Document de ședință

 

B8-0805/2016

17.6.2016

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la masacrele din estul Republicii Congo

( 2016/2770(RSP) )

Maria Lidia Senra Rodríguez, Marie-Christine Vergiat, Malin Björk, Paloma López Bermejo, Jiří Maštálka, Ángela Vallina, Helmut Scholz, Barbara Spinelli, Javier Couso Permuy, Xabier Benito Ziluaga, Tania González Peñas, Estefanía Torres Martínez, Miguel Urbán Crespo, Lola Sánchez Caldentey

în numele Grupului GUE/NGL

 

B8-0805/2016

Rezoluția Parlamentului European referitoare la masacrele din estul Republicii Congo

( 2016/2770(RSP) )

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Congo, în special cea din 10 martie 2016 și cea din 7 octombrie 2010 referitoare la cazurile de nerespectare a drepturilor omului și a justiției în Republica Democratică Congo, precum și rezoluțiile Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Constituția Republicii Democratice Congo și, în special, articolul 56, care stipulează următoarele: „Toate actele, acordurile, convențiile, înțelegerile sau orice alte acte care au drept consecință privarea totală sau parțială a națiunii sau a persoanelor fizice sau juridice de mijloacele lor de existență având la bază resursele sau bogățiile naturale de care dispun, fără a aduce atingere dispozițiilor internaționale privind crimele economice, sunt considerate a fi infracțiuni de jaf și se pedepsesc conform legii.”,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea,

–  având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Rezoluția nr. 2211 din martie 2015 a Consiliului de Securitate al ONU, prin care a fost prelungit până la data de 31 martie 2016 mandatul Misiunii Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în Republica Democratică Congo (MONUSCO),

–  având în vedere faptul că în 2014 lui Denis Mukwege, medic ginecolog congolez, i-a fost decernat Premiul Saharov pentru eforturile depuse cu scopul de a proteja drepturile femeilor din Republica Democratică Congo,

–  având în vedere poziția adoptată de Parlamentul European și votată la 20 mai 2015 cu privire la certificarea importatorilor de anumite minereuri sau metale provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat,

–  având în vedere Raportul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 15 aprilie 2015 cu privire la exploatarea și comercializarea ilegală a resurselor naturale în beneficiul grupărilor infracționale organizate,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât multiplicarea grupărilor armate, dezorganizarea și absența unui stat stabil, incapacitatea Națiunilor Unite de a propune un răspuns coerent în ceea ce privește problema genocidului și consecințele acesteia și complicitatea țărilor care au diferite interese în regiune sunt factori care au provocat evenimentele dramatice în urma cărora, începând din 1996, sute de mii sau chiar milioane de persoane și-au pierdut viața, marea majoritate a acestora fiind civili, în special din cauza malnutriției, maladiilor și sărăciei care au afectat populația în urma războaielor din 1996 și 1998; întrucât aceste evenimente continuă să aibă repercusiuni și în prezent în Congo;

B.  întrucât, potrivit Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), rata mortalității perinatale a scăzut cu 30 % între 2007 și 2014: de la 148 de cazuri în 2007 până la 104 cazuri în 2014 raportat la un eșantion de 1 000 de nașteri; întrucât rata mortalității în cazul mamelor tinere a scăzut cu 35 %: de la 1 289 de cazuri în 2007 până la 846 de cazuri în 2014 raportat la un eșantion de 100 000 de nașteri;

C.  întrucât, începând din 2012, climatul de instabilitate s-a reinstalat în Republica Democratică Congo, mii de persoane pierzându-și viața în urma ca urmare a luptelor și a atrocităților care au avut loc în special în provinciile Kivu de Nord și Kivu de Sud, în estul țării; întrucât, potrivit Oficiului pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), la 31 iulie 2015 numărul persoanelor strămutate intern se ridica la aproape 1,5 milioane, ceea ce reprezintă 7 % din populația totală a țării; întrucât peste 400 000 de refugiați congolezi se află în continuare în afara granițelor țării; întrucât în prezent există un aflux de refugiați care părăsesc Republica Centrafricană, o țară vecină ce este afectată de o gravă criză umanitară, și care se îndreaptă către Republica Democratică Congo;

D.  întrucât printre grupările beligerante se numără Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (miliții hutu), Adunarea pentru Democrație în Congo (RCD-Goma), o grupare susținută de Rwanda și care se opune guvernului Republicii Democratice Congo, Armata de Rezistență a Domnului (LRA), grupare formată în urma unei rebeliuni în Uganda, milițiile „maï maï” în provincia Katanga și Mișcarea Populară pentru Autoapărare (MPA); întrucât, deși combatanții anumitor grupări au fost demobilizați începând din 2010 și, în anumite cazuri, parțial integrați în armata congoleză (FARDC), insecuritatea persistă; întrucât instrumentalizarea „problemei etnice” în regiune reprezintă una dintre cauzele importante ale acutizării conflictului și continuă să alimenteze diviziunile teritoriale;

E.  întrucât violențele s-au intensificat și mai mult de la începutul anului 2016; întrucât luni, 13 iunie, armata congoleză a anunțat faptul că șase combatanți ugandezi din cadrul Forțelor Democratice Aliate (FDA) și un militar congolez și-au pierdut viața în urma luptelor care au avut loc în regiunea Beni, în estul Congo; întrucât, după o perioadă de relativă acalmie, ostilitățile au fost reluate odată cu începutul lunii mai 2016; întrucât, conform relatărilor, 17 persoane și-ar fi pierdut viața în urma unor atacuri comise cu arme albe în noaptea de 3-4 mai în satul Eringeti, situat în nord-estul regiunii Beni, la o distanță de 60 de kilometri și la 200 de metri de două posturi militare ale MONUSCO; întrucât se estimează că aproximativ 100 de persoane și-au pierdut viața în urma masacrelor comise în regiunea Beni în perioada februarie-mai 2016;

F.  întrucât guvernul congolez și MONUSCO atribuie Forțelor Democratice Aliate (FDA) responsabilitatea pentru comiterea acestor masacre, însă o serie de experți și anumite ONG-uri au adoptat o poziție mai „prudentă”, în măsura în care nu este exclus ca forțe „oficiale să fie implicate”; întrucât, la jumătatea lunii mai 2016, într-un raport confidențial al Comitetului de sancțiuni al ONU, grupul de experți mandatat să elaboreze raportul a pus în evidență implicarea unor membri ai armatei congoleze și a unui general care se numără printre apropiații președintelui Kabila în organizarea și comiterea atrocităților; întrucât activiștii care reprezintă societatea civilă și forțele de opoziție denunță lipsa de reacție și complicitatea MONUSCO și a guvernului în raport cu aceste atacuri; întrucât, după comiterea acestor masacre au avut loc mai multe manifestații, în cadrul cărora participanții au cerut ca autorii acestor fapte să fie trași la răspundere, iar în câteva cazuri s-a recurs la forță pentru a pune capăt manifestațiilor; întrucât se iau în continuare măsuri represive împotriva membrilor opoziției;

G.  întrucât, între 1 și 2 iunie 2016, mai mulți membri ai Frontului Civic 2016 (grupare de opoziție) s-au deplasat la Haga pentru a solicita deschiderea unei anchete a Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la aceste masacre și la implicarea soldaților din armata națională; întrucât Curtea a fost sesizată și în legătură cu o serie de acte de represiune comise împotriva manifestanților din opoziție pe durata procesului electoral;

H.  întrucât până în prezent în Congo s-au comis numeroase crime de război și crime împotriva umanității, au avut loc încălcări flagrante ale drepturilor omului, măsurile de represiune împotriva opozanților s-au înăsprit, iar violarea în masă a femeilor și a tinerelor fete și strămutarea unor părți semnificative ale populației reprezintă aspecte curente; întrucât, potrivit datelor oficiale, cel puțin 200 000 de persoane au fost victime ale violurilor în Republica Democratică Congo începând din 1996, iar această cifră este, cu siguranță, mai mare în realitate, având în vedere că numeroase violuri nu sunt raportate; întrucât violul este o armă de război utilizată de toate forțele beligerante, inclusiv de forțele armate oficiale; întrucât recrutarea forțată, în special a copiilor, care sunt folosiți drept combatanți în conflicte este o realitate curentă în Republica Democratică Congo;

I.  întrucât membrii armatei naționale (FARDC) sunt acuzați cu regularitate de comiterea unor atrocități; întrucât guvernul congolez a adoptat, în octombrie 2012, un plan de acțiune pentru a pune capăt recrutării copiilor, violențelor sexuale și altor încălcări grave ale drepturilor copiilor comise de forțele armate și de securitate; întrucât, după adoptarea acestui plan de acțiune, problemele persistă și nu au fost adoptate măsuri pentru a pune capăt impunității;

J.  întrucât bilanțul activităților MONUSCO (Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în Republica Democratică Congo), creată în 1999, indică un eșec total, ținând seama de faptul că aceasta nu a fost în măsură să amelioreze condițiile de viață ale populației civile grav afectate de război și că, prin sprijinul pe care l-a acordat armatei naționale congoleze (FARDC), a contribuit de fapt la comiterea unor crime și mai grave de către aceasta din urmă; întrucât, după ce, în februarie 2015, cooperarea militară dintre MONUSCO și FARDC a fost suspendată, ONU a decis, la 2 martie 2016, să reînnoiască sprijinul militar acordat forțelor guvernamentale;

K.  întrucât Republica Democratică Congo dispune de importante resurse naturale (aur, casiterit, coltan, gaz metan etc.) și întrucât exploatarea ilegală a acestor resurse, care se află adesea, în special în estul RDC, sub controlul grupărilor paramilitare armate constituie o problemă persistentă și contribuie la finanțarea și la alimentarea conflictului, rămânând un factor care provoacă insecuritate în întreaga regiune;

L.  întrucât întreprinderile transnaționale finanțează conflictul armat pentru a continua exploatarea subsolului congolez; întrucât acest fenomen a fost denunțat în repetate rânduri în rapoarte publicate de Organizația Națiunilor Unite; întrucât Ibrahim Thiaw, directorul executiv adjunct al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), a declarat în aprilie 2015 că, anual, sunt exploatate resurse naturale în valoare de peste un miliard de dolari și că majoritatea profiturilor obținute - până la 98% din beneficii - le revin grupurilor internaționale, în timp ce din restul de 2 % sunt finanțate grupări armate interne;

M.  întrucât instituțiile financiare internaționale, prin planurile lor de ajustare structurală, au slăbit și mai mult țara, transformând-o într-un paradis juridic și fiscal pentru întreprinderile multinaționale, îndeosebi în sectorul minier; întrucât desființarea pilonilor economiei congoleze și concedierea a mii de lucrători a căror activitate avea legătură cu instituții internaționale, începând cu Banca Mondială, a dus la pierderea mijloacelor de subzistență și la deteriorarea condițiilor de trai ale populației, fiind favorizate marile grupuri industriale, îndeosebi din Occident, care au monopolizat resursele și au preluat controlul asupra economiei;

N.  întrucât prețul produselor alimentare a crescut considerabil de la izbucnirea conflictului, agravând și mai mult sărăcia și insecuritatea alimentară a populațiilor locale, precum și instabilitatea regiunii; întrucât situația este agravată, de asemenea, de acapararea terenurilor de către multinaționale, cu complicitatea guvernului;

O.  întrucât creșterea ratei șomajului, degradarea situației sociale și sărăcirea populației reprezintă factori care stau la baza instabilității din regiune,

1.  condamnă orice act de violență, orice încălcare a drepturilor omului și orice violență sexuală; își exprimă solidaritatea față de toate populațiile afectate de conflictul care durează de mai mulți ani; denunță din nou instrumentalizarea politicii privind „rasa”, care a făcut milioane de victime în regiune și care nu servește decât la divizarea populației;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrudescența violențelor în estul țării și solicită o investigație internațională și independentă pentru a stabili răspunderea pe care o poartă pentru masacre fiecare dintre părțile implicate, inclusiv MONUSCO și armata oficială; solicită comunității internaționale să ia în cele din urmă toate măsurile practice necesare pentru a pune capăt genocidului și exploatării resurselor și pentru a obține despăgubiri pentru victimele conflictului;

3.  este preocupat de perpetuarea actelor de violență în perioada premergătoare alegerilor; solicită ca toate persoanele reținute arbitrar să fie eliberate imediat și necondiționat și ca hărțuirea membrilor opoziției de către autoritățile judiciare și forțele de poliție să înceteze;

4.  consideră că lupta împotriva impunității în cazul încălcărilor dreptului umanitar și al infracțiunilor economice și financiare reprezintă una dintre condițiile indispensabile pentru restabilirea păcii în Republica Democratică Congo;

5.  este deosebit de preocupat de situația femeilor din țară și de infracțiunile și discriminările împotriva acestora; consideră că intensificarea eforturilor autorităților și ale comunității internaționale este esențială pentru a pune capăt violurilor în masă folosite drept tehnică de război, pentru a garanta accesul gratuit la sistemul public de sănătate, inclusiv la îngrijiri medicale în materie de sănătate reproductivă, de contracepție și de avort, și pentru a promova o veritabilă egalitate de gen;

6.  consideră, de asemenea, că autoritățile și comunitatea internațională trebuie să acorde prioritate combaterii fenomenului copiilor-soldați;

7.  denunță faptul că nevoile de bază ale populației congoleze sunt sistematic sacrificate în beneficiul intereselor economice și geopolitice ale întreprinderilor multinaționale și ale puterilor străine;

8.  consideră, prin urmare, că situația dramatică din estul Republicii Democratice Congo nu va putea fi soluționată pe termen lung decât dacă se întreprind măsuri pentru ca populația să poată beneficia în sfârșit de resursele naturale; subliniază că, în acest scop, țara trebuie să-și redobândească suveranitatea asupra bogățiilor sale naturale, instaurând un control asupra activității întreprinderilor transnaționale străine și dezvoltând infrastructuri naționale pentru exploatarea, transformarea și comercializarea materiilor sale prime, ceea ce înseamnă revizuirea și abrogarea tuturor contractelor miniere și forestiere, în conformitate cu articolul 56 din Constituția congoleză, pentru a se asigura că un număr cât mai mare de cetățeni, nu numai o mică parte, beneficiază de aceste bogății;

9.  reafirmă nevoia de garantare a dreptului Republicii Democratice Congo la suveranitatea alimentară - care cuprinde dreptul fermierilor de a produce alimente pentru poporul lor -, punând capăt acaparării terenurilor și asigurând accesul fermierilor și a fermierelor la terenuri, la semințe și la apă;

10.  invită comunitatea internațională și, în special, țările „creditoare” pentru Republica Democratică Congo (îndeosebi Belgia), să elimine obstacolele din calea dezvoltării R.D. Congo și, prin urmare, din calea păcii, anulând datoria pe care țara continuă să o plătească și dobânzile aferente datoriei și inițiind o veritabilă cooperare internațională care să respecte drepturile fundamentale ale omului și suveranitatea statului congolez în locul acordului de liber schimb și al planurilor de ajustare structurală; invită autoritățile din R.D. Congo să solicite auditarea datoriilor lor și anularea tuturor datoriilor ilegitime către creditorii străini pentru eliminarea totală a datoriei și pentru a răspunde nevoilor umane de bază ale populației lor;

11.  invită UE și statele sale membre să intensifice sprijinul financiar și ajutoarele umanitare pentru a răspunde nevoilor urgente ale acestor populații; solicită ca sprijinul Uniunii și al statelor membre să fie acordat sub formă de donații, și nu sub formă de împrumuturi, pentru a nu mări sarcina datoriei; regretă faptul că numeroase state membre ale UE nu au atins obiectivul de a aloca 0,7 % din PNB finanțării ajutorului pentru dezvoltare și că unele dintre acestea și-au redus procentul alocat ajutorului pentru dezvoltare; regretă scăderea participării statelor membre la programele de ajutor alimentar; solicită ca ajutorul pentru dezvoltare să nu fie folosit drept instrument pentru a limita sau a controla frontierele sau pentru a asigura readmisia migranților; solicită ca ajutoarele acordate de Uniune și statele membre Republicii Democratice Congo să servească în primul rând pentru soluționarea problemelor legate de inegalitățile mari existente, de sărăcie, de malnutriția cronică, de accesul la sănătate și la serviciile publice, în special la îngrijiri medicale în materie de sănătate reproductivă, precum și de realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă; solicită, de asemenea, să se acorde mai multe ajutoare alimentare și, în acest scop, mai ales să se cumpere alimente de la agricultorii locali;

12.  reafirmă că activitățile întreprinderilor europene care activează în țările terțe trebuie să respecte pe deplin normele internaționale în domeniul drepturilor omului; în acest sens, invită statele membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența dreptului lor național nu ignoră drepturile omului sau standardele sociale, de sănătate și de protecție a mediului care li se aplică atunci când își stabilesc sediul sau își desfășoară activitatea într-o țară terță; solicită Comisiei Europene și statelor membre să adopte măsurile care se impun împotriva întreprinderilor europene care nu respectă aceste standarde sau care nu oferă indemnizații suficiente victimelor încălcărilor drepturilor omului care țin direct sau indirect de responsabilitatea lor;

13.  invită Consiliul să ajungă rapid la un compromis cu Parlamentul European în cadrul trilogului în curs pe tema unui regulament obligatoriu privind minereurile din zone de conflict și să le impună topitoriilor, rafinăriilor și importatorilor de metale din Europa, printre care producătorii de produse finite, cum ar fi autoturismele sau telefoanele inteligente, să aplice reguli stricte în cadrul lanțurilor lor de aprovizionare, pentru a pune capăt finanțării grupurilor armate și violenței din regiunile de conflict;

14.  solicită, în ceea ce privește Republica Democratică Congo, îndeosebi inițierea unei anchete independente privind respectarea normelor sociale și ecologice de către întreprinderile europene, în special în sectorul resurselor naturale, precum și privind legăturile pe care aceste întreprinderi le pot avea cu finanțarea grupărilor armate; solicită, de asemenea, inițierea unei anchete internaționale pentru clarificarea acuzațiilor potrivit cărora ar exista o legătură între planurile de ajustare structurală, sprijinul financiar din partea instituțiilor financiare internaționale și crimele comise în țară;

15.  se opune tuturor tentativelor de externalizare către țările terțe a politicilor Uniunii în domeniul migrației; denunță faptul că procesul de la Rabat, din care face parte Republica Democratică Congo, nu permite în niciun caz abordarea cauzelor profunde ale migrației, ci doar promovarea politicilor de returnare și readmisie; consideră că aceste politici intră în conflict cu dreptul la liberă circulație și dreptul de azil; solicită, în acest sens, încetarea imediată a negocierilor cu R.D. Congo în cadrul procesului de la Rabat;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din Regiunea Marilor Lacuri, președintelui, prim-ministrului și parlamentului R.D. Congo, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.