Document de ședință
2.3.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8-0109/2016 , B8-0110/2016 , B8-0111/2016 , B8-0112/2016 , B8-0113/2016 , B8-0114/2016 și B8-0115/2016
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la Acordul privind tutunul (Acordul PMI)
( 2016/2555(RSP) )
Marco Valli, Piernicola Pedicini, Isabella Adinolfi
în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Acordul privind tutunul (Acordul PMI)
( 2016/2555(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 11 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE — combaterea fraudei[1], precum și Decizia sa din 29 aprilie 2015 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013, secțiunea III — Comisia și agențiile executive[2],
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2016, intitulat „Technical assessment of the experience made with the Anti-Contraband and Anti-Counterfeit Agreement and General Release of 9 July 2004 among Philip Morris International and affiliates, the Union and its Member States” (Evaluarea tehnică a experienței dobândite în urma încheierii Acordului privind lupta împotriva contrabandei și a contrafacerii, semnat la 9 iulie 2004 între Philip Morris International și afiliații săi, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de alta), referitor la o eventuală decizie privind deschiderea negocierilor dintre Uniunea Europeană și industria tutunului ( SWD(2016)0044 ),
– având în vedere Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului (denumită în continuare „CCCT a OMS”) și Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun,
– având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului, în ceea ce privește dispozițiile protocolului care intră sub incidența părții III titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( 2015/0100(NLE) ),
– având în vedere Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE[3] („Directiva privind produsele din tutun”, sau DPT),
– având în vedere cele patru acorduri de cooperare aflate în vigoare în prezent între UE și statele sale membre și Philip Morris International (PMI), Japan Tobacco International (JTI), Imperial Tobacco Limited (ITL) și, respectiv, British American Tobacco (BAT),
– având în vedere întrebările adresate Comisiei care au vizat recomandarea adresată de Comisie cu privire la deschiderea/continuarea negocierilor dintre Uniunea Europeană și Philip Morris ( O-000010/2016 – B8-0109/2016 , O-000014/2016 – B8-0110/2016 , O-000015/2016 – B8-0111/2016 , O-000016/2016 – B8-0112/2016 , O-000017/2016 – B8-0113/2016 , O-000018/2016 – B8-0114/2016 și O-000019/2016 – B8-0115/2016 ),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât protecția intereselor financiare ale UE este una dintre prioritățile-cheie ale Comisiei și întrucât comerțul ilicit cu produse din tutun, în special traficul cu țigări contrafăcute și de contrabandă generează, potrivit unor estimări prudente, pierderi anuale pentru bugetele naționale și bugetul UE în valoare de peste 10 miliarde EUR, ca urmare a scăderii veniturilor publice;
B. întrucât comerțul ilicit constituie o infracțiune gravă, care contribuie la finanțarea altor activități ale criminalității organizate internaționale, inclusiv a traficului de persoane, de droguri și de arme și, în unele cazuri, la finanțarea grupărilor teroriste;
C. întrucât contrabanda cu tutun subminează politicile UE în domeniul sănătății publice și face posibilă vânzarea, în numeroase locații, a unor produse ilicite din tutun – inclusiv către tineri – cu o reducere substanțială și ilicită a prețului; întrucât țigările contrafăcute nu sunt doar fabricate și importate în mod ilegal, ci sunt produse din ingrediente care nu sunt specificate și, prin urmare, reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea publică;
D. întrucât, în conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), fumatul reprezintă al doilea factor major responsabil pentru decesele survenite la nivel mondial și principala cauză de deces care poate fi prevenită; întrucât fumatul ucide 5,4 milioane de victime în fiecare an în întreaga lume;
E. întrucât, pentru a aborda problema țigărilor contrafăcute și de contrabandă, UE și statele membre (cu excepția Suediei în cazul acordurilor cu BAT și ITL) au semnat acorduri obligatorii din punct de vedere juridic cu Philip Morris International (PMI) (2004), Japan Tobacco International (JTI) (2007), British American Tobacco (BAT) (2010) și Imperial Tobacco Limited (ITL) (2010); întrucât, în temeiul acestor acorduri, companiile respective s-au angajat să efectueze în comun plata unei sume de 2,15 miliarde USD către UE și statele semnatare, în vederea combaterii comerțului ilegal cu țigări;
F. întrucât, cu 15 ani în urmă, piața ilicită din UE era dominată de produse de contrabandă comercializate sub sigla celor patru mari producători sus-menționați; întrucât fenomenul de contrafacere a produselor aparținând acestor producători a suferit, între timp, un declin; întrucât, în prezent, pe piață se înregistrează o cantitate tot mai mare de țigări fără marcă („cheap whites”) și întrucât, din cele peste 600 de milioane de țigări confiscate cu sprijinul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în 2015, aproape toate făceau parte din această categorie; întrucât, potrivit estimărilor societății de cercetare Euromonitor, prezentate la 11 iunie 2015, volumul total al pieței ilicite a țigărilor din UE a suferit o creștere ușoară de la 64 de miliarde la 66 de miliarde de țigări pe parcursul ultimilor cinci ani; întrucât, în pofida declinului general al capturilor de țigări aparținând PMI și celorlalți trei mari fabricanți de produse din tutun, cantitatea și disponibilitatea produselor ilicite de pe piața tutunului din UE sunt în continuare îngrijorătoare;
G. întrucât acordurile au fost încheiate în condiții de totală opacitate și lipsă de transparență; întrucât nu există informații cu privire la modul în care statele membre au cheltuit sumele care le-au fost plătite în urma încheierii acestor acorduri;
H. întrucât acordul cu PMI urmează să expire în iulie 2016, astfel încât este necesar ca părțile să organizeze o nouă reuniune în curând pentru a stabili dacă acordul de cooperare ar trebui extins; întrucât Comisia s-a angajat, de asemenea, să ratifice Protocolul OMS pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun pentru a combate această formă de comerț ilicit și, conform obligației asumate, urmează să invite țările terțe să ratifice protocolul;
I. întrucât toate statele membre ale UE vor trebui, în viitor, să ratifice Protocolul la CCCT, iar cinci dintre acestea și-au onorat deja această obligație; întrucât, pentru ca acest protocol să intre în vigoare, este necesar ca cele 40 de părți semnatare să îl ratifice;
J. întrucât, potrivit Secretariatului Convenției-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului, acordurile încheiate cu companiile producătoare de tutun, inclusiv cele care au fost încheiate de UE și de Interpol cu companiile respective, contravin dispozițiilor CCCT, deoarece servesc intereselor acestor companii și pot submina eforturile depuse pentru a îmbunătăți controlul asupra industriei tutunului,
1. își exprimă regretul profund cu privire la faptul că Comisia a publicat cu întârziere, la 21 februarie 2016, evaluarea sa cu privire la acordul încheiat cu PMI, în ciuda solicitărilor repetate transmise anterior de către Parlamentul European; consideră că această publicare întârziată reprezintă o încălcare gravă a obligației care îi revine Comisiei în ceea ce privește asigurarea transparenței, atât față de Parlament, cât și față de cetățenii UE;
2. constată faptul că, potrivit evaluării realizate de Comisie, nu este posibil să se demonstreze nicio legătură cauzală directă între acordul cu PMI și scăderea volumului capturilor, deși, începând din 2006, capturile de produse PMI originale au scăzut cu aproximativ 85 %;
3. subliniază faptul că parametrii specifici utilizați în acordul încheiat cu PMI prevăd un prag de notificare de 50 000 de unități, precum și faptul că scăderea volumului de capturi raportate ar putea fi explicată prin utilizarea unor metode operaționale diferite, în special prin creșterea traficului cu cantități reduse de produse (fenomenul de „ant trafficking”, care desemnează operațiuni repetate de contrabandă cu cantități mai mici de produse); reamintește că datele disponibile cu privire la această formă de trafic sunt limitate, deoarece statele membre raportează rar cu privire la capturile care se situează sub pragul sus-menționat;
4. regretă faptul că, în fiecare an, companiile producătoare de tutun efectuează plăți semnificative către Comisie și către statele membre pentru a combate contrafacerea produselor lor și consideră că o eventuală extindere a acordurilor încheiate cu companiile producătoare de tutun ar putea submina credibilitatea eforturilor depuse pentru a combate în mod real contrabanda cu țigări; reamintește faptul că nu există date disponibile cu privire la modul în care statele membre au utilizat sumele care le-au fost plătite în temeiul acestor acorduri și regretă această lipsă de transparență;
5. subliniază faptul că, în temeiul Directivei privind produsele din tutun, a fost deja instituită o cerință legală, conform căreia companiile producătoare de tutun au obligația de a introduce și a menține un sistem de urmărire și asigurare a trasabilității care trebuie să fie operațional de la data de 20 mai 2019 pentru tutunul de rulat și de la data de 20 mai 2024 pentru celelalte produse din tutun; reamintește că Protocolul din 2015 la Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului prevede o cerință similară aplicabilă la nivel mondial, care va intra în vigoare, cel mai probabil, în 2022 sau 2023; subliniază, de asemenea, că actele delegate și actele de punere în aplicare referitoare la viitorul sistem de trasabilitate care urmează să fie introdus în temeiul articolului 15 din Directiva privind produsele din tutun trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Protocolului care vizează aceeași chestiune (articolul 8);
6. regretă faptul că Comisia și statele membre nu sunt în măsură să asigure funcționarea unui sistem independent de urmărire și asigurare a trasabilității; regretă, de asemenea, faptul că unele dintre statele membre au demarat deja negocieri în vederea încheierii unor acorduri cu companiile producătoare de tutun, în temeiul cărora să se instituie sisteme de urmărire și asigurare a trasabilității, înainte ca standardele în materie de trasabilitate să fie stabilite prin intermediul actelor delegate și înainte de ratificarea de către UE a Protocolului pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului;
7. îndeamnă Comisia să ratifice cât mai curând Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului și salută faptul că Comisia s-a angajat să invite statele membre și țările terțe să ratifice acest protocol; reamintește că protocolul interzice în mod explicit orice interacțiuni neadecvate cu companiile producătoare de tutun;
8. îndeamnă Comisia să sisteze contactele stabilite cu PMI și cu alți producători de tutun în cazul în care obiectivul urmărit este o eventuală extindere a acordurilor cu companiile producătoare de tutun și îi solicită Comisiei să nu accepte reînnoirea, prelungirea sau renegocierea acordurilor actuale;
9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.