Document de ședință
4.5.2016
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B8-0367/2016 și B8-0368/2016
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la acțiunile întreprinse ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 20015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA
( 2016/2573(RSP) )
Claude Moraes
în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Rezoluția Parlamentului European referitoare la acțiunile întreprinse ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 20015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA
( 2016/2573(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3, 4, 6, 7 și 21,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 2, 3, 4, 18 și 19,
– având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale la Convenție,
– având în vedere instrumentele relevante ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, Convenția împotriva formelor de tratament sau pedepselor crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984 și protocoalele relevante din aceasta, precum și Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate din 20 decembrie 2006,
– având în vedere Rezoluția 2178 (2014) din 24 septembrie 2014 a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele teroriste,
– având în vedere raportul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului realizat de Raportorul special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, raport care s-a bazat pe rezultatele comisiilor de anchetă a tipurilor și practicilor de tortură și a altor forme de maltratare,
– având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Nasr și Ghali c. Italia (Abu Omar) din februarie 2016, cauza Al-Nashiri c. Polonia și cauza Husayn (Abu Zubaydah) c. Polonia din iulie 2014, respectiv cauza El-Masri c. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, din decembrie 2012,
– având în vedere, de asemenea, cauzele pendinte și cele aflate acum pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Abu Zubaydah c. Lituania și Al Nashiri c. România),
– având în vedere hotărârea pronunțată de tribunalul italian, care a pus sub acuzare și a condamnat la închisoare în contumacie 22 de agenți CIA, un pilot al Forțelor Aeriene și doi agenți italieni pentru rolul acestora în răpirea imamului din Milano, Abu Omar, în 2003,
– având în vedere declarația comună a Uniunii Europene și a statelor membre ale acesteia și a Statelor Unite ale Americii din 15 iunie 2009 cu privire la închiderea centrului de detenție de la Guantanamo Bay și la viitoarea cooperare în domeniul combaterii terorismului, pe baza valorilor comune, a dreptului internațional și a respectării statului de drept și a drepturilor omului,
– având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2011 referitoare la Guantánamo, o condamnare iminentă la pedeapsa cu moartea[1], respectiv celelalte rezoluții referitoare la Guantánamo, cea mai recentă datând din 23 mai 2013, referitoare la deținuții aflați în greva foamei[2], precum și Rezoluția din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea[3] și orientările UE privind pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri, adoptată la jumătatea perioadei de activitate a Comisiei temporare[4], Rezoluția sa din 14 februarie 2007 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri[5], Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri: monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European[6] și Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri[7],
– având în vedere Concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2014, privind drepturile fundamentale și statul de drept și privind raportul pe 2013 al Comisiei referitor la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)[8] și Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)[9],
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” ( COM(2014)0158 ),
– având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA[10],
– având în vedere Declarația de la Bruxelles privind „Aplicarea Convenției europene a drepturilor omului”, adoptată în martie 2015,
– având în vedere închiderea anchetei, deschise în temeiul articolului 52 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) privind detențiile ilegale făcute de CIA și transportul de deținuți suspectați de acte de terorism, precum și cererea Secretarului General al Consiliului Europei adresată tuturor statelor care sunt parte la CEDO de a-i furniza, până la 30 septembrie 2015, informații privind anchetele terminate sau în curs de desfășurare, cauzele relevante din instanțele naționale sau alte măsuri luate în privința acestei anchete[11],
– având în vedere misiunea parlamentară de documentarea a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la București, în România, din 24 și 25 septembrie 2015, precum și raportul în urma misiunii,
– având în vedere audierea publică organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 13 octombrie 2015 privind „Anchetarea presupuselor cazuri de transport și detenție ilegală de prizonieri de către CIA în țări europene”,
– având în vedere publicarea studiului din 2015 a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din PE, intitulat „În căutarea răspunderii: anchetele la nivelul UE și statelor membre privind programul de extrădări și detenție secretă al CIA”,
– având în vedere scrisoarea deschisă din 11 ianuarie 2016 adresată de experți în drepturile omului din cadrul ONU și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa către guvernul SUA, cu ocazia aniversării a 14 de ani de la deschiderea centrului de detenție de la Guantánamo Bay,
– având în vedere recentele rezoluții adoptate și rapoartele publicate de Comisia interamericană pentru drepturile omului referitoare la drepturile omului în cazul deținuților de la Guantanamo, inclusiv în ceea ce privește accesul acestora la îngrijirile medicale; având în vedere raportul din 2015 al Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE-BIDDO), precum și deciziile Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară;
– având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la cursul dat rezoluției Parlamentului European din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA ( O-000038/2016 – B8-0367/2016 și O-000039/2016 – B8-0368/2016 )
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât la temelia UE se află principiile democrației, statului de drept, drepturilor omului și drepturilor fundamentale, respectarea demnității umane și a legislației internaționale, nu numai în politicile sale interne, ci și pe plan extern; întrucât angajamentul UE pentru drepturile omului, consolidat prin intrarea în vigoare a Cartei drepturilor fundamentale a UE și prin procesul de aderare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să se reflecte în toate domeniile politice pentru ca politica UE în materie de drepturile omului să devină eficientă;
B. întrucât, cu accentul pus pe „războiul împotriva terorismului”, echilibrul între diferitele puteri ale statului s-a deplasat în mod periculos în favoarea extinderii puterilor guvernelor, în detrimentul parlamentelor și autorităților judiciare și a dat naștere la un nivel fără precedent de invocare a secretului de stat, care împiedică anchetele publice privind acuzațiile de încălcări ale drepturilor omului;
C. întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri ca în combaterea terorismului să se respecte demnitatea umană, drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv în contextul cooperării internaționale în acest domeniu, pe baza tratatelor UE, a Convenției Europene pentru Drepturile Omului, a constituțiilor naționale și a legislației în materie de drepturi fundamentale;
D. întrucât Parlamentul a condamnat ferm programul de extrădări și detenție secretă al Agenției Centrale de Informații (CIA), care a implicat multiple încălcări ale drepturilor omului, inclusiv detenția ilegală și arbitrară, răpiri, torturi și alte tratamente inumane sau degradante, încălcarea principiului nereturnării, precum și dispariția forțată prin folosirea spațiului aerian și a teritoriului european de către CIA, ca rezultat al activității Comisiei temporare pentru presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și detenția ilegală de prizonieri;
E. întrucât stabilirea răspunderii pentru aceste acte este esențială pentru a promova și a apăra efectiv drepturile omului în politicile interne și externe ale UE și pentru a asigura existența unor politici de securitate eficiente și legitime, care să respecte statul de drept;
F. întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat să se realizeze investigații complete privind implicarea statelor membre ale UE la programul CIA de detenție secretă și de extrădări extraordinare;
G. întrucât, la 9 decembrie 2015, s-a împlinit un an de la publicarea studiului elaborat de Comisia specială pentru informații a Senatului SUA (SSCI) prind programul de detenție și de interogare al CIA și folosirea de către CIA a diferite forme de tortură împotriva deținuților între 2001 și 2006; întrucât studiul a dezvăluit fapte noi care confirmă acuzațiile că mai multe state membre ale UE, autorități și funcționari din acestea, precum și agenți ai serviciilor lor de securitate și de informații au fost complici la programul CIA de detenție secretă și extrădare extraordinară, uneori prin mijloace corupte, care au avut la bază sume substanțiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării; întrucât studiul nu a condus la niciun fel de responsabilizare în SUA pentru programele CIA de extrădare și de detenție secretă; întrucât SUA, din păcate, nu a cooperat cu anchetele europene pe tema complicității europene la programele CIA și întrucât niciunul dintre autorii acestor fapte nu a fost tras la răspundere până acum;
H. întrucât Mark Martins, procurorul șef al Comisiei militare de la Guantanamo Bay, a declarat că au avut într-adevăr loc evenimentele descrise în rezumatul studiului elaborat de SSCI privind programul de detenție și de interogare al CIA;
I. întrucât s-a făcut o analiză nouă și extensivă folosindu-se informațiile din rezumatul raportului SSCI, care a confirmat anchetele anterioare privind implicarea unor țări, inclusiv a unor state membre ale UE, și a identificat noi piste de investigație;
J. întrucât, în rezoluția sa din 10 octombrie 2013, fostul Parlament a invitat membrii actualei legislaturi a Parlamentului să continue să realizeze și să pună în aplicare mandatul dat de Comisia temporară privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și, prin urmare, să asigure adoptarea de măsuri ca răspuns la recomandările sale, să examineze noile elemente care ar putea apărea, să-și exercite pe deplin și să-și lărgească drepturile de anchetă;
K. întrucât recentele rezoluții adoptate și rapoartele publicate de Comisia interamericană pentru drepturile omului privind drepturile omului în cazul deținuților de la Guantánamo generează temerea că cel puțin unii dintre deținuți nu primesc îngrijiri medicale adecvate sau nu beneficiază de reabilitare; întrucât raportul OSCE-BIDDO din 2015 a exprimat, de asemenea, preocupări legate de protecția drepturilor omului la Guantánamo, inclusiv refuzul dreptului la un proces echitabil, și întrucât deciziile Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară afirmă că o serie de deținuți de la Guantánamo Bay sunt închiși în mod arbitrar;
L. întrucât președintele SUA, Barack Obama, s-a angajat să închidă centrul de detenție de la Guantánamo Bay până în ianuarie 2010; întrucât la 15 iunie 2009, UE și statele sale membre și Statele Unite ale Americii au semnat o declarație comună cu privire la închiderea închisorii de la Guantánamo Bay și la viitoarea cooperare pentru combaterea terorismului, pe baza valorilor comune, a dreptului internațional și a respectării statului de drept și a drepturilor omului; întrucât, la 23 februarie 2016, președintele Obama a trimis Congresului un plan de închidere definitivă a închisorii militare de la Guantánamo Bay; întrucât asistența oferită de statele membre pentru relocarea unor deținuți a fost limitată;
M. întrucât niciunul dintre statele membre implicate nu a efectuat investigații complete și eficiente pentru a aduce în fața justiției autorii acestor infracțiuni în temeiul dreptului internațional și național sau pentru a asigura responsabilizarea celor implicați ca urmare a studiului publicat de Senatul SUA;
N. întrucât este regretabil că membrii misiunii de documentare la București din partea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne nu au putut vizita clădirea Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete (ORNISS), despre care s-a spus că ar fi fost folosită ca centru secret de detenție al CIA;
O. întrucât Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA a încredințat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, cu asocierea Comisiei pentru afaceri externe și, în special, a Subcomisiei pentru drepturile omului, sarcina de a continua ancheta privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și de a informa plenul cu privire la această chestiune, în termen de un an;
1. subliniază importanța majoră și caracterul strategic al relației transatlantice într-o perioadă a instabilității în creștere la nivel mondial; consideră că această relație, care se bazează pe interese comune, dar și pe valori comune, trebuie consolidată în continuare pe baza respectării multilateralismului, a statului de drept și soluționărilor prin negociere a conflictelor;
2. își reiterează condamnarea fermă a utilizării tehnicilor de interogare avansate, interzise de dreptul internațional și care încalcă, inter alia, drepturile la libertate, la securitate, la un tratament uman, la libertatea de a nu fi supus torturii, la prezumția de nevinovăție, la un proces echitabil, la consiliere juridică și la protecție egală în temeiul legii;
3. își exprimă îngrijorarea profundă, în termen de un an de la publicarea studiului Senatului SUA, în legătură cu apatia statelor membre și a instituțiilor UE în ceea ce privește recunoașterea multiplelor încălcări ale drepturilor fundamentale și a torturilor care au avut loc pe teritoriul european între 2001 și 2006, precum și în ceea ce privește anchetarea și aducerea complicilor și a responsabililor în fața justiției;
4. salută hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 februarie 2016 în cauza Nasr și Ghali / Italia (44883/09), în care s-a constatat că autoritățile italiene au fost la curent cu torturarea imamului egiptean Abu Omar și au făcut în mod clar uz de principiul „secretului de stat” pentru a asigura persoanelor responsabile o impunitate de facto; invită guvernul italian să renunțe la principiul „secretului de stat” în cazul fostului șef al Serviciului de informații și securitate militară (SISMi) și al adjunctului său, precum și în cazul a trei foști membri ai SISMi, astfel încât justiția să se realizeze fără obstacole;
5. regretă faptul că a avut loc doar o misiune de informare pluripartită în Romania, în septembrie 2015; solicită organizarea mai multor misiuni de informare de către Parlamentul European în acele state membre care au fost identificate în studiul Senatului SUA privind programul de detenție și interogare al CIA ca fiind implicate în acest program, cum ar fi Lituania, Polonia, Italia și Regatul Unit;
6. subliniază faptul că cooperarea transatlantică bazată pe valori comune precum promovarea libertății și securității, democrației și drepturilor fundamentale ale omului este și trebuie să rămână o prioritate principală în relațiile externe ale UE; reamintește poziția clară adoptată în declarația SUA-UE din 2009, prin care s-a stabilit că eforturile comune de combatere a terorismului trebuie să respecte obligațiile prevăzute în dreptul internațional, în special în domeniul drepturilor omului și în cel umanitar, precum și că, în acest mod, țările noastre vor deveni mai puternice și mai sigure; invită SUA să depună toate eforturile pentru a respecta, în acest context, drepturile cetățenilor UE în aceeași măsură ca și cele ale cetățenilor SUA;
7. consideră că cooperarea transatlantică pentru combaterea terorismului trebuie să respecte drepturile fundamentale, libertățile fundamentale și dreptul la viață privată, garantate de legislația UE, în interesul cetățenilor de pe ambele maluri ale Atlanticului; solicită continuarea dialogului politic între partenerii transatlantici cu privire la chestiuni de securitate și contraterorism, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor civile și a drepturilor omului, pentru a combate în mod eficace terorismul;
8. regretă faptul că, la peste un an de la lansarea studiului Senatului SUA și adoptarea rezoluției Parlamentului European în care se solicita SUA să ancheteze și să deschidă urmărirea penală pentru multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programelor CIA de predare extrajudiciară și detenție secretă, precum și să coopereze în cazul tuturor cererilor din partea statelor membre ale UE în legătură cu programul CIA, niciun vinovat nu a fost tras la răspundere, iar guvernul SUA nu a cooperat cu statele membre ale UE;
9. își reiterează apelul adresat SUA de a continua să ancheteze și să urmărească penal cazurile de multiple încălcări ale drepturilor omului din cadrul programelor de predare extrajudiciară și detenție secretă ale CIA conduse de administrația precedentă a SUA, precum și să coopereze în cazul tuturor cererilor din partea statelor membre ale UE legate de informații, extrădare sau căi de atac eficiente pentru victime în contextul programului CIA; încurajează Comisia Specială pentru Informații a Senatului SUA (SSCI) să publice integral studiul pe care l-a realizat cu privire la programul de detenție și interogare al CIA; subliniază concluzia de o importanță majoră a Senatului SUA că metodele violente ilegale aplicate de CIA nu au condus la obținerea unor informații care să împiedice alte atacuri teroriste; condamnă categoric, încă o dată, tortura și disparițiile forțate;
10. regretă închiderea anchetei efectuate de Secretarul General al Consiliului Europei, în temeiul articolului 52 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere faptul că anchetele din unele state membre au rămas nefinalizate și că este necesară continuarea acțiunilor în această privință; își reiterează, în acest sens, apelul adresat statelor membre de a investiga, asigurând deplina transparență, acuzațiile conform cărora au existat închisori secrete pe teritoriul lor, în care erau deținute persoane în cadrul programului CIA, precum și să îi urmărească penal pe cei implicați în aceste operațiuni, inclusiv pe actorii publici, ținând seama de ansamblul probelor noi care au ieșit la lumină (printre care plățile efectuate, menționate în sinteza prezentată de SSCI) și ia act cu regret de ritmul lent al investigațiilor, de responsabilizarea limitată și de invocarea excesivă a secretului de stat;
11. invită insistent Lituania, România și Polonia, să efectueze de urgență anchete penale transparente, riguroase și eficace asupra centrelor de detenție secretă ale CIA de pe teritoriile lor, ținând seama în totalitate de toate elementele factuale dezvăluite, să aducă autorii încălcărilor drepturilor omului în fața justiției, să permită anchetatorilor să examineze exhaustiv rețeaua zborurilor pentru predările extrajudiciare și persoanele de contact cunoscute public ca aflându-se printre organizatorii sau participanții la respectivele zboruri, să realizeze investigații de criminalistică în siturilor de detenție și asupra asistenței medicale oferite deținuților din aceste situri, să analizeze înregistrările convorbirilor telefonice și transferurile de bani, să aibă în vedere cererile de recunoaștere a statutului de victimă sau a participării la anchete din partea victimelor prezumate, precum și să ia măsuri pentru ca toate infracțiunile importante să fie investigate, inclusiv cele legate de transferul de deținuți;
12. insistă asupra executării integrale și rapide a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Poloniei și a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, inclusiv respectarea măsurilor generale și individuale de urgență; reiterează solicitarea adresată Poloniei de către Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, de a cere și a primi asigurări diplomatice din partea SUA privind neexecutarea pedepsei capitale și desfășurarea unor proceduri echitabile, precum și de a desfășura la timp anchete penale complete și eficiente, pentru a trata toate infracțiunile relevante, și în legătură cu toate victimele, precum și de a-i aduce pe autorii încălcărilor drepturilor omului în fața justiției; salută, în acest sens, intenția Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a crea un organism independent ad-hoc de anchetă și solicită insistent instituirea rapidă a acestuia, cu sprijinul și participarea internațională;
13. reamintește că fostul director al serviciilor secrete române, Ioan Talpeș, a recunoscut oficial în fața delegației Parlamentului European că avea întru totul cunoștință de prezența CIA pe teritoriul României, admițând că și-a dat acordul pentru ca o clădire a guvernului să fie „închiriată” CIA;
14. își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare și judiciare naționale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, precum și cu privire la clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la impunitatea de facto a autorilor încălcărilor drepturilor omului;
15. reamintește că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut în mod explicit, în hotărârea sa din 24 iulie 2014, că sursele publice și dovezile cumulative care contribuie la o mai bună înțelegere a implicării statelor membre în programul CIA de predări extrajudiciare constituie probe admisibile în cadrul procedurilor judiciare, în special în cazul în care se sustrag documente oficiale de stat controlului public sau celui judiciar pe motive de „securitate națională”;
16. solicită Comisiei să prezinte o Carte albă privind cazurile în care securitatea națională și secretul de stat nu pot fi invocate într-o societate democratică, definind în esență ceea ce nu se încadrează în sfera noțiunii de „securitate națională”;
17. salută eforturile depuse până în prezent de România și face apel la Senatul României pentru a declasifica părțile rămase clasificate ale raportului său din 2007, și anume anexele pe care se bazau concluziile investigației Senatului României; își reiterează apelul adresat României de a investiga acuzațiile potrivit cărora a existat o închisoare secretă, de a-i urmări penal pe cei implicați în aceste operațiuni, ținând seama de toate dovezile noi care au ieșit la lumină, și de a finaliza ancheta în regim de urgență;
18. observă că datele colectate în cadrul anchetei Comisiei parlamentare lituaniene pentru securitate națională și apărare (CNSD - Seimas) privind implicarea Lituaniei în programul CIA de detenție secretă nu au fost făcute publice și solicită comunicarea acestora, cu orice modificări necesare;
19. își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că, în ciuda mai multor solicitări (scrisoarea adresată ministrului afacerilor externe al României, Bogdan Aurescu, din partea președintelui Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și o altă cerere din timpul misiunii de informare, adresată secretarului de stat, George Ciamba), membrii misiunii de informare nu au putut să viziteze „Bright Light”, o clădire despre care s-a afirmat - repetat și oficial - că a fost utilizată ca centru de detenție;
20. invită Comisia și Consiliul să prezinte în plen, înainte de sfârșitul lunii iunie 2016, o informare cu privire la măsurile subsecvente luate în urma recomandărilor și solicitărilor Parlamentului European în cadrul investigației sale cu privire la transferul și deținerea ilegală prezumate a prizonierilor de către CIA în unele țări europene și în rezoluțiile sale ulterioare, precum și cu privire la rezultatele anchetelor și urmăririlor penale întreprinse în statele membre;
21. solicită un dialog interparlamentar periodic și structurat între UE și SUA, în special între Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European și entitățile echivalente din cadrul Congresului și Senatului SUA, care ar trebui consolidat prin utilizarea tuturor căilor de cooperare și dialogare oferite de Dialogul transatlantic al legislatorilor (DTL); salută, în acest sens, cea de a 78-a reuniune a DTL dintre Parlamentul European și Congresul SUA, care urmează să aibă loc la Haga, la 26-28 iunie 2016, ca oportunitate de a consolida această cooperare, având în vedere faptul că cooperarea pentru combaterea terorismului va constitui o parte integrantă a discuțiilor;
22. reamintește că transparența constituie fundamentul absolut al oricărei societăți democratice și o condiție sine qua non a responsabilității guvernului față de cetățenii săi; este, prin urmare, profund îngrijorat de tendința tot mai accentuată a guvernelor de a invoca în mod nejustificat „securitatea națională” cu scopul unic sau principal de a bloca controlul public de către cetățeni (în fața cărora guvernul este răspunzător) sau de către puterea judiciară (care este gardianul legilor unei țări); subliniază pericolul major al dezactivării mecanismelor de responsabilizare democratică, în urma căreia guvernul ar fi practic exonerat de răspundere;
23. regretă că promisiunea Președintelui SUA de a închide Guantanamo până la 22 ianuarie 2010 nu s-a concretizat până în prezent; își reiterează apelul către autoritățile americane de a-și revizui sistemul de comisii militare, pentru a asigura corectitudinea proceselor, de a închide Guantanamo și de a interzice în toate circumstanțele utilizarea torturii, a maltratărilor și a detenției pe termen nedeterminat fără judecată;
24. salută măsurile pozitive adoptate de curând de Președintele Obama, în cadrul acțiunilor sale continue și repetate pentru a închide centrul de detenție de la baza militară a SUA din Guantánamo Bay și pentru a asigura eliberarea deținuților care nu au fost puși sub acuzare; invită SUA să răspundă dubiilor exprimate de către organismele internaționale pentru drepturile omului în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în cazul deținuților de la Guantanamo, inclusiv în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale adecvate și reabilitarea supraviețuitorilor actelor de tortură; subliniază că Președintele Obama, în discursul său privind Starea Uniunii din 20 ianuarie 2015, și-a reiterat hotărârea de a-și îndeplini angajamentul luat în campania din 2008 de a închide centrul de detenție de la Guantánamo Bay și salută planul pe care l-a trimis Congresului la 23 februarie 2016; invită statele membre să ofere azil prizonierilor cărora li s-a autorizat oficial eliberarea;
25. își reiterează convingerea că procesele penale normale, sub jurisdicție civilă, reprezintă cea mai bună soluție la problema statutului deținuților de la Guantanamo; insistă asupra faptului că deținuții aflați în custodia SUA ar trebui fie puși sub acuzare fără întârziere și judecați în conformitate cu standardele internaționale ale statului de drept, fie eliberați; subliniază, în acest context, faptul că tuturor ar trebui să li se aplice aceleași standarde privind un proces echitabil, fără discriminare;
26. solicită autorităților americane să nu condamne la moarte deținuții de la Guantánamo Bay;
27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Autorității SUA de convocare a comisiilor militare, Secretarului de Stat al SUA, Președintelui SUA, Congresului și Senatului SUA, Secretarului General al ONU, Raportorului special al ONU pentru cazuri de tortură, Secretarului General al Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului.