Document de ședință
14.1.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la sprijinirea procesului de pace din Columbia
( 2015/3033(RSP) )
Ramón Jáuregui Atondo, José Blanco López, Nicola Danti, Monika Flašíková Beňová, Karoline Graswander-Hainz, Enrique Guerrero Salom, Richard Howitt, Jude Kirton-Darling, Javi López, Marlene Mizzi, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Elena Valenciano, Carlos Zorrinho
în numele Grupului S&D
Rezoluția Parlamentului European referitoare la sprijinirea procesului de pace din Columbia
( 2015/3033(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere numeroasele sale rezoluții referitoare la situația drepturilor omului în Columbia, printre care se numără rezoluțiile din 18 aprilie 1996, 12 iunie 1997, 12 martie și 14 mai 1998, 11 martie 1999 și 7 septembrie 2000,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Columbia, printre care se numără rezoluțiile din 14 martie și 24 octombrie 1996, 18 septembrie 1997 și 14 ianuarie 1999,
– având în vedere Rezoluția sa din 1 februarie 2001 referitoare la planul pentru Columbia și sprijinirea procesului de pace din Columbia, precum și rezoluțiile sale din 4 octombrie 2001 și din 14 martie 2002 referitoare la Columbia,
– având în vedere legăturile speciale care unesc UE și Columbia, în special Acordul comercial multilateral dintre Columbia și Peru și Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, semnat la Bruxelles, la 26 iulie 2012,
– având în vedere comunicatul comun nr. 60 privind acordul de înființare a unei jurisdicții speciale pentru pace, semnat la Havana la 23 septembrie 2015,
– având în vedere proiectul comun de acord privind victimele conflictului, realizat la Havana, la 15 decembrie 2015,
– având în vedere punctul 44 din mesajul Delegației PE la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană (EuroLat) adresat la cel de-al doilea summit UE-CELAC de la Bruxelles, referitor la încetarea conflictului intern dintre guvernul Columbiei și FARC,
– având în vedere declarația de la Bruxelles adoptată la sfârșitul celui de-al doilea summit UE-CELAC din 11 iunie 2015,
– având în vedere declarația din 24 septembrie 2015 a Înaltului Reprezentant al UE, Federica Mogherini, referitoare la acordul privind justiția de tranziție din Columbia, precum și declarația sa din 1 octombrie 2015 prin care Eamon Gilmore a fost numit trimis special al Uniunii pentru procesul de pace din Columbia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, începând din 2013, UE și Columbia au menținut un cadru de cooperare economică și comercială strânsă, stabilit prin Acordul comercial încheiat între Columbia și Peru și Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, al cărui scop ultim este nu doar consolidarea relațiilor economice dintre părți, ci și crearea de alianțe care să depășească simplele schimburi comerciale, consolidând pacea, democrația și bunăstarea cetățenilor;
B. întrucât, în cadrul acestui acord, se remarcă eliminarea obligației impuse de UE cetățenilor columbieni de a deține viză, decisă în cadrul celui de-al doilea summit UE-CELAC din iunie 2015;
C. întrucât această relație strânsă se extinde la domeniile de colaborare internațională pentru marile cauze comune, cum ar fi lupta pentru pace și combaterea terorismului, remarcabil fiind faptul că, de la semnarea acordului-cadru dintre UE și Columbia privind participarea la operațiuni de gestionare a crizelor UE, începând din 2014 forțele militare columbiene cooperează cu cele europene în cadrul unor operațiuni internaționale de pace, sub egida principiilor Națiunilor Unite;
D. întrucât masa dialogului dintre guvernul Columbiei și FARC s-a constituit la Havana (Cuba) la 26 august 2012, în urma semnării documentului intitulat „Acordul general pentru încetarea conflictului și construirea unei păci stabile și durabile”, îndeplinind astfel dorința poporului columbian de a trăi în pace; întrucât recunoaște, în mod deosebit, că pentru construirea păcii este nevoie de participarea întregului popor columbian, că statul are datoria de a promova drepturile omului pe întreg teritoriul său și că dezvoltarea economică și socială echitabilă garantează pacea și constituie totodată condiția necesară pentru creșterea durabilă și favorabilă incluziunii în această țară;
E. întrucât, în decursul diferitelor etape ale negocierilor, negociatorii de la Havana au ajuns la acorduri cu privire la schimbarea spațiului rural și reforma rurală cuprinzătoare, la participare politică și deschidere democratică pentru a construi pacea și la soluționarea problemei drogurilor ilicite;
F. întrucât, la 23 septembrie 2015, guvernul Columbiei și FARC au anunțat încheierea unui acord cu privire la crearea unei jurisdicții speciale pentru pace, care să facă posibilă exercitarea drepturilor victimelor și care să contribuie la construirea unei păci stabile și durabile și întrucât, în acest scop, părțile au hotărât instituirea unui sistem integral de adevăr, justiție, reparație și nerepetare, care include înființarea unei comisii pentru clarificarea adevărului, coabitare și nerepetare, precum și încheierea de acorduri privind reparațiile acordate victimelor;
G. întrucât, odată încheiat acordul susmenționat referitor la așa-numita justiția de tranziție, negociatorii au făcut un pas definitiv către pace, care pare, de asemenea, ireversibilă, deoarece ambele părți și-au stabilit un termen de maximum șase luni pentru a realiza pacea, termen stabilit pentru data-limită de 23 martie 2016;
H. întrucât, la 15 decembrie 2015, guvernul Columbiei și FARC au anunțat încheierea unui acord privind victimele conflictului intitulat „sistem integral de adevăr, justiție, reparație și nerepetare”, care include jurisdicția specială pentru pace și angajamentul față de drepturile omului; întrucât prin acest acord se înființează Comisia pentru clarificarea adevărului, coabitare și nerepetare și unitatea specială pentru căutarea persoanelor date dispărute în contextul și din cauza conflictului;
I. întrucât acest acord presupune un pas fundamental înainte spre construirea unei păci stabile și durabile, care recunoaște toate victimele conflictului, nu doar în ceea ce privește condiția lor de victime, ci și, în principal, condiția lor de cetățeni cu drepturi, în special dreptul lor de a participa la clarificarea adevărului și de a fi despăgubiți pentru daunele pe care le-au suferit din cauza conflictului;
J. întrucât crearea unei jurisdicții speciale pentru pace răspunde nevoii de a înființa un sistem special de justiție, în temeiul dreptului internațional, care să sancționeze responsabilii pentru infracțiunile comise cu violență și care să despăgubească victimele, vizând totodată renunțarea la arme;
K. întrucât guvernul Columbiei, camera sa legislativă și poporul columbian dețin competența suverană de a stabili parametrii acestei jurisdicții speciale pentru pace și întrucât această jurisdicție va dispune de săli de judecată și de un tribunal de pace, a cărui funcție esențială va fi încetarea impunității, aflarea adevărului și judecarea și sancționarea autorilor infracțiunilor comise pe durata conflictului, în special a celor mai grave și mai reprezentative, garantând nerepetarea și contribuind, în plus, la despăgubirea victimelor;
L. întrucât această jurisdicție specială:
- recunoaște necesitatea de a-i condamna pe autorii crimelor comise pe durata conflictelor, chiar dacă aceștia și-au recunoscut răspunderea;
- are în vedere un regim de recluziune diferențiat, în funcție de cât de repede autorii au recunoscut infracțiunile grave de care se fac responsabili sau de nerecunoașterea unei astfel de responsabilități, pedepsele variind, în caz de condamnare, de la 5 la 8 ani și, respectiv, până la 20 de ani și variind, de asemenea, și locurile și condițiile regimului de executare a sancțiunilor de privare efectivă de libertate în funcție de recunoașterea responsabilității;
- prevede că, după încetarea ostilităților, statul columbian va acorda amnistia cea mai amplă cu putință pentru delictele politice și conexe, în conformitate cu dreptul internațional umanitar, însă autorii de crime împotriva umanității, genocid, crime grave de război sau alte infracțiuni grave cum ar fi luarea de ostatici, folosirea torturii, strămutarea forțată, disparițiile forțate, execuțiile extrajudiciare și violență sexuală nu vor putea beneficia de amnistie;
M. întrucât realizarea unei păci stabile și durabile în Columbia, prin terminarea unui conflict intern care a durat peste 50 de ani și care a cauzat milioane de victime, este o prioritate în primul rând pentru Columbia, dar și pentru Uniunea Europeană și pentru comunitatea internațională, după cum o demonstrează numeroasele declarații de sprijinire a procesului de pace realizate de diferite țări și organisme regionale și internaționale, inclusiv de Uniunea Europeană însăși,
1. salută călduros acordul privind crearea unei jurisdicții speciale pentru pace, care soluționează în mod satisfăcător principalul și cel mai problematic aspect al negocierilor și salută decizia comună de acordare reciprocă a unui termen de șase luni pentru semnarea unui acord definitiv de pace înainte de 23 martie 2016;
2. salută călduros, de asemenea, acordul cu privire la punctul 5 referitor la victime de pe Agenda acordului general dintre guvernul Columbiei și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC), acord la care s-a ajuns la 15 decembrie 2015 și care include înființarea unei comisii pentru clarificarea adevărului, coabitare și nerepetare, a unității speciale pentru căutarea persoanelor date dispărute în contextul și din cauza conflictului și a jurisdicției speciale pentru pace și stabilirea mijloacelor specifice de despăgubire;
3. recunoaște faptul că acesta este un acord unic în istoria negocierilor și a conflictelor armate, care pune victimele în centrul acordului și care are drept priorități adevărul, justiția, despăgubirea și nerepetarea și că, prin urmare, acesta este un acord care vizează justiția și lipsa impunității;
4. consideră că atât semnarea acordului recent privind victimele, cât și reafirmarea celorlalte acorduri încheiate anterior privind reforma rurală integrală, participarea politică și deschiderea democratică pentru construirea păcii și soluționarea problemei drogurilor ilicite, constituie pași decisivi către realizarea unui acord definitiv de pace susținut de societatea columbiană, care să permită realizarea unei păci stabile și durabile care să pună capăt la peste jumătate de secol de conflict armat intern și care să țină cont, în mod deosebit, de dreptul victimelor conflictului la despăgubiri complete, veritabile și juste pentru daunele fizice, morale și materiale suferite;
5. face un apel ca procesul actual să se extindă și la armata de eliberare națională (ELN) sau ca, în cazul acesteia, să se realizeze un proces de negociere paralel care să se poată desfășura în condiții și în termene similare;
6. își exprimă dorința ca negocierile să se finalizeze în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, în termenul de șase luni stabilit la 23 septembrie la Havana, astfel încât data de 23 martie 2016 să marcheze finalul definitiv al conflictului și un adevărat punct de referință în istoria modernă a Columbiei;
7. recunoaște efortul politic important, realismul și perseverența demonstrate atât de guvernul Columbiei, cât și de FARC pentru a-și alinia pozițiile conflictuale și pentru a crea în mod progresiv un spațiu de angajament care a făcut posibil să se avanseze în cadrul negocierilor în favoarea unei păci stabile și durabile, pe care o doresc cu ardoare toți columbienii, garantându-se faptul că nu se va repeta conflictul;
8. declară din nou că violența nu este o metodă legitimă de luptă politică și cere celor care au avut această convingere să îmbrățișeze democrația cu toate consecințele și cerințele sale și, ca un prim pas, să renunțe definitiv și pentru totdeauna la arme, precum și să își apere ideile și aspirațiile prin norme democratice și statul de drept; în acest sens, face un apel la respectarea dreptului opoziției de a-și desfășura activitățile politice fără a se confrunta cu persecuția sistematică pe care a suferit-o de-a lungul istoriei;
9. recunoaște, de asemenea, rolul important jucat până în prezent de Cuba și de Norvegia, ca țări garante, și de Chile și Venezuela, ca țări care însoțesc procesul de pace, și mulțumește în mod special Papei Francisc pentru îndrumare spirituală și pentru eforturile sale de a contribui la realizarea păcii mult dorite în Columbia;
10. salută călduros decizia din 1 octombrie 2015 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, de a-l numi pe Eamon Gilmore, fost ministru adjunct și fost ministru al afacerilor externe și al comerțului al Republicii Irlanda, în calitate de trimis special al Uniunii Europene pentru procesul de pace din Columbia; se angajează să depună toate eforturile necesare pentru a pune la dispoziția noului trimis special resursele bugetare necesare pentru a-și realiza cu succes misiunea importantă și cere trimisului special să se întâlnească cu ambele părți;
11. reamintește că este gata să ofere toate formele de asistență posibilă pentru a sprijini punerea în aplicare a acordului de pace final și, în acest sens, își reînnoiește apelul adresat statelor membre ale Uniunii Europene de a crea un fond fiduciar care să servească în etapa post-conflict; reamintește că acest fond trebuie să fie administrat în acord cu ambele părți și că comunitățile și organizațiile societății civile trebuie să aibă acces direct la respectivul fond;
12. salută decizia de acordare a amnistiei sau grațierii pe scară largă pentru delictele politice sau conexe în legătură cu conflictul și invită guvernul Columbiei să adopte o lege de bază care să definească clar aria delictelor politice și care să clarifice, de asemenea, alte infracțiuni comune, cum ar fi traficul de droguri și posibila sa legătură cu crimele politice; ia act de faptul că, potrivit legislației columbiene actuale, se consideră crime politice cele prin care se atentează la regimul constituțional, mai precis rebeliunea, revolta și răzvrătirea;
13. ia act cu satisfacție de faptul că acordul este în conformitate cu cerințele dreptului umanitar și penal internațional și cu instrumentele și standardele internaționale aplicabile în domeniul drepturilor omului deoarece exclude de la amnistie sau grațiere crimele împotriva umanității, genocidul și crimele de război grave;
14. subliniază necesitatea instituirii unor sisteme eficiente care să permită evaluarea relației dintre crimele de trafic de droguri și conflictul armat, evitându-se ca în competența jurisdicției să intre infracțiuni comune comise în afara contextului conflictului armat;
15. consideră că este indispensabil ca pedepsele impuse autorilor crimelor să contribuie la obiectivul de despăgubire a victimelor și de reconciliere politică, drept care sprijină ideea ca autorii de delicte mai puțin grave care și-au acceptat responsabilitatea să își poată ispăși pedepsele în afara închisorilor, astfel încât să poată contribui la despăgubirea victimelor și la restabilirea legăturilor lor cu comunitatea;
16. ia act cu satisfacție de acordul încheiat între părți de a crea, odată semnat acordul de pace definitiv, o comisie pentru clarificarea adevărului, coabitare și nerepetare, ca mecanism independent și imparțial cu caracter extrajudiciar, pentru a construi împreună relatarea istorică veridică a celor întâmplate, deoarece numai pe descrierea onestă a trecutului și pe asumarea tuturor responsabilităților este posibil să se construiască un viitor bazat pe reconciliere și să se exercite dreptul tuturor victimelor;
17. își exprimă sprijinul ferm față de discuțiile în curs care vizează încheierea unui acord final de încetare totală a focului și a ostilităților până la 23 martie 2016; în acest sens, cere tuturor forțelor politice columbiene să depună eforturi pentru a ajunge la un consens în jurul acordului menționat pentru ca, dacă va fi cazul, să primească sprijinul maxim al cetățenilor și pentru a face astfel primul și cel mai bun pas către reconcilierea socială, fără doar și poate obligatorie pentru a trece peste atâția ani de violență, care a cauzat un număr enorm de victime;
18. cere, o dată în plus, ca sistemul politic columbian și instituțiile sale să garanteze integral și permanent drepturile omului peste tot în această țară; consideră că subcultura violenței trebuie eradicată complet într-o țară în care cincizeci de ani de conflict au generat uneori reacții extrajudiciare și obiceiuri și comportamente în unele instituții ale statului care nu sunt compatibile cu statul de drept și cu respectul datorat drepturilor omului; în acest sens, solicită protecția apărătorilor drepturilor omului din Columbia și le cere acestor organizații civice cea mai bună și mai loială cooperare pentru reinstaurarea unei conviețuiri pașnice în Columbia;
19. salută anunțul recent făcut de o parte a forțelor armate columbiene conform căruia politica militară a Columbiei va fi revizuită și adaptată, pentru a pregăti forțele armate să răspundă în mod eficient și rapid noilor probleme și provocări din etapa post-conflict, servind totodată drept garant pentru acordurile de pace; consideră, de asemenea, că anunțul recent al FARC că își vor suspenda instrucția militară pentru a se dedica ulterior formării politice și culturale în cadrul procesului care vizează încheierea conflictului armat constituie un alt pas înainte care dă speranțe că se merge în direcția potrivită;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președinției în exercițiu a UE, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, precum și guvernului și congresului Republicii Columbia.