Document de ședință
5.10.2015
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0761/2015
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la pedeapsa cu moartea
( 2015/2879(RSP) )
Marie-Christine Vergiat, Patrick Le Hyaric, Younous Omarjee, Malin Björk, Barbara Spinelli, Martina Anderson, Lynn Boylan, Matt Carthy, Liadh Ní Riada, Rina Ronja Kari, Merja Kyllönen, Marisa Matias, Sabine Lösing, Eleonora Forenza, Fabio De Masi, Lola Sánchez Caldentey, Josu Juaristi Abaunz, Kostadinka Kuneva, Kostas Chrysogonos, Stelios Kouloglou, Dimitrios Papadimoulis, Takis Hadjigeorgiou, Sofia Sakorafa
în numele Grupului GUE/NGL
Rezoluția Parlamentului European referitoare la pedeapsa cu moartea
( 2015/2879(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special cea din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea[1] și necesitatea introducerii unui moratoriu imediat asupra execuțiilor în acele țări în care se aplică în continuare pedeapsa cu moartea,
– având în vedere protocoalele 6 și 13 la Convenția europeană a drepturilor omului,
– având în vedere articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Orientările UE privind pedeapsa capitală,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în special articolul 6 alineatul (2) și al doilea protocol facultativ,
– având în vedere declarațiile Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) și ale Consiliului internațional de control al stupefiantelor din cadrul ONU (INCB) referitoare la abolirea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri,
– având în vedere Declarația finală adoptată a celui de-al cincilea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, adoptată la Madrid, la15 iunie 2013,
– având în vedere Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007, care solicită un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea, precum și cele cinci rezoluții adoptate de Adunarea Generală a ONU, în special cea din 18 decembrie 2014, reamintind angajamentul asumat de ONU în favoarea abolirii pedepsei cu moartea,
– având în vedere Ziua mondială și Ziua europeană împotriva pedepsei cu moartea, la data de 10 octombrie a fiecărui an și având în vedere faptul că, în 2015, Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea este dedicată încetării execuțiilor pentru infracțiunile legate de droguri,
– având în vedere întrebarea adresată Consiliului referitoare la pedeapsa cu moartea ( O-000103/2015 – B8‑0761/2015 ),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât pedeapsa cu moartea este pedeapsa cea mai crudă, mai inumană și mai degradantă, care încalcă dreptul la viață, consacrat în Declarația universală a drepturilor omului; întrucât condițiile la care sunt supuse persoanele aflate pe lista condamnaților la moarte provoacă suferințe psihologice extreme, iar execuția este o agresiune fizică și mentală;
B. întrucât pedeapsa cu moartea este utilizată adesea pentru persoanele dezavantajate, pentru persoanele bolnave mintal și în special pentru membrii minorităților naționale și culturale; întrucât, în unele locuri, impunerea pedepsei cu moartea se bazează pe discriminare pe motive de orientare sexuală sau convingeri;
C. întrucât Uniunea Europeană are o poziție fermă și principială împotriva pedepsei cu moartea, care prevede abolirea la nivel mondial a pedepsei capitale ca obiectiv-cheie al politicii sale în materie de drepturi ale omului;
D. întrucât 101 țări au abolit pedeapsa cu moartea în cazul tuturor infracțiunilor; întrucât în 2014 în cel puțin 22 de țări au avut loc execuții și cel puțin 2 466 de persoane au fost condamnate la pedeapsa cu moartea; întrucât cele cinci țări din lume în care pedeapsa cu moartea este cel mai frecvent utilizată sunt China (cu peste 1 000 de execuții potrivit ONG-urilor), Iranul (cu 289 de execuții recunoscute în mod oficial și peste 454 de execuții neoficiale, potrivit ONG-urilor), Arabia Saudită (cel puțin 90 de execuții), Irakul (cel puțin 61 de execuții) și SUA (35 de execuții);
E. întrucât opt state impun pedeapsa cu moartea pentru practicarea homosexualității (Mauritania, Sudanul, Iranul, Arabia Saudită, Yemenul, Pakistanul, Afghanistanul și Qatarul), iar provincii din Nigeria și Somalia aplică în mod oficial pedeapsa cu moartea pentru acte sexuale cu parteneri de același sex;
F. întrucât, la 18 decembrie 2014, Adunarea Generală a ONU a votat pentru a cincea oară (cu 117 de voturi pentru, 38 împotrivă și 34 abțineri) pentru o rezoluție în favoarea unui moratoriu universal privind pedeapsa cu moartea, în vederea abolirii acesteia;
G. întrucât, în ultimele 12 luni, s-a constatat recurgerea în mai mare măsură, la nivel mondial, la pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri, o serie de state executând un număr semnificativ mai mare de persoane pentru infracțiuni legate de droguri (cum ar fi Iranul și Arabia Saudită), încercând să reintroducă pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri (cum ar fi Omanul) sau punând capăt unor moratorii de lungă durată privind pedeapsa cu moartea (cum ar fi Indonezia și Pakistanul); întrucât, din cele 14 de țări care aplică pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile legate de droguri, 12 sunt din Asia sau din Orientul Mijlociu; întrucât, în 2015, 14 persoane au fost executate în Indonezia pentru trafic de droguri, incluzând 12 străini; întrucât zeci de persoane sunt în așteptarea executării pedepsei capitale, inclusiv cetățeni europeni precum cetățeanul francez Serge Atlaoui;
H. întrucât, potrivit relatărilor, Iranul a executat 394 de persoane implicate în traficul de droguri în primele șase luni ale anului 2015, în comparație cu 367 în decursul întregului an 2014; întrucât cel puțin 112 persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri se află pe lista condamnaților la moarte în Pakistan; întrucât în auditurile independente care au vizat acțiunile desfășurate de UNODC în Pakistan și Iran, precum și în unele rapoarte recente publicate de ONG-uri se exprimă îngrijorare cu privire la aplicarea orientărilor privind drepturile omului de către birourile naționale ale acestei agenții a ONU și cu privire la existența unei corelări directe între finanțarea destinată combaterii drogurilor și sentințele la pedeapsa cu moartea pronunțate în țările respective pentru infracțiuni legate de droguri;
I. întrucât pentru viol, crimă, apostazie, jaf armat și trafic cu droguri în Arabia Saudită se aplică pedeapsa cu moartea; întrucât jumătate dintre execuțiile care au avut loc în Arabia Saudită în cursul acestui an au fost pentru infracțiuni legate de droguri, față de doar 4% din numărul total în 2010; întrucât pedeapsa cu moartea este executată prin decapitare, iar apoi cadavrele sunt uneori crucificate; întrucât, la 27 mai 2014, Ali Mohammed al-Nimr a fost condamnat la moarte prin decapitare, urmată de crucificare, pentru a fi fost membru într-o organizație teroristă, în ciuda faptului că mărturia acestuia a fost obținută prin tortură pe vremea când era încă minor;
J. întrucât statul Nebraska a decis să abolească pedeapsa cu moartea în 2015; întrucât, în 2015, 19 persoane au fost executate în SUA prin injecție letală, inclusiv două persoane cu handicap intelectual: Warren Lee Hill la 27 ianuarie 2015 în Georgia și Robert Ladd la 29 ianuarie 2015 în Texas; întrucât, la 17 martie 2015, Cecil Clayton, o persoană de 74 de ani cu leziuni cerebrale grave a fost executat în Missouri; întrucât un deținut afro-american, Mumia Abu-Jamal, denumit și „vocea celor fără voce”, care a fost pe lista condamnaților la moarte din 1982 până în 2011, în urma unui proces injust și bazat pe motive de rasă, până când sentința sa a fost comutată în închisoare pe viață, se confruntă în continuare cu o situație foarte dificilă deoarece statul Pennsylvania îi refuză accesul la asistență medicală, fapt care-i pune viața în pericol; întrucât Hank Skinner se află încă pe lista condamnaților la moarte în Texas, în pofida faptului că testele ADN efectuate în cazul său au ridicat îndoieli semnificative cu privire la vinovăția acestuia;
K. întrucât guvernul egiptean a intentat procese politice în masă în cursul ultimului an și a condamnat la moarte peste 100 de persoane, inclusiv pe fostul președinte Mohammed Morsi; întrucât Ibrahim Halawa, cetățean irlandez, și alte persoane se confruntă cu o posibilă condamnare la moarte în Egipt pentru participarea la un protest;
L. întrucât reapariția discursului în favoarea pedepsei cu moartea în UE, inclusiv din partea unor membri ai guvernelor, reprezintă un fenomen alarmant;
M. întrucât UE și statele sale membre trebuie să aibă o poziție coerentă împotriva pedepsei cu moartea în toate acțiunile și finanțările lor, în special cele legate de țările care aplică pedeapsa cu moartea;
1. își reiterează opoziția de lungă durată față de pedeapsa cu moartea în toate cazurile și în toate circumstanțele și subliniază încă o dată că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la consolidarea demnității umane;
2. condamnă toate execuțiile, oriunde în lume; este profund preocupat de aplicarea pedepsei cu moartea în cazul minorilor, al persoanelor dezavantajate și al persoanelor cu handicap mintal sau intelectual și solicită să se pună capăt imediat și definitiv practicilor de acest gen, care încalcă standardele internaționale în materie de drepturi ale omului;
3. reamintește că abolirea completă a pedepsei cu moartea rămâne unul dintre principalele obiective ale politicii UE în materie de drepturi ale omului; consideră, de asemenea, că acest obiectiv va fi realizat doar printr-o cooperare strânsă între state și prin cooperarea în materie de educație, sensibilizare, eficiență și eficacitate; sprijină cu fermitate un moratoriu ca prim pas în direcția abolirii; continuă să militeze pentru abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial; îndeamnă în mod insistent statele care practică încă pedeapsa capitală să respecte standardele internaționale minime și să publice cifre clare și exacte cu privire la numărul de sentințe și de execuții;
4. este alarmat de numărul execuțiilor din Arabia Saudită; își exprimă extrema îngrijorare și aversiune față de condamnarea la moarte prin decapitare, urmată de crucificare, a lui Ali Mohammed al-Nimr, de către autoritățile saudite, în urma unui proces inechitabil și intentat pe baza unor motivații de natură politică; îndeamnă autoritățile saudite să îl elibereze imediat pe Ali Mohammed Al-Nimr, să anuleze această sentință barbară și să respecte standardele internaționale în materie de drepturile omului; îndeamnă, prin urmare, statele membre să își intensifice presiunea asupra regimului saudit în vederea grațierii lui Ali Mohammed al-Nimr și să abolească pedeapsa cu moartea;
5. este preocupat de faptul că în China continuă să aibă loc cel mai mare număr de execuții în fiecare an și că aceste execuții sunt încă clasificate ca „secret de stat”; îndeamnă guvernul chinez să pună capăt acestor practici și să publice o listă cu persoanele care au fost deja executate;
6. este îngrijorat, de asemenea, de numărul crescând de execuții din Iran și de faptul că, potrivit ONG-urilor, cele mai multe dintre acestea sunt extrajudiciare sau nu sunt recunoscute de către autorități; îndeamnă guvernul să pună capăt acestei practici și să publice o listă transparentă cu persoanele care au fost deja executate;
7. condamnă din nou utilizarea pedepsei cu moartea în Irak; împărtășește preocupările ONU cu privire la creșterea numărului de execuții de la reintroducerea pedepsei cu moartea în 2005 și lipsa unui sistem juridic în această țară; subliniază faptul că, potrivit surselor oficiale, până în august 2014, 1 724 de deținuți au fost condamnați la moarte; subliniază că faptul că în Irak nu există în prezent justiție trebuie privit în contextul unui colaps aproape absolut al legii și al ordinii publice de la invadarea Irakului de către SUA și Marea Britanie, care a inclus crime de război, atrocități și ucideri ale civililor de către mercenari și forțele armate de ocupație ale SUA;
8. condamnă din nou utilizarea pedepsei cu moartea în SUA, în special sentințele care sunt rezultatul unor procese nedrepte și intentate pe motive bazate pe rasă, precum și executarea persoanelor cu handicap intelectual; salută faptul că Nebraska a decis, în 2015, să elimine pedeapsa cu moartea și îndeamnă încă o dată Statele Unite să pună capăt acestei practici; este deosebit de îngrijorat de situația lui Mumia Abu-Jamal și de faptul că acesta nu are acces la asistență medicală; relevă faptul că, în 2011, sistemul federal de justiție a recunoscut că Mumia Abu-Jamal nu a beneficiat de un proces echitabil și, prin urmare, solicită eliberarea sa imediată și acordarea de acces la îngrijiri medicale în conformitate cu dreptul internațional; solicită, de asemenea, eliberarea lui Hank Skinner și a Emmei Clancy; îndeamnă UE să insiste asupra respectării standardelor privind drepturile omului în dialogul său cu SUA și să pună capăt oricărui acord cu acestea în cazul în care încalcă dreptul internațional;
9. este extrem de alarmat de reapariția intervențiilor în favoarea pedepsei cu moartea în Europa, precum și de execuțiile extrajudiciare puse în aplicare de către guvernul britanic în Siria; subliniază faptul că lupta împotriva terorismului nu poate niciodată justifica încălcarea dreptului internațional; solicită, prin urmare, o anchetă internațională imediată și independentă și cere ca cei responsabili să fie aduși în fața justiției; solicită, de asemenea, o anchetă generală independentă privind utilizarea execuțiilor extrajudiciare de către statele membre, îndeosebi în contextul luptei împotriva terorismului și îndeamnă toate părțile să pună capăt imediat acestor practici care încalcă dreptul internațional și care ar putea fi considerate o reinstituire de facto a pedepsei cu moartea;
10. este deosebit de îngrijorat de recurgerea cu o frecvență din ce în ce mai mare la pedeapsa cu moartea în contextul combaterii terorismului într-o serie de țări precum Egiptul și Nigeria, precum și de posibilitatea reintroducerii pedepsei cu moartea, spre exemplu în Ciad și în Tunisia; evidențiază faptul că pedeapsa cu moartea nu va diminua amploarea terorismului, iar combaterea acestuia nu ar trebui să se facă niciodată în dauna drepturilor omului;
11. condamnă decizia de a pune capăt moratoriilor de lungă durată privind pedeapsa cu moartea într-o serie de țări precum Pakistan și India și îndeamnă aceste țări să pună capăt acestei practici și să anuleze aceste decizii;
12. invită statele în cauză să pună capăt incriminării homosexualității și invită Statul Brunei Darussalam să nu introducă pedeapsa cu moartea pentru practicarea homosexualității în 2016, așa cum se prevede în prezent; îndeamnă UE și statele membre să combată în continuare incriminarea homosexualității, ca prioritate, în conformitate cu orientărilor UE care vizează promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI);
13. își exprimă preocuparea profundă în legătură cu faptul că programele antidrog finanțate de UE, desfășurate în țările care mențin pedeapsa cu moartea, ar putea încuraja condamnările la moarte și execuțiile, în special prin stabilirea de obiective și indicatori în ceea ce privește creșterea numărului confiscărilor, arestărilor și condamnărilor, precum și în ceea ce privește aplicarea unor pedepse mai aspre;
14. își reiterează recomandarea adresată Comisiei și statelor membre de a face din abolirea pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri o condiție prealabilă pentru acordarea de asistență financiară și asistență tehnică, pentru consolidarea capacităților și pentru alte tipuri de sprijin ce vizează politica antidrog;
15. invită Comisia și statele membre să reafirme principiul categoric conform căruia ajutoarele și asistența acordate de UE nu trebuie să contribuie la operațiuni de aplicare a legii care au ca rezultat pronunțarea de sentințe capitale și executarea persoanelor arestate;
16. regretă lipsa de transparență în legătură cu ajutoarele și asistența acordate de Comisie și de statele membre pentru operațiunile antidrog în țările care aplică în mod agresiv pedeapsa cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri;
17. solicită Comisiei să publice un raport anual privind finanțarea pe care o acordă programelor de combatere a drogurilor în țările în care se menține pedeapsa cu moartea în cazul infracțiunilor legate de droguri, precum și un rezumat narativ privind obiectivele pentru care s-a utilizat finanțarea respectivă, măsurile de asigurare a respectării drepturilor omului care au fost aplicate pentru a garanta că finanțarea în cauză nu favorizează pedeapsa cu moartea, precum și măsura în care statele beneficiare au respectat condițiile impuse de UE;
18. îndeamnă Comisia să pună în aplicare fără întârziere orientările operaționale prevăzute la articolul 10 din Regulamentul privind IcSP, să le aplice cu strictețe programelor privind ruta cocainei și ruta heroinei, iar în cazul în care orientările nu sunt respectate sau acțiunile nu sunt coerente cu acestea, să suspende de îndată programele;
19. invită Comisia și statele membre să condiționeze acordarea de fonduri în viitor programelor antidrog ale UNODC de obligația ca UNODC să demonstreze modul în care principiile de bază ale orientărilor sale privind drepturile omului vor fi aplicate în cadrul administrării finanțărilor respective și, în special, modul în care finanțarea va fi înghețată sau retrasă dacă țara beneficiară continuă să condamne la moarte persoane găsite vinovate de infracțiuni legate de droguri; reiterează faptul că orice program al UE sau al statelor membre vizând combaterea drogurilor ar trebui să se desfășoare sub auspiciile ONU, îndeosebi ale Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate și ale Consiliului internațional de control al stupefiantelor din cadrul ONU (INCB);
20. îndeamnă Comisia să respecte recomandarea din Planul de acțiune al UE în materie de droguri (2013-2016) potrivit căreia ar trebui elaborat și pus în practică un „instrument de orientare privind drepturile omului și de evaluare a impactului” pentru a se garanta că drepturile omului sunt integrate în mod eficace „în acțiunea externă a UE în materie de droguri”;
21. îndeamnă UE și statele membre să ofere orientări cu privire la o politică europeană cuprinzătoare și eficace privind pedeapsa cu moartea, în raport cu zecile de cetățeni europeni care pot fi executați în țări terțe, care ar trebui să conțină mecanisme solide și consolidate în ceea ce privește identificarea, acordarea de asistență juridică și reprezentarea la nivel diplomatic;
22. salută și încurajează continuarea activităților desfășurate de organizațiile neguvernamentale care militează pentru abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial; invită Comisia să continue să sprijine cu prioritate proiectele în acest domeniu, îndeosebi proiectele educative și acțiunile pedagogice populare;
23. solicită Subcomisiei pentru drepturile omului din cadrul Comisiei pentru afaceri externe (AFET) să elaboreze un raport privind pedeapsa cu moartea, în care să se aprecieze în special impactul produs asupra drepturilor omului de finanțarea acordată de UE pentru combaterea drogurilor și de cooperarea UE în domeniul securității și combaterii terorismului, și să formuleze recomandări pentru a se garanta că finanțarea în cauză nu contribuie la utilizarea pe scară mai largă a pedepsei cu moartea în viitor;
24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.