Document de ședință
26.1.2018
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0005/2018
în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la toleranța zero față de mutilarea genitală a femeilor (MGF)
( 2017/2936(RSP) )
Vilija Blinkevičiūtė
în numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
Rezoluția parlamentului European referitoare la toleranța zero față de mutilarea genitală a femeilor (MGF)
( 2017/2936(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere capitolul 2 articolele 8 și 9 din Directiva privind drepturile victimelor, adoptată în octombrie 2012, referitoare la obligația de a oferi servicii de sprijin victimelor actelor de violență, inclusiv victimelor MGF[1],
– având în vedere articolele 11 și 21 din Directiva privind standardele de primire, aprobată de Consiliul European din octombrie 2012, în care victimele MGF sunt menționate în mod specific drept una dintre categoriile de persoane vulnerabile care trebuie să beneficieze de servicii medicale corespunzătoare pe durata procedurii de solicitare de azil[2],
– având în vedere capitolul 7 articolul 20 din Directiva din 2011 privind condițiile de calificare, în care MGF este definită ca o formă gravă a violenței psihologice, fizice și sexuale, reprezentând astfel un temei ce trebuie luat în considerare în vederea acordării protecției internaționale[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „Eliminarea mutilării genitale a femeilor” [ 2014/2511(RSP) ][4],
– având în vedere Rezoluția sa din iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale feminine, în care se solicită încetarea MGF peste tot în lume prin măsuri de prevenire, de protecție și legislative[5],
– având în vedere Raportul anual al UE din 2009 privind drepturile omului și democrația în lume,
– având în vedere Concluziile Consiliului din iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală feminină,
– având în vedere Concluziile Consiliului din martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor în UE,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013 intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” ( COM(2013)0833 ),
– având în vedere Declarația comună din 6 februarie 2013 cu ocazia Zilei internaționale împotriva mutilării genitale a femeilor, în cuprinsul căreia șase comisari europeni au confirmat angajamentul UE față de eliminarea MGF în relațiile sale externe,
– având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, în special obiectivul 14(b),
– având în vedere Agenda pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă, în special obiectivul 5.3 referitor la eliminarea tuturor practicilor vătămătoare, precum căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și forțate și mutilarea genitală a femeilor,
– având în vedere Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,
– având în vedere raportul EIGE din 2013 privind mutilarea genitală a femeilor în Uniunea Europeană și Croația,
– având în vedere Convenția Consiliului Europei din 2014 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),
– având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice[6],
– având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din septembrie 2017 privind necesitatea de a se intensifica eforturile de prevenire și combatere a mutilării genitale a femeilor și a căsătoriilor forțate în Europa,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 5 martie 2013 privind intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eliminarea mutilărilor genitale a femeilor (A/RES/67/146),
– având în vedere Acordul de la Cotonou,
– având în vedere inițiativa de importanță primordială lansată în 2017 de UE și ONU pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor,
– având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind toleranța zero față de mutilarea genitală a femeilor (MGF) (O-X – B8 XXXX/XXXX),
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în obiectivul nr. 5 („Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor”) din Agenda pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă, se solicită explicit eliminarea mutilării genitale a femeilor și a practicilor vătămătoare;
B. întrucât, în obiectivul nr. 14 („Promovarea egalității de gen, a drepturilor femeilor, a emancipării femeilor și fetelor și a participării acestora”) din Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, practica MGF face obiectul unei atenții speciale;
C. întrucât unul dintre indicatorii incluși în prioritatea tematică B („Integritatea fizică și psihologică”) din Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II) este procentajul fetelor și femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani care au suferit o procedură de MGF;
D. întrucât, fiind o practică vătămătoare cu caracter transnațional, MGF este recunoscută în prezent ca o problemă mondială, iar Agenda ONU pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă o identifică drept o practică vătămătoare care trebuie eliminată până în 2030;
E. întrucât în raportul statistic pe 2016 publicat de UNICEF se arată că, la nivel mondial, cel puțin 200 de milioane de fete și femei au suferit o procedură de MGF, însă cifra exactă nu este cunoscută;
F. întrucât practica MGF există în Uniunea Europeană din cauza migranților care sosesc din țări ale lumii în care aceasta are loc, îndeosebi de pe continentul african, dar și din unele țări din Orientul Mijlociu, Asia și Oceania;
G. întrucât, deși progresul nu a fost uniform, în ultimele trei decenii prevalența acestei practici a scăzut cu aproximativ 30%; întrucât acest progres ar putea să fie, totuși, neutralizat de creșterea populației, ceea ce înseamnă că tot mai multe fete și femei vor suferi astfel de proceduri;
H. întrucât influența cea mai puternică asupra deciziei părinților de a-și mutila fiicele sau asupra deciziei femeilor de a suferi o procedură de MGF este exercitată adesea de comunitățile locale;
I. întrucât, deși MGF nu se bazează pe nicio regulă religioasă, rolul important al religiei în multe dintre comunitățile care practică aceste proceduri impune implicarea liderilor religioși și din alte domenii în combaterea MGF;
J. întrucât, pentru a se putea elabora o strategie adecvată de eradicare, această practică trebuie întotdeauna examinată în contextul local;
K. întrucât MGF este adesea indisociabilă de alte probleme de inegalitate între femei și bărbați și pare să fie doar una dintre multiplele încălcări ale drepturilor femeilor, precum lipsa accesului fetelor la educație, inclusiv la educația sexuală cuprinzătoare, lipsa unei activități profesionale în rândul femeilor, incapacitatea de a deține în proprietate sau de a moșteni bunuri, căsătoriile forțate sau încheiate la o vârstă fragedă, violența sexuală și fizică, precum și lipsa serviciilor de sănătate de calitate, inclusiv a serviciilor în materie de drepturi și sănătate sexuală și a reproducerii;
L. întrucât MGF are în comun cu alte forme de violență bazată pe gen premisa controlului asupra corpului femeii, încălcând dreptul femeilor la sănătate, securitate și integritate corporală, iar uneori chiar și dreptul lor la viață;
M. întrucât, deși prevenirea reprezintă o modalitate mai adecvată decât urmărirea penală pentru eliminarea MGF, având în vedere că făptașii, persoanele care îi ajută și complicii lor sunt în multe cazuri părinții victimei, există totuși o nevoie vădită de a se elimina obstacolele din calea urmării penale a cazurilor de MGF, ținându-se seama totodată de interesul suprem al copilului,
1. ia act de scăderea prevalenței MGF în urma unor măsuri hotărâte și a sensibilizării și încurajează toți actorii să-și continue eforturile, astfel încât această tendință să se mențină în țările în care MGF este o practică prevalentă;
2. consideră că această tendință reprezintă o oportunitate pentru organizațiile internaționale și state de a-și intensifica eforturile, în principal prin crearea de legături între diferite regiuni, părți interesate și sectoare, astfel încât acestea să colaboreze activ în vederea eliminării acestei și a altor practici dăunătoare pentru fete, acestea fiind supuse riscului de a suporta consecințe fizice, psihologice și emoționale pe toată durata vieții lor;
3. recunoaște munca de neprețuit a organizațiilor care cooperează cu comunitățile de la fața locului atât în UE, cât și în afara acesteia pentru a preveni practicile în cauză și a ridica nivelul de sensibilizare cu privire la acestea, și recunoaște faptul că între acestea trebuie create punți de cooperare pentru a elimina definitiv MGF;
4. invită Comisia și statele membre să generalizeze prevenirea MGF în toate sectoarele, în special în sectorul sănătății (inclusiv în sănătatea sexuală și a reproducerii), în asistența socială, în sectorul azilului, al educației (inclusiv educația sexuală), al asigurării aplicării legii, al justiției, al protecției copilului, precum și în sectorul mass-mediei și comunicării;
5. subliniază că, potrivit articolului 38 din Convenția de la Istanbul, statele membre au obligația de a include în legislația lor penală atât MGF, cât și incitarea, forțarea sau determinarea unei fete de a se supune unei astfel de proceduri; subliniază, de asemenea, că această convenție protejează nu numai fetele și femeile care se supun riscului de MGF, ci și fetele și femeile care suferă toată viața de consecințele acestei practici (în situații precum infibularea repetată, în situații legate de azil, accesul la îngrijiri etc.); atrage atenția asupra faptului că, potrivit Convenției de la Istanbul, cultura, obiceiurile, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu pot fi invocate ca justificare pentru niciun act de violență împotriva femeilor;
6. invită UE și statele membre care nu au ratificat încă Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei cu privire la prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor să o ratifice fără întârziere, astfel încât angajamentul UE să respecte standardele internaționale care promovează o abordare holistică și integrată a violenței împotriva femeilor și a MGF;
7. constată cu satisfacție că legislația penală din toate statele membre protejează fetele și femeile împotriva MGF fie explicit, fie implicit, însă se arată extrem de îngrijorat din cauza ineficacității aparente a acestei legislații, având cunoștință de un număr redus de cauze juridice la nivelul UE;
8. observă cu îngrijorare că asigurarea aplicării legii și, mai ales, urmărirea penală reprezintă o problemă în toate statele membre și țările de origine; invită, așadar, Comisia să faciliteze formarea specifică a actorilor pertinenți privind depistarea, anchetarea și urmărirea penală a cazurilor de MGF; invită statele membre să fie mai vigilente în ceea ce privește depistarea, anchetarea și urmărirea penală a cazurilor de MGF;
9. observă că legislația penală și formarea specifică trebuie să fie strâns coordonate cu eforturile de sensibilizare pentru a determina practicienii să înceteze această practică;
10. recunoaște faptul că una dintre diferențele importante dintre MGF și alte forme ale violenței bazate pe gen este că la baza acestui act nu se află intenția de a vătăma și subliniază că, deși acest lucru nu poate în niciun caz reprezenta o justificare, el trebuie luat în considerare în strategiile care vizează abandonarea acestei practici;
11. regretă că în unele țări se utilizează tot mai pe larg procedeele medicale și insistă asupra faptului că acest lucru reprezintă o soluție inacceptabilă pentru eliminarea cauzelor fundamentale, fapt stabilit deja de către ONU și OMS; invită statele membre să interzică explicit prin lege medicalizarea MGF și să sensibilizeze personalul medical cu privire la această problemă;
12. subliniază că MGF reprezintă una dintre formele cele mai previzibile ale violenței bazate pe gen și invită Comisia și statele membre să asigure măsuri de prevenire hotărâte în taberele de refugiați; invită Comisia să includă în continuare prevenirea MGF și a altor practici vătămătoare în procedurile de integrare și în Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și să ofere informații pertinente prin intermediul Agenției pentru azil a UE;
13. solicită să fie adoptate cele mai ridicate standarde de protecție a solicitantelor de azil împotriva MGF în cadrul reformei sistemului european comun de azil și al revizuirii Directivei privind azilul, precum și în cadrul rolului noii Agenții pentru azil a UE;
14. așteaptă cu interes înființarea rețelei mondiale care va pune în legătură actorii pertinenți din toate colțurile lumii pentru o îmbinare a ideilor și a forțelor; invită Comisia să acorde sprijin acestei rețele importante;
15. invită Comisia să răspundă apelurilor societății civile privind conferirea unei flexibilități procedurilor de finanțare, astfel încât organizațiile de la fața locului care își desfășoară activitatea în cadrul comunităților să poată solicita finanțare, astfel încât să poată fi abordate, împreună cu MGF, o serie de probleme legate de drepturile fetelor și femeilor pe baza unei abordări holistice și să fie create legături între organizațiile din UE și cele din țările în care există practica în cauză; salută în acest sens activitatea desfășurată de Rețeaua Europeană pentru Eliminarea MGF și de membrii săi, inclusiv prin intermediul proiectului Change Plus, care constă în formarea reprezentanților comunităților locale pentru a promova nu numai modificări ale legislației, ci și modificarea comportamentului în comunitățile respective;
16. invită Comisia și statele membre să înregistreze date privind prevalența MGF și tipurile acesteia și să implice mediile academice în procesul de colectare a datelor, în cercetare și în instruirea viitoarelor generații de specialiști cu privire la MGF; recunoaște faptul că Rețeaua europeană pentru migrație ar putea avea un rol în acest proces; consideră că un program comun de cercetare privind MGF le-ar permite universităților din zonele în care există această practică să trateze cu universitățile din UE pentru a organiza programe de schimb, a îmbunătăți colectarea datelor și a îmbunătăți capacitatea viitorilor specialiști din diferite sectoare;
17. invită Comisia și statele membre să includă în programele educaționale ale materiilor care joacă un rol determinant în prevenirea MGF informații de bază privind MGF și alte practici vătămătoare pentru fete;
18. subliniază că, în pofida contextului său local, practica MGF ar trebui examinată în contextul violenței bazate pe gen și ca o problemă de egalitate între femei și bărbați și ar trebui tratată în cadrul unei abordări cuprinzătoare pentru a se evita discreditarea comunităților în care există această practică;
19. subliniază că asigurarea școlarizării tuturor fetelor și crearea premiselor pentru emanciparea economică a femeilor reprezintă primii pași către îmbunătățirea situației femeilor în comunitățile în care există practica în cauză;
20. atrage atenția asupra potențialului și a puterii diverselor canale de comunicare precum arta, literatura, mass-mediile noi și cele locale pentru a face ca mesajele să fie mai pe înțelesul populației; subliniază importanța implicării băieților și a bărbaților în crearea de noi percepții privind egalitatea dintre femei și bărbați și combaterea actualelor structuri de putere prin intermediul rețelelor, al programelor „de la egal la egal”, al campaniilor de informare și al programelor de formare;
21. invită Comisia să acorde sprijin statelor membre și țărilor în care există practica MGF în vederea creării de rețele și a unor strategii integrate pentru prevenirea acestei practici, inclusiv formarea lucrătorilor sociali, a personalului medical, a liderilor din comunitate și religioși, precum și a funcționarilor de poliție și din domeniul justiției; ia act de faptul că această practică nu este promovată de nicio religie;
22. invită Comisia să includă problema MGF și a altor practici vătămătoare pentru femei și fete în dialogurile sale privind drepturile omului și în acțiunile sale diplomatice; invită SEAE și statele membre să creeze mecanisme de cooperare cu țări terțe pentru a le încuraja să adopte legi interne prin care să fie interzisă practica MGF și să sprijine autoritățile de asigurare a aplicării legii în aplicarea acestor dispoziții;
23. constată cu satisfacție că delegațiile și SEAE beneficiază în fiecare an de formare privind MGF în cadrul unor măsuri de formare pe tema drepturilor copiilor sau a egalității dintre femei și bărbați și invită Comisia să-și facă pe larg cunoscute și disponibile populațiilor-țintă instrumentele, precum setul de instrumente „Uniți pentru eliminarea MGF” destinat specialiștilor din diferite sectoare;
24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei Europene și Consiliului Uniunii Europene.