Document de ședință

 

B8-1172/2016

24.10.2016

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia

( 2016/2935(RSP) )

Rebecca Harms, Bodil Valero, Ernest Maragall, Ska Keller, Barbara Lochbihler, Benedek Jávor, Ulrike Lunacek, Ernest Urtasun

în numele Grupului Verts/ALE

 

B8-1172/2016

Propunere de rezoluție a Parlamentului European referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia

( 2016/2935(RSP) )

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European în urma vizitei sale în Turcia din 1 septembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Turcia[1],

–  având în vedere Declarația președintelui Consiliului European, președintelui Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al UE, în numele statelor membre ale UE prezente la summitul ASEM, cu privire la situația din Turcia din 16 iulie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 18 iulie 2016,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, și ale comisarului Johannes Hahn, în special cele din 21 iulie 2016 și 21 august 2016,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, făcută cu ocazia Zilei Internaționale a Democrației, din 15 septembrie 2016,

–  având în vedere reuniunea reprezentanților Delegației UE în Turcia și ai statelor membre UE cu apărătorii drepturilor omului din 23 septembrie 2016 organizate în cadrul Strategiei locale a UE privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere recomandările incluse în Avizul referitor la articolele 216, 299, 301 și 314 din Codul penal al Turciei, adoptat de Comisia de la Veneția în cea de a 106 sesiune plenară a acesteia (Veneția, 11-12 martie 2016),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, după tentativa eșuată de lovitură de stat din 15 iulie 2016, guvernul turc a impus starea de urgență, care a fost prelungită până la sfârșitul anului;

B.  întrucât restricțiile impuse mass-mediei și presiunea exercitată asupra jurnaliștilor erau deja puternice înainte de tentativa eșuată, în special începând din 2009, când presa a început să relateze despre acuzațiile de corupție la adresa guvernului Erdogan și a apropiaților președintelui, între altele cu privire la proprietatea asupra mass-mediei, presiunea financiară, blocarea paginilor web, interzicerea transmisiunilor legate de evenimentele teroriste, defăimarea cu încadrare penală, închiderea mass-mediei cu atitudine critică și folosirea la scară largă a legislației privind combaterea terorismului împotriva jurnaliștilor;

C.  întrucât însă, de la 15 iulie 2016, represiunea autorităților împotriva celor care lucrează în domeniul mass-media și a instituțiilor de presă s-a accentuat profund, în majoritatea cazurilor pe baza unor acuzații privind existența unor legături cu mișcarea Hizmet inspirată de filozoful religios Fethullah Gülen, pe care guvernul a declarat-o organizație teroristă (Organizația Teroristă Fethullah - FETÖ) și pe care acesta o consideră vinovată pentru lovitura de stat;

D.  întrucât, între timp, în principiu, este vizată orice instituție de presă care nu adoptă o atitudine de presă proguvernamentală, inclusiv mass-media independente, ale opoziției și ale minorităților (în special kurde); întrucât până și canalul pentru copii în limba kurdă a fost închis pe baza unor acuzații de incitare la terorism, iar presiunea din partea autorităților kurde se extinde și asupra mass-mediei turce sau kurde din străinătate; întrucât într-un număr copleșitor de mare de cazuri acuzațiile au la bază indicii care sunt cel mult de natură circumstanțială și în cel mai rău caz un pretext de a împiedica opoziția și dezaprobarea legitimă;

E.  întrucât, potrivit relatărilor organizației Reporteri fără frontiere, în primele șase săptămâni ale stării de urgență au fost închise peste 100 de instituții de presă, drept pentru care peste 2 300 de jurnaliști și alte persoane care lucrau în mass-media și-au pierdut locul de muncă; întrucât cel puțin 89 de jurnaliști au fost arestați, ajungându-se astfel la un număr total de 121 de persoane care lucrează în mass-media reținute pe baza unor acuzații oficiale despre care se consideră că au legătură cu exercitarea dreptului lor la liberă exprimare;

F.  întrucât la aceste cifre ar trebui adăugați alți nenumărați jurnaliști care se află în prezent în arest la poliție ori au fost reținuți și eliberați fără capete de acuzare în timpul stării de urgență, precum și cei pentru care s-au emis mandate de arestare, dar nu au fost arestați încă; întrucât o serie de jurnaliști au fost arestați pentru perioade lungi de timp fără să existe o acuzație și fără să aibă acces la consiliere juridică și întrucât acuzațiile de tortură și rele tratamente abundă;

G.  întrucât mii de oameni din Turcia se confruntă acum cu restricții privind călătoriile, multora confiscându-li-se pașapoartele, inclusiv membrilor familiilor celor care fac obiectul „măsurilor de combatere a terorismului”;

H.  întrucât se primesc în continuare zilnic relatări privind alte acte de hărțuire și arestări, iar represiunea a ajuns la un nivel la care presa scrisă și radiodifuziunea independentă din Turcia nu mai există;

I.  întrucât există în continuare numeroase chestiuni nerezolvate cu privire la mersul exact al evenimentelor din 15 iulie, iar în cazul a mii de cetățeni turci anchetați nu a fost depusă nicio probă prin care să se stabilească vreo legătură cu tentativa eșuată de lovitură de stat;

J.  întrucât impunerea unei stări de urgență pentru o perioadă limitată de timp după o tentativă de lovitură de stat se poate justifica pentru a se proteja instituțiile democratice, a se reface starea de stabilitate și securitate în țară și a se aduce responsabilii pentru lovitura de stat în fața justiției;

K.  întrucât restricțiile impuse în Turcia sunt însă mult mai stricte decât cele permise în temeiul dreptului internațional privind drepturile omului și reprezintă o aplicare abuzivă a legislației aplicabile în stări de urgență, în special prelungirea perioadei pentru care o persoană poate fi reținută fără acuzații la 30 de zile și a perioadei după care un deținut trebuie să aibă acces la un avocat la 5 zile, dreptul administrației de a închide orice organizație media, de a opri și percheziționa oameni fără autorizație judiciară și de a confisca pașaportul oricărei persoane anchetate;

L.  întrucât Turcia ocupă în prezent poziția 151 din 180 de țări în Clasamentul mondial al libertății presei pentru 2016 realizat de organizația Reporteri fără frontiere și continuă să scadă în acest clasament;

M.  întrucât situația mass-mediei din Turcia este simptomatică pentru toate epurările care au avut loc în toate sectoarele societății, peste 100 000 de polițiști, soldați, judecători și funcționari fiind concediați și suspendați, zeci de universități și școli închise, întreprinderi desproprietărite și proprietarii lor arestați, iar membrii parlamentului rămânând fără imunitate,

1.  condamnă din nou tentativa de lovitură de stat, transmite condoleanțe victimelor și își exprimă susținerea deplină pentru instituțiile democratice din Turcia;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor jurnaliștilor, a celor care lucrează în mass-media și a altor persoane implicate în privința cărora nu pot fi aduse dovezi privind desfășurarea unor activități teroriste sau implicarea în activități infracționale;

3.  amintește Turciei că pentru țările candidate la UE ar trebui să se aplice aceleași norme de bază care se aplică pentru statele membre UE, în special respectarea statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv a dreptului la un proces echitabil, și recomandă autorităților turce să revină la aplicarea principiului prezumpției de nevinovăție;

4.  subliniază că se acceptă derogări de la anumite angajamente internaționale privind drepturile omului numai în situații de urgență care pun în pericol viața populației și că, în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din PIDCP, limitarea libertății de exprimare trebuie să fie proporțională și stric necesară în situația respectivă;

5.  condamnă închiderea abruptă a aproape tuturor posturilor de radio, canalelor TV și ziarelor independente și își exprimă îngrijorarea cu privire la maniera sistematică în care autoritățile elimină pluralismul mass-mediei din Turcia; solicită redeschiderea instituțiilor de presă închise pe baza unor acuzații nefondate;

6.  se arată foarte îngrijorat de deciziile arbitrare luate de autoritățile judiciare și executive împotriva jurnaliștilor și a multor altor persoane care lucrează în mass-media, care au dus la expulzări în masă din instituțiile publice și arestări, precum și încălcări ale drepturilor omului, inclusiv presupuse cazuri de tortură și rele tratamente, probleme legate de accesul la avocați și absența unor căi de atac;

7.  solicită ca anchetele legate de presupusa implicare în tentativa de lovitură de stat să se desfășoare conform unei proceduri corecte, în mod imparțial și pe baza unor dovezi convingătoare și nu numai pe baza existenței unor legături cu mișcarea Hizmet/Gülen;

8.  subliniază că, fără un sistem judiciar independent și imparțial, funcționarea statului de drept în această țară este compromisă; solicită, de urgență, aplicarea recomandărilor Comisiei de la Veneția din martie 2016 și realizarea reformei legislației privind combaterea terorismului;

9.  invită parlamentul și toate componentele instituțiilor democratice din această țară să își îndeplinească rolul constituțional;

10.  invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să monitorizeze în continuare îndeaproape implicațiile de ordin practic ale stării de urgență și să trimită cât se poate de mulți observatori pentru procesele jurnaliștilor și alte cazuri de posibilă încălcare a dreptului la libertate de exprimare în temeiul articolelor 324 și 220 din Codul penal;

11.  invită Consiliul Europei să demareze o anchetă cu privire la starea de urgență din Turcia pentru a evalua măsura în care restricțiile asupra drepturilor sunt justificate de gravitatea situației;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Turciei.

[1] Texte adoptate, P8_TA(2016)0133