Document de ședință
5.10.2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0761/2015
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la pedeapsa cu moartea
( 2015/2879(RSP) )
Ignazio Corrao, Marco Zullo, Fabio Massimo Castaldo
în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European referitoare la pedeapsa cu moartea
( 2015/2879(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special Rezoluția din 7 octombrie 2010 (Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea),[1]
– având în vedere protocoalele 6 și 13 la Convenția europeană a drepturilor omului,
– având în vedere articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,
– având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în special Rezoluția 62/149 și rezoluția 63/138 cu privire la instituirea unui moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea,
– având în vedere Convenția din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),
– având în vedere declarația finală adoptată în cadrul celui de-al cincilea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Madrid, în perioada 12-15 iunie 2013,
– având în vedere studiul privind impactul pe care îl are problema drogurilor la nivel mondial asupra exercitării drepturilor omului, realizat de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în septembrie 2015,
– având în vedere Ziua mondială și Ziua europeană împotriva pedepsei cu moartea din data de 10 octombrie a fiecărui an,
– având în vedere întrebarea adresată Consiliului privind pedeapsa cu moartea ( O-000103/2015 – B8‑0761/2015 ),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea Europeană are o poziție fermă și principială împotriva pedepsei cu moartea, care prevede un moratoriu universal în vederea abolirii la nivel mondial a pedepsei capitale, ca obiectiv-cheie al politicii Uniunii în materie de drepturi ale omului;
B. întrucât Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea din 10 octombrie 2015 se axează pe sensibilizarea cu privire la aplicarea pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri;
C. întrucât 101 state au abolit pedeapsa cu moartea în cazul tuturor infracțiunilor; întrucât în 2014 cel puțin 22 de state au realizat execuții și cel puțin 2 466 de persoane au fost condamnate la pedeapsa cu moartea;
D. întrucât 33 de state aplică pedeapsa cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri, ceea ce duce la realizarea a circa 1 000 de execuții în fiecare an; întrucât în 2015 au avut loc execuții pentru aceste infracțiuni în China, Iran, Indonezia și Arabia Saudită; întrucât în 2015 au continuat să fie pronunțate sentințe de condamnare la moarte pentru infracțiunile legate de droguri în China, Indonezia, Iran, Kuweit, Malaysia, Arabia Saudită, Sri Lanka, Emiratele Arabe Unite și Vietnam; întrucât aceste infracțiuni pot include diferite acuzații legate de traficul de droguri sau de deținerea de droguri;
E. întrucât în ultimele 12 luni s-a constatat recurgerea în mai mare măsură, la nivel mondial, la pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri, o serie de state executând un număr semnificativ mai mare de persoane pentru infracțiuni legate de droguri (cum ar fi Iranul și Arabia Saudită), încercând să reintroducă pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri (cum ar fi Omanul) sau punând capăt unor moratorii de lungă durată privind pedeapsa cu moartea (cum ar fi Indonezia și Pakistanul);
F. întrucât, potrivit relatărilor, Iranul a executat 394 de persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri în primele șase luni ale lui 2015, în comparație cu 367 în decursul întregului an 2014; întrucât jumătate dintre execuțiile care au avut loc în Arabia Saudită în cursul acestui an au fost pentru infracțiuni legate de droguri, față de doar 4% din numărul total în 2010; întrucât cel puțin 112 persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri se află pe lista condamnaților la moarte în Pakistan;
G. întrucât există încă persoane care sunt condamnate la moarte prin lapidare și întrucât sute de femei au fost lapidate pentru adulter în ultimii ani; întrucât lapidarea este considerată o formă de tortură;
H. întrucât există zeci de cetățeni europeni care pot fi executați în țări terțe, mulți dintre aceștia pentru infracțiuni legate de droguri;
I. întrucât articolul 6 alineatul (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice stipulează că o sentință de condamnare la moarte nu va putea fi pronunțată decât pentru „crimele cele mai grave”; întrucât Comitetul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite și raportorii speciali ai ONU privind execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare și privind tortura au declarat că pedeapsa cu moartea nu ar trebui aplicată pentru infracțiunile legate de droguri;
J. întrucât Organul Internațional de Control al Stupefiantelor a încurajat statele care impun pedeapsa cu moartea să o abolească în cazul infracțiunilor legate de droguri;
K. întrucât aplicarea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri este legată de o serie de alte încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului de a nu fi torturat și de a nu suporta alte forme de maltratare; întrucât pedeapsa obligatorie cu moartea și aplicarea ei în cazul infracțiunilor legate de droguri încalcă dreptul și standardele internaționale;
L. întrucât Comisia și statele membre au alocat cel puțin 60 de milioane EUR pentru programele antidrog desfășurate de Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), care sunt axate pe acțiuni antidrog în țările care aplică în mod activ pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri;
M. întrucât în auditurile independente care au vizat acțiunile desfășurate de UNODC în Pakistan și Iran, precum și în unele rapoarte recente publicate de ONG-uri se exprimă îngrijorare cu privire la aplicarea orientărilor privind drepturile omului de către birourile naționale ale acestei agenții a ONU și cu privire la existența unei corelări directe între finanțarea destinată acțiunilor antidrog și sentințele de condamnare la moarte pronunțate în țările respective pentru infracțiuni legate de droguri;
N. întrucât, în cadrul Instrumentului UE care contribuie la stabilitate și pace (IcSP) și a predecesorului său, Instrumentul de stabilitate (IdS), Comisia Europeană a inițiat două măsuri antidrog la nivel regional la scară largă, și anume programele privind ruta cocainei și, respectiv, ruta heroinei, care vizează țările care aplică pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri; întrucât, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul privind IcSP, Comisia este obligată să adopte orientări operaționale pentru respectarea dreptului umanitar și a dreptului în domeniul drepturilor omului în cazul măsurilor de combatere a criminalității organizate,
1. condamnă din nou recurgerea la pedeapsa cu moartea și sprijină cu fermitate introducerea unui moratoriu privind pedeapsa cu moartea, ca un pas către abolirea ei; subliniază încă o dată faptul că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la consolidarea demnității umane;
2. condamnă toate execuțiile, indiferent de locul în care acestea se desfășoară; este în continuare profund preocupat de aplicarea pedepsei cu moartea în cazul minorilor, precum și al persoanelor cu handicap mintal sau intelectual și solicită să se pună capăt imediat și definitiv practicilor de acest gen, deoarece încalcă standardele internaționale în materie de drepturi ale omului;
3. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la practicarea lapidării care se aplică încă în Pakistan, Nigeria, Afganistan, Iran, Irak, Sudan, Somalia, Arabia Saudită și îndeamnă insistent guvernele țărilor vizate să adopte de urgență acte legislative prin care să interzică lapidarea și alte forme ale pedepsei capitale în cazul persoanelor condamnate pentru „adulter” sau alte infracțiuni și să reinstituie un moratoriu asupra execuțiilor;
4. evidențiază faptul că există opt state care aplică pedeapsa cu moartea pentru practicarea homosexualității (Mauritania, Sudan, Iran, Arabia Saudită, Yemen, Pakistan, Afganistan și Qatar) și că există provincii în Nigeria și Somalia care aplică în mod oficial pedeapsa cu moartea pentru acte sexuale cu parteneri de același sex; invită aceste state să pună capăt incriminării homosexualității și invită Statul Brunei Darussalam să nu introducă pedeapsa cu moartea pentru practicarea homosexualității în 2016, așa cum se preconizează în prezent; îndeamnă Serviciul European pentru Acțiune Externă (SEAE) să mențină combaterea incriminării homosexualității printre principalele sale priorități, în conformitate cu Orientările UE pentru promovarea și apărarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele LGBTI;
5. îndeamnă SEAE și statele membre să continue lupta împotriva aplicării pedepsei cu moartea și să îndemne cu tărie țările care recurg în continuare la pedeapsa capitală să respecte standardele internaționale minime, să reducă domeniul de aplicare și utilizarea pedepsei cu moartea și să publice cifre clare și exacte referitoare la numărul de condamnări și execuții; îndeamnă SEAE să rămână vigilent în ceea ce privește evoluțiile din toate țările și să utilizeze toate mijloacele de influență pe care le are la dispoziție;
6. invită statele care au abolit pedeapsa cu moartea sau aplică un moratoriu de lungă durată privind pedeapsa cu moartea să nu o reintroducă și le încurajează să împărtășească experiența lor în acest sens;
7. este în continuare ferm convins că sentințele de condamnare la moarte nu descurajează traficul de droguri și nu împiedică persoanele să cadă victime abuzului de droguri; invită țările care mențin pedeapsa cu moartea să introducă alternative la aceasta în cazul infracțiunilor legate de droguri, care să se axeze în special pe programe de prevenire a consumului de droguri și de reducere a efectelor negative ale acestora;
8. își exprimă preocuparea profundă în legătură cu faptul că programele antidrog finanțate de UE, desfășurate în țările care mențin pedeapsa cu moartea, ar putea încuraja condamnările la moarte și execuțiile, în special prin stabilirea de obiective și indicatori în ceea ce privește creșterea numărului confiscărilor, arestărilor și condamnărilor, precum și în ceea ce privește aplicarea unor pedepse mai aspre;
9. își reiterează recomandarea adresată Comisiei și statelor membre de a face din abolirea pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri o condiție prealabilă pentru acordarea de asistență financiară și asistență tehnică, pentru consolidarea capacităților și pentru alte tipuri de sprijin ce vizează politica antidrog;
10. invită Comisia și statele membre să reafirme principiul categoric conform căruia ajutoarele și asistența acordate de UE nu trebuie să contribuie la operațiunile de aplicare a legii care au ca rezultat pronunțarea de sentințe capitale și executarea persoanelor arestate;
11. regretă lipsa de transparență în legătură cu ajutoarele și asistența acordate de Comisie și de statele membre pentru operațiunile antidrog în țările care aplică în mod agresiv pedeapsa cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri;
12. solicită Comisiei să publice un raport anual privind finanțarea pe care o acordă programelor antidrog în țările care mențin pedeapsa cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri, precum și o scurtă prezentare a obiectivelor pentru care s-a utilizat finanțarea respectivă, măsurile de asigurare a respectării drepturilor omului care au fost aplicate pentru a garanta că finanțarea în cauză nu favorizează recurgerea la pedeapsa cu moartea, precum și măsura în care statele beneficiare au respectat condițiile impuse de UE;
13. îndeamnă Comisia să pună în aplicare fără întârziere orientările operaționale prevăzute la articolul 10 din Regulamentul privind IcSP, să le aplice cu strictețe programelor privind ruta cocainei și ruta heroinei, iar în cazul în care aceste orientările nu sunt respectate sau acțiunile nu sunt coerente cu acestea, să suspende de îndată programele;
14. invită Comisia și statele membre să condiționeze acordarea de fonduri în viitor programelor antidrog ale UNODC de obligația ca UNODC să demonstreze modul în care principiile de bază ale orientărilor sale privind drepturile omului vor fi aplicate în cadrul administrării finanțărilor respective și, în special, modul în care finanțarea va fi înghețată sau retrasă dacă țara beneficiară continuă să condamne la moarte persoane găsite vinovate de infracțiuni legate de droguri;
15. îndeamnă Comisia să respecte recomandarea prevăzută de Planul de acțiune al UE în materie de droguri (2013-2016) potrivit căreia trebuie elaborat și pus în practică un instrument de orientare privind drepturile omului și de evaluare a impactului pentru a se garanta că drepturile omului sunt integrate efectiv în acțiunea externă a UE în materie de droguri;
16. îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să ofere orientări cu privire la o politică europeană cuprinzătoare și eficace privind pedeapsa cu moartea, în raport cu zecile de cetățeni europeni care pot fi executați în țări terțe, care trebuie să conțină mecanisme solide și eficace în ceea ce privește identificarea, asigurarea asistenței juridice și reprezentarea la nivel diplomatic;
17. invită UE și statele membre să depună eforturi pentru ca Sesiunea specială a Adunării Generale a ONU cu privire la problema drogurilor la nivel mondial, care urmează a se desfășura în aprilie 2016, să trateze subiectul recurgerii la pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri și să condamne aplicarea pedepsei cu moartea;
18. salută și încurajează continuarea activităților desfășurate de organizațiile neguvernamentale care militează pentru abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial; invită Comisia să finanțeze în continuare proiecte în acest domeniu, ca o prioritate a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului;
19. solicită Subcomisiei pentru drepturile omului din cadrul Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European (AFET) să elaboreze un raport cu privire la pedeapsa cu moartea în lume;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.