Document de ședință

 

B8-1315/2016

28.11.2016

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

referitoare la situația din Republica Democrată Congo

( 2016/3001(RSP) )

Maria Lidia Senra Rodríguez, Marie-Christine Vergiat, Dimitrios Papadimoulis, Kostadinka Kuneva, Kostas Chrysogonos, Patrick Le Hyaric, Stelios Kouloglou, Lola Sánchez Caldentey, Tania González Peñas, Estefanía Torres Martínez, Xabier Benito Ziluaga, Miguel Urbán Crespo, Barbara Spinelli

în numele Grupului GUE/NGL

 

B8-1315/2016

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Republica Democrată Congo

( 2016/3001(RSP) )

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, îndeosebi cele din 7 octombrie 2010, 9 iulie 2015 și 10 martie 2016, precum și rezoluțiile Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, mai ales cea din 15 iunie 2016,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Constituția Republicii Democratice Congo (RDC), în special articolul 56, care prevede că „orice acțiune, acord, înțelegere, aranjament sau orice alt act care are drept consecință să priveze națiunea, persoanele fizice sau juridice de toate sau o parte din propriile mijloace de subzistență provenite din resursele sau bogățiile naturale ale acestora, constituie, fără a aduce atingere dispozițiilor internaționale privind criminalitatea economică, infracțiunea de jaf pedepsită prin lege”,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea,

–  având în vedere articolul 3 din Convențiile de la Geneva din 1949 și Protocolul II la acestea, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

–  având în vedere Convenția internațională din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere rezoluția nr. 2211 (2015) din martie 2015 a Consiliului de Securitate al ONU care a prelungit până la data de 31 martie 2016 mandatul misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (Monusco),

–  având în vedere faptul că, în 2014, dr. Denis Mukwege, medic ginecolog congolez, i-a fost decernat Premiul Saharov pentru eforturile depuse cu scopul de a proteja drepturile femeilor din Republica Democratică Congo,

–  având în vedere poziția sa adoptată la 20 mai 2015 privind certificarea importatorilor de anumite minereuri și metale provenite din zone de conflict sau din zone cu risc ridicat,

–  având în vedere Raportul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 15 aprilie 2015 cu privire la exploatarea și comercializarea ilegală a resurselor naturale în beneficiul grupărilor infracționale organizate,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

 

A.  întrucât multiplicarea grupărilor armate, dezorganizarea și absența unui stat stabil, incapacitatea Națiunilor Unite de a propune un răspuns coerent în ceea ce privește problema genocidului și consecințele acesteia și complicitatea țărilor care au diferite interese în regiune sunt factori care au provocat evenimentele dramatice în urma cărora, începând din 1996, sute de mii sau chiar milioane de persoane și-au pierdut viața, marea majoritate a acestora fiind civili, în special din cauza malnutriției, bolilor și sărăciei care au afectat populația în urma războaielor din 1996 și 1998; întrucât aceste evenimente continuă să aibă repercusiuni și în prezent în Congo;

B.  întrucât, potrivit Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), mortalitatea perinatală au scăzut cu 30 % între 2007 și 2014: de la 148 de cazuri la 1 000 de nașteri în 2007 la 104 cazuri în 2014, și întrucât mortalitatea la tinerele mame a scăzut cu 35 %: de la 1 289 de cazuri în 2007 până la 846 de cazuri în 2014 raportat la un eșantion de 100 000 de nașteri;

C.  întrucât, începând din 2012, climatul de instabilitate s-a reinstalat în RDC, mii de persoane pierzându-și viața în urma ca urmare a luptelor și a atrocităților care au avut loc în special în provinciile Kivu de Nord și Kivu de Sud, în estul țării; întrucât, potrivit Oficiului pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), la 31 iulie 2015 numărul persoanelor strămutate intern se ridica la aproape 1,5 milioane, ceea ce reprezintă 7 % din populația totală a țării; întrucât peste 400 000 de refugiați congolezi se află în continuare în afara granițelor țării; întrucât refugiații care fug de grava criză umanitară din Republica Centrafricană, țară vecină, ajung în RDC;

D.  întrucât printre grupările beligerante se numără Forțele democratice pentru eliberarea Rwandei (miliții hutu), Adunarea congoleză pentru democrație (RCD-Goma), susținută de Rwanda împotriva guvernului RDC, Armata de rezistență a Domnului (LRA), formată în urma unei rebeliuni în Uganda, milițiile „maï” în provincia Katanga și Mișcarea populară pentru autoapărare (MPA); întrucât, deși combatanții anumitor grupări au fost demobilizați începând din 2010 și, în anumite cazuri, parțial integrați în armata congoleză (FARDC), insecuritatea persistă; întrucât instrumentalizarea „problemei etnice” în regiune reprezintă una dintre cauzele importante ale acutizării conflictului și continuă să alimenteze diviziunile teritoriale;

E.  întrucât până în prezent s-au comis numeroase crime de război și crime împotriva umanității, s-au putut constata încălcări masive ale drepturilor omului, înăsprirea represiunii împotriva opozanților, violarea în masă a femeilor și a tinerelor fete, precum și strămutarea unor părți semnificative ale populației; întrucât, potrivit datelor oficiale, cel puțin 200 000 de persoane ar fi căzut victimă ale violurilor în Republica Democratică Congo începând din 1996, iar această cifră este, cu siguranță, mai mare în realitate, având în vedere că numeroase violuri nu sunt înregistrate; întrucât violul este o armă de război utilizată de toate forțele beligerante, inclusiv de forțele armate oficiale; întrucât recrutarea forțată, în special a copiilor, care sunt folosiți drept combatanți în conflicte, este o realitate curentă în Republica Democratică Congo;

F.  întrucât membrii armatei naționale (FARDC) sunt acuzați cu regularitate de a comite atrocități; întrucât guvernul congolez a adoptat, în octombrie 2012, un plan de acțiune pentru a pune capăt recrutării copiilor, violențelor sexuale și altor încălcări grave ale drepturilor copiilor comise de forțele armate și de securitate; întrucât, de atunci, problemele persistă și nu au fost adoptate măsuri pentru a pune capăt impunității;

 

G.  întrucât bilanțul activităților Monusco (Misiunea ONU pentru stabilizare în RDC), creată în 1999, este un eșec total, ținând seama de faptul că aceasta nu a fost în măsură să amelioreze condițiile de viață ale populației civile grav afectate de război și că, prin sprijinul pe care l-a acordat armatei naționale congoleze (FARDC), a contribuit de fapt la comiterea unor crime și mai grave de către aceasta din urmă; întrucât, după ce, în februarie 2015, cooperarea militară dintre Monusco și FARDC a fost suspendată, ONU a decis, la 2 martie 2016, să reînnoiască sprijinul militar acordat forțelor guvernamentale;

H.  întrucât Constituția prevede că următoarele alegeri prezidențiale trebuie să aibă loc în decembrie 2016; întrucât mandatul președintelui RDC este limitat prin Constituția congoleză la două mandate; întrucât președintele Joseph Kabila a dorit să revizuiască legea electorală pentru a amâna alegerile pentru perioada de după 2016, fapt care a dus la tensiuni politice, la manifestații și la izbucniri de violență, cu un bilanț sângeros de mai multe zeci de persoane; întrucât Joseph Kabila a decis să organizeze un dialog politic la nivel național care a fost boicotat de către o parte a opoziției, care a stabilit ca o condiție sine qua non la participarea sa întoarcerea la o mediere internațională și respectarea strictă a Constituției;

I.  întrucât o decizie din 17 octombrie 2016 privind încheierea simulacrului de „dialog politic” (desfășurat fără prezența opoziției) a amânat data alegerilor pentru luna aprilie 2018;

J.  întrucât opoziția îl acuză pe președintele Kabila și guvernul său că utilizează mijloace administrative și tehnice pentru a amâna alegerile și a rămâne la putere și după încheierea mandatului constituțional;

K.  întrucât numeroase ONG-uri denunță faptul că justiția congoleză este instrumentalizată pentru a reduce la tăcere persoanele care nu sunt de acord cu ideea unui al treilea mandat pentru președintele Kabila;

L.  întrucât, în ultimele luni, asociații care luptă pentru drepturile omului au semnalat în mod repetat înrăutățirea situației drepturilor omului și a libertății de exprimare și de asociere în țară, îndeosebi cazuri de utilizare excesivă a forței împotriva demonstranților pașnici, a activiștilor politici și a apărătorilor drepturilor omului care se opun încercărilor de a permite Președintelui Kabila să rămână la putere peste limita de două mandate fixată în Constituție;

M.  întrucât peste 30 de persoane ar fi fost ucise în cursul demonstrațiilor care au avut loc la 19 și 20 septembrie 2016, la Kinshasa, iar multe altele au dispărut; întrucât membri ai mișcării LUCHA sunt încă deținuți în mod ilegal la Goma, iar organe de presă precum cel al RFI au fost închise;

N.  întrucât RDC dispune de importante resurse naturale (aur, casiterit, coltan, gaz metan etc.) și întrucât exploatarea ilegală a acestor resurse, care, în special în estul RDC, se află adesea sub controlul grupărilor paramilitare armate, constituie o problemă persistentă și contribuie la finanțarea și la alimentarea conflictului, rămânând un factor care provoacă insecuritate în întreaga regiune;

 

O.  întrucât întreprinderile transnaționale finanțează conflictul armat pentru a continua exploatarea subsolului congolez; întrucât acest fenomen a fost denunțat în repetate rânduri în rapoarte publicate de Organizația Națiunilor Unite; întrucât Ibrahim Thiaw, directorul executiv adjunct al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), a declarat în aprilie 2015 că anual sunt exploatate resurse naturale în valoare de peste un miliard de dolari și că majoritatea profiturilor obținute - până la 98 % din beneficii - le revin grupurilor internaționale, în timp ce din restul de 2 % sunt finanțate grupări armate interne;

P.  întrucât instituțiile financiare internaționale, prin planurile lor de ajustare structurală, au slăbit și mai mult țara, transformând-o într-un paradis juridic și fiscal pentru întreprinderile multinaționale, îndeosebi în sectorul minier; întrucât desființarea pilonilor economiei congoleze și concedierea a mii de lucrători a căror activitate avea legătură cu instituții internaționale, începând cu Banca Mondială, a dus la pierderea mijloacelor de subzistență și la deteriorarea condițiilor de trai ale populației, fiind favorizate marile grupuri industriale, îndeosebi din Occident, care au monopolizat resursele și au preluat controlul asupra economiei;

Q.  întrucât prețul produselor alimentare a crescut considerabil de la izbucnirea conflictului, agravând și mai mult sărăcia și insecuritatea alimentară a populațiilor locale, precum și instabilitatea regiunii; întrucât situația este agravată, de asemenea, de acapararea terenurilor de către multinaționale, cu complicitatea guvernului;

R.  întrucât creșterea ratei șomajului, degradarea situației sociale și sărăcirea populației reprezintă factori care stau la baza instabilității din regiune,

1.  condamnă orice act de violență, orice încălcare a drepturilor omului și orice violență sexuală; își exprimă solidaritatea față de toate populațiile afectate de conflictul care durează de mai mulți ani; denunță din nou instrumentalizarea „chestiunii etnice”, care a făcut milioane de victime în regiune și care nu servește decât la divizarea populației;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrudescența actelor de violență înregistrate în perioada premergătoare alegerilor; condamnă toate formele de intimidare și de hărțuire, inclusiv judiciare, împotriva apărătorilor drepturilor omului, a ziariștilor, a opoziției politice și a altor voci independente sau critice; subliniază necesitatea respectării și protejării drepturilor la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică;

3.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor deținute în mod arbitrar;

4.  denunță represiunea orchestrată de forțele de apărare și de securitate; subliniază faptul că, în conformitate cu principiile de bază ale Națiunilor Unite privind recurgerea la forță, utilizarea forței letale împotriva protestatarilor pașnici este strict interzisă și că autoritățile de aplicare a legii nu trebuie să utilizeze arme de foc;

5.  consideră că lupta împotriva impunității în cazul încălcărilor dreptului umanitar și al infracțiunilor economice și financiare reprezintă una dintre condițiile indispensabile pentru restabilirea păcii în RDC;

6.  împărtășește punctul de vedere al ONU și al Uniunii Africane potrivit căruia numai un dialog care cuprinde toate părțile și reprezentanții societății congoleze, cu respectarea strictă a Constituției și a intereselor populației, având ca obiectiv organizarea de alegeri libere, echitabile, transparente și credibile va permite calmarea tensiunilor politice actuale din țară;

7.  este deosebit de preocupat de situația femeilor din țară, precum și de crimele și discriminarea cărora le cad victime; consideră că intensificarea eforturilor autorităților și ale comunității internaționale este esențială pentru a pune capăt violurilor în masă folosite drept tehnică de război, pentru a garanta accesul gratuit la sistemul public de sănătate, inclusiv la îngrijiri medicale în materie de sănătate sexuală și reproductivă, de contracepție și de avort, și pentru a promova o veritabilă egalitate între sexe;

8.  consideră, de asemenea, că autoritățile și comunitatea internațională trebuie să acorde prioritate combaterii fenomenului copiilor-soldați;

9.  denunță faptul că nevoile de bază ale populației congoleze sunt sacrificate în mod sistematic în beneficiul intereselor economice și geopolitice ale întreprinderilor multinaționale și ale puterilor străine;

10.  consideră, prin urmare, că situația dramatică din estul RDC nu va putea fi soluționată pe termen lung decât dacă se întreprind măsuri pentru ca populația să poată beneficia în sfârșit de resursele naturale; subliniază că, în acest scop, țara trebuie să-și redobândească suveranitatea asupra bogățiilor sale naturale, instaurând un control asupra activității întreprinderilor multinaționale străine și dezvoltând infrastructuri naționale pentru exploatarea, transformarea și comercializarea materiilor sale prime, ceea ce înseamnă revizuirea și abrogarea tuturor contractelor miniere și forestiere, în conformitate cu articolul 56 din Constituția congoleză, pentru a se asigura că un număr cât mai mare de cetățeni, nu numai o minoritate, beneficiază de aceste bogății;

11.  reafirmă nevoia de garantare a dreptului Republicii Democratice Congo la suveranitatea alimentară, care cuprinde dreptul fermierilor de a produce alimente pentru poporul lor, punând capăt acaparării terenurilor și asigurând accesul fermierilor și a fermierelor la terenuri, la semințe și la apă;

12.  invită comunitatea internațională și, în special, țările „creditoare” pentru RDC (îndeosebi Belgia), să elimine obstacolele din calea dezvoltării RDC și, prin urmare, din calea păcii, anulând datoria pe care țara continuă să o plătească și dobânzile aferente datoriei și inițiind o veritabilă cooperare internațională care să respecte drepturile fundamentale ale omului și suveranitatea statului congolez, în locul acordului de liber schimb și al planurilor de ajustări structurale; invită autoritățile din RDC să solicite auditarea datoriilor lor și anularea tuturor datoriilor ilegitime către creditorii străini pentru eliminarea totală a datoriei și pentru a răspunde nevoilor de bază ale populației lor;

13.  solicită UE și statelor sale membre să intensifice sprijinul financiar și ajutoarele umanitare pentru a răspunde nevoilor urgente ale acestor populații; solicită ca sprijinul UE și al statelor membre să fie acordat sub formă de donații, și nu sub formă de împrumuturi, pentru a nu îngreuna povara datoriei; regretă faptul că numeroase state membre ale Uniunii nu au atins obiectivul de a aloca 0,7 % din PNB finanțării ajutorului pentru dezvoltare și că unele dintre acestea și-au redus procentul alocat ajutorului pentru dezvoltare; regretă scăderea participării statelor membre la programele de ajutor alimentar; solicită ca ajutorul pentru dezvoltare să nu fie folosit drept instrument pentru a limita sau a controla frontierele sau pentru a asigura readmisia migranților; solicită ca ajutoarele acordate de către UE și statele membre Republicii Democratice Congo să răspundă în mod prioritar problemelor legate de inegalitățile profunde existente, de sărăcie, de malnutriția cronică, de accesul la sănătate și la serviciile publice, în special la îngrijiri medicale în materie de sănătate sexuală și reproductivă, precum și de atingerea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă; solicită, de asemenea, să se acorde mai multe ajutoare alimentare și ca acestea să fie destinate în mod prioritar cumpărării de alimente de la agricultorii locali;

14.  reafirmă că activitățile întreprinderilor europene care activează în țările terțe trebuie să respecte pe deplin normele internaționale în domeniul drepturilor omului; în acest sens, invită statele membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența dreptului lor național nu ignoră drepturile omului sau standardele sociale, de sănătate și de protecție a mediului care li se aplică atunci când își stabilesc sediul sau își desfășoară activitatea într-o țară terță; solicită Comisiei Europene și statelor membre să adopte măsurile care se impun împotriva întreprinderilor europene care nu respectă aceste standarde sau care nu oferă indemnizații suficiente victimelor încălcărilor drepturilor omului care țin în mod direct sau indirect de responsabilitatea lor;

15.  solicită îndeosebi, în ceea ce privește Republica Democratică Congo, inițierea unei anchete independente privind respectarea normelor sociale și ecologice ale întreprinderilor europene, în special în sectorul resurselor naturale, precum și în ce privește legăturile pe care aceste întreprinderi le pot avea cu finanțarea grupărilor armate; solicită, de asemenea, inițierea unei anchete internaționale pentru clarificarea acuzațiilor potrivit cărora ar exista o legătură între planurile de ajustări structurale, sprijinul financiar din partea instituțiilor financiare internaționale și crimele comise în țară;

16.  se opune oricărei tentative de externalizare a politicilor UE în domeniul migrației către țările terțe; denunță faptul că procesul de la Rabat, din care face parte RDC, nu permite în niciun caz abordarea cauzelor profunde ale migrației, ci doar promovarea politicilor de returnare și readmisie; consideră că aceste politici intră în conflict cu dreptul la liberă circulație și cu dreptul de azil; solicită, în acest sens, încetarea imediată a negocierilor cu R.D. Congo în cadrul procesului de la Rabat;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din Regiunea Marilor Lacuri, președintelui, prim-ministrului și parlamentului RDC, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.