Document de ședință
30.6.2017
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Comisiei
în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și cu Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană
referitoare la prioritățile Parlamentului European pentru programul de lucru al Comisiei pentru 2018
( 2017/2699(RSP) )
Bas Eickhout
în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la prioritățile Parlamentului pentru programul de lucru al Comisiei pentru 2018
( 2017/2699(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie[1], în special anexa IV,
– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la prioritățile strategice ale programului de lucru al Comisiei pentru 2017[2],
– având în vedere comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2017 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 – Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără”[3] și anexele,
– având în vedere Declarația comună cu privire la prioritățile legislative ale UE pentru 2017[4],
– având în vedere Cartea albă a Comisiei Europene din 1 martie 2017 privind viitorul Europei și documentele de reflecție referitoare la dimensiunea socială a Europei, la valorificarea globalizării, la finalizarea Uniunii economice și monetare, la apărarea europeană și la viitorul finanțelor UE,
– având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017 a liderilor a 27 de state membre și a Consiliului European, a Parlamentului European și a Comisiei Europene,
– având în vedere articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât procesul de integrare europeană a asigurat pacea și a contribuit la securitatea și prosperitatea Europei timp de decenii; întrucât rezultatele consultărilor democratice din acest ultim deceniu trebuie să constituie o oportunitate de a reflecta la proiectul nostru european comun, la beneficiile sale reale, la deficiențele actuale și la finalitatea sa reînnoită;
B. întrucât consecințele globalizării stârnesc din ce în ce mai multă îngrijorare și euroscepticism în rândul cetățenilor europeni; întrucât UE ar trebui să asigure un climat de siguranță și protecție împotriva acestor consecințe;
C. întrucât integrarea europeană nu mai poate fi redusă la un simplu proiect economic și trebuie urgent recâștigată susținerea europenilor pentru proiectul european printr-o schimbare profundă a orientării politicilor UE;
D. întrucât, în ciuda neajunsurilor sale, Parlamentul deține o responsabilitate deosebită pentru a defini interesul nostru european comun și ar trebui să contribuie la depășirea actualelor diviziuni din cadrul Consiliului, prea adesea încetinit de tocmelile dintre națiuni și de mentalitățile de „joc cu sumă nulă”;
E. întrucât interesul general al cetățenilor europeni trebuie să prevaleze întotdeauna asupra apărării intereselor naționale sau ale întreprinderilor;
F. întrucât, în calitate de europeni, alegem un viitor comun, ca o comunitate adevărată, bazată pe valori și obiective comune; întrucât identitățile locale, regionale și naționale nu se exclud reciproc și contribuie la identitatea noastră europeană în sens mai larg;
G. întrucât actualele crize cumulate necesită soluții europene veritabile; întrucât ne dorim ca Uniunea Europeană să își îndeplinească rolul și să își asume responsabilitatea pe scena internațională, asumându-și un angajament ferm pentru solidaritate, multilateralism și parteneriatele noastre externe, promovând convergența globală spre standarde mai înalte; întrucât ne dorim să ne apărăm proiectul nostru comun de pace, prosperitate și democrație, creând un viitor atrăgător pentru toate generațiile;
Scenariul nostru pentru Europa: un spațiu de libertate, securitate, democrație, justiție socială, de ecologie și drepturile omului
1. consideră că niciunul dintre cele cinci scenarii formulate în Cartea albă a Comisiei nu prezintă o viziune convingătoare pentru viitorul Europei, dat fiind că toate urmează același model de reformă care a dominat în UE de-a lungul ultimelor decenii;
2. consideră că accentul puternic pus pe disciplină bugetară și austeritate în ultimii ani, promovarea unor concepte goale cum ar fi „o mai bună legiferare” sau „o prezență importantă în chestiunile de mare importanță și o prezență redusă în chestiunile de mică importanță” a dus doar la ineficiență și la incapacitatea de a obține rezultate și, în ultimă instanță, la neîncrederea cetățenilor față de UE;
3. subliniază, prin urmare, faptul că UE trebuie să își revizuiască în profunzime obiectivele, metodele de lucru și organizarea dacă vrea să poată face față provocărilor secolului 21 și să răspundă îngrijorărilor exprimate de cetățenii săi; subliniază, în acest sens, că obiectivele și scopul procesului de integrare europeană trebuie să fie definite pe deplin și în mod clar, partajate și recunoscute în mod democratic;
4. consideră că rezistența arătată în prezent față de ideea europeană trebuie să fie abordată ca primă prioritate; acest lucru ar putea fi realizat în primul rând prin democratizarea procesului decizional european și printr-un grad mai mare de includere a cetățenilor în proiectul nostru politic comun;
5. consideră că UE ar trebui să fie un spațiu în care bogăția este mai bine distribuită, în care căutarea permanentă a unui echilibru adecvat între sferele economică, socială și de mediu — cei trei piloni ai dezvoltării sustenabile — ar îndruma toate politicile publice, și în care drepturile și libertățile ar fi extinse, mai degrabă decât limitate;
Europa pe care o vrem noi: principalele priorități
Îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale cetățenilor europeni
6. reamintește că redresarea economică actuală a UE este modestă și inegală, iar în multe regiuni șomajul, sărăcia, inegalitatea și lipsa acută de perspective pentru generațiile mai tinere sunt încă la niveluri inacceptabile; insistă, prin urmare, asupra faptului că agenda economică și socială de bază a UE trebuie să includă măsuri menite să reducă inegalitățile sociale și să promoveze egalitatea de gen și existența unor locuri de muncă de calitate pentru toți, sporind, totodată, investițiile în sistemul de învățământ;
7. reamintește că reducerea disparităților regionale și promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între toate regiunile UE constituie un obiectiv al tratatului; subliniază că pregătirile pentru politica de coeziune pentru perioada de după 2020 constituie o prioritate politică; subliniază rolul important, în acest sens, al viitorului al șaptelea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială; invită Comisia să își intensifice eforturile și să prezinte propuneri concrete în acest sens; consideră că toate regiunile, astfel cum sunt definite în articolele 174 și 349 din TFUE ar trebui să beneficieze de pe urma politicii de coeziune;
8. ia act de faptul că politica de coeziune reprezintă principala politică de investiții a UE și trebuie să ia în considerare obiectivele politice globale ale UE, inclusiv agenda digitală, uniunea energetică, politica privind clima, un nivel ridicat de protecție a mediului, dezvoltarea economică sănătoasă și sustenabilă, egalitatea de gen și pilonul social; reliefează însemnătatea crucială a participării și implicării, și a dialogului cu autoritățile locale și regionale, cu partenerii economici și sociali, precum și cu societatea civilă, pentru calitatea programelor și a proiectelor și îndeplinirea obiectivelor; invită, prin urmare, Comisia să consolideze principiul parteneriatului în viitor, inclusiv prin abordări precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD);
9. invită Comisia să îmbunătățească sănătatea și siguranța lucrătorilor la locul de muncă, inclusiv asigurarea punerii în aplicare corespunzătoare a Directivei privind timpul de lucru, precum și să ia în considerare modalități adecvate de abordare a deficiențelor sale, precum și să prezinte fără întârziere cel de-al treilea lot de substanțe în cadrul revizuirii Directivei privind agenții cancerigeni și mutageni și să includă valori-limită la substanțele toxice pentru reproducere pe baza unor date științifice și tehnice, precum și o evaluare a impactului;
10. ia act de prezentarea pachetului legislativ privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată; regretă că concediul de maternitate nu este inclus în pachet; invită Comisia să se asigure că legislația și politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, inclusiv politica pusă în aplicare în instituțiile UE, iau în calcul persoanele aflate într-o situație vulnerabilă, cum ar fi părinții singuri, părinții cu handicap și părinții care au copii cu handicap; invită Comisia să asigure că politicile și măsurile pertinente țin seama de diversitatea tot mai mare a relațiilor de familie, incluzând parteneriatele civile și acordurile dintre părinți și dintre bunici privind creșterea copiilor, precum și de diversitatea societății în ansamblu, în special pentru a garanta că un copil nu este discriminat pe motivul statutului matrimonial al părinților sau al tipului familiei lor;
11. invită Comisia să abordeze caracterul multidimensional al sărăciei și al inegalităților și să propună o strategie integrată de combatere a sărăciei în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020; recomandă Comisiei să promoveze sisteme de venit minim adecvat în toate statele membre, pe baza unei evaluări a impactului și în conformitate cu legislația și practicile naționale, oferind, în același timp, posibilitatea de a preveni dependența pe termen lung de venitul minim; își reiterează solicitarea referitoare la elaborarea unei Cărți verzi privind inegalitățile și modul în care acestea împiedică redresarea economică; invită Comisia să-și amplifice eforturile vizând implementarea Recomandării privind investițiile în copii, precum și monitorizarea punerii în aplicare; își reiterează invitația adresată Comisiei și statelor membre de a oferi o garanție pentru copii care plasează copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei și să asigure resursele speciale necesare consacrate implementării depline a acesteia;
O strategie europeană pentru dezvoltare sustenabilă
12. consideră că modelele economice bazate strict pe creșterea PIB-ului și pe exploatarea excesivă și continuă a resurselor naturale și pe financiarizare și-au atins limitele; consideră că, de acum înainte, UE trebuie să pună sustenabilitatea în centrul oricărei politici economice solide, orientate spre viitor și spre soluționarea crizelor;
13. ia act de consecințele umane și economice ale dezastrelor climatice în Europa și în întreaga lume; subliniază că este importantă tratarea în continuare a cauzelor profunde ale schimbărilor climatice, asigurând în același timp competitivitatea industriei noastre, printr-o strategie ambițioasă privind clima, în concordanță cu angajamentele Uniunii asumate în cadrul acordului de la Paris de a continua eforturile vizând limitarea creșterii temperaturii la 1,5 °C; subliniază că standardele de reglementare trebuie să fie actualizate și că trebuie introduse instrumente financiare pertinente; invită Comisia să evalueze coerența politicilor actuale ale UE în raport cu angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris;
14. sprijină, în acest context, invitația adresată de Consiliu Comisiei de a prezenta o strategie privind politica industrială a UE pentru viitor care să se ocupe de prioritățile cheie, cum ar fi tranziția către o economie eficientă din punct de vedere energetic și bazată pe energie regenerabilă, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, un viitor netoxic, conectivitatea digitală pentru toți, valorificarea potențialului sectoarelor creative ale Europei, o mai mare sustenabilitate a orașelor și punerea în aplicare a agendei privind economia circulară;
15. îndeamnă Comisia să nu mai subvenționeze combustibilii fosili utilizând fondurile UE și să coordoneze eforturile statelor membre pentru eliminarea cu rapiditate a subvențiilor acordate la nivel național pentru combustibilii fosili; solicită, de asemenea, Comisiei să se asigure că nu se vor folosi nici subvenții naționale, nici subvenții din partea UE, pentru finanțarea unor noi reactoare nucleare și să îndemne statele membre să abandoneze planurile pentru prelungirea duratei de viață a centralelor nucleare existente;
16. se așteaptă ca Comisia să prezinte în 2018 un buget carbon pentru Uniune care va fi în concordanță cu angajamentele asumate în cadrul acordului de la Paris; se așteaptă ca Comisia să elaboreze și să implementeze opțiuni de politică pertinente pentru a trata cu rapiditate chestiunea emisiilor de metan printr-o strategie a Uniunii privind metanul; invită Comisia să identifice și să sprijine dezvoltarea unor proiecte privind energia regenerabilă în cadrul Uniunii energetice;
17. reamintește că trebuie intensificate eforturile pentru a realiza Uniunea energetică, garantând securitatea energetică și o energie sustenabilă și la prețuri accesibile pentru toți cetățenii și toate întreprinderile; se așteaptă ca, în acest sens, Comisia să abordeze în continuare problema sărăciei energetice prin elaborarea unui plan de acțiune concret, în vederea eradicării sărăciei energetice, și să asigure accesul la energie la un preț accesibil pentru toți cetățenii UE;
18. consideră că este esențial să fie abordată chestiunea emisiilor în sectorul transporturilor; îndeamnă Comisia să finalizeze reexaminarea deja întârziată a legislației privind emisiile de CO2 provenind de la autoturisme și camionete și de la vehiculele utilitare grele și să prezinte propuneri legislative suficient de ambițioase cu un obiectiv mediu de emisii al parcului de autovehicule pentru 2025 care să corespundă angajamentelor luate în cadrul acordului realizat în 2013; invită Comisia să prezinte o propunere de limite de emisii Euro7 neutre din punct de vedere tehnologic aplicabile până în 2025 tuturor vehiculelor de tip M1 și N1 prezente pe piața Uniunii, în vederea îmbunătățirii calității aerului din Uniune și a îndeplinirii obiectivelor Uniunii privind calitatea aerului, precum și a atingerii nivelurilor recomandate de OMS;
19. se așteaptă ca propunerile Comisiei pentru o politică agricolă comună pentru perioada de după 2020 să se bazeze pe intervenții publice corective, printre altele cu privire la volatilitatea piețelor agricole și la prețuri remuneratoare și echitabile pentru produsele agricole, pentru a asigura o producție și o aprovizionare sigură și sustenabilă; solicită formularea de propuneri care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și să asigure existența unui spațiu rural plin de viață; solicită să se acorde o atenție mult mai mare atingerii obiectivelor în materie de biodiversitate, mediu și schimbări climatice, inclusiv prin: acordarea de prioritate unei tranziții către practici agricole sustenabile, care să permită o absorbție mai mare a carbonului în ecosistemele terestre, în special în solurile vii și sănătoase; limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră; stoparea pierderii biodiversității; urmărirea unor abordări agroecologice pentru a asigura pe termen lung fertilitatea și productivitatea; și înlocuirea pesticidelor chimice cu soluții alternative; își reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta propuneri legislative prin care să se abordeze problema rezistenței antimicrobiene și invită Consiliul să acorde din nou prioritate regulamentului privind medicamentele de uz veterinar și celui privind furajele medicamentate;
20. se așteaptă ca Comisia să prezinte, în contextul noului cadru financiar multianual (CFM), propunerea pentru un nou și ambițios Mecanism pentru interconectarea Europei (MIE) suficient de devreme în 2018 pentru ca Parlamentul să-și exprime opinia și pentru ca programul să devină operațional până în 2021; solicită ca bugetul pentru energie al MIE să fie alocat unor proiecte de interes comun numai în sectorul energiei electrice (inclusiv rețelele inteligente) care să sprijine dezvoltarea energiei din surse regenerabile și principiul „eficiența energetică înainte de toate”; solicită ca cea mai mare parte a alocărilor bugetare în sectorul TIC să fie consacrată finanțării infrastructurii de internet în bandă largă;
21. se așteaptă ca Comisia să își clarifice ambiția pentru următorul CFM și să își prezinte propunerea pentru cel de-al nouălea Program-cadru pentru cercetare (PC9) suficient de devreme în 2018 pentru ca Parlamentul să își formuleze poziția și ca PC9 să devină operațional începând cu 2021; reamintește faptul că UE trebuie să folosească pe deplin întregul potențial C&I existent ale statelor membre și să asigure șanse egale și adecvate pentru dezvoltarea științifică a oamenilor de știință și a cercetătorilor din întreaga UE; așteaptă, prin urmare, o majorare a finanțării acordate PC9;
Politici de impozitare echitabilă pentru resurse adecvate
22. subliniază faptul că niciodată nu a fost atât de mare urgența de a se accelera lupta împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, care reprezintă venituri pierdute la bugetele naționale în valoare de sute de miliarde de euro anual; subliniază că aceste resurse ar fi putut fi cheltuite pentru a investi în viitor, a stimula ocuparea forței de muncă și a reduce inegalitățile;
23. consideră, în acest sens, că este esențial ca Parlamentul European și Consiliul să ajungă la un acord rapid privind cerințele cuprinzătoare privind informarea, în mod public și obligatoriu, pentru fiecare țară în parte, fără excepții, de către companiile multinaționale, care să se bazeze pe propunerea Comisiei din 2016[5]; solicită Comisiei să aloce resurse pentru măsuri de prevenire a infracțiunilor financiare, în special pentru elaborarea unei foi de parcurs a UE care să stabilească o listă a țărilor care prezintă un risc ridicat de spălare de bani; solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă de sancțiuni aspre și automate împotriva jurisdicțiilor necooperante aflate pe lista neagră a UE;
24. solicită Comisiei să prezinte o propunere referitoare la execuția fiscală pentru a încuraja o mai mare cooperare fiscală între statele membre, incluzând schimbul de informații, pentru ca persoanele care se fac vinovate de evaziune fiscală să fie trase la răspundere în întreaga Europă; invită Comisia să aibă în vedere prezentarea unor propuneri legislative, în conformitate cu articolul 116 din TUE, pentru a aborda practicile fiscale dăunătoare care denaturează concurența;
Întărirea bugetului UE și reformarea Pactului de stabilitate și de creștere
25. reiterează că CFM-ul 2014-2020 s-a dovedit a fi prea modest și insuficient de flexibil pentru a asigura capacitatea Uniunii Europene de a reacționa la provocările comune cu care se confruntă; își reiterează poziția conform căreia durata CFM ar trebui să fie aliniată la ciclul politic atât al Parlamentului, cât și al Comisiei, alegerile europene devenind astfel un forum de dezbatere cu privire la prioritățile viitoare în materie de cheltuieli;
26. îndeamnă Comisia și statele membre să se abțină de la a stabili plafoane arbitrare în ceea ce privește CFM-ul post-2020 și să se bazeze, în schimb, la elaborarea acestuia, pe o evaluare a nevoilor comune ale UE, a deciziilor comune și a valorii adăugate a unei acțiuni pe scară largă; subliniază că plafonul actual scăzut al creditelor de plată a constituit un impediment continuu pentru credibilitatea și capacitatea de acțiune a Uniunii; subliniază că este necesară mai multă flexibilitate pentru CFM;
27. consideră că bugetul UE pentru perioada de după 2020 ar trebui să aibă o contribuție semnificativă la punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind clima, atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli; consideră, în special, că o reformă a sistemului de impozitare a emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să furnizeze surse de venituri la bugetul UE, dar, în același timp, ar trebui să se ofere un sprijin mai consistent din partea UE pentru tranziția către o economie mai ecologică; invită Comisia să crească până la 40% ponderea cheltuielilor legate de climă pentru CFM pe perioada de după 2020;
28. solicită Comisiei să prezinte propuneri ambițioase în urma publicării documentului de reflecție privind viitorul finanțelor UE, pe baza raportului Grupului la nivel înalt privind resursele proprii, cu un accent deosebit pe resursele proprii ecologice, impozitarea tranzacțiilor financiare și impozitarea întreprinderilor;
29. solicită instituirea unei capacități fiscale a zonei euro, pe lângă folosirea deplină a Fondului european pentru investiții strategice și a Fondurilor structurale și de investiții europene; reiterează faptul că o capacitate fiscală a zonei euro ar trebui să aibă ca obiectiv favorizarea creșterii convergenței socioeconomice și să amortizeze șocurile economice; ia act de faptul că capacitatea bugetară a zonei euro ar trebui să includă noi instrumente în cadrul bugetului UE (peste plafoanele CFM ale UE), precum și un mecanism european de stabilitate reformat, integrat în cadrul juridic al UE și care să facă obiectul controlului democratic; subliniază că capacitatea fiscală a zonei euro ar trebui să fie deschisă și țărilor din afara zonei euro care doresc să adere la aceasta;
30. solicită introducerea unei „reguli de aur pentru investiții” care să permită ca contabilizarea cheltuielilor de capital efectuate de sectorul public în sectoare sustenabile să fie desfășurată pe parcursul ciclului de viață al acestor investiții, precum și încorporarea indicatorilor de dezvoltare sustenabilă în Pactul de stabilitate și de creștere, pentru a asigura un nivel adecvat, și de bună calitate, al investițiilor în prosperitatea viitoare;
Europa ca actor mondial de prim rang
31. consideră că eficiența politicii externe și de securitate comună (PESC) se bazează pe o cooperare extinsă între statele membre, precum și pe contribuția acestora la misiunile civile și la operațiunile militare; solicită statelor membre să își aprofundeze cooperarea pentru a genera capacitățile relevante; consideră că o politică privind exporturile de arme mai responsabilă din partea statelor membre ar contribui la realizarea obiectivelor de politică externă ale Uniunii și invită statele membre să îmbunătățească în mod semnificativ coerența punerii în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC;
32. consideră că Politica de securitate și apărare comună (PSAC) ar trebui să devină mai democratică și mai eficientă, inclusiv prin intermediul mecanismului de cooperare structurată permanentă, o creștere semnificativă a numărului de proiecte de punere și utilizare în comun între statele membre; consideră că PSAC ar putea fi eficientizată prin planificarea operațională și desfășurarea în comun, inclusiv în ceea ce privește operațiunile militare; reamintește rolul crucial pe care Uniunea îl joacă deja în prezent în ceea ce privește prevenirea civilă a conflictelor, soluționarea conflictelor și consolidarea păcii în întreaga lume și invită Uniunea să mărească resursele pertinente; solicită responsabilitatea democratică și transparența depline ale PSAC;
33. subliniază declarația recentă a Comisiei potrivit căreia ar putea fi economisite anual între 25 și 100 de miliarde de euro din cheltuielile naționale pentru apărare ale celor 28 de state membre; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în a face posibile astfel de economii prin intermediul punerii în comun a bugetelor naționale de apărare, în special în ceea ce privește activitățile de cercetare, dezvoltare, achiziții, întreținere și formare; consideră că astfel de resurse naționale în comun ar putea fi transformate într-una sau mai multe fonduri europene de apărare;
34. îndeamnă Comisia să își concentreze atenția, în special, asupra legislației UE aplicabile în sectorul apărării și subliniază necesitatea urgentă de a asigura punerea în aplicare a normelor pertinente ale pieței interne, după cum se prevede în Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării, care ar putea eventual reduce ineficiența, lipsa de transparență și corupția;
35. respinge cu fermitate încercările multiple ale Comisiei de a reduce și deturna resurse financiare din liniile bugetare civile existente din bugetul UE și instrumentele financiare pentru finanțarea industriei europene de apărare prin intermediul unui viitor Fond european de apărare și al Programului industrial european în domeniul apărării; consideră că astfel de transferuri din sectorul civil către sectorul industrial de apărare vor slăbi economia europeană și, în același timp, nu vor soluționa problemele structurale ale sectorului industrial european al apărării, care este caracterizat printr-un nivel ridicat de ineficacitate, prin suprapunere, prin supracapacități industriale, lipsă de transparență și fragmentare; respinge cu fermitate propunerile formulate de Comisie în cadrul Comunicării sale privind planul de acțiune pentru apărarea europeană, din noiembrie 2016, precum și în contextul Pachetului său în domeniul apărării din 7 iunie 2017 cu privire la utilizarea Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondurilor structurale și de investiții europene (FEIS), a Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), a Mecanismului pentru interconectarea Europei, a programelor europene de navigație prin satelit, a Programului european de observare a Pământului, a programului ERASMUS + și a împrumuturilor acordate de Banca Europeană de investiții (BEI) pentru întărirea capacităților industriale de apărare; respinge, de asemenea, propunerea Comisiei din 6 iulie 2016 de a utiliza, în cadrul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace — fonduri din rubrica 4, în special din cadrul IEVP și al ICD, pentru programele de dezvoltare a capacităților militare și furnizarea de echipamente militare către țări terțe;
36. cere ca instrumentele de apărare comercială ale Uniunii să fie modernizate și ca politicile comerciale să fie concepute în concordanță cu obiectivele UE în domeniul dezvoltării, cu obiectivele privind clima, prioritățile de mediu, precum și standardele sociale și cele privind drepturile omului; subliniază faptul că cetățenii europeni sunt din ce în ce mai critici cu privire la impactul real al acordurilor de liber schimb, deoarece acestea pot avea, de asemenea, consecințe nedorite asupra ocupării forței de muncă, competitivității și standardelor UE referitoare la drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă; insistă asupra faptului că trebuie luate măsuri suplimentare în vederea creșterii transparenței negocierilor comerciale ale UE, cu consultarea Parlamentului European în fiecare etapă a negocierii și punerii în aplicare, și că documentele negocierilor trebuie să fie publicate;
37. invită Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru măsurile de însoțire a Regulamentului privind minereurile din zone de conflict;
38. invită Comisia să prezinte un plan de acțiune pentru a combate acapararea de terenuri în țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin opțiuni concrete de asigurare a securității proprietății funciare, în conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului și standardele stabilite în orientările FAO privind guvernarea responsabilă a regimurilor funciare aplicabile terenurilor, pescuitului și pădurilor;
39. invită Comisia să prezinte un plan de acțiune al UE privind defrișările și degradarea pădurilor, inclusiv măsuri de reglementare concrete privind lanțurile de aprovizionare și tranzacțiile financiare;
Elaborarea unei veritabile politici europene în materie de azil și migrație
40. consideră că Uniunea Europeană trebuie să găsească soluții concrete pentru a face față crizei refugiaților și migranților, în special prin abordarea cauzelor sale profunde, prin intermediul unor răspunsuri de politică holistice care înglobează coerența politicilor pentru dezvoltare, comerț, climă și politicile de investiții, asigurând, în același timp, un acces regulat și sigur pentru persoanele care solicită protecție internațională, precum și canale realiste și accesibile pentru migrația legală;
41. este de părere că relocarea ar trebui păstrată ca una dintre soluțiile durabile pentru strămutarea refugiaților și ca un instrument necondiționat de solidaritate internațională; solicită crearea mai multor posibilități de relocare pentru a permite relocarea a cel puțin 500 000 de refugiați pe an din țările de origine și de tranzit; în cazul în care aceștia ar fi distribuiți în mod corespunzător, s-ar putea ajunge la un număr ușor de gestionat de UE;
42. solicită o reformă a actualului Regulament Dublin, înlocuindu-l cu un nou sistem bazat pe o alocare echitabilă a solicitanților de azil între statele membre, pe baza unor criterii obiective, construit în jurul legăturilor existente și al preferințelor solicitanților de azil pentru anumite state membre, obligatoriu pentru toate statele membre și bazat mai degrabă pe stimulente decât pe măsuri coercitive;
43. solicită acțiuni coordonate privind migrația legală cu scopul de a oferi rute suplimentare și mai flexibile pentru migrația legală, inclusiv pentru reîntregirea familiei și pentru munca în sectoarele cu salarii scăzute și medii, de a întări parteneriatele pentru mobilitate cu țările terțe și a dezvolta programe de mobilitate la nivelul întregii UE, cu garanții adecvate în ceea ce privește, printre altele, condițiile de muncă și de trai;
44. invită Comisia să examineze respectarea dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului de către toți actorii implicați în protejarea frontierelor externe ale Uniunii și în primirea solicitanților de azil, în scopul respectării drepturilor omului și al îmbunătățirii protecției persoanelor vulnerabile; solicită să se clarifice deosebirea dintre activitățile de contrabandă ilegale și activitățile cetățenilor obișnuiți și ale organizațiilor societății civile care ajută persoanele aflate în dificultate, precum și ca asistența umanitară să nu fie niciodată considerată infracțiune;
45. invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind vizele umanitare;
Abordarea preocupărilor cetățenilor în materie de securitate
46. invită Comisia să prezinte propuneri pentru a îmbunătăți schimbul de informații privind aplicarea legii și a spori cooperarea operațională între statele membre și cu agențiile UE, cu scopul de a asigura schimburi obligatorii de informații în vederea combaterii infracțiunilor transnaționale grave;
47. invită Comisia să evalueze utilizările derogărilor pentru motive de „securitate internă” sau „securitate națională” de către statele membre, în special în ceea ce privește titlul V din TFUE, care exclude competența UE și păstrează suveranitatea statelor membre, și care slăbește și mai mult eficiența UE în găsirea unor soluții comune la probleme comune; solicită Comisiei UE să elaboreze definiții ale noțiunilor „securitate națională” și „securitate internă”, pentru a asigura siguranța juridică în lupta împotriva terorismului;
48. reafirmă că punerea în aplicare a unor măsuri represive, dar în cea mai mare parte ineficiente, de supraveghere în masă și de control la frontieră, care amenință libertățile civile, drepturile fundamentale și principiul liberei circulații, nu constituie un răspuns adecvat;
49. reiterează importanța spațiului Schengen de liberă circulație; subliniază necesitatea unei gestionări eficace a frontierelor externe ale Uniunii, pe baza cadrului normativ al drepturilor omului și cu respectarea deplină a dreptului internațional și european;
Consolidarea drepturilor fundamentale și a democrației
50. este preocupat de faptul că crizele actuale nu numai că au afectat coeziunea societăților europene, ci au și subminat încrederea cetățenilor europeni în instituțiile democratice la nivelul UE și, în unele cazuri, la nivel național; consideră, prin urmare, că consolidarea legitimității democratice a UE și restabilirea încrederii în capacitatea sa de a servi interesele cetățenilor trebuie să fie prioritatea absolută a Europei;
51. invită Comisia să prezinte o propunere privind un Pact pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale sub forma unui acord interinstituțional, în conformitate cu recomandările formulate de Parlament în raportul său din proprie inițiativă cu caracter legislativ[6];
52. invită Comisia să adopte urgent măsuri și să prezinte o propunere legislativă la nivelul întregii UE privind protecția avertizorilor de integritate, cu un domeniu de aplicare extins și cu un temei juridic adecvat, cu scopul de a asigura o protecție orizontală tuturor categoriilor de avertizori;
53. reiterează apelul său adresat Comisiei de a elabora o propunere de revizuire a Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană, în conformitate cu orientările propuse de Parlament în rezoluția sa din 28 octombrie 2015[7];
54. solicită Comisiei să modifice Codul de conduită al comisarilor, conform promisiunii Președintelui Juncker, în ceea ce privește prelungirea perioadei de reflecție pentru foștii comisari;
55. invită Comisia să prezinte o inițiativă pentru protejarea libertății și pluralității mass-mediei, combaterea dezinformării și a discursului de incitare la ură, și cultivarea unui discurs democratic bazat pe fapte, chiar și în epoca platformelor de comunicare socială;
56. invită Comisia să publice cel de al doilea raport anticorupție al UE mult-așteptat și să se alăture mecanismelor de reexaminare anticorupție ale Convenției ONU împotriva corupției și ale Grupului de state împotriva corupției al Consiliului Europei (GRECO);
57. invită din nou Comisia să adopte propunerea de regulament privind o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;
58. îndeamnă Comisia să întreprindă acțiuni mai decisive în vederea eliminării diferenței persistente de remunerare între femei și bărbați, propunând o directivă bazată pe recomandarea din 2014 a Comisiei privind transparența în materie de remunerare; invită Comisia și Consiliul să își intensifice eforturile în vederea obținerii unui acord politic în ceea ce privește propunerea de directivă privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă[8];
Cum ar trebui Europa să funcționeze mai bine împreună?
59. reamintește că, de la schimbările climatice la azil și migrație, de la piețele financiare la întreprinderile multinaționale, de la rețelele teroriste la statele eșuate și statele paria, multe din provocările de astăzi sunt transnaționale și fără frontiere și necesită acțiuni de compensare și de răspuns la nivelul respectiv;
60. solicită întărirea programelor care promovează contactele și schimburile culturale dintre cetățenii europeni; consideră că dialogul dintre instituțiile europene și cetățeni trebuie să se intensifice în continuare; consideră că informațiile referitoare la politicile și politica UE trebuie să devină mai accesibile și mai ușor de înțeles pentru cetățenii de pe întreg teritoriul Uniunii; solicită inițiative pertinente în domeniile educației și mass-media pentru a ajuta cetățenii să facă alegeri în cunoștință de cauză la alegerile europene din 2019;
61. invită toate instituțiile UE să depună eforturi pentru atingerea celor mai înalte standarde posibile de transparență, responsabilitate și integritate și să combată fără încetare tendințele de a trece cu vederea conflictele de interese care sunt în detrimentul eficienței, corectitudini și fiabilității procesului decizional, având în vedere faptul că activitățile de lobby netransparente și unilaterale constituie o amenințare majoră la adresa elaborării politicilor și a interesului public;
62. reiterează faptul că funcționarea UE poate fi îmbunătățită în mod semnificativ, pe baza Tratatului de la Lisabona, în special prin utilizarea deplină a procedurii legislative ordinare și a votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului; susține, în acest sens, utilizarea generală a „clauzei pasarelă”, consacrată la articolul 48 alineatul (7) din TUE; reamintește că mecanismul de cooperare consolidată poate fi, de asemenea, utilizată în special pentru aprofundarea UEM, pentru a face mai multe în domeniul PESC și pentru a ajunge la o cooperare mai strânsă în domeniul justiției și al afacerilor interne;
63. subliniază că metoda comunitară este cea mai potrivită pentru funcționarea Uniunii, fiind singura care permite o mai mare transparență, eficiență și votul cu majoritate calificată în Consiliu, dreptul egal de colegiferare al Parlamentului European și al Consiliului, precum și prevenirea fragmentării responsabilităților instituționale și a apariției concurenței între instituții;
64. consideră că tendința din ultimii ani a Consiliului European de a recurge la expediente interguvernamentale pune în pericol „metoda comunitară” și încalcă tratatele; reamintește că, în temeiul Tratatului de la Lisabona, membrii Consiliului European sunt răspunzători individual în fața propriilor parlamente naționale, însă în mod colectiv doar față de ei înșiși, parlamentele naționale trebuie să fie conștiente de responsabilitatea lor politică specifică de a exercita pe deplin controlul democratic asupra reprezentanților lor în cadrul Consiliului European;
65. subliniază că, în cele din urmă, crearea condițiilor necesare pentru o societate democratică și funcționarea eficace a UE necesită o revizuire reală a tratatului;
66. își exprimă angajamentul de a utiliza toate instrumentele și resursele de care dispune pentru a acționa ca o forță motrice în cadrul relansării procesului democratic de reformare a Uniunii Europene;
°
° °
67. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.