Document de ședință

 

B8-0493/2016

20.4.2016

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0361/2016

depusă în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor, încălcări ale dreptului internațional umanitar

( 2016/2662(RSP) )

Elena Valenciano, Linda McAvan, Enrique Guerrero Salom, Pier Antonio Panzeri, Norbert Neuser, Marlene Mizzi

în numele Grupului S&D

 

B8-0493/2016

Rezoluția Parlamentului European referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor, încălcări ale dreptului internațional umanitar

( 2016/2662(RSP) )

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte instrumente ale ONU din domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva și alte instrumente juridice privind dreptul internațional umanitar (DIU),

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10-11 decembrie 2015 referitoare la procesul de pregătire a summitului mondial umanitar,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,

–  având în vedere Orientările actualizate ale Uniunii Europene de promovare a respectării dreptului internațional umanitar[1],

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 2 februarie 2016 pentru summitul mondial umanitar, intitulat „O umanitate, o responsabilitate comună”,

–  având în vedere Rezoluția nr. 1998 (2011), adoptată la 12 iulie 2011, și Rezoluția 2143 (2014), adoptată la 7 martie 2014, ale Consiliului de Securitate al ONU, care abordează protecția copiilor afectați de conflictele armate,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/64/290 a Adunării Generale a ONU din 9 iulie 2010 referitoare la dreptul la educație în situații de urgență,

–  având în vedere Rezoluția nr. 1502 (2003), adoptată la 26 august 2003, a Consiliului de Securitate al ONU, referitoare la violența împotriva lucrătorilor umanitari, și Rezoluția 2175 (2014), adoptată la 29 august 2014, referitoare la protecția civililor în conflictele armate,

–  având în vedere Declarația din mai 2015 privind școlile sigure și Orientările aferente pentru protejarea școlilor și a universităților împotriva utilizării în scopuri militare în cursul conflictelor armate,

–  având în vedere Rezoluția din 10 decembrie 2015 a celei de a 32-a Conferințe internaționale a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii referitoare la consolidarea respectării dreptului internațional umanitar,

–  având în vedere raportul Comitetului internațional al Crucii Roșii referitor la proiectul „Asistența medicală în pericol” și raportul său referitor la violența împotriva unităților de asistență medicală și a personalului medical,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen[2],

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la educația pentru copii în situații de urgență și de criză prelungită[3],

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, îndeosebi în contextul Statului Islamic[4],

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar[5],

–  având în vedere întrebarea adresată Consiliului cu privire la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar ( O-000063/2016 – B8-0361/2016 ),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât atacurile asupra lucrătorilor umanitari sunt, în prezent, la ordinea zilei și au atins cote alarmante;

B.  întrucât comunitatea internațională a asistat la un val atroce de atacuri asupra spitalelor și școlilor în conflictele armate din toată lumea, precum și la o creștere fără precedent a cazurilor de interzicere a ajutoarelor umanitare și a accesului lucrătorilor umanitari, la execuția civililor și a personalului umanitar, la detenții în condiții dificile și la cazuri în care civilii sunt folosiți ca ostatici sau sclavi;

C.  întrucât Consiliul de Securitate al ONU joacă un rol evident în asigurarea respectării dreptului internațional în ceea ce privește protecția tuturor lucrătorilor umanitari;

D.  întrucât statele au responsabilitatea principală de a acorda asistență persoanelor care locuiesc pe teritoriul lor și de a le proteja și ar trebui să depună eforturi în vederea consolidării și îmbunătățirii cooperării între state cu privire la măsurile de prevenire, înainte de comiterea încălcărilor;

E.  întrucât există o distincție artificială între personalul internațional și local în ceea ce privește consolidarea protecției lucrătorilor umanitari; întrucât lucrătorii umanitari locali fac rareori obiectul acelorași acorduri de securitate ca omologii lor internaționali;

F.  întrucât Statutul de la Roma a definit atacurile împotriva lucrătorilor umanitari drept crime de război;

G.  întrucât, din martie 2016, 124 de state sunt părți ale Statutului Curții Penale Internaționale (Statutul de la Roma), dar 31 de țări au semnat doar statutul, fără să-l ratifice, iar 41 de state membre ale ONU nici nu au semnat, nici nu au aderat la statut;

H.  întrucât trei state semnatare - Israel, Sudan și SUA - au informat Secretarul General al ONU că nu mai intenționează să devină state părți și, ca atare, nu au nicio obligație juridică care rezultă din semnarea statutului de către foștii lor reprezentanți;

I.  întrucât autorii atacurilor asupra lucrătorilor umanitari ar trebui trași la răspundere;

J.  întrucât primul summit mondial umanitar va avea loc la Istanbul, în perioada 23-24 mai 2016; întrucât, în raportul său întocmit pentru summitul mondial umanitar, intitulat „O umanitate, o răspundere comună”, Secretarul General al ONU atrage atenția asupra a ceea ce acesta numește „erodarea flagrantă și brutală a respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar” în cadrul conflictelor armate, ceea ce amenință să provoace revenirea la o eră a războiului fără limite; întrucât raportul consemnează faptul că a nu cere și a nu promova respectarea normelor noastre comune și a nu sprijini mecanismele existente de punere în aplicare, monitorizare și responsabilizare contribuie la această erodare;

K.  întrucât dreptul internațional umanitar (DIU), cunoscut și sub denumirea „dreptul conflictelor armate”, are drept scop atenuarea efectelor conflictelor armate, prin protejarea celor care nu (mai) participă direct la ostilități și prin reglementarea mijloacelor și metodelor de luptă;

L.  întrucât spitalele și personalul medical sunt protejate în mod explicit de DIU și întrucât atacurile deliberate care vizează populația și infrastructura civilă sunt considerate o încălcare gravă a DIU;

M.  întrucât Statutul de la Roma subliniază că atacurile deliberate care vizează clădiri consacrate religiei, educației, artei, științei sau scopurilor caritabile, sau monumentele istorice, constituie crimă de război;

N.  întrucât inviolabilitatea sediilor și activelor ONU, inclusiv a școlilor și a unităților medicale, este protejată de Convenția din 1946 privind drepturile și imunitățile Organizației Națiunilor Unite;

O.  întrucât Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a declarat, de asemenea, că datoria de a ancheta presupusele crime de război este o normă a DIU cutumiar, care se aplică atât conflictelor armate internaționale, cât și conflictelor armate interne;

P.  întrucât, la 14 martie 2016, 52 de state, printre care mai multe state membre ale UE, dar nu toate acestea, au adoptat Declarația privind școlile sigure în urma Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, care a avut loc în luna mai 2015;

Q.  întrucât, atunci când a adoptat Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, Consiliul Afaceri Externe a relevat importanța soluționării efective a încălcărilor grave comise de-a lungul timpului, prin sprijinirea mecanismelor adecvate de tragere la răspundere și a subliniat rolul important pe care Curtea Penală Internațională (CPI) îl poate juca în cazurile în care statul sau statele în cauză nu pot sau nu doresc să-și exercite jurisdicția; întrucât Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în astfel de situații, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)];

R.  întrucât, în perioada 2012-2015, Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a organizat o consultare de mare anvergură cu privire la modalitățile de consolidare a protecției juridice a victimelor conflictelor armate și cele de eficientizare a mecanismelor de respectare a DIU; întrucât inițiativa CICR „Asistența medicală în pericol” a căutat să „abordeze problema violenței împotriva pacienților, lucrătorilor din domeniul asistenței medicale, unităților și vehiculelor medicale și să asigure accesul sigur la serviciile de sănătate și furnizarea acestora în contextul conflictelor armate și al altor situații de urgență”;

S.  întrucât statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă în cele din urmă la un acord privind un nou mecanism propus de CICR și guvernul elvețian pentru consolidarea respectării DIU; întrucât noul mecanism propus ar fi implicat organizarea unei reuniuni anuale a statelor părți la convențiile de la Geneva; întrucât statele participante au convenit să lanseze un nou proces interguvernamental pentru a găsi modalități de a consolida punerea în aplicare a DIU, cu scopul de a prezenta rezultatele la următoarea conferință internațională din 2019;

1.  regretă profund faptul că DIU nu mai este respectat și își exprimă șocul și profunda îngrijorare cu privire la creșterea alarmantă a numărului de atacuri mortale împotriva spitalelor și a școlilor în contextul conflictelor armate din întreaga lume, în care pacienți, studenți, membri ai personalului medical, profesori, lucrători din domeniul ajutoarelor umanitare și membri ai familiilor acestora devin ținte și victime, în timp ce condamnările internaționale au rareori drept rezultat investigații independente și o reală tragere la răspundere; invită statele membre UE, instituțiile UE și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant (VP/ÎR) să recunoască amploarea reală a acestei situații de urgență și să elaboreze fără întârziere un plan de acțiune concret și încadrat în timp pentru a utiliza pe deplin influența UE și a statelor membre cu scopul de a asigura aplicarea unor măsuri preventive și de a opri comiterea unor astfel de încălcări și abuzuri;

2.  condamnă atacurile asupra spitalelor și a școlilor, care sunt interzise conform dreptului internațional, recunoscând că astfel de acte pot constitui încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva din 1949, precum și crime de război, în temeiul Statutului de la Roma; își exprimă convingerea că menținerea unităților medicale și educaționale drept spații neutre, protejate în situații de conflict armat, depinde de rezultatul unor investigații transparente, independente și imparțiale ale atacurilor violente care au avut loc și de tragerea reală la răspundere a celor vinovați pentru crimele comise;

3.  solicită ca UE și statele sale membre să introducă în ordinea de zi a ONU și a Consiliului de Securitate al ONU eliminarea ierarhiei și a diferențelor artificiale dintre personalul internațional și cel local în ceea ce privește consolidarea protecției tuturor lucrătorilor umanitari;

4.  încurajează UE și statele sale membre să sprijine pe deplin apelul Secretarului General al ONU adresat tuturor statelor membre ale ONU de a profita de ocazia oferită de reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar pentru a-și asuma din nou angajamentul de a proteja civilii și de a asigura respectarea drepturilor omului pentru toți, respectând, aplicând și promovând normele asupra cărora au convenit deja; subliniază importanța atribuită de către Secretarul General al ONU consolidării sistemelor judiciare și de investigație internaționale, printre care CPI, pentru a completa cadrele naționale în eforturile lor de a pune capăt impunității pentru încălcarea DIU;

5.  invită UE, statele sale membre și alți donatori internaționali să-și asume pe deplin, în cadrul reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar, angajamentul față de toate angajamentele de bază incluse în agenda pentru umanitate, care se concentrează pe scăderea impactului umanitar al ostilităților și pe facilitarea demersurilor umanitare;

6.  invită UE și statele sale membre să recomande Consiliului de Securitate al ONU să folosească toate instrumentele pe care le are la dispoziție, precum măsurile specifice, înființarea unor misiuni de informare sau a unor comisii de anchetă, sau mecanisme juridice precum sesizările adresate CPI, pentru a nu face uz de dreptul de veto cu privire la deciziile Consiliului de Securitate privind acțiunile umanitare și pentru a crește gradul de respectare a normelor de drept internațional care asigură protecția lucrătorilor umanitari și pentru a se asigura că actele care ar constitui încălcări ale acestor norme sunt anchetate în mod sistematic, iar cei suspectați a fi responsabili de comiterea acestor acte aduși în fața justiției;

7.  invită UE și statele sale membre să solicite Consiliului de Securitate al ONU să amintească părților că trebuie să respecte obligațiile legale și să le condamne când acestea nu fac acest lucru, impunând măsuri specifice pentru cei care încălcă în mod constant normele, asigurându-se, totodată, că în cadrul negocierilor de pace și al mandatelor de menținere a păcii se face în continuare distincție între obiectivele politice, militare și umanitare;

8.  recunoaște importanța și caracterul unic al Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, dat fiind că niciun alt stat și nicio altă organizație nu au mai adoptat vreun document echivalent; își exprimă însă preocuparea față de eficacitatea punerii în aplicare a Orientărilor UE de către instituțiile și statele membre ale UE;

9.  invită Consiliul Afaceri Externe și VP/ÎR să solicite șefilor misiunilor UE și reprezentanților UE competenți (șefii operațiunilor civile ale UE, comandanții operațiunilor militare ale UE și reprezentanții speciali ai UE) să elaboreze o listă a cazurilor de încălcări grave ale DIU;

10.  invită Consiliul Afaceri Externe și VP/ÎR ca, pentru a se asigura că politicile și acțiunile UE în domeniul DIU sunt elaborate în mod coerent și eficient, să revizuiască actuala alocare a responsabilităților, în temeiul căreia punerea în aplicare a Orientărilor privind DIU intră în principal în sfera de competență a Grupului de lucru al Consiliului pentru dreptul internațional public, prezidat de Președinția Consiliului; subliniază, în acest context, că Orientările UE încredințează grupurilor de lucru competente ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în aceste cazuri, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)]; invită grupurile de lucru competente ale Consiliului să se folosească de acest mandat pentru a soluționa actuala criză urgentă de neconformitate;

11.  invită statele membre ale ONU semnatare ale Statutului de la Roma să semneze și/sau să ratifice acest statut pentru a se asigura că dreptul penal internațional capătă cu adevărat caracter global și universal;

12.  reamintește poziția adoptată în Orientările UE privind examinarea, după caz, a posibilității de a se recurge la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor, instituită în temeiul Protocolului adițional I la Convențiile de la Geneva din 1949, care poate sprijini promovarea respectării dreptului internațional umanitar prin capacitatea sa de stabilire a faptelor și prin rolul său de bune oficii; constată că serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor nu au fost niciodată folosite și îndeamnă Consiliul, statele membre ale UE și Serviciul European de Acțiune Externă să dispună efectuarea unei anchete privind afirmațiile recurente pentru a combate atacurile la adresa spitalelor și a școlilor, care constituie o situație de criză urgentă în domeniul respectării standardelor DIU;

13.  încurajează statele membre ale UE și comunitatea internațională să consolideze rolul Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor, facilitând acțiunile vizând atât conflictele armate internaționale, cât și pe cele de la nivel local, prin extinderea capacității sale jurisdicționale ad hoc; reamintește că Comisia Internațională Umanitară de Stabilire a Faptelor și-a oferit în mod oficial bunele oficii Afganistanului și SUA după atacul asupra spitalului din Kunduz din octombrie 2015;

14.  constată cu preocupare că, în prezent, comunitatea internațională dispune de competențe instituționale limitate pentru soluționarea problemelor comune din domeniul aplicării DIU; regretă, în acest sens, că statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă la un acord privind un nou mecanism care ar fi consolidat sistemul de guvernanță a DIU prin organizarea unei reuniuni anuale a statelor în vederea unei intensificări a dialogului și prin introducerea unor raportări periodice referitoare la respectarea la nivel național a DIU; invită UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a obține rezultate mai bune în cadrul viitorului proces interguvernamental;

15.  invită Secretarul General al ONU să promoveze campanii care să asigure faptul că toți actorii, inclusiv grupările armate care nu aparțin statului, își cunosc obligațiile conform dreptului internațional, își îndeplinesc obligațiile privind facilitarea asistenței umanitare și protejarea celor aflați sub influența lor, de exemplu prin emiterea unor ordine destinate luptătorilor lor, precum și promulgarea unor coduri de conduită și a unor ordine permanente care să reflecte obligațiile care le revin conform DIU;

16.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.

[1] JO C 303, 15.12.2009, p. 12.
[2] Texte adoptate, P8_TA(2016)0066
[3] Texte adoptate, P8_TA(2015)0418
[4] Texte adoptate, P8_TA(2015)0040
[5] Texte adoptate, P8_TA(2015)0459