Document de ședință
20.4.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0361/2016
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar
( 2016/2662(RSP) )
Mark Demesmaeker, Nirj Deva, Eleni Theocharous
în numele Grupului ECR
Rezoluția Parlamentului European referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar
( 2016/2662(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și alte instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,
– având în vedere convențiile de la Geneva și alte instrumente juridice privind dreptul internațional umanitar (DIU),
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,
– având în vedere Orientările actualizate ale Uniunii Europene privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar[1],
– având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 2 februarie 2016 intitulat „O umanitate, o răspundere comună”, întocmit pentru summitul mondial umanitar,
– având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 1998 (2011), adoptată la 12 iulie 2011, și nr. 2143 (2014), adoptată la 7 martie 2014, privind protecția copiilor afectați de conflicte armate,
– având în vedere Rezoluția A/RES/64/290 din 9 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU referitoare la dreptul la educație în situații de urgență,
– având în vedere Declarația privind școlile sigure din mai 2015 și Orientările aferente pentru protejarea școlilor și a universităților împotriva utilizării în scopuri militare în cursul conflictelor armate,
– având în vedere Rezoluția din 10 decembrie 2015 a celei de a 32-a Conferințe a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii privind respectarea mai strictă a dreptului umanitar internațional,
– având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, îndeosebi în contextul Statului Islamic[3],
– având în vedere întrebarea adresată Consiliului cu privire la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului umanitar internațional ( O-000063/2016 – B8-0361/2016),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât comunitatea internațională a fost, în ultimii ani, martora unui număr important de atacuri îndreptate împotriva spitalelor și a școlilor în contextul unor conflicte armate în întreaga lume; întrucât școlile și spitalele trebuie să rămână zone de pace, în care civilii sunt protejați în perioadele de conflicte;
B. întrucât unele școli și spitale au făcut obiectul unor atacuri cu arme grele; întrucât siguranța lucrătorilor umanitari și a răniților pe care aceștia îi tratează este adeseori amenințată și întrucât aceste atacuri reprezintă o încălcare a dreptului internațional umanitar și pun în pericol acordarea ajutorului umanitar în viitor; întrucât, în anumite cazuri, lucrătorii umanitari au fost nevoiți să părăsească zonele de conflict din cauza atacurilor asupra infrastructurilor în care aceștia își desfășurau activitatea;
C. întrucât primul summit mondial umanitar, care urmează să aibă loc la Istanbul în perioada 23-24 mai 2016, ar trebui să conducă la restructurarea arhitecturii umanitare pentru ca aceasta să devină mai eficientă și mai globală, astfel încât să poată face față unei creșteri anticipate a nevoilor de ajutor umanitar datorate provocărilor actuale și viitoare, precum conflictele armate, dezastrele naturale, crizele refugiaților și securitatea alimentară;
D. întrucât, în raportul său întocmit pentru summitul mondial umanitar, intitulat „O umanitate, o răspundere comună”, Secretarul General al ONU atrage atenția asupra a ceea ce acesta numește „erodarea flagrantă și brutală a respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar” în cadrul conflictelor armate, ceea ce amenință să provoace revenirea la o eră a războiului fără limite; întrucât raportul consemnează faptul că a nu cere și a nu promova respectarea normelor noastre comune și a nu sprijini mecanismele existente de punere în aplicare, monitorizare și responsabilizare contribuie la această erodare;
E. întrucât dreptul internațional umanitar (DIU), cunoscut și sub denumirea „dreptul conflictelor armate”, are drept scop atenuarea efectelor conflictelor armate prin protejarea celor care nu iau parte la conflicte și prin reglementarea mijloacelor și metodelor de luptă;
F. întrucât spitalele și personalul medical sunt protejate în mod explicit în temeiul dreptului internațional umanitar și orice atac intenționat îndreptat împotriva civililor și a infrastructurii civile este considerat a fi o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar;
G. întrucât, la 14 martie 2016, 52 de state, printre care mai multe state membre ale UE, dar nu toate acestea, au adoptat Declarația privind școlile sigure în urma Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, care a avut loc în luna mai 2015;
H. întrucât, atunci când a adoptat Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, Consiliul Afaceri Externe a relevat importanța soluționării efective a încălcărilor grave comise de-a lungul timpului prin sprijinirea mecanismelor adecvate de tragere la răspundere și a subliniat rolul important pe care Curtea Penală Internațională (CPI) îl poate juca în cazurile în care statul sau statele în cauză nu pot sau nu doresc să-și exercite jurisdicția; întrucât Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în astfel de situații, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)];
I. întrucât, în perioada 2012-2015, Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a organizat o consultare de mare anvergură cu privire la modalitățile de consolidare a protecției juridice a victimelor conflictelor armate și cele de eficientizare a mecanismelor de respectare a DIU;
J. întrucât statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării Internaționale de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă în cele din urmă la un acord privind un nou mecanism propus de CICR și guvernul elvețian pentru consolidarea respectării DIU; întrucât noul mecanism propus ar fi implicat organizarea unei reuniuni anuale a statelor părți la convențiile de la Geneva; întrucât statele participante au convenit să lanseze un nou proces interguvernamental pentru a găsi modalități de a consolida punerea în aplicare a DIU, cu scopul de a prezenta rezultatele la următoarea conferință internațională din 2019;
1. își exprimă șocul și profunda îngrijorare cu privire la numărul alarmant al atacurilor mortale împotriva spitalelor și a școlilor în contextul conflictelor armate din întreaga lume, în care pacienți, studenți, membri ai personalului medical, profesori, lucrători din domeniul ajutoarelor umanitare, voluntari și membri ai familiilor acestora devin ținte și victime, în timp ce condamnările internaționale au rareori drept rezultat investigații independente și o reală asumare a răspunderii; invită statele membre, instituțiile UE și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să recunoască amploarea reală a acestei situații de urgență și să pregătească fără întârziere un plan de acțiune concret și încadrat în timp pentru a utiliza pe deplin influența UE și a statelor sale membre cu scopul de a pune capăt acestor încălcări și abuzuri;
2. condamnă atacurile asupra spitalelor și a școlilor, care sunt interzise conform dreptului internațional, recunoscând că astfel de acte pot constitui încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva din 1949, precum și crime de război, în temeiul Statutului de la Roma al CPI; își exprimă convingerea că menținerea unităților medicale și educaționale drept spații neutre, protejate în situații de conflict armat, depinde de rezultatul unor investigații transparente, independente și imparțiale ale atacurilor violente care au avut loc și de asumarea reală a răspunderii pentru crimele comise;
3. consideră că lucrătorii umanitari, care își desfășoară activitatea de salvare de vieți umane în condiții foarte dificile, trebuie să fie întotdeauna protejați;
4. condamnă utilizarea spitalelor și a școlilor de către părțile implicate în conflicte armate, care le transformă în ținte efective ale atacurilor; reamintește că cei care utilizează persoanele sau proprietățile aflate sub protecție drept scuturi umane sau camuflaje se fac vinovați și de încălcări ale DIU;
5. subliniază că, pe lângă faptul că provoacă daune directe și fizice școlilor și spitalelor, atacurile conduc la închiderea forțată sau la perturbarea funcționării acestor instituții și provoacă daune importante la nivelul sistemelor de sănătate și de educație în ansamblul lor;
6. încurajează UE și statele sale membre să sprijine pe deplin apelul Secretarului General al ONU adresat statelor membre ale ONU de a profita de ocazia oferită de summitul mondial umanitar pentru a-și asuma din nou angajamentul de a proteja civilii și lucrătorii umanitari, respectând normele asupra cărora au convenit deja; subliniază importanța acordată de Secretarul General al ONU consolidării sistemelor judiciare și de investigație internaționale, printre care CPI, pentru a completa cadrele naționale în eforturile de a pune capăt impunității pentru încălcarea DIU;
7. îndeamnă UE și statele sale membre să promoveze un acord cuprinzător în cadrul summit-ului mondial umanitar în ceea ce privește modalitățile practice de consolidare a respectării DIU, precum diseminarea normelor DIU la nivelul administrațiilor regionale și naționale, al forțelor de securitate, al autorităților locale și al liderilor comunităților, precum și să sprijine rolul CPI în eforturile de a pune capăt impunității pentru încălcarea DIU;
8. recunoaște importanța și caracterul unic al Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, dat fiind că niciun stat și nicio altă organizație nu au mai adoptat vreun document echivalent; invită UE și statele sale membre să pună în aplicare Orientările UE;
9. invită Consiliul Afaceri Externe și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant ca, pentru a se asigura că politicile și acțiunile UE în domeniul DIU sunt elaborate în mod coerent și eficient, să revizuiască actuala alocare a responsabilităților, în temeiul căreia punerea în aplicare a Orientărilor privind DIU intră în principal în sfera de competență a Grupului de lucru al Consiliului pentru dreptul internațional public, prezidat de Președinția Consiliului; subliniază, în acest context, că Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în aceste cazuri, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)]; invită grupurile de lucru competente ale Consiliului să se folosească de acest mandat pentru a soluționa actuala criză urgentă de nerespectare a DIU;
10. reamintește că Orientările UE prevăd că ar trebui luată în considerare, după caz, posibilitatea de a se recurge la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor, instituită în temeiul articolului 90 din Protocolul adițional I la convențiile de la Geneva din 1949, care poate sprijini promovarea respectării dreptului internațional umanitar prin capacitatea sa de stabilire a faptelor și prin rolul său de bune oficii; constată că nu s-a făcut apel la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor și îndeamnă Consiliul UE, statele membre ale UE și SEAE să analizeze cu seriozitate posibilitatea de a activa această comisie, pentru prima dată de la crearea sa, pentru a combate atacurile asupra spitalelor și școlilor, care constituie o situație de criză urgentă în domeniul respectării normelor DIU;
11. constată cu îngrijorare că, în prezent, comunitatea internațională dispune de un spațiu instituțional limitat pentru soluționarea problemelor comune în domeniul aplicării DIU; constată, în acest context, că statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării Internaționale de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă la un acord privind un nou mecanism care ar fi consolidat sistemul de guvernanță a DIU prin organizarea unei reuniuni anuale a statelor în vederea intensificării dialogului și prin introducerea unor raportări periodice referitoare la respectarea la nivel național a DIU; invită UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a obține rezultate mai bune în cadrul viitorului proces interguvernamental;
12. subliniază că este nevoie să se depună mai multe eforturi pentru a se îmbunătăți siguranța organizațiilor umanitare și a lucrătorilor acestora; sprijină includerea sistematică în dreptul internațional a unor clauze specifice menite să consolideze răspunderea pentru protecția lucrătorilor umanitari, precum și monitorizarea strictă și sistematică a atacurilor împotriva acestora;
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.