Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

-  având în vedere raportul de cercetare al Comisiei intitulat „Evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe din strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: o cartă a femeii” (COM(2010)0078),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010, intitulată „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015

Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.

–  având în vedere analiza rezultatelor consultării publice din octombrie 2015, intitulate „Egalitatea între femei și bărbați în UE”,

–  având în vedere concluziile reuniunii din 26 noiembrie 2015 a Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din cadrul Comisiei Europene,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD (2015)0278),

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori, din 7 decembrie 2015, în special punctul 35,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la noua Strategie pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen în Europa post-2015 (O-000006/2016 - B8-0103/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este o valoare fundamentală a statelor membre și întrucât egalitatea de gen este esențială, ca obiectiv strategic, pentru realizarea obiectivelor globale ale creșterii, ocupării forței de muncă și incluziunii sociale;

B.  întrucât dreptul la tratament egal reprezintă un drept definitoriu care stă la baza societății europene, întrucât acest drept este crucial pentru dezvoltarea viitoare a acestei societăți și întrucât acest drept ar trebui aplicat în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;

C.  întrucât, în trecut, statele membre au adoptat măsuri importante pentru a consolida drepturile femeilor și egalitatea între femei și bărbați, dar întrucât la nivelul UE, în ultimul deceniu, s-a înregistrat o încetinire a ritmului acțiunilor politice și reformelor pentru egalitatea de gen;

D.  întrucât strategia anterioară a Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați pentru 2010-2015 nu a fost nici adecvată și suficient de cuprinzătoare pentru a contribui la egalitatea de gen la nivel european și internațional și întrucât obiectivele declarate nu au fost realizate în practică; întrucât o nouă strategie pentru perioada de după 2015 va trebui să ofere un impuls nou și să conțină măsuri concrete pentru a consolida drepturile femeilor și pentru a promova egalitatea de gen;

E.  întrucât, în rezoluția sa din 9 iunie 2015, Parlamentul a cerut clar o strategie nouă, separată pentru egalitatea între femei și bărbați și drepturile femeilor pentru perioada după 2015; întrucât, în urma consultării publice, 90 % dintre respondenți s-au declarat în favoarea elaborării unei strategii noi;

F.  întrucât, conform statisticilor recente publicate de Eurostat, în 2014, în statele membre rata de ocupare a bărbaților (70,1 %) era încă mai mare decât cea a femeilor (59,6 %);

G.  întrucât aproape o treime dintre femei (32,2 %) au lucrat cu fracțiune de normă în 2014;

H.  întrucât decalajul dintre femei și bărbați în ceea ce privește antreprenoriatul este încă mare și întrucât, în 2012, numai 31 % dintre cetățenii care desfășoară activități independente erau femei, în timp ce doar 10 % dintre femei erau lucrătoare independente;

I.  întrucât continuă să existe multe forme de discriminare față de femei și întrucât chiar recent s-au petrecut incidente grave de abuz și violență,

1.  reamintește că tratamentul egal și șansele egale pentru femei și bărbați reprezintă un obiectiv major pentru toate statele membre;

2.  observă că, în trecut, Comisia a adoptat Comunicarea privind Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați, care a fost susținută de toate instituțiile UE;

3.  consideră regretabil că programul de lucru al Comisiei pentru 2016, publicat în noiembrie 2015, nu a făcut nicio mențiune specifică la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015;

4.  deplânge faptul că, la 3 decembrie 2015, Comisia nu a publicat decât un document de lucru al serviciilor sale intitulat „Angajament strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, ceea ce reprezintă nu numai un document intern mai puțin important decât o comunicare, dar și o reducere a perioadei sale de acțiune;

5.  deplânge abordarea adoptată de Comisie în ceea ce privește angajamentul strategic, precum și lipsa de rezultate în respectarea propriilor angajamente și indicatori, care nu sunt nici măsurabili, nici realizabili;

6.  ia act de eșecul strategiei europene în domeniul egalității între femei și bărbați și cere statelor membre să se asigure că angajamentele privind egalitatea de gen sunt respectate într-un mod clar și transparent;

7.  invită statele membre să adopte măsurile necesare pentru a aborda chestiunile legate de egalitate, pentru a combate violența împotriva femeilor și pentru a asigura accesul egal și egalitatea de șanse în domeniul ocupării forței de muncă, al sănătății și al educației, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.