Document de ședință
13.1.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la sprijinirea procesului de pace din Columbia
( 2015/3033(RSP) )
Luis de Grandes Pascual, Francisco José Millán Mon, Davor Ivo Stier, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Cristian Dan Preda, Ramón Luis Valcárcel Siso
în numele Grupului PPE
Rezoluția Parlamentului European în sprijinul procesului de pace din Columbia
( 3033/2015(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere numeroasele sale rezoluții referitoare la situația drepturilor omului în Columbia, în special rezoluțiile din 18 aprilie 1996, 12 iunie 1997, 12 martie și 14 mai 1998, 11 martie 1999 și 7 septembrie 2000,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Columbia, în special rezoluțiile din 14 martie și 24 octombrie 1996, 18 septembrie 1997 și 14 ianuarie 1999,
– având în vedere Rezoluția sa din 1 februarie 2001 referitoare la planul pentru Columbia și sprijinirea procesului de pace din Columbia, precum și rezoluțiile sale din 4 octombrie 2001 și din 14 martie 2002 referitoare la Columbia,
– având în vedere relațiile speciale care leagă UE și Columbia, și în special Acordul comercial multilateral între Columbia și Peru, pe de o parte, și UE și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iulie 2012,
– având în vedere declarațiile comune nr. 60 privind acordul de instituire a unei jurisdicții speciale pentru pace, semnat la Havana, la 23 septembrie 2015, și nr. 64, din 15 decembrie 2015, care conține acordul privind victimele conflictelor intitulat „Sistemul integral de adevăr, justiție, reparații și nerepetare”, inclusiv jurisdicția specială pentru pace; având în vedere acordul privind drepturile omului;
– având în vedere punctul 44 din mesajul Delegației PE la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană (EuroLat) adresat în cadrul celui de-al doilea summit UE-CELAC de la Bruxelles, referitor la terminarea conflictului intern dintre guvernul Columbiei și FARC,
– având în vedere Declarația de la Bruxelles, adoptată la 11 iunie 2015 în urma celui de-al doilea summit UE-CELAC,
– având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al UE, Federica Mogherini, referitoare la acordul privind justiția de tranziție în Columbia, din 24 septembrie 2015, precum și declarația sa din 1 octombrie de numire a lui Eamon Gilmore în calitate de trimis special al Uniunii pentru procesul de pace din Columbia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, din 2013, UE și Columbia întrețin o strânsă cooperare economică și comercială, stabilită prin Acordul comercial dintre Columbia și Peru, pe de o parte, și UE și statele sale membre, pe de altă parte, al cărui obiectiv principal este nu numai să consolideze relațiile economice dintre părți, ci și să creeze alianțe dincolo de simplele schimburi comerciale, să consolideze pacea, democrația și bunăstarea pentru cetățenii lor;
B. întrucât în cadrul acestui acord, o importanță majoră o deține eliminarea de către UE a obligativității vizelor pentru cetățenii columbieni, asupra căreia s-a convenit cu ocazia celui de al doilea summit UE-CELAC din iunie 2015;
C. întrucât această relație strânsă se extinde la domenii de colaborare internațională în ceea ce privește marile cauze comune, cum ar fi lupta pentru pace și combaterea terorismului, fiind remarcabil faptul că, de la semnarea acordului-cadru din 2014 dintre UE și Columbia privind participarea la operațiunile UE de gestionare a crizelor, forțele militare columbiene cooperează cu cele europene în cadrul unor operațiuni internaționale de menținere a păcii, sub egida principiilor ONU;
D. întrucât „masa dialoguluiˮ dintre guvernul Columbiei și FARC a fost stabilită la Havana, Cuba, la 26 august 2012, în urma semnării documentului intitulat „Acordul general pentru încetarea conflictului și construirea unei păci stabile și durabile”, îndeplinind astfel dorința poporului columbian de a trăi în pace și recunoscând, în special, că pentru construirea păcii este nevoie de participarea întregului popor, că statul are datoria de a promova drepturile omului pe întreg teritoriul său și că dezvoltarea economică și socială echitabilă reprezintă o garanție a păcii și, în același timp, constituie o condiție necesară pentru o creștere economică sustenabilă și favorabilă incluziunii în această țară;
E. întrucât, în decursul diferitelor etape ale negocierilor, negociatorii de la Havana au ajuns la acorduri cu privire la schimbarea spațiului rural și la o reformă rurală integrală, cu privire la participarea politică și la deschiderea democratică pentru construirea păcii și cu privire la soluționarea problemei drogurilor ilicite;
F. întrucât miercuri, 23 septembrie 2015, guvernul Columbiei și FARC au anunțat încheierea unui acord cu privire la crearea unei jurisdicții speciale pentru pace care să respecte drepturile victimelor și să contribuie la construirea unei păci stabile și durabile și întrucât, în acest scop, părțile au convenit instituirea unui sistem integral de adevăr, justiție, reparație și nerepetare, care include înființarea unei comisii pentru stabilirea adevărului, coabitare și nerepetare, precum și încheierea de acorduri privind reparațiile acordate victimelor;
G. întrucât, odată încheiat acordul susmenționat referitor la justiția de tranziție, negociatorii au făcut un pas definitiv către pace, care pare, de asemenea, ireversibil, deoarece ambele părți s-au angajat să stabilească un termen de maximum șase luni pentru obținerea păcii, fiind stabilită data-limită de 23 martie 2016;
H. întrucât crearea unei jurisdicții speciale pentru pace reprezintă un răspuns la nevoia de a găsi un sistem special de justiție, în temeiul dreptului internațional, care să sancționeze persoanele responsabile de infracțiuni grave și să despăgubească victimele, facilitând totodată depunerea armelor;
I. întrucât Guvernul Columbiei, camera sa legislativă și poporul columbian dețin competența suverană de a stabili parametrii acestei jurisdicții speciale pentru pace, a cărei funcție principală va fi să pună capăt impunității, să obțină adevărul și să judece și să pedepsească autorii crimelor comise în timpul conflictului, în special crimele cele mai grave și reprezentative, garantând nerepetarea și contribuind, în plus, la despăgubirea victimelor;
J. întrucât realizarea unei păci stabile și durabile în Columbia, prin încetarea unui conflict intern care a durat peste 50 de ani și care a cauzat milioane de victime, este o prioritate în primul rând pentru Columbia, dar și pentru Uniunea Europeană și pentru comunitatea internațională, după cum o demonstrează numeroasele declarații de sprijinire a procesului de pace din partea diferitelor țări și organisme regionale și internaționale, inclusiv a însăși Uniunii Europene,
1. salută călduros acordul încheiat între guvernul Columbiei și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC) miercuri, 23 septembrie 2015, privind crearea unei jurisdicții speciale pentru pace, care soluționează în mod satisfăcător aspectul principal și cel mai problematic al negocierilor și salută decizia comună de acordare reciprocă a unui termen de șase luni pentru semnarea unui acord definitiv de pace înainte de 23 martie 2016;
2. consideră că atât semnarea acordului recent privind crearea unei jurisdicții speciale pentru pace, cât și reafirmarea celorlalte acorduri încheiate anterior cu privire la reforma rurală integrală, participarea politică și deschiderea democratică pentru a construi pacea, precum și cu privire la soluționarea problemei drogurilor ilicite, constituie pași decisivi pentru realizarea unui acord definitiv de pace aprobat de societatea columbiană și care să permită realizarea unei păci stabile și durabile care să pună capăt la peste jumătate de secol de conflict intern armat și să ia în considerare în special dreptul victimelor conflictului de a beneficia de despăgubiri complete, veritabile și juste pentru daunele fizice, morale și materiale suferite;
3. invită Armata de Eliberare Națională (ELN) ca, fără alte pretexte și întârzieri, să se angajeze în mod ferm și hotărât în favoarea păcii în Columbia, prin inițierea unui proces de negociere cu guvernul columbian, care să conducă la integrarea sa socială și politică pașnică;
4. își exprimă dorința ca actualele negocieri de pace cu FARC să se finalizeze în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, în termenul de șase luni stabilit la 23 septembrie la Havana, astfel încât data de 23 martie 2016 să marcheze încetarea definitivă a conflictului și o adevărată piatră de temelie în istoria modernă Columbiei;
5. recunoaște efortul politic important, realismul și perseverența demonstrate atât de guvernul Columbiei, cât și de FARC pentru a-și alinia pozițiile conflictuale și a crea în mod progresiv un spațiu de compromis care a permis realizarea de progrese în cadrul negocierilor în favoarea unei păci stabile și durabile, pe care o doresc cu ardoare toți columbienii, garantându-se faptul că nu se va repeta conflictul;
6. reiterează faptul că violența nu este o metodă legitimă de luptă politică și îi invită pe cei care au avut această convingere să îmbrățișeze democrația cu toate consecințele și cerințele sale, prima dintre acestea fiind depunerea definitivă și pentru totdeauna a armelor, precum și apărarea propriilor idei și aspirații prin intermediul normelor democratice și al statului de drept;
7. recunoaște, de asemenea, rolul important jucat până în prezent de Cuba și Norvegia, în calitate de state garante, și de Chile și Venezuela, în calitate de țări care însoțesc procesul de pace, apreciind în mod special rolul de îndrumător moral deținut de Papa Francisc și eforturile sale de a contribui la realizarea păcii mult dorite în Columbia;
8. salută călduros decizia din 1 octombrie 2015 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, dna Mogherini, de a-l numi pe Eamon Gilmore, fost viceprim-ministru și fost ministru al afacerilor externe și al comerțului al Republicii Irlanda, în calitate de trimis special al Uniunii Europene pentru procesul de pace din Columbia;
9. își reiterează disponibilitatea de a oferi orice asistență posibilă pentru punerea în aplicare a acordului definitiv de pace și își reînnoiește apelul adresat statelor membre ale Uniunii Europene de a crea un fond fiduciar care să servească în etapa post-conflict și de a contribui la acesta;
10. ia act cu satisfacție de excluderea de la amnistie sau grațiere a crimelor împotriva umanității, a genocidului și a crimelor de război grave, în conformitate cu cerințele dreptului umanitar și penal internațional și cu instrumentele și standardele internaționale aplicabile în domeniul drepturilor omului;
11. consideră că este esențial ca sancțiunile impuse autorilor crimelor să contribuie la obiectivul de despăgubire a victimelor și la reconcilierea politică;
12. salută acordul încheiat între părți de a crea, după semnarea acordului definitiv de pace, o comisie pentru stabilirea adevărului, coabitare și nerepetare, ca mecanism independent și imparțial cu caracter extrajudiciar, pentru a construi împreună un raport istoric adevărat al evenimentelor care au avut loc, deoarece doar pe baza unei descrieri sincere a trecutului și a asumării tuturor responsabilităților este posibil să se construiască un viitor caracterizat de reconciliere și să se facă dreptate tuturor victimelor;
13. își exprimă sprijinul ferm pentru discuțiile în curs de desfășurare în vederea unui acord final de încetare a focului și a ostilităților până la 23 martie 2016;
14. recunoaște eforturile depuse de guvernul și instituțiile columbiene pentru a înregistra progrese în ceea ce privește garantarea permanentă și deplină a drepturilor omului de către sistemul politic columbian în întreaga țară; îndeamnă instituțiile columbiene să continue pe calea respectării drepturilor omului, domeniu în care Columbia se confruntă în continuare cu provocări majore, printre care eradicarea subculturii violenței, care în timpul celor cincizeci de ani de conflict a dus uneori la răspunsuri extrajudiciare și la obiceiuri și comportamente care nu respectă statul de drept și drepturile omului; în acest sens, solicită protejarea apărătorilor drepturilor omului din Columbia și invită aceste organizații civice să colaboreze în mod optim și loial pentru restabilirea unei conviețuiri pașnice în Columbia;
15. salută anunțul recent făcut de forțele armate columbiene privind revizuirea doctrinei militare din Columbia cu scopul de a o adapta și a de pregăti forțele armate pentru a răspunde în mod eficient și rapid noilor probleme și provocări din etapa post-conflict, servind în același timp ca garant al acordurilor de pace; consideră, de asemenea, că recentul anunț al FARC privind suspendarea instrucției militare pentru a se dedica ulterior formării politice și culturale în cadrul procesului care vizează încheierea conflictului armat, constituie un alt pas, plin de speranță, în direcția bună;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Președinției în exercițiu a UE, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, precum și Guvernului și Congresului Republicii Columbia.