Document de ședință
20.4.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0361/2016
depusă în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar
( 2016/2662(RSP) )
Charles Goerens, Petras Auštrevičius, Marietje Schaake, Paavo Väyrynen, Louis Michel, Beatriz Becerra Basterrechea, Renate Weber
în numele Grupului ALDE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar
( 2016/2662(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,
– având în vedere Convențiile de la Geneva și alte instrumente juridice privind dreptul internațional umanitar (DIU),
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,
– având în vedere Orientările actualizate ale Uniunii Europene de promovare a respectării dreptului internațional umanitar[1],
– având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 2 februarie 2016 intitulat „O umanitate, o responsabilitate comună”, întocmit pentru reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 1998 (2011), adoptată la 12 iulie 2011, și nr. 2143 (2014), adoptată la 7 martie 2014, referitoare la protejarea copiilor afectați de conflicte armate,
– având în vedere Rezoluția A/RES/64/290 a Adunării Generale a ONU din 9 iulie 2010 referitoare la dreptul la educație în situații de urgență,
– având în vedere Declarația privind școlile sigure din mai 2015, supusă aprobării în cadrul Conferinței de la Oslo privind școlile sigure organizate de Ministerul norvegian al Afacerilor Externe în mai 2015, și Orientările aferente privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare pe durata conflictelor armate,
– având în vedere Rezoluția din 10 decembrie 2015 a celei de a 32-a Conferințe internaționale a Mișcării de Crucea Roșie și Semiluna Roșie referitoare la consolidarea respectării dreptului internațional umanitar,
– având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar[4],
– având în vedere întrebarea adresată Consiliului cu privire la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar ( O-000063/2016 – B8-0361/2016 ),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât comunitatea internațională a fost martora unei creșteri copleșitoare a numărului de atacuri asupra școlilor și spitalelor în conflictele armate la nivel mondial, cum ar fi cele mai recente atacuri care au vizat centre de sănătate ale organizației Medici fără Frontiere (MFF) în Kunduz (Afganistan) la 3 octombrie 2015, în Razah (Yemen) la 10 ianuarie 2016 și în orașe siriene controlate de rebeli la 15 februarie 2016;
B. întrucât prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar va avea loc la Istanbul, în perioada 23-24 mai 2016; întrucât, în raportul său întocmit pentru summitul mondial umanitar, intitulat „O umanitate, o responsabilitate comună”, Secretarul General al ONU atrage atenția asupra a ceea ce acesta numește „erodarea flagrantă și brutală a respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar” în cadrul conflictelor armate, fapt ce amenință să provoace revenirea la o eră a războiului fără limite; întrucât în raport se constată că nesolicitarea respectării normelor noastre comune și nepromovarea lor, precum și lipsa de susținere a actualelor mecanisme de punere în aplicare, de monitorizare și de stabilire a răspunderii contribuie la această erodare;
C. întrucât dreptul internațional umanitar (DIU), cunoscut și ca dreptul conflictelor armate, are drept scop atenuarea efectelor conflictelor armate prin protejarea celor care nu iau parte la conflicte și prin reglementarea mijloacelor și metodelor de luptă;
D. întrucât spitalele și personalul medical sunt protejate în mod explicit de dreptul internațional umanitar și întrucât atacurile deliberate care vizează populația și infrastructura civilă sunt interzise în mod clar de DIU, fiind considerate drept o încălcare gravă a acestuia;
E. întrucât, la 14 martie 2016, 52 de state, printre care mai multe state membre ale UE, dar nu toate acestea, au adoptat Declarația privind școlile sigure în urma Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, care a avut loc în luna mai 2015;
F. întrucât, atunci când a adoptat Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, Consiliul Afaceri Externe a subliniat că este important să se soluționeze în mod efectiv încălcările grave comise de-a lungul timpului prin sprijinirea unor mecanisme adecvate de tragere la răspundere și a subliniat rolul esențial pe care Curtea Penală Internațională (CPI) îl poate juca în cazurile în care statul sau statele în cauză nu pot sau nu doresc să-și exercite jurisdicția; întrucât Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în astfel de situații, să recomande acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)];
G. întrucât, în perioada 2012-2015, Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a organizat o consultare de mare anvergură cu privire la modalitățile de consolidare a protecției juridice a victimelor conflictelor armate și de eficientizare a mecanismelor de respectare a DIU;
H. întrucât statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă în cele din urmă la un acord privind un nou mecanism propus de CICR și guvernul elvețian pentru consolidarea respectării DIU; întrucât noul mecanism propus ar fi implicat organizarea unei reuniuni anuale a statelor părți la Convențiile de la Geneva; întrucât statele participante au convenit să lanseze un nou proces interguvernamental pentru a găsi modalități de a consolida punerea în aplicare a DIU, cu scopul de a prezenta rezultatele la următoarea conferință internațională din 2019,
1. își exprimă șocul și profunda îngrijorare cu privire la creșterea alarmantă a numărului de atacuri mortale împotriva spitalelor și a școlilor în contextul conflictelor armate din întreaga lume, în care pacienți, studenți, membri ai personalului medical, profesori, personalul umanitar și membri ai familiilor acestora devin ținte și victime, în timp ce condamnările internaționale au rareori drept rezultat investigații independente și o reală tragere la răspundere a autorilor acestor acte; invită statele membre, instituțiile UE și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să recunoască amploarea reală a acestei situații de urgență și să elaboreze fără întârziere un plan de acțiune concret și încadrat în timp pentru a utiliza pe deplin influența UE și a statelor membre cu scopul de a pune capăt acestor încălcări și abuzuri;
2. condamnă atacurile asupra spitalelor și a școlilor, care sunt interzise conform legislației internaționale, recunoscând că astfel de acte pot constitui încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva din 1949, precum și crime de război, în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); își exprimă convingerea că menținerea unităților medicale și educaționale drept spații neutre, protejate în situații de conflict armat depinde de rezultatul unor investigații transparente, independente și imparțiale ale atacurilor violente care au avut loc și de o reală tragere la răspundere a autorilor pentru crimele comise;
3. invită părțile în conflict să respecte principiile de bază ale dreptului internațional umanitar și să nu țintească deliberat infrastructurile civile; subliniază importanța de a îmbunătăți securitatea personalului umanitar pentru a reacționa mai eficace la atacuri;
4. încurajează UE și statele sale membre să sprijine pe deplin apelul Secretarului General al ONU adresat statelor membre ale ONU de a profita de ocazia oferită de reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar pentru a-și asuma din nou angajamentul de a proteja civilii și drepturile omului pentru toți, respectând normele asupra cărora au convenit deja; subliniază importanța atribuită de către Secretarul General al ONU consolidării sistemelor judiciare și de anchetă internaționale, inclusiv a CPI, în completarea cadrelor naționale, cu scopul de a pune capăt impunității pentru încălcările dreptului internațional umanitar;
5. recunoaște importanța și caracterul unic al Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, dat fiind că niciun alt stat și nicio altă organizație nu au mai adoptat vreun document echivalent; invită instituțiile și statele membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare în mod efectiv Orientările UE;
6. invită Consiliul Afaceri Externe și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant ca, pentru a se asigura că politicile și acțiunile UE în domeniul DIU sunt elaborate în mod coerent și eficient, să revizuiască actuala alocare a responsabilităților, în temeiul căreia punerea în aplicare a Orientărilor privind DIU intră în principal în sfera de competență a Grupului de lucru al Consiliului pentru dreptul internațional public, prezidat de Președinția Consiliului; subliniază, în acest context, că Orientările UE le încredințează „grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului” sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica dreptul internațional umanitar și, în astfel de cazuri, de a recomanda acțiuni menite să promoveze respectarea dreptului internațional umanitar [punctul 15 litera (a)]; invită grupurile de lucru competente ale Consiliului să se folosească de acest mandat pentru a soluționa actuala criză urgentă de neconformitate;
7. reamintește poziția adoptată în Orientările UE conform căreia trebuie avută în vedere posibilitatea de a se recurge la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor, instituită în temeiul Protocolului adițional I la Convențiile de la Geneva din 1949, care poate sprijini promovarea respectării dreptului internațional umanitar prin capacitatea sa de stabilire a faptelor și prin rolul său de mediere; constată că nu s-a făcut apel la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor și îndeamnă Consiliul, statele membre și Serviciul European de Acțiune Externă să analizeze cu seriozitate posibilitatea de a activa această comisie, pentru prima dată de la crearea sa, pentru a combate atacurile la adresa spitalelor și școlilor, care constituie o situație de criză urgentă în domeniul respectării standardelor DIU;
8. constată cu îngrijorare că, în prezent, comunitatea internațională dispune de un spațiu instituțional limitat pentru soluționarea problemelor comune în domeniul aplicării DIU; regretă, în acest context, că statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă la un acord privind un nou mecanism care ar fi consolidat sistemul de guvernanță a DIU prin organizarea unei reuniuni anuale a statelor în vederea intensificării dialogului și prin introducerea unor raportări periodice referitoare la respectarea la nivel național a DIU; invită UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a obține rezultate mai bune în cadrul viitorului proces interguvernamental;
9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.