Document de ședință
5.2.2018
PROPUNERE DE REZOLUȚIE
depusă pe baza declarației Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
referitoare la situația actuală a drepturilor omului în Turcia
( 2018/2527(RSP) )
Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao
în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația actuală a drepturilor omului în Turcia
( 2018/2527(RSP) )
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale precedente, în special cea din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia[1] și cea din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor din Turcia[2],
– având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care prevede că părțile contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în toate cauzele în care sunt părți, precum și să le execute,
– având în vedere faptul că respectarea statului de drept, incluzând, în special, separarea puterilor, democrația, libertatea de exprimare și libertatea media, drepturile omului, drepturile minorităților și libertatea religioasă, libertatea de asociere și de a protesta pașnic, se află în centrul procesului de negociere, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga pentru aderarea la Uniunea Europeană,
– având în vedere dreptul la libertatea de exprimare consacrat în CEDO și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Turcia este stat parte,
– având în vedere declarația din 26 octombrie 2017 a purtătorului de cuvânt al SEAE cu privire la cazurile de încălcare a drepturilor omului în Turcia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, din iulie 2016, guvernul Turciei a prelungit starea de urgență pentru a șasea oară; întrucât, potrivit Constituției Turciei, starea de urgență poate fi declarată pentru o perioadă de maxim șase luni;
B. întrucât continuarea stării de urgență a creat de facto un sistem prezidențial, crescând puterea conducerii unipersonale a președintelui Erdogan; întrucât, conform opoziției, Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), aflat la putere, plănuiește să continue starea de urgență până în noiembrie 2019, când sunt programate următoarele alegeri prezidențiale;
C. întrucât, de la tentativa de lovitură de stat, situația drepturilor omului s-a deteriorat exponențial, iar trei grupuri de persoane au fost supuse cu precădere presiunilor, hărțuite judiciar, arestate și persecutate: toți cei suspectați de apartenență la mișcarea Gulen, funcționarii aleși și susținătorii mișcărilor kurde, precum și personalități proeminente și activiști din organizațiile societății civile care critică guvernul actual;
D. întrucât nimeni nu a fost cruțat: epurările președintelui Erdogan - sub forma hărțuirilor judiciare și polițienești, detențiilor arbitrare, interdicțiilor de călătorie și a multor alte măsuri restrictive - continuă să vizeze un număr mare de persoane, printre care funcționari publici, universitari, cetățeni de rând, jurnaliști, avocați, scriitori, artiști etc.; întrucât înșiși judecătorii și procurorii au fost acuzați și deținuți, într-o prăbușire continuă a statului de drept;
E. întrucât, după peste 16 luni de stare de urgență, numărul represiunilor este stupefiant; întrucât, conform opoziției, numărul persoanelor date afară din serviciul public a ajuns la 125 000, iar 50 500 de persoane au fost arestate și 169 000 au făcut obiectul unor proceduri judiciare;
F. întrucât, potrivit unui raport publicat de CEDO pentru anul 2017, Turcia a încălcat drepturile omului în 2 988 de cazuri și se află printre țările cu cele mai multe încălcări ale drepturilor omului din Europa;
G. întrucât spațiul pentru libertatea media se restrânge continuu în Turcia, care a devenit una dintre țările în care jurnaliștilor le este cel mai greu să-și desfășoare munca; întrucât, de la lovitura de stat, șase agenții de știri, 50 de ziare, 18 canale de televiziune, 29 de edituri, 20 de reviste, 22 de posturi de radio și 1 520 asociații au fost interzise; întrucât 145 de jurnaliști au fost arestați, iar 2 500 au fost lăsați fără locuri de muncă ca urmare a închiderii unor entități media;
H. întrucât comisia ad-hoc creată pentru a verifica deciziile luate în timpul stării de urgență nu este numai lipsită de independență, dat fiind faptul că membrii săi sunt numiți de către aceleași autorități responsabile de aprobarea concedierilor și a închiderilor, dar nici nu a reușit până în prezent să producă vreun rezultat concret;
I. întrucât statul de drept nu mai funcționează în această țară; întrucât patru instanțe penale de prim grad separate, sub presiunea politică a guvernului, au refuzat să execute ordinul Curții Constituționale turce de a-i elibera pe Mehmet Altan și Sahin Alpay, emis după ce aceasta a statuat că drepturile jurnaliștilor au fost încălcate; întrucât cazul unei instanțe inferioare care respinge un ordin al Curții Constituționale este juridic contradictoriu și întrucât experții în drept consideră că acesta pune întregul sistem judiciar al Turciei în mod serios sub semnul întrebării;
J. întrucât opoziția politică din Turcia se confruntă cu represiuni virulente, iar funcționarii aleși se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari; întrucât unii primari aleși au fost destituiți și înlocuiți cu persoane numite de ministrul de interne, iar membri ai personalului și deputații din parlament au fost supușii hărțuirilor judiciare, arestați și condamnați la pedepse lungi; întrucât Partidul Democrat Popular (HDP), de opoziție, a fost ținta unor represiuni continue, iar copreședinții acestuia, Figen Yüksekdağ și Selahattin Demirtaș, împreună cu nouă legislatori, 80 de primari și mii de membri au fost plasați în detenție;
K. întrucât, potrivit purtătorului de cuvânt al HDP, Osman Baydemir, aproximativ 10 000 de susținători, printre care primari și funcționari municipali asociați acestui partid, au fost arestași după eșecul loviturii de stat;
L. întrucât Leyla Zana, laureată a Premiului Saharov și prima femeie kurdă care a obținut un loc în Parlamentul Turciei, și-a văzut retras statutul de deputată printr-un vot în parlament, pe motiv că nu ar fi depus jurământ conform articolului 81 din Constituție și nu ar fi participat la 212 de sesiuni după alegerea sa, în noiembrie 2015; întrucât motivele pentru destituirea sa par îndoielnice, iar votul, extrem de politizat;
M. întrucât Taner Kılıç, avocat specializat în drepturile omului și președintele Amnesty International Turcia, este în arest preventiv din iunie 2017, fiind acuzat de „apartenență la o organizație teroristă armată” și, dacă este găsit vinovat, riscă până la 15 ani de închisoare; întrucât, la câteva ore după ce instanța de judecată de la Istanbul a hotărât ca Kılıç să fie eliberat condiționat din detenția preventivă, procurorul a făcut recurs împotriva hotărârii și o a doua instanță a admis recursul, trimițându-l pe Kilic înapoi în detenție, în pofida faptului că nu există nicio probă care să îl acuze;
N. întrucât, la o audiere din 25 decembrie 2017, un judecător turc a ordonat ca patru jurnaliști și membrii ai conducerii ziarului Cumhuriyet, dintre care unii erau deja în închisoare de 14 luni, să rămână în detenție până la următoarea audiere, din 9 martie 2018; întrucât întregul proces a fost caracterizat de vicii procedurale și de nerespectarea dreptului la apărare;
O. întrucât au fost acuzați și deținuți și cetățeni ai UE, printre care Deniz Yücel, care a petrecut aproape un an în închisoare, până în prezent fără a fi pus sub acuzare, și reportera Ayla Albayrak, condamnată în absență la peste doi ani în închisoare pentru „propagandă teroristă” în Turcia;
P. întrucât Nuriye Gülmen și Semih Özakça, doi universitari, au intrat în greva foamei pentru a denunța concedierea arbitrară în masă a funcționarilor publici, însă au fost obligați să o întrerupă după 320 de zile, pentru că sănătatea le-a fost prejudiciată ireversibil; întrucât avocații lor au fost, de asemenea, urmăriți și arestați;
Q. întrucât Osman Kavala, fondatorul Inițiativei internaționale pentru pace și reconciliere și unul dintre cei mai importante și respectate personalități de pe scena artistică și culturală a Turciei, a fost arestat în octombrie 2017 și acuzat de „tentativă de subminare a ordinii constituționale”, deși nu s-a prezentat nicio dovadă în acest sens în fața instanței;
R. întrucât guvernul turc ia măsuri represive împotriva oricărei persoane care se opune sau critică campania militară a Turciei pentru a prelua controlul regiunii kurde Afrin, din nord-vestul Siriei; întrucât peste 300 de persoane au fost arestate pentru criticarea ofensivei din Afrin și acuzate de „propagandă teroristă”, printre acestea numărându-se scriitori, jurnaliști, studenți, lideri locali și deputați din HDP; întrucât site-urile internet care publicau știri despre Afrin au fost blocate;
S. întrucât, la 30 ianuarie 2018, poliția turcă a plasat în detenție și a percheziționat locuințele și locurile de muncă a unsprezece membri ai Consiliului Central al Asociației Medicale din Turcia (TTB), pe motiv că ar face „propagandă pentru o organizație teroristă” și „ar instiga cetățenii la ranchiună și ostilitate”; întrucât TTB a cerut încetarea operațiunii militare turce „Olive Branch” din Afrin;
1. își exprimă profunda îngrijorare pentru deteriorarea continuă a libertăților fundamentale și a statului de drept în Turcia; critică decizia guvernului de a prelungi starea de urgență - care a fost utilizată ca pretext pentru a reprima opoziția și a-i elimina pe opozanți, inclusiv oameni politici, jurnaliști, apărători și activiști ai drepturilor omului - și de a eluda, în mai multe rânduri, controlul parlamentar și verificarea de către curtea constituțională a guvernării prin decrete; solicită guvernului să nu mai prelungească starea de urgență;
2. solicită insistent autorităților turce să asigure, în orice circumstanță, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului și cu instrumentele internaționale ratificate de Turcia;
3. condamnă utilizarea detenției arbitrare și a hărțuirii judiciare și administrative pentru a persecuta mii de apărători ai drepturilor omului, membri ai organizațiilor independente ale societății civile, universitari, jurnaliști și orice persoană care se opune guvernului;
4. invită guvernul turc să respecte principiul prezumției de nevinovăție și subliniază că utilizarea detenției preventive trebuie să fie în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului; solicită autorităților turce să desfășoare o anchetă aprofundată cu privire la acuzațiile de maltratări grave ale deținuților, aduse de mai multe organizații pentru apărarea drepturilor omului și solicită tragerea la răspundere și pedepsirea celor vinovați de aceste încălcări ale drepturilor omului; este profund îngrijorat de condițiile de detenție din țară;
5. solicită insistent guvernului turc să elibereze toate persoanele arestate ilegal și să renunțe la toate acuzațiile împotriva lor, și să-i elibereze, de asemenea, pe cei ținuți în arest preventiv dincolo de limita legală și fără probe;
6. invită insistent guvernul turc să ofere tuturor persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive căi de atac și un control judiciar adecvate și reale, în conformitate cu principiile statului de drept; ia act de faptul că, în cadrul actualei stării de urgență, cetățenii arestați nu au dreptul la asistență judiciară în primele cinci zile de detenție, și regretă restricțiile severe asupra accesului deținuților la avocați;
7. solicită guvernului turc să revizuiască de urgență „Comisia de anchetă privind practicile stării de urgență” astfel încât aceasta să devină o comisie solidă, independentă și mandatată pe deplin, capabilă să acorde atenția cuvenită fiecărui caz în parte, să prelucreze cu eficacitate numărul enorm de cereri pe care le va primi și să se asigure că controlul jurisdicțional nu este întârziat în mod nejustificat;
8. solicită guvernului turc să pună capăt interferențelor în sistemul judiciar, prin exercitarea de presiuni asupra judecătorilor și procurorilor, prin concedierea sau arestarea și prin confiscarea proprietăților lor, și să restabilească și să aplice toate garanțiile legale pentru a asigura respectarea deplină a independenței puterii judiciare;
9. condamnă decizia recentă de a-i retrage Leylei Zana statutul de membră a parlamentului; condamnă, de asemenea, deciziile anterioare similare împotriva a altor cinci deputați HDP; își reiterează solidaritatea cu parlamentarii legitim aleși din Turcia și plasați în detenție și supuși intimidărilor; invită guvernul turc să respecte mandatele acestor parlamentari și dreptul lor la o apărare adecvată în instanță;
10. condamnă înlocuirea arbitrară a reprezentanților aleși la nivel local, care compromite structura democratică a Turciei și este în contradicție cu voința alegătorilor; invită guvernul să-i repună în funcția pe care fuseseră aleși în mod legal pe toți reprezentanții aleși la nivel local;
11. condamnă categoric regresul grav în privința libertății de exprimare și încălcările acesteia, precum și încălcările grave ale libertății media, inclusiv interzicerile disproporționate ale site-urilor media și ale platformelor sociale, închiderea posturilor media și arestarea jurnaliștilor; reamintește că o presă liberă și pluralistă, inclusiv un internet liber și deschis, reprezintă componente esențiale ale oricărei democrații și invită insistent guvernul turc să le respecte;
12. condamnă declarația Biroului guvernatorului Ankarei din 19 noiembrie 2017 cu privire la decizia de a interzice pe o perioadă nedeterminată evenimentele organizate de organizațiile LGBTI; este îngrijorat de faptul că acest lucru intervine după interzicerea a trei Pride March la Istanbul, și a altor marșurilor similare în țară; regretă faptul că, în urma acestei declarații, și alte regiuni au interzis evenimente LGBTI; subliniază că acest lucru reprezintă o încălcare gravă a dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire, garantate de articolele 26, 33 și 34 din Constituția Turciei și de articolele 19 și 21 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP); invită autoritățile turce să revoce imediat interdicția și să restabilească dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire;
13. solicită Delegației UE la Ankara să ia inițiativa, împreună cu ambasadele statelor membre, pentru a oferi o susținere coordonată și, dacă este necesar, sprijin public apărătorilor drepturilor omului, în special prin monitorizarea și observarea proceselor, cererea de autorizații pentru vizite în închisori și publicarea unor declarații adresate autorităților turce de la toate nivelurile;
14. consideră că susținerea apărătorilor drepturilor omului și a reprezentanților societății civile din Turcia (jurnaliști, universitari, artiști, scriitori etc.) este esențială pentru viitorul țării și pentru credibilitatea UE; își reiterează solicitarea adresată Comisiei ca, în cadrul revizuirii fondurilor IPA, să ia în considerare evoluțiile din Turcia și să evalueze posibilitățile de a crește sprijinul pentru societatea civilă turcă; subliniază că nu ar trebui direcționate deloc fonduri către proiecte gestionate direct de ministerele din Turcia implicate în desființarea statului de drept sau responsabile pentru acest lucru, cum ar fi Ministerul Justiției;
15. reiterează importanța restabilirii unui dialog politic demn de încredere, deschis și constructiv cu Turcia, însă consideră că îmbunătățirea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale este o condiție necesară pentru ca acest dialog să aducă rezultate; reamintește că Delegația Parlamentului la Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia rămâne principala platformă a acestui dialog, inclusiv în privința aspectelor legate de drepturile omului;
16. reamintește că a cerut suspendarea formală a negocierilor de aderare cu Turcia în cazul în care reformele constituționale propuse de guvern și aprobate prin referendum sunt aplicate ca atare, pentru că noua Constituție nu respectă criteriile de la Copenhaga, ceea ce dă de înțeles că legislatorii turci nu mai urmăresc integrarea în Uniunea Europeană;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Turciei.