Document de ședință

 

27.4.2015                                                                                                                B8‑0405/2015

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8-0115/2015 și B8-0116/2015

în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh

( 2015/2649(RSP) )

Curzio Maltese, Patrick Le Hyaric, Miloslav Ransdorf, Marisa Matias, Stelios Kouloglou, Kostas Chrysogonos, Sofia Sakorafa, Malin Björk, Martina Michels, Kostadinka Kuneva, Barbara Spinelli, Eleonora Forenza

în numele Grupului GUE/NGL

 

B8‑0405/2015

Rezoluția Parlamentului European referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh

( 2015/2649(RSP) )

Parlamentul European,

–       având în vedere articolul 167 din TFUE, care prevede că „acțiunea Uniunii urmărește să încurajeze cooperarea dintre statele membre”, în special în ceea ce privește „conservarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană” și că „Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul culturii”,

–       având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale[1],

–       având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului din 7 iulie 2003 privind anumite restricții specifice în relațiile economice și financiare cu Irak și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2465/96[2],

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1332/2013 al Consiliului din 13 decembrie 2013[3] de modificare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012[4] privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, adoptat pe baza Deciziei 2013/760/PESC a Consiliului din 13 decembrie 2013 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei[5],

–       având în vedere Acțiunea comună 2001/555/PESC a Consiliului din 20 iulie 2001 privind înființarea unui Centru Satelitar al Uniunii Europene[6], modificată prin Acțiunea comună 2009/834/PESC a Consiliului[7],

–       având în vedere Rezoluția din octombrie 2012 a Consiliului privind crearea unei rețele informale a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET),

–       având în vedere Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale din 1970,

–       având în vedere Convenția de la Haga privind protecția bunurilor culturale în eventualitatea unui conflict armat, adoptată la 14 mai 1954,

–       având în vedere Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale din 14 noiembrie 1970,

–       având în vedere Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural din 16 noiembrie 1972,

–       având în vedere Convenția UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, din 17 octombrie 2003,

–       având în vedere Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale din 20 octombrie 2005,

–       având în vedere Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal din 1995,

–       având în vedere Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015 privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele de terorism ale Al-Qaida[8],

–       având în vedere Carta de la Veneția din 1964 pentru conservarea și restaurarea monumentelor și siturilor, prin care se creează un cadru internațional pentru prezervarea și restaurarea clădirilor vechi,

–       având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, adoptat la 17 iulie 1998, îndeosebi articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctul (ix), în care atacurile îndreptate cu intenție împotriva edificiilor dedicate religiei, educației, artei, științei sau unor scopuri caritabile, monumentelor istorice, spitalelor și locurilor în care sunt adăpostiți bolnavii și răniții sunt calificate drept crime de război, în cazul în care ele nu sunt obiective militare,

–       având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015[9] referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință, în care, la punctul 211, se stipulează că „formele intenționate de distrugere a patrimoniului cultural și artistic, astfel cum se întâmplă în această perioadă în Irak și Siria, ar trebui să fie urmărite penal ca fiind crime de război și crime împotriva umanității”,

–       având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la distrugerea siturilor culturale de către ISIS/Daesh ( O-000031/2015 – B8‑0115/2015 și O-000032/2015 – B8‑0116/2015 ),

–       având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât numeroase situri arheologice, religioase și culturale din Siria, Irak și Tunisia au fost supuse recent unor distrugeri țintite, săvârșite de grupări extremiste afiliate în special la Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS/Daesh) și întrucât aceste atacuri sistematice îndreptate împotriva patrimoniului cultural au fost descrise de directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, drept „epurare culturală”;

B.     întrucât, potrivit UNESCO, termenul de „epurare culturală” se referă la o strategie care urmărește în mod intenționat să distrugă diversitatea culturală, vizând deliberat persoane identificate pe baza sorginții lor culturale, etnice sau religioase, asociată cu atacuri deliberate îndreptate împotriva locurilor lor de cult, a celor dedicate memoriei comune și învățământului și întrucât strategia de epurare culturală ce poate fi constatată în Irak și Siria se concretizează în atacuri asupra patrimoniului cultural, îndreptate atât împotriva expresiilor fizice, concrete și întruchipate în edificii ale culturii, cum sunt monumentele și clădirile, cât și asupra minorităților și a expresiilor spirituale ale culturii, cum sunt obiceiurile, tradițiile și convingerile[10],

C.     întrucât unele acte de distrugere a patrimoniului cultural au fost considerate, în anumite circumstanțe, drept crime împotriva umanității[11]; întrucât, atunci când aceste acte vizează în special membrii unui grup religios sau etnic, ele pot fi asimilate infracțiunii de persecuție prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Statutul Curții Penale Internaționale;

D.     întrucât aceste acte de distrugere a obiectelor și siturilor culturale și istorice nu sunt noi și nu se circumscriu doar Irakului și Siriei și întrucât, potrivit UNESCO, patrimoniul cultural constituie o componentă importantă a identității culturale a comunităților, grupurilor și persoanelor, precum și a coeziunii sociale, iar distrugerea lor cu intenție poate avea consecințe negative asupra demnității umane și a drepturilor omului[12]; întrucât, potrivit UNESCO și altor organizații, jefuirea siturilor culturale și religioase și traficul cu obiecte culturale și religioase din Irak și Siria, în special de către ISIS/Daesh, sunt utilizate pentru finanțarea activităților teroriste ale ISIS/Daesh, bunurile artistice și culturale devenind, prin urmare, „arme de război”;

E.     întrucât, datorită finanțării oferite de Uniunea Europeană, UNESCO, împreună cu alți parteneri strategici, a lansat la 1 martie 2014 un proiect cu o durată de trei ani intitulat „Salvgardarea în regim de urgență a patrimoniului sirian”, care urmărește în special protejarea urgentă a patrimoniului cultural sirian;

F.     întrucât Uniunea Europeană a ratificat Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, adoptată la 20 octombrie 2005, care a fost primul instrument internațional prin care a fost recunoscută natura duală, economică și culturală, a bunurilor culturale care, în consecință, „nu trebuie tratate ca având exclusiv valoare comercială”;

G.     întrucât Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate al bunurilor culturale, adoptată la 17 noiembrie 1970, și Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la 24 iunie 1995, constituie instrumente esențiale de consolidare a protecției patrimoniului cultural mondial;

H.     întrucât comerțul ilicit cu bunuri culturale constituie, în prezent, ca importanță, cea de a treia formă ilicită de comerț după traficul cu droguri și cel cu arme, întrucât acest comerț ilicit este dominat de rețelele de crimă organizată și întrucât mecanismele actuale, naționale și internaționale, nu sunt dotate sau sprijinite în mod adecvat pentru soluționarea problemei[13];

I.      întrucât combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale nu constituie o competență specifică a Uniunii Europene, în măsura în care nu este specificată ca atare în tratate, dar întrucât lupta împotriva acestui comerț ilicit se circumscrie totuși mai multor domenii de competență ale UE, cum ar fi piața internă, spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ), cultura și politica externă și de securitate comună (PESC);

J.      întrucât există o nevoie urgentă de a coordona mai bine lupta împotriva comerțului ilicit cu artefacte culturale și de a colabora îndeaproape la promovarea sensibilizării și a schimbului de informații, precum și la consolidarea cadrelor juridice; reamintind, în acest context, faptul că în decembrie 2011, în Concluziile sale privind prevenirea și combaterea infracțiunilor împotriva bunurilor culturale, Consiliul a recomandat, inter alia, ca statele membre să-și consolideze cooperarea la nivelul funcționarilor responsabili cu aplicarea legii, al autorităților culturale și al organizațiilor private;

K.     întrucât, în octombrie 2012, a fost instituită printr-o rezoluție a Consiliului o rețea informală a autorităților de aplicare a legii și a experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET), ale cărei obiective principale sunt îmbunătățirea schimbului de informații cu privire la prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale și identificarea și schimbul de informații privind rețelele infracționale suspectate a fi implicate în astfel de activități de comerț ilicit;

L.     întrucât sâmbătă, 28 martie 2015, directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, a lansat la Bagdad campania #Unite4Heritage („Toți uniți pentru patrimoniu”), care urmărește mobilizarea, la nivel mondial, a sprijinului în vederea protejării patrimoniului cultural, făcând uz de influența rețelelor de socializare,

1.      condamnă vehement atacurile violente împotriva siturilor arheologice, religioase și culturale din Siria și Irak comise de grupări afiliate la ISIS/Daesh;

2.      condamnă ferm sprijinul (financiar, sub formă de armament, formare etc.) furnizat de SUA, UE, NATO și monarhiile din regiunea Golfului grupărilor teroriste care distrug siturile culturale din Siria și Irak;

3.      invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să întreprindă acțiunile necesare la nivel politic, în conformitate cu Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015, pentru a pune capăt comerțului ilegal cu bunuri culturale de pe teritoriul Siriei și Irakului, atât timp cât în respectivele teritorii continuă să prevaleze condiții de război, împiedicând astfel utilizarea acestora ca sursă de finanțare a activităților teroriste;

4.      invită VP/ÎR să recurgă la diplomația culturală și la dialogul intercultural ca instrument de reconciliere a diferitelor comunități și de reconstruire a siturilor distruse;

5.      sugerează, în acest context, Comisiei să aibă în vedere, în conformitate cu punctul 17 din Rezoluția 2199 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 februarie 2015, înființarea unui departament transversal însărcinat cu prevenirea și combaterea comerțului ilicit cu artefacte culturale, în cadrul căruia să existe o unitate dedicată special obiectelor aparținând patrimoniului cultural care au fost scoase în mod ilegal din Irak, începând din 6 august 1990, și din Siria, începând din 15 martie 2011; departamentul ar trebui să elaboreze o abordare coordonată pentru combaterea acestui comerț ilegal, colaborând cu responsabilii la nivel național din cadrul serviciilor de anchetă și în strânsă cooperare cu UNESCO și alte organizații internaționale, cum ar fi Consiliul internațional al muzeelor (ICOM), Comitetul Internațional al Scutului Albastru din cadrul ICOM (ICBS), Europol, Interpol, UNIDROIT (Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat ) și WCO (Organizația Mondială a Vămilor );

6.      invită Comisia să instituie schimburi de informații rapide și sigure și împărtășirea bunelor practici între statele membre, cu scopul de a combate în mod eficace comerțul ilicit cu artefacte culturale scoase ilegal din Irak și Siria, și să analizeze implementarea unor programe europene de formare destinate judecătorilor, ofițerilor de poliție și ofițerilor vamali, administrațiilor guvernamentale și, în general, actorilor de pe piață, pentru a le oferi celor implicați în combaterea comerțului ilicit cu bunuri culturale posibilitatea de a-și dezvolta și îmbunătăți cunoștințele de specialitate;

7.      invită Comisia să sprijine campania #Unite4Heritage a UNESCO prin inițierea unei campanii de informare axate pe Irak și Siria, cu scopul de a sensibiliza cu privire la importanța patrimoniului lor cultural, cu privire la modul în care bunurile jefuite sunt utilizate pentru finanțarea activităților teroriste, precum și cu privire la eventualele pedepse aplicate în cazul importului ilegal de bunuri culturale provenite din aceste țări sau din alte țări terțe;

8.      invită Comisia să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale în vederea atingerii unui grad mai ridicat de eficiență și să aibă în vedere crearea unui instrument de control al importurilor de bunuri culturale în UE;

9.      invită Uniunea Europeană să adopte, în colaborare cu UNESCO și cu Curtea Penală Internațională, măsurile necesare pentru a extinde categoria crimelor împotriva umanității astfel încât aceasta să cuprindă actele de deteriorare sau distrugere cu intenție, la scară largă, a patrimoniului cultural al umanității;

10.    invită statele membre care nu au făcut-o încă să ratifice Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale și Convenția UNIDROIT din 1995;

11.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, directoarei generale a UNESCO, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și guvernelor și parlamentelor statelor membre, Siriei și Irakului.

[1] JO L 39, 10.2.2009, p. 1.
[2] JO L 169/6, 8.7.2003, p. 6.
[3] JO L 335, 14.12.2013, p. 3-7.
[4] JO L 16, 19.1.2012, p. 1.
[5] JO L 335, 14.12.2013, p. 50-51.
[6] JO L 200, 25.7.2001, p. 5-11.
[7] JO L 297, 13.11.2009, p. 18.
[8] http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/2199%20%282015%29
[9] Texte adoptate, P8_TA(2015)0076
[10] http://www.unesco.org/new/en/media-services/single-view/news/conference_report_heritage_and_cultural_diversity_at_risk_in_iraq_and_syria/
[11] Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, Kordić și Čerkez, 26 februarie 2001, IT-95-14/2, punctele 207-208.
[12] Declarația UNESCO din 2003 referitoare la distrugerea cu intenție a patrimoniului cultural.
[13] http://www.africa-eu-partnership.org/newsroom/all-news/morocco-africa-eu-workshop-fight-against-illegal-trafficking-cultural-goods