Document de ședință
14.1.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 2016
( 2015/3035(RSP) )
Ignazio Corrao, Fabio Massimo Castaldo
în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European referitoare la prioritățile UE pentru sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 2016
( 2015/3035(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, precum și convențiile Organizației Națiunilor Unite asupra drepturilor omului și protocoalele opționale ale acestora, inclusiv Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),
– având în vedere Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO),
– având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a UE,
– având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență referitoare la aceste aspecte,
– având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[1],
– având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5), precum și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere raportul anual pe 2015 prezentat de CDO Adunării Generale a ONU,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât anii 2015 și 2016 marchează aniversări importante în ceea ce privește drepturile omului, pacea și securitatea: cea de-a 70-a aniversare a înființării Organizației Națiunilor Unite, cea de-a 50-a aniversare a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), 40 de ani de la Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare (1986) și 20 de ani de la Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune (1995), precum și cea de-a 15-a aniversare a Rezoluției emblematice a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea (2000) și a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (2000);
B. întrucât toate statele au obligația de a garanta respectarea drepturilor omului indiferent de rasă, origine, religie, sex sau culoare; întrucât își reiterează devotamentul față de indivizibilitatea drepturilor omului (fie acestea drepturi civile, economice, sociale sau culturale), ele fiind întrepătrunse și interdependente și întrucât privarea de oricare dintre aceste drepturi are un impact direct și negativ asupra celorlalte; întrucât toate statele au obligația de a respecta drepturile fundamentale ale cetățenilor lor, precum și datoria de a întreprinde acțiuni concrete pentru a facilita respectarea acestor drepturi la nivel național, dar și de a coopera pe plan internațional în vederea eliminării obstacolelor din calea exercitării drepturilor omului în toate domeniile;
C. întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una din pietrele de temelie ale unității și integrității europene;
D. întrucât acțiunea Uniunii în relațiile sale cu țările terțe are la bază articolul 21 din Tratatul de la Lisabona, care reafirmă universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prevede respectarea demnității umane, a principiilor egalității și solidarității, precum și a principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;
E. întrucât respectarea drepturilor omului ar trebui generalizată în toate domeniile de politică legate de pace și securitate, cooperarea pentru dezvoltare, comerț și investiții, acțiunile umanitare, schimbările climatice și combaterea terorismului, deoarece aceste aspecte nu pot fi tratate separat de respectarea drepturilor omului;
F. întrucât sesiunile ordinare ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO), numirea unor raportori speciali, mecanismul de evaluare periodică universală (UPR) și procedurile speciale care abordează fie situația din anumite țări, fie aspecte tematice, contribuie la promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;
G. întrucât, în mod regretabil, unii dintre actualii membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului sunt recunoscuți ca aflându-se printre principalii autori de acte de încălcare a drepturilor omului și au o reputație dubioasă în ce privește cooperarea cu procedurile speciale ale ONU și respectarea cerințelor de raportare față de organismele ONU pentru protecția drepturilor omului,
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
1. salută numirea ambasadorului Choi Kyong-lim ca președinte al CDO pentru 2016;
2. salută raportul anual al CDO către Adunarea Generală a ONU pentru sesiunile 28, 29 și 30;
3. își reiterează poziția conform căreia membrii CDO ar trebui aleși din rândul statelor care garantează respectarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației și îndeamnă statele membre ale ONU să promoveze criterii bazate pe performanța din domeniul drepturilor omului a oricărui stat care urmează să fie ales drept membru al CDO; își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările drepturilor omului în unele state membre ale CDO alese recent și afirmă răspicat că este important să se apere independența CDO astfel încât să își poată exercita în continuare mandatul în mod eficace și imparțial;
4. își reafirmă sprijinul în favoarea procedurilor speciale și a statutului independent al titularilor de mandat, care le permite să își exercite funcția în deplină imparțialitate, regretă profund lipsa de cooperare cu procedurile tematice de care au dat dovadă unele state membre, cum ar fi Venezuela, Arabia Saudită și Etiopia, și unele state cu statut de observator, cum ar fi Zimbabwe, Uzbekistan sau Turkmenistan, precum și lipsa de cooperare cu procedurile specifice fiecărei țări de care au dat dovadă țările implicate și invită toate statele să coopereze cu aceste proceduri;
5. reafirmă importanța caracterului universal al evaluării periodice universale (EPU), care permite înțelegerea deplină a situației drepturilor omului din toate statele membre ale ONU și își reiterează sprijinul pentru cel de-al doilea ciclu al evaluării, care se axează pe punerea în aplicare a recomandărilor acceptate pe parcursul primului ciclu; cu toate acestea, solicită din nou ca recomandările care nu au fost acceptate de state în cadrul primului ciclu să fie reexaminate în continuarea procesului EPU;
6. subliniază necesitatea de a asigura participarea deplină la procesul EPU a unei palete largi de părți interesate, în special a societății civile, și se arată îngrijorat că limitările și restricțiile tot mai mari au împiedicat participarea societății civile la acest proces;
7. invită UE și Comisia să monitorizeze recomandările EPU în toate dialogurile privind politicile UE cu țările în cauză în scopul găsirii unor modalități de punere în aplicare a recomandărilor prin intermediul unor strategii specifice naționale și regionale;
8. salută Inițiativa pentru schimbare lansată de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, menită să îmbunătățească și să întărească prezența globală a birourilor ONU pentru drepturile omului prin crearea a opt centre regionale care vor monitoriza și vor promova respectarea drepturilor omului, colaborând direct cu partenerii pentru a transforma recomandările formulate în cadrul mecanismelor pentru drepturile omului în schimbări reale pe teren;
Drepturile civile și politice
9. își exprimă îngrijorarea cu privire la modificarea constituției întreprinsă într-o serie de țări cu scopul de a mări limita stabilită pentru numărul de mandate prezidențiale, această inițiativă generând în unele situații acte de violență electorală; reafirmă că respectarea drepturilor civile și politice, inclusiv a libertății de exprimare individuale și colective și a libertății de întrunire și de asociere, constituie indicatorul unic al unei societăți democratice, tolerante și pluraliste;
10. reafirmă faptul că alegerea liberă a liderilor politici, prin organizarea periodică de alegeri libere și autentice, bazate pe vot universal și egal, constituie un drept fundamental de care ar trebui să se bucure toți cetățenii, potrivit Declarației universale a drepturilor omului [articolul 21 alineatul (3)] și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (articolul 25); reafirmă faptul că garantarea libertății de exprimare și a unui mediu activ, favorabil unei societăți independente și pluraliste, reprezintă condiții prealabile pentru respectarea drepturilor omului;
11. condamnă hărțuirea și întemnițarea constantă a apărătorilor drepturilor omului și a personalităților opoziției de către forțele guvernamentale dintr-o serie de țări terțe; își exprimă preocuparea cu privire la existența unor dispoziții legislative nedrepte și restrictive, de exemplu restricțiile impuse finanțării externe, ceea ce duce la reducerea spațiului destinat activităților societății civile; invită toate guvernele să promoveze și să sprijine libertatea mass-mediei, organizațiile societății civile și activitățile apărătorilor drepturilor omului și să le permită să-și desfășoare activitățile fără teamă, represiuni sau intimidare;
12. este de părere că tehnologiile digitale actuale oferă avantaje și provocări în ceea ce privește protecția dreptului la viață privată și exercitarea libertății de exprimare online la nivel mondial; salută, în acest context, numirea unui Raportor Special al ONU privind dreptul la viață privată în era digitală, al cărui mandat include aspecte legate de supraveghere și de viața privată ce afectează persoanele în mediul online sau offline;
13. își reiterează opoziția de lungă durată față de pedeapsa cu moartea, tortură și tratamentul și pedepsele crude, inumane și degradante, în toate cazurile și în orice circumstanță; subliniază încă o dată că abolirea pedepsei capitale contribuie la apărarea demnității umane și își reafirmă devotamentul față de dreptul fiecărei persoane la viață și la demnitate umană;
14. salută progresele importante înregistrate până în prezent, multe țări suspendând pedeapsa capitală, în timp ce altele au luat măsuri legislative în vederea abolirii pedepsei cu moartea; își exprimă, cu toate acestea, regretul cu privire la reinstituirea execuțiilor în unele țări în ultimii ani; invită statele în care pedeapsa cu moartea a fost abolită sau face obiectul unui moratoriu de lungă durată să nu o reintroducă;
Drepturile sociale și economice
15. regretă faptul că, la peste 20 de ani de la adoptarea Declarației de la Viena privind caracterul universal, indivizibil, interdependent și corelat al tuturor drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) nu este tratat în mod similar și nu se bucură de aceeași atenție ca Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP); recunoaște eforturile CDO de a pune toate drepturile omului pe picior de egalitate și de a le acorda aceeași atenție, prin desemnarea unor titulari de mandat pentru procedurile speciale aferente drepturilor economice, sociale și culturale;
16. își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu creșterea sărăciei extreme, care pune în pericol exercitarea pe deplin a tuturor drepturilor omului; salută, în această privință, raportul Raportorului special al CDO privind sărăcia extremă și drepturile omului (A/HRC/29/31) și sprijină propunerile sale privind eliminarea sărăciei extreme, de exemplu: să se acorde drepturilor economice, sociale și culturale aceeași greutate și prioritate ca drepturilor civile și politice; să se recunoască dreptul la protecție socială; să se introducă politici fiscale destinate reducerii inegalității; să se revitalizeze și să se concretizeze dreptul la egalitate; și să se pună chestiunile legate de redistribuirea resurselor în centrul dezbaterilor privind drepturile omului;
17. consideră că evaziunea fiscală, corupția, administrarea defectuoasă a bunurilor publice și lipsa tragerii la răspundere contribuie la încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, deoarece deturnează fonduri de la bugetele de stat care ar trebui dedicate promovării drepturilor omului la nivelul unor servicii publice foarte necesare precum educația, serviciile medicale de bază și alte elemente de infrastructură socială; consideră că măsurile menite să asigure respectarea drepturilor omului, în special a dreptului de a fi informat, a dreptului la libertatea de exprimare și de întrunire, la un sistem judiciar independent și la participarea democratică în domeniul afacerilor publice au un rol fundamental pentru combaterea corupției;
Mediul de afaceri și drepturile omului
18. sprijină ferm implementarea integrală și efectivă a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului în interiorul și în afara UE, inclusiv prin dezvoltarea de planuri naționale de acțiune; subliniază necesitatea de a se lua toate măsurile necesare pentru eliminarea decalajelor în privința implementării efective a Principiilor directoare ale ONU, inclusiv în ceea ce privește accesul la justiție și la căi de atac;
19. îndeamnă ONU și UE să trateze problema apărătorilor drepturilor funciare, care sunt victime ale unor acte de represiune (amenințări, hărțuiri, arestări arbitrare, agresiuni și asasinate) pentru că au protestat împotriva acaparării masive de terenuri în dauna drepturilor funciare și alimentare ale populațiilor rurale din țări terțe; cere ca mecanismele ONU și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația să includă în mod sistematic protecția apărătorilor drepturilor funciare în proiectele lor privind drepturile omului;
20. salută inițiativa Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului de a da o dimensiune mai amplă proiectului privind răspunderea și căile de atac cu scopul de a contribui la un sistem mai echitabil și mai eficient de mecanisme de recurs la nivel național, în special în cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului în sectorul economic; invită toate guvernele să își îndeplinească obligațiile în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor omului și a accesului la justiție pentru victime, care se confruntă atât cu dificultăți practice, cât și juridice în accesarea căilor de atac la nivel național și internațional în cazul încălcărilor drepturilor omului legate de activitățile întreprinderilor;
21. constată că grupul de lucru interguvernamental fără limită de membri, creat la 26 iunie 2014 prin intermediul unei rezoluții a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO) în scopul elaborării unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile omului și corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, s-a reunit pentru prima dată în iulie 2015; invită UE și statele sale membre să se implice activ în negocierile legate de acest instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu;
Migrația
22. își exprimă îngrijorarea cu privire la cea mai gravă criză umanitară înregistrată de la cel de-al Doilea război mondial încoace, declanșată de un număr tot mai mare de persoane care sunt obligate să-și părăsească locuințele din cauza persecuțiilor, a conflictelor armate și a violențelor generalizate și care se află în căutare de protecție și de o viață mai bună, riscându-și viețile atunci când se lansează în călătorii periculoase; invită Consiliul pentru Drepturile Omului și mecanismele sale să acorde atenția necesară implicațiilor legate de drepturile omului ale acestei crize și să facă recomandări în acest sens;
23. invită toate țările să adopte față de migrație o abordare bazată pe drepturile omului, care pune drepturile migranților, ale solicitanților de azil și ale refugiaților în centrul politicilor privind migrația și al activității de gestionare a acestui fenomen, acordând o atenție deosebită situației grupurilor de migranți marginalizate și dezavantajate, precum femeile și copiii; invită toate statele să combată violența legată de gen care afectează femeile și fetele și insistă asupra importanței de a elabora politici în materie de migrație ținând cont de perspectiva de gen pentru a putea răspunde nevoilor lor specifice;
24. reamintește că toate statele au obligația de a respecta și de a proteja drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor, indiferent de naționalitatea sau originea lor și indiferent de statutul lor de imigrant; reamintește că returnarea migranților ar trebui să fie realizată numai în conformitate deplină cu drepturile migranților, pe baza unor decizii libere și în cunoștință de cauză și numai în cazul în care protecția drepturilor lor este garantată în țara de proveniență; invită guvernele să pună capăt arestării și reținerii arbitrare a migranților;
Schimbările climatice și drepturile omului
25. salută acordul convenit la Paris în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care prevede acțiuni de adaptare, de atenuare, de transfer și dezvoltare a tehnologiilor și de dezvoltare a capacităților; insistă asupra integrării schimbărilor climatice în toate domeniile de politică economică; îndeamnă toate părțile semnatare ale acestui acord să adopte măsuri urgente și ambițioase de adaptare și atenuare a schimbărilor climatice, integrându-le în toate domeniile de politică;
26. reamintește că efectul negativ al schimbărilor climatice reprezintă o amenințare mondială imediată și, posibil, ireversibilă la adresa exercitării depline a drepturilor omului, iar impactul schimbărilor climatice asupra grupurilor vulnerabile este considerabil, având în vedere că situația lor în ceea ce privește drepturile este deja precară; constată cu îngrijorare că incidentele legate de schimbările climatice, cum ar fi creșterea nivelului oceanelor și fenomenele climatice extreme care provoacă secete și inundații, vor avea ca rezultat, probabil, pierderea a și mai multe vieți omenești, dislocarea populațiilor, precum și insuficiența alimentelor și a apei;
27. invită comunitatea internațională să elimine carențele de natură juridică din termenul de „refugiat climatic”, în special să definească eventual acest termen în dreptul internațional sau în orice acord internațional cu efecte juridice obligatorii;
Drepturile femeilor
28. salută recenta rezoluție nr. 2242 a Consiliului de securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, care consideră femeile drept axa centrală a tuturor eforturilor de soluționare a provocărilor mondiale, inclusiv accentuarea extremismului violent, schimbările climatice, migrația, dezvoltarea durabilă, pacea și securitatea; salută constatările studiului global efectuat de ONU privind transpunerea rezoluției nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, prin care se sublinia importanța rolului de lider al femeilor și participarea acestora la soluționarea conflictelor și la consolidarea păcii și îmbunătățirile constatate, grație implicării femeilor, în acordarea de asistență umanitară, în consolidarea eforturilor forțelor de menținere a păcii, în încheierea de negocieri pentru pace și în combaterea extremismului violent;
29. își exprimă consternarea cu privire la faptul că, de la apariția grupărilor extremiste violente precum Daesh în Siria și Irak și Boko Haram în vestul Africii, violența împotriva femeilor a căpătat o nouă dimensiune, mai înfiorătoare ca oricând, agresiunile sexuale devenind un element indispensabil al obiectivelor și ideologiei practicate de aceste grupări extremiste și o sursă de venituri pentru ele, confruntând comunitatea internațională cu o nouă problemă critică; solicită tuturor guvernelor și instituțiilor ONU să își intensifice eforturile asumate de combatere a acestor crime îngrozitoare și de a reabilita demnitatea femeilor pentru ca acestea să beneficieze de acces la justiție, la măsuri reparatorii și la sprijin;
30. consideră că garantarea autonomiei femeilor prin eliminarea inegalităților profunde dintre femei și bărbați, care plasează femeile și fetele într-o postură vulnerabilă pe timp de conflict, reprezintă una din modalitățile de combatere a extremismului; invită ONU și toate statele sale membre să întreprindă măsuri concrete pentru a garanta autonomia femeilor și includerea efectivă a acestora în procesele de prevenire și soluționare a conflictelor, precum și în negocierile de pace și în procesele de consolidare a păcii, prin creșterea gradului de reprezentare a femeilor la toate nivelurile decizionale, inclusiv în instituțiile și mecanismele de la nivel național, regional și internațional;
Drepturile copiilor
31. reamintește că Convenția cu privire la drepturile copilului, care a fost adoptată în 1989 și reprezintă unul dintre tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului ratificate de cel mai mare număr de state, prevede o serie de drepturi ale copilului, printre care dreptul la viață, la sănătate, la educație și la joacă, precum și dreptul la viața de familie, dreptul de a beneficia de protecție împotriva violenței și discriminării și de a-și exprima propriile opinii; solicită tuturor semnatarilor acestui tratat să-și respecte obligațiile ce le revin;
32. salută studiul planificat de ONU cu privire la situația globală, care va fi lansat pentru a stabili, prin intermediul unei analize bazate pe monitorizare și evaluare, modul în care legislația și standardele internaționale existente sunt puse în aplicare pe teren și pentru a examina posibilitățile concrete de care dispun statele pentru a-și îmbunătăți politicile și strategiile; îndeamnă toate statele să sprijine realizarea acestui studiu și să participe în mod activ la desfășurarea lui;
Drepturile persoanelor LGBTI
33. își exprimă îngrijorarea cu privire la persistența practicilor și a legilor discriminatorii, precum și a actelor de violență raportate în diferite țări, care au fost motivate de considerații legate de orientarea sexuală și identitatea de gen a persoanelor vizate; încurajează monitorizarea îndeaproape a situației persoanelor LGBTI în țările în care legile împotriva LGBTI care au fost introduse recent amenință viața minorităților sexuale; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu așa-numitele „legi anti-propagandă”, care limitează libertatea de exprimare și de întrunire, inclusiv în țări de pe continentul european;
34. își reafirmă sprijinul pentru activitatea neîntreruptă întreprinsă de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului cu scopul de a promova și a proteja exercitarea efectivă a tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, în special prin declarații, rapoarte și campania „Liberi și egali”; încurajează Înaltul Comisar să-și continue lupta împotriva legilor și practicilor discriminatorii;
Dronele și armele autonome
35. își reiterează apelul adresat Consiliului UE privind elaborarea unei poziții comune a UE în legătură cu utilizarea dronelor armate, care să acorde o importanță primordială respectării drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și care să abordeze aspecte precum cadrul juridic, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă UE, încă o dată, să interzică producerea, dezvoltarea și utilizarea unor arme pe deplin autonome, cu ajutorul cărora se pot lansa atacuri fără intervenție umană; insistă că drepturile omului ar trebui să facă parte din toate dialogurile cu țările terțe privind combaterea terorismului;
Integrarea aspectelor privind drepturile omului de către UE
36. solicită UE să promoveze universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul de la Lisabona și cu Dispozițiile generale privind acțiunea externă a Uniunii;
37. își reiterează solicitarea adresată UE de a adopta o abordare bazată pe drepturi și de a integra obiectivul referitor la respectarea drepturilor omului în politicile privind comerțul, investițiile, serviciile publice și cooperarea pentru dezvoltare, precum și în politica sa de securitate și apărare comună; subliniază, de asemenea, că politica UE privind drepturile omului ar trebui să fie elaborată astfel încât să asigure coerența dintre politicile interne și cele externe ale UE, în conformitate cu obligațiile prevăzute de Tratatul privind UE;
Prioritățile UE privind chestiunile specifice unor țări
Belarus
38. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la continuarea restricțiilor privind libertatea de exprimare și libertatea de asociere și de întrunire pașnică și condamnă, totodată, hărțuirea jurnaliștilor independenți și a jurnaliștilor din opoziție, precum și cazurile de hărțuire și de detenție a unor activiști pentru drepturile omului și a unor persoane cu poziții critice în temeiul unor acuzații false; condamnă aplicarea în continuare a pedepsei cu moartea; solicită reînnoirea mandatului Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus în cadrul celei de a 32-a sesiuni a Consiliului și invită guvernul acestei țări să coopereze pe deplin cu Raportorul special și să își asume angajamentul de a realiza o serie de reforme îndelung așteptate pentru a proteja drepturile omului, inclusiv prin punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Raportorul special și de alte organisme competente în domeniul drepturilor omului;
Ucraina
39. își exprimă preocuparea profundă cu privire la continuarea atacurilor fără discriminare asupra zonelor civile, atacurile țintite asupra școlilor și folosirea școlilor în scopuri militare de ambele părți; condamnă persistența încălcărilor drepturilor omului în cadrul acestui conflict și sprijină în totalitate Misiunea ONU de monitorizare a drepturilor omului și Misiunea specială a OSCE de monitorizare în Ucraina; solicită guvernului Ucrainei să ia măsuri pentru a se permite livrarea unor tipuri de medicamente, inclusiv a unor medicamente folosite în tratamentul de substituție pentru opiacee, să îmbunătățească procedurile de înregistrare și modalitățile de găsire a unui loc de muncă și de a beneficia de ajutoarele de stat pentru persoanele strămutate din cauza conflictului, să abroge actele legislative care pot avea o influență negativă asupra libertății de exprimare și de asociere, să ia măsuri concrete pentru a preveni folosirea școlilor de către forțele și grupurile armate, atât în cazul teritoriilor controlate de guvern, cât și în cazul teritoriilor controlate de rebeli, precum și să ratifice Statutul de la Roma și să se alăture Curții Penale Internaționale ca membru deplin; solicită statelor membre ale UE să acorde sprijin tuturor eforturilor depuse la nivelul ONU în scopul combaterii impunității și al desfășurării unor anchete imparțiale privind actele de violență și încălcările drepturilor omului comise în contextul reprimării demonstrațiilor care au avut loc în Piața Maidan și privind utilizarea munițiilor cu dispersie de către forțele proguvernamentale și de către rebelii susținuți de Rusia pe durata conflictului armat din estul Ucrainei și să abordeze situația drepturilor omului în Crimeea și celelalte cazuri de încălcări legate de conflictul armat din estul Ucrainei;
Azerbaidjan
40. salută declarația comună referitoare la situația drepturilor omului din Azerbaidjan făcută în cadrul celei de a 29-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, dar regretă faptul că un număr de state membre ale UE nu au sprijinit această declarație comună; solicită statelor membre ale UE și altor membri ai Consiliului să urmărească îndeaproape situația drepturilor omului din Azerbaidjan și să colaboreze în vederea adoptării unei rezoluții care să solicite eliberarea imediată a apărătorilor drepturilor omului, a activiștilor politici și civili, a jurnaliștilor și a bloggerilor care au fost arestați sau închiși pe baza unor acuzații motivate politic, anchetarea tuturor alegațiilor privind tortura în condiții de detenție și abrogarea legilor care restricționează în mod necorespunzător libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere în Azerbaidjan;
Uzbekistan
41. îndeamnă statele membre ale UE să colaboreze în vederea elaborării unei rezoluții a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului prin care să se instituie un mecanism special al ONU pentru Uzbekistan care să asigure monitorizarea și raportarea de către ONU, precum și dezbateri în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului despre situația din Uzbekistan cu privire la drepturile omului și să găsească o soluție pentru faptul că Uzbekistanul nu cooperează cu mecanismele ONU în domeniul drepturilor omului, pentru faptul că un număr mare de persoane din opoziția politică, inclusiv apărători ai drepturilor omului, sunt în continuare în închisoare, pentru restricțiile care persistă în privința libertății de asociere, a libertății de exprimare și a mass-media, precum și pentru folosirea în continuare a muncii copiilor;
Siria
42. îndeamnă Consiliul pentru Drepturile Omului să invite Consiliul de Securitate al ONU (CSONU) să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta că persoanele responsabile pentru încălcări ale drepturilor omului, inclusiv pentru încălcări care pot fi considerate crime împotriva umanității și crime de război, sunt trase la răspundere, inclusiv prin sesizarea Curții Penale Internaționale în legătură cu situația din Siria;
Yemen
43. își exprimă profunda preocupare față de criza gravă care afectează țara din septembrie 2014, când rebelii Houthi și alte grupări armate din Yemen au comis încălcări grave ale legilor războiului și abuzuri împotriva drepturilor omului și, de asemenea, din martie 2015, când coaliția condusă de Arabia Saudită a făcut același lucru; condamnă, în special, atacurile aeriene disproporționate și fără discriminare desfășurate de coaliția respectivă, care au ucis și rănit mulți civili și au distrus numeroase bunuri civile; întrucât Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului urmează să prezinte Consiliului un raport cu privire la situația din Yemen în cadrul următoarei sale sesiuni, în martie 2016; solicită UE să sprijine demararea unei anchete internaționale în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului pentru a documenta încălcările comise de toate părțile începând cu septembrie 2014;
Bahrain
44. regretă faptul că guvernul din Bahrain nu a înregistrat progrese cu privire la soluționarea preocupărilor legate de întemnițarea în continuare a multor persoane, inclusiv apărători ai drepturilor omului, activiști politici și jurnaliști, pentru exercitarea drepturilor la libertatea de întrunire pașnică și asociere, de lipsa de răspundere pentru încălcările drepturilor omului, inclusiv tortura, precum și de lipsa de independență și de imparțialitate a aparatului judiciar din Bahrain; solicită statelor membre ale UE să abordeze situația din Bahrain în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului prin declarații individuale, o declarație comună subsecventă sau o rezoluție prin care să se îndemne Bahrainul să-i elibereze imediat și necondiționat pe toți apărătorii drepturilor omului, activiștii politici și alte persoane întemnițate și acuzate de presupuse încălcări legate de drepturile de exprimare, întrunire pașnică și asociere și să garanteze organizarea unor anchete imparțiale cu privire la toate alegațiile de tortură și rele tratamente, precum și să faciliteze cu celeritate vizita Raportorului special privind tortura și a altor mecanisme ale ONU din domeniul drepturilor omului; reiterează apelul ca UE să dezvolte o strategie cuprinzătoare referitoare la modul în care Uniunea și statele sale membre pot să susțină activ eliberarea militanților întemnițați și a prizonierilor de conștiință;
Sudanul de Sud
45. solicită CDO să sprijine numirea unui Raportor special pentru Sudanul de Sud, mandatat să monitorizeze încălcările comise, inclusiv recrutarea și utilizarea copiilor-soldați și utilizarea școlilor în scopuri militare, precum și să informeze publicul cu privire la acestea, formulând de asemenea recomandări pentru a asigura asumarea efectivă a responsabilității de către cei vinovați;
Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC)
46. salută rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU care condamnă „încălcările drepturilor omului sistematice, răspândite și grave care persistă” în RPDC și încurajează Consiliul de Securitate al ONU să ia măsurile necesare pentru a asigura tragerea la răspundere, inclusiv prin examinarea posibilității de a sesiza Curtea Penală Internațională cu privire la situația din Republica Populară Democrată Coreeană, și solicită Consiliului pentru Drepturile Omului să își reitereze apelul privind tragerea la răspundere, inclusiv a persoanelor responsabile de crime împotriva umanității ca urmare a unor politici adoptate de decenii la cel mai înalt nivel al statului;
Țările care fac obiectul evaluării periodice universale (EPU)
Georgia
47. salută aderarea Georgiei la Consiliul pentru Drepturile Omului și recenta EPU referitoare la situația din Georgia; ia act de reformele legislative eficace care au permis realizarea unor progrese și îmbunătățiri în ceea ce privește sectorul justiției și al aplicării legii, Parchetul, lupta împotriva relelor tratamente, protecția drepturilor copiilor și, de asemenea, protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, precum și a persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI); constată, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi suplimentare cu privire la relele tratamente, în special în contextul arestării preventive și al reabilitării victimelor, precum și în ceea ce privește asumarea responsabilității pentru abuzurile efectuate de organismele de aplicare a legii, la anchetele privind abuzurile din trecut ale funcționarilor guvernamentali și la drepturile femeii; își exprimă în continuare îngrijorarea în legătură cu respectarea libertății de exprimare și cu situația mass-mediei, remarcând faptul că observatorilor nu li se permite accesul în regiunile ocupate din Abhazia și Tskhinvali/Osetia de Sud, unde încălcările drepturilor omului rămân larg răspândite; de asemenea, solicită guvernului georgian să ia măsuri adecvate cu scopul de a asigura că se va trece la acțiune în urma recomandărilor formulate în cadrul procesului EPU;
Liban
48. felicită Libanul pentru frontierele deschise și politica de primire pe care o aplică de mai mulți ani în privința refugiaților din Palestina, Irak și Siria și invită Uniunea Europeană să aloce mai multe resurse și să coopereze îndeaproape cu autoritățile libaneze pentru a ajuta această țară să mențină în continuare măsurile de protecție a drepturilor refugiaților și ale solicitanților de azil; în acest context, își exprimă îngrijorarea, în legătură cu numărul ridicat de presupuse cazuri de căsătorii ale copiilor și/sau căsătorii forțate în rândul refugiaților sirieni; încurajează guvernul libanez să examineze posibilitatea realizării unei reforme a legislației care reglementează intrarea în Liban, ieșirea din această țară și șederea pe teritoriul său, având în vedere faptul că această legislație nu face distincția între refugiați și solicitanți de azil, pe de o parte, și migranți, pe de altă parte; sprijină recomandările Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW), care a solicitat să se adopte măsuri menite să sensibilizeze femeile migrante care desfășoară activități casnice cu privire la faptul că Convenția CEDAW, la care Libanul este parte, prevede obligația respectării drepturilor omului în ceea ce le privește; subliniază, în special, necesitatea de a elimina sistemul „Kafalaˮ și de a asigura accesul efectiv la justiție pentru femeile migrante care desfășoară activități casnice, inclusiv prin garantarea siguranței și a dreptului lor de ședere pe durata procedurilor juridice și administrative legate de statutul lor;
Mauritania
49. subliniază că, deși guvernul Mauritaniei a realizat progrese în ceea ce privește adoptarea de măsuri legislative menite să combată toate formele de sclavie și practicile similare sclaviei, absența demersurilor care să garanteze punerea în aplicare eficace contribuie la persistența unor astfel de practici; invită autoritățile să adopte un act legislativ pentru a combate fenomenul sclaviei, să inițieze, la nivel național, un proces de colectare sistematică și regulată de date defalcate privind toate formele de sclavie și să efectueze un studiu aprofundat, pornind de la date solide, cu privire la istoricul și natura sclaviei, pentru a putea eradica această practică;
50. îndeamnă autoritățile din Mauritania să garanteze respectarea libertății de exprimare și de întrunire, în conformitate cu convențiile internaționale și cu legislația națională a țării; solicită, de asemenea, ca Biram Dah Abeid, Bilal Ramdane și Djiby Sow să fie eliberați, pentru a-și putea continua campania pașnică împotriva menținerii sclaviei, fără a fi expuși riscului hărțuirii sau intimidării;
Myanmar/Birmania
51. salută faptul că, la 8 noiembrie 2015, au fost organizate alegeri într-un climat de competiție, ceea ce a constituit o etapă importantă în tranziția democratică a țării; este însă preocupat în continuare de cadrul constituțional în care s-au desfășurat alegerile, potrivit căruia 25 % din locurile din parlament sunt rezervate pentru armată; recunoaște progresele realizate până în prezent în ceea ce privește drepturile omului, dar constată, totodată, că există o serie de domenii care suscită în continuare o preocupare majoră, inclusiv drepturile minorităților și libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică;
52. condamnă discriminarea minorității Rohingya, care este agravată de faptul că această comunitate nu are un statut juridic, precum și de răspândirea pe scară tot mai largă a discursurilor de incitare la ură împotriva minorităților non-budiste; solicită să se realizeze anchete aprofundate, transparente și independente în toate cazurile în care au fost consemnate încălcări ale drepturilor omului comise împotriva minorității Rohingya și consideră că cele patru legi adoptate de parlament în 2015, care vizează „protejarea rasei și a religiei”, conțin aspecte discriminatorii pe criterii de gen; își reiterează solicitarea ca Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) să fie autorizat să înființeze un birou în această țară; subliniază că este necesar să se realizeze o evaluare completă a impactului asupra dezvoltării durabile, înainte ca negocierile privind acordul de investiții UE-Myanmar să fie finalizate;
Nepal
53. salută intrarea în vigoare, la 20 septembrie 2015, a noii constituții a Nepalului, care ar trebui să pună bazele viitoarei stabilități politice și dezvoltări economice a țării; își exprimă speranța că preocupările care persistă în ceea ce privește reprezentarea politică a minorităților, inclusiv a persoanelor Dalit, precum și în ceea ce privește legile referitoare la cetățenie vor fi abordate în viitorul apropiat; regretă lipsa generală a răspunderii pentru încălcările drepturilor omului comise de ambele părți în timpul războiului civil, în pofida adoptării, în mai 2014, a Legii privind adevărul, reconcilierea și disparițiile; îndeamnă guvernul Nepalului să adere la Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate; condamnă limitarea libertăților fundamentale ale refugiaților tibetani; îndeamnă India să ridice embargoul neoficial impus economiei Nepalului, care, alături de cutremurul devastator din aprilie 2015, a declanșat o criză umanitară și a dus la creșterea numărului de cetățeni nepalezi afectați de spirala sărăciei cu aproape un milion;
Oman
54. felicită Omanul pentru instituirea Comisiei naționale pentru drepturile omului (NHRC), încadrată în structura guvernului, precum și pentru lansarea invitației care a făcut posibilă vizita fără precedent a Raportorului special al ONU pentru dreptul la întrunire pașnică, în septembrie 2014; își exprimă speranța că aceste etape constructive vor duce la o implicare mai puternică a Omanului în cooperarea cu reprezentanții ONU pentru drepturile omului și cu organizațiile independente active în domeniul drepturilor omului; încurajează Omanul să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți climatul predominant în această țară, care, potrivit Raportorului special al ONU, poate fi descris ca un climat generalizat de teamă și de intimidare, în care cetățenii „se tem să își exprime opiniile, să vorbească la telefon, să se întrunească”; este în continuare îngrijorat în legătură cu interdicția impusă tuturor partidelor politice și cu noua lege privind cetățenia, adoptată în august 2014, care stipulează că autoritățile pot să le retragă cetățenia persoanelor care aderă la grupări considerate a fi dăunătoare intereselor naționale; solicită guvernului, în acest context, să reexamineze aceste două inițiative; solicită instituțiilor UE și statelor membre să ofere asistența tehnică și juridică necesară pentru a-i permite Omanului să instituie un mediu sigur și propice pentru organizațiile societății civile;
Rwanda
55. își exprimă îngrijorarea cu privire la situația drepturilor omului în Rwanda, inclusiv cu privire la restricționarea libertății de exprimare și de asociere, la restrângerea spațiului democratic pentru partidele politice de opoziție și pentru activitățile independente ale societății civile, precum și cu privire la absența unui mediu favorabil care să permită funcționarea independentă a sistemului judiciar; solicită guvernului ruandez să creeze un spațiu democratic în care toate segmentele societății să își poată desfășura activitatea în mod liber;
56. își exprimă îngrijorarea în legătură cu propunerea de modificare a constituției, al cărei scop este să îi permită președintelui în exercițiu să candideze pentru al treilea mandat; invită guvernul ruandez să respecte Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța, în care, la articolul 5, se prevede obligația statelor semnatare de a întreprinde toate măsurile necesare pentru a asigura regimul constituțional, în special transferul puterii în conformitate cu constituția, iar la articolul 23 se prevede nelegalitatea oricărei modificări a constituției care reprezintă o încălcare a principiilor privind schimbarea democratică a guvernelor;
°
° °
57. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 69-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Secretarului General al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.