulie 2003 privind anumite restricții specifice în relațiile economice și financiare cu Irak și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2465/96[2],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1332/2013 al Consiliului din 13 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria[3], adoptat pe baza Deciziei 2013/760/PESC a Consiliului din 13 decembrie 2013 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei[4],
– având în vedere Acțiunea comună 2001/555/PESC a Consiliului din 20 iulie 2001 privind înființarea unui Centru Satelitar al Uniunii Europene[5], modificată prin Acțiunea comună 2009/834/PESC[6],
– având în vedere Rezoluția din octombrie 2012 a Consiliului privind crearea unei rețele informale a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET),
– având în vedere Convenția UNESCO din 14 noiembrie 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală,
– având în vedere Al doilea protocol la Convenția de la Haga din 1954 pentru Protecția proprietății culturale în cazul unui conflict armat, din 1999;
– având în vedere Convenția UNESCO din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural,
– având în vedere Convenția UNESCO din 17 octombrie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,
– având în vedere Convenția UNESCO din 20 octombrie 2005 asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale,
– având în vedere Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal,
– având în vedere Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015 privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele de terorism ale Al-Qaida[7],
– având în vedere Carta de la Veneția din 1964 pentru conservarea și restaurarea monumentelor și siturilor, prin care se creează un cadru internațional pentru conservarea și restaurarea clădirilor vechi,
– având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, adoptat la 17 iulie 1998, îndeosebi articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctul (ix), în care atacurile îndreptate cu intenție împotriva edificiilor dedicate religiei, educației, artei, științei sau unor scopuri caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor în care sunt adunați cei bolnavi și cei răniți sunt calificate drept crime de război, în cazul în care ele nu sunt obiective militare,
– având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință, în care, la punctul 211, se stipulează că formele intenționate de distrugere a patrimoniului cultural și artistic, astfel cum se întâmplă în această perioadă în Irak și Siria, ar trebui să fie urmărite penal ca fiind crime de război și crime împotriva umanității[8],
– având în vedere întrebările adresate Consiliului referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh ( O-000031/2015 – B8‑0115/2015 și O-000032/2015 – B8‑0116/2015 ),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât numeroase situri arheologice, religioase și culturale din Siria, Irak și Tunisia au fost recent vizate direct, și astfel distruse, de atacurile unor grupări extremiste legate îndeosebi de Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS/Daesh) și întrucât aceste atacuri sistematice îndreptate împotriva patrimoniului cultural au fost descrise de directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, drept „epurare culturală”;
B. întrucât, potrivit UNESCO, termenul de „epurare culturală” se referă la o strategie care urmărește în mod intenționat să distrugă diversitatea culturală vizând deliberat persoane identificate pe baza sorginții lor culturale, etnice sau religioase, asociată cu atacuri deliberate îndreptate asupra locurilor lor de cult, a celor dedicate memoriei comune și a celor dedicate învățământului și întrucât strategia de epurare culturală ce poate fi constatată în Irak și Siria se concretizează în atacuri asupra patrimoniului cultural, direcționate atât împotriva expresiei fizice, concrete și întruchipate în edificii a culturii, cum sunt monumentele și clădirile, cât și asupra minorităților și a expresiei spirituale a culturii, cum sunt obiceiurile, tradițiile și credințele,
C. întrucât unele acte de distrugere a patrimoniului cultural au fost considerate, în anumite circumstanțe, drept crime împotriva umanității[9]; întrucât, în special atunci când vizează membrii unui grup religios sau etnic, aceste acte pot fi asimilate infracțiunii de persecuție, prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (h) din statutul Curții Penale Internaționale;
D. întrucât astfel de acte de distrugere a siturilor și a obiectelor culturale și istorice nu sunt noi și nu se limitează doar la Irak și Siria; întrucât, potrivit UNESCO, patrimoniul cultural constituie o componentă importantă a identității culturale a comunităților, a grupurilor și a persoanelor, precum și a coeziunii sociale, astfel că distrugerea lor cu intenție poate avea consecințe adverse asupra demnității umane și a drepturilor omului[10]; întrucât, așa cum a subliniat, printre alții, UNESCO, produsele care provin din jefuirea siturilor culturale și religioase și din traficul cu obiecte culturale și religioase din Irak și Siria, în special de către ISIS/Daesh, sunt utilizate la finanțarea activităților teroriste ale ISIS/Daesh, bunurile artistice și culturale devenind, prin urmare, „arme de război”;
E. întrucât, la 1 martie 2014, mulțumită finanțării oferite de Uniunea Europeană, UNESCO, împreună cu alți parteneri strategici, a lansat un proiect cu durata de trei ani intitulat „Salvgardarea în regim de urgență a patrimoniului sirian”, care urmărește în special protejarea urgentă a patrimoniului cultural sirian;
F. întrucât Uniunea Europeană a ratificat Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, adoptată la 20 octombrie 2005, care a fost primul instrument internațional prin care a fost recunoscută natura duală, economică și culturală, a bunurilor culturale care, în consecință, nu trebuie tratate ca și cum ar avea doar o valoare comercială;
G. întrucât Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală, adoptată la 17 noiembrie 1970, și Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la 24 iunie 1995, constituie instrumente esențiale de consolidare a protecției patrimoniului cultural mondial;
H. întrucât comercializarea ilicită a bunurilor culturale constituie, în prezent, ca importanță, cea de a treia formă ilicită de comerț, după traficul cu droguri și cel cu arme, întrucât acest comerț ilicit este dominat de rețelele de crimă organizată și întrucât mecanismele actuale, naționale și internaționale, nu sunt dotate sau sprijinite în mod adecvat pentru soluționarea problemei[11];
I. întrucât, deși combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale nu constituie o competență specifică a Uniunii Europene, având în vedere că nu este definită ca atare în tratate, lupta împotriva acestui comerț ilicit se încadrează în mai multe domenii de competență ale UE, cum este piața internă, spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ), politica culturală și politica externă și de securitate comună;
J. întrucât există o nevoie urgentă de a coordona mai bine lupta împotriva comerțului ilicit cu artefacte culturale și de a colabora îndeaproape la promovarea sensibilizării și a împărtășirii informațiilor, precum și la consolidarea cadrelor juridice; reamintind, în acest context, faptul că, în decembrie 2011, în concluziile sale privind prevenirea și combaterea criminalității îndreptate împotriva bunurilor culturale, Consiliul a recomandat, inter alia, ca statele membre să-și consolideze cooperarea la nivelul autorităților de impunere a ordinii de drept, al autorităților culturale și al organizațiilor private;
K. întrucât, în octombrie 2012, printr-o rezoluție a Consiliului, a fost instituită o rețea informală a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET), al cărei obiectiv principal este acela de a îmbunătăți schimbul de informații cu privire la prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale și de a identifica și împărtăși informații legate de rețelele infracționale suspectate de implicare în astfel de activități de comerț ilicit;
L. întrucât, sâmbătă, 28 martie 2015, directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, a lansat la Bagdad campania #Unite4Heritage (Toți uniți pentru patrimoniu), care urmărește mobilizarea, la nivel mondial, a sprijinului în vederea protejării patrimoniului cultural, făcând uz de puterea rețelelor de socializare,
1. condamnă ferm distrugerea siturilor culturale, arheologice și religioase săvârșită de ISIS în Siria și Irak;
2. invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să întreprindă acțiunile necesare la nivel politic, în conformitate cu Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015, pentru a pune capăt comerțului ilegal cu bunuri culturale din teritoriile Siriei și Irakului atât timp cât în respectivele teritorii continuă să prevaleze condiții de beligeranță, împiedicând utilizarea acestora ca sursă de finanțare a activităților teroriste;
3. invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să recurgă la diplomația culturală și la dialogul intercultural ca instrument de reconciliere a diferitelor comunități și de refacere a siturilor distruse;
4. sugerează, în acest context, ca, în conformitate cu punctul 17 din Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015, Comisia să se concentreze asupra prevenirii și combaterii comerțului ilicit cu artefacte culturale și, în mod specific, cu bunuri de patrimoniu cultural scoase ilegal din Irak începând cu 6 august 1990 și din Siria începând cu 15 martie 2011; consideră că Comisia ar trebui să elaboreze o abordare coordonată pentru combaterea acestui comerț ilegal, conlucrând cu structurile competente din cadrul serviciilor de investigații de la nivel național și în strânsă cooperare cu UNESCO și cu alte organizații internaționale cum ar fi Consiliul Internațional al Muzeelor (International Council of Museums, ICOM), Comitetul Internațional al Scutului Albastru (International Committee of the Blue Shield, ICBS), Europol, Interpol, Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat (International Institute for the Unification of Private Law, UNIDROIT) și Organizația Mondială a Vămilor (World Customs Organisation, WCO);
5. invită Comisia să îi solicite Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să implice Centrul satelitar al Uniunii Europene din Torrejón, care sprijină procesul decizional al UE în contextul politicii externe și de securitate comune prin furnizarea de materiale rezultate din analiza imaginilor satelitare, în scopul monitorizării și listării siturilor arheologice și culturale din Siria și Irak și al sprijinirii activităților arheologilor sirieni, urmărind prevenirea altor jafuri și salvarea vieților civililor;
6. invită Comisia să instituie schimburi de informații rapide și sigure și împărtășirea bunelor practici între statele membre, cu scopul de a combate în mod eficace comerțul ilicit cu artefacte culturale scoase ilegal din Irak, și să analizeze implementarea unor programe europene de formare destinate judecătorilor, ofițerilor de poliție și vamali, administrațiilor guvernamentale și, în general, actorilor de pe piață, pentru a le oferi celor implicați în combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale posibilitatea de a-și dezvolta și îmbunătăți cunoștințele de specialitate;
7. invită Comisia să sprijine campania #Unite4Heritage a UNESCO prin inițierea unei campanii de informare axate pe Irak și Siria, cu scopul de a contribui la o mai bună conștientizare a importanței patrimoniului lor cultural, a modului în care produsele jefuite sunt utilizate la finanțarea activităților teroriste, precum și a eventualelor pedepse asociate importului ilegal de bunuri culturale provenite din aceste țări sau din alte țări terțe;
8. invită Comisia să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul de bunuri culturale în vederea atingerii unui grad mai ridicat de eficiență și să aibă în vedere crearea unui instrument de control al importurilor de bunuri culturale în UE;
9. invită Consiliul să aibă în vedere înființarea, împreună cu Eurojust și Europol, a unei secții specializate în comerțul ilegal cu bunuri culturale, în atribuțiile căreia ar urma să intre coordonarea, la nivel european, a urmăririi în justiție și a cercetărilor desfășurate de diferite autorități naționale, deoarece existența unor secții specializate constituie o condiție prealabilă pentru o mai bună utilizare a resurselor în scopul prevenirii și combaterii comerțului și traficului ilegal;
10. solicită Uniunii Europene ca, în colaborare cu UNESCO și cu Curtea Penală Internațională, să adopte măsurile necesare pentru a extinde categoria crimelor împotriva umanității astfel încât aceasta să cuprindă actele de deteriorare sau distrugere cu intenție a patrimoniului cultural al umanității pe scară mare;
11. solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală și Convenția UNIDROIT din 1995;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, directoarei generale a UNESCO, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Coaliției Naționale Siriene și guvernului și parlamentului Irakului.