Document de ședință
19.4.2011
***I
RAPORT
referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit
( COM(2010)0482 – C7‑0264/2010 – 2010/0251(COD) )
Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Pascal Canfin
PR_COD_1consamCom
Legenda simbolurilor utilizate |
* Procedura de consultare *** Procedura de aprobare ***I Procedura legislativă ordinară (prima lectură) ***II Procedura legislativă ordinară (a doua lectură) ***III Procedura legislativă ordinară (a treia lectură) (Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus în proiectul de act.)
|
Amendamente la un proiect de act |
În amendamentele Parlamentului, modificările aduse proiectului de act sunt evidențiate prin caractere cursive aldine. Evidențierea cu caractere cursive simple este o indicație pentru serviciile tehnice, referitoare la elemente ale proiectului de act propuse pentru a fi corectate în vederea elaborării textului final (de exemplu elemente evident greșite sau omise într-o anumită versiune lingvistică). Propunerile de corectură sunt supuse acordului serviciilor tehnice în cauză.
Antetul amendamentelor referitoare la un act existent pe care proiectul de act urmărește să îl modifice cuprinde două rânduri suplimentare prin care se indică actul existent și, respectiv, dispoziția vizată a acestuia. Fragmentele preluate ca atare dintr-o dispoziție a unui act existent pe care Parlamentul dorește să o modifice, dar pe care proiectul de act nu a modificat-o, sunt evidențiate cu caractere aldine. Eventualele eliminări ale unor astfel de fragmente sunt semnalate prin simbolul [...].
|
CUPRINS
Pagina
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN 4
AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice 42
PROCEDURĂ 58
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit
( COM(2010)0482 – C7‑0264/2010 – 2010/0251(COD) )
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului ( COM(2010)0482 ),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0264/2010),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice ( A7-0055/2011 ),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
POZIȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN
ÎN PRIMĂ LECTURĂ[1]*
---------------------------------------------------------
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[2],
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[3],
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară[4],
întrucât:
(1) În punctul culminant al crizei financiare, în septembrie 2008, autoritățile competente din mai multe state membre ale UE și din Statele Unite ale Americii au adoptat măsuri de urgență pentru restricționarea sau interzicerea vânzării în lipsă a anumitor tipuri sau chiar a tuturor titlurilor de valoare. Raționamentul din spatele acestor decizii a fost că, în perioade de instabilitate financiară mare, vânzarea în lipsă ar putea agrava declinul periculos al prețului acțiunilor, în special al acțiunilor instituțiilor financiare, punând astfel în pericol viabilitatea acestora și creând riscuri sistemice. Măsurile adoptate de statele membre au fost foarte diferite, deoarece în Uniunea Europeană lipsește cadrul legislativ care să reglementeze problemele legate de vânzarea în lipsă.
(2) Prin urmare, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne și a îmbunătăți condițiile de funcționare, în special în ceea ce privește piețele financiare, și pentru a asigura o protecție ridicată a consumatorilor și a investitorilor, este oportună crearea unui cadru comun referitor la cerințele și competențele legate de vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit și asigurarea unei mai bune coordonări și a unei coerențe sporite între statele membre în situațiile excepționale în care trebuie luate măsuri. Este necesară armonizarea cadrului de desfășurare a vânzărilor în lipsă și a anumitor aspecte privind swapurile pe riscul de credit, pentru a împiedica crearea unor obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne, având în vedere probabilitatea ca statele membre să continue să adopte măsuri divergente.
(3) Este oportun și necesar ca aceste prevederi să ia forma unui regulament, deoarece anumite prevederi impun operatorilor privați obligația de a notifica și de a face publice pozițiile scurte nete pentru anumite instrumente și vânzările în lipsă fără prevalidare. De asemenea, regulamentul este necesar pentru a conferi Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010[5] competențele necesare pentru a coordona măsurile luate de autoritățile competente și pentru a lua ea însăși măsuri.
(4) Pentru a pune capăt situației actuale de fragmentare în care unele state membre au luat măsuri divergente și pentru a restricționa posibilitatea ca autoritățile competente să ia măsuri divergente, este important ca riscurile potențiale ale vânzării în lipsă și ale swapurilor pe riscul de credit să fie tratate în mod armonizat. Cerințele care urmează a fi impuse ar trebui să ofere soluții pentru riscurile identificate ținând seama de diferențele dintre statele membre și impactul economic potențial al cerințelor și fără a suprima în mod nejustificat beneficiile pe care vânzarea în lipsă le aduce în ceea ce privește calitatea și eficiența piețelor crescând lichiditatea pe piață (când vânzătorul în lipsă vinde titlurile de valoare și apoi le răscumpără pentru a-și acoperi vânzarea în lipsă) și permițând investitorilor să acționeze atunci când consideră că un titlu de valoare este supraevaluat, vânzarea în lipsă conducând astfel la o evaluare mai eficace a prețurilor titlurilor de valoare.
(4a) Piețele de mărfuri, în special piețele agricole, nu intră sub incidența prezentului regulament. Deoarece anumite riscuri identificate în prezentul regulament pot apărea și pe piețele respective, în completarea Comunicării sale privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, până la 1 ianuarie 2012, un raport privind riscurile care apar pe piețele respective, ținând seama de caracteristicile lor specifice, și să prezinte propuneri adecvate, dacă este cazul. Produsele relevante pentru sectorul energetic ar trebui tratate în propunerea Comisiei de regulament privind integritatea și transparența pieței energiei ( COM(2010)0726 ).
(5) Domeniul de aplicare al regulamentului ar trebui să fie cât mai larg pentru a oferi un cadru preventiv care să fie utilizat în situații excepționale. Cadrul ar trebui să acopere toate instrumentele financiare oferind însă un răspuns proporțional la riscurile pe care la poate comporta vânzarea în lipsă a diverselor instrumente financiare. Prin urmare, autoritățile competente și AEVMP ar trebui să fie abilitate doar în situații excepționale să ia măsuri referitoare la toate tipurile de instrumente financiare, dincolo de măsurile permanente care se aplică doar anumitor tipuri de instrumente care prezintă riscuri clar identificate și pe care aceste măsuri trebuie să le vizeze.
(6) O mai mare transparență referitoare la pozițiile scurte nete pe anumite instrumente financiare ar fi atât în beneficiul autorităților de reglementare, cât și al participanților pe piață. Pentru societățile ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare în locuri de tranzacționare din UE ar trebui introdus un model pe două niveluri care să asigure o mai mare transparență a pozițiilor scurte nete semnificative pe acțiuni, la nivelul corespunzător. Peste un anumit prag, pozițiile ar trebui notificate privat autorităților de reglementare în cauză pentru a le permite să monitorizeze și, dacă este necesar, să analizeze vânzările în lipsă care ar putea duce la apariția de riscuri sistemice sau ar putea fi abuzive, iar de la un alt prag, mai ridicat, informațiile ar trebui făcute publice și pe piață, într-o formă anonimă, pentru a oferi celorlalți participanți pe piață informații utile referitoare la pozițiile scurte semnificative individuale pe acțiuni.
(7) Notificarea pozițiilor scurte nete semnificative pe titluri de valoare referitoare la datoria suverană către autoritățile de reglementare le-ar oferi acestora informații importante care să le sprijine în demersul de a verifica dacă astfel de poziții produc riscuri sistemice sau sunt utilizate în scopuri abuzive. Prin urmare, ar trebui prevăzută notificarea către autoritățile de reglementare a pozițiilor scurte nete semnificative pe datoria suverană din Uniune. O asemenea cerință ar trebui să vizeze doar notificarea privată a informațiilor către autoritățile de reglementare, deoarece publicarea unor astfel de informații pe piața acestor instrumente ar putea avea efecte negative asupra piețelor datoriei suverane, care se confruntă deja cu probleme de lichiditate. ▌
(8) Obligațiile de notificare pentru datoria suverană ar trebui să se aplice datoriei emise de Uniunea Europeană și de statele membre, inclusiv ministere, departamente, bănci centrale, agenții sau organisme publice care emit instrumente de datorie în numele unui stat membru, cu excepția organismelor regionale sau a organismelor cvasi-publice care emit instrumente de datorie.
(9) Pentru a asigura un regim de transparență exhaustiv și eficace, este importat ca acesta să nu vizeze doar pozițiile scurte obținute prin tranzacționarea acțiunilor sau instrumentelor de datorie suverană în locuri de tranzacționare, ci și pozițiile scurte create prin tranzacționarea în afara locurilor de tranzacționare și pozițiile scurte nete economice create prin utilizarea de instrumente derivate, cum ar fi opțiunile, futures, instrumentele bazate pe indici, contractele pe diferență și spread betting-ul pe acțiuni sau pe instrumente de datorie suverană.
(10) Pentru a fi util autorităților de reglementare și pieței, regimul de transparență ar trebui să furnizeze informații complete și exacte cu privire la pozițiile unei persoane fizice sau juridice. Mai exact, informațiile furnizate autorității de reglementare sau pieței ar trebui să țină seama atât de pozițiile scurte, cât și de cele lungi, astfel încât să se furnizeze informații utile referitoare la poziția netă pe acțiuni, datorie suverană și swapuri pe riscul de credit a persoanei fizice sau juridice.
(11) În calculul poziției scurte sau lungi trebuie să se includă și interesele economice de orice natură pe care o persoană fizică sau juridică le are în raport cu capitalul social emis al unei societăți sau cu datoria suverană emisă a statelor membre sau a Uniunii Europene. Ar trebui incluse în special interesele de acest tip obținute direct sau indirect prin utilizarea de instrumente derivate, precum opțiuni, futures, contracte pe diferență și spread betting-ul pe acțiuni sau pe instrumente de datorie suverană și indici, coșuri și fonduri tranzacționate la bursă. În cazul pozițiilor pe datoria suverană, trebuie să se țină seama și de swapurile pe riscul de credit al emitenților de datorie suverană.
(12) Pe lângă regimul de transparență pentru raportarea pozițiilor scurte nete pe acțiuni, pentru a obține informații suplimentare despre volumul vânzărilor în lipsă de acțiuni executate▐, ar trebui introdusă obligația de a marca ordinele de vânzare executate ▐ drept ordine de vânzare în lipsă potrivit situației constatate la sfârșitul zilei. Informațiile despre tranzacțiile de vânzare în lipsă ar trebui compilate de societate și comunicate autorității competente cel puțin o dată pe zi, pentru a permite autorităților competente ▐ să urmărească evoluția volumului vânzărilor în lipsă.
(13) Cumpărarea unor swapuri pe riscul de credit fără a deține o poziție lungă pe datoria suverană care stă la baza swapului sau o altă poziție pe active sau un portofoliu de active a căror valoare ar putea fi afectată negativ de scăderea bonității statului respectiv poate fi considerată, din punct de vedere economic, echivalentă unei poziții scurte pe instrumentul de datorie în cauză. Prin urmare, calculul poziției scurte nete în legătură cu datoria suverană ar trebui să includă swapurile pe riscul de credit referitoare la o obligație a unui emitent de datorie suverană. Pozițiile pe swapuri pe riscul de credit ar trebui luate în considerare atunci când se determină dacă o persoană fizică sau juridică are o poziție scurtă netă semnificativă în raport cu datoria suverană care trebuie notificată autorităților competente▐.
(14) Pentru a permite monitorizarea continuă a pozițiilor, obligațiile de transparență ar trebui să includă și notificarea sau publicarea în cazurile în care modificarea unei poziții scurte nete implică o creștere sau o scădere peste sau sub anumite praguri.
(15) Pentru a produce efectele dorite, obligațiile de transparență ar trebui să se aplice indiferent de locul în care se află persoana fizică sau juridică, chiar dacă aceasta se află în afara Uniunii Europene, în cazul în care persoana respectivă deține o poziție scurtă netă semnificativă pe o societate ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Uniune sau o poziție scurtă netă pe datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune.
(16) Vânzarea în lipsă a acțiunilor și a instrumentelor de datorie suverană fără prevalidare poate intensifica riscurile potențiale de nedecontare a tranzacției, volatilitatea și abuzurile de piață. Pentru a reduce aceste riscuri, este oportună impunerea unor restricții asupra vânzărilor în lipsă fără prevalidare, ținând seama de faptul că nu se creează riscuri sistemice în cazul în care contractul de împrumut se încheie până la sfârșitul zilei de tranzacționare. Neacoperirea unei poziții scurte până la sfârșitul zilei de tranzacționare ar trebui să conducă la aplicarea unor penalități suficient de ridicate pentru a nu-i permite vânzătorului să obțină profit.
(16a) Deși disciplina de decontare este o componentă importantă a bunei funcționări a piețelor financiare, detaliile tehnice ale regimurilor privind disciplina de decontare nu ar trebui să fie incluse în sfera de aplicare a prezentului regulament, ci ar trebui să fie definite în propunerea legislativă corespunzătoare a Comisiei referitoare la perioada ulterioară tranzacționării, ținându-se cont de activitatea din acest domeniu a Comisiei și a grupului de lucru pentru armonizarea ciclurilor de decontare. Comisia ar trebui, așadar, să prezinte propuneri concrete până la sfârșitul lui 2011, în paralel cu o propunere de creare a unui cadru juridic armonizat pentru depozitarii centrali de titluri.
(16b) Swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane ar trebui bazate pe principiul interesului asigurabil, recunoscându-se totodată faptul că pot exista și alte interese legate de un stat suveran decât deținerea de obligațiuni.
(17) Măsurile referitoare la datoria suverană și swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane, inclusiv transparența sporită și restricțiile asupra vânzărilor în lipsă fără prevalidare, ar trebui să impună cerințe proporționale care, în același timp, să permită evitarea efectelor nefavorabile asupra lichidității piețelor obligațiunilor suverane și piețelor repo pentru obligațiuni suverane.
(18) Acțiunile sunt din ce în mai frecvent admise la tranzacționare în diversele locuri de tranzacționare atât din Uniune, cât și din afara ei. Numeroase companii mari, stabilite în afara Uniunii au acțiuni admise la tranzacționare și în locuri de tranzacționare din Uniune. Din motive de eficiență, atunci când principalul loc de tranzacționare al anumitor titluri de valoare se află în afara Uniunii Europene, este oportună scutirea respectivelor instrumente de anumite cerințe de notificare și publicare.
(19) Activitățile de formare a pieței joacă un rol esențial în asigurarea lichidității pe piețele din Uniune, iar formatorii de piață trebuie să dețină poziții scurte pentru a îndeplini acest rol. Impunerea de obligații asupra acestor tipuri de activități ar putea compromite în mod serios capacitatea lor de a asigura lichiditatea, cu importante repercusiuni negative asupra eficienței piețelor din Uniune. De altfel, se așteaptă ca formatorii de piață să dețină poziții scurte semnificative doar pe perioade foarte scurte. Prin urmare, este oportună scutirea persoanelor fizice sau juridice implicate în astfel de acțiuni de obligații care ar putea compromite capacitatea lor de a exercita o asemenea funcție, afectând astfel în mod negativ piețele din Uniunea Europeană. Pentru ca această scutire să se aplice și entităților din țări terțe, este necesar să se evalueze echivalența piețelor din aceste țări. Scutirea ar trebui să se aplice diverselor tipuri de activități de pe piață, dar nu și tranzacțiilor în cont propriu. Este, de asemenea, oportună scutirea anumitor operațiuni de pe piața primară, precum cele legate de datoria suverană și mecanismele de stabilizare, deoarece este vorba despre activități importante care sprijină funcționarea eficientă a piețelor. Autoritățile competente ar trebui notificate în legătură cu utilizarea scutirilor și ar trebui să aibă competența de a interzice unei persoane fizice sau juridice utilizarea acestora, în cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile stabilite. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a cere informații de la persoanele fizice sau juridice pentru a monitoriza utilizarea scutirii.
(20) În cazul unor evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniunea Europeană, autoritățile competente ar trebui să aibă competența de a interveni pentru a cere o mai mare transparență, a impune restricții temporare asupra vânzării în lipsă, a swapurilor pe riscul de credit sau a altor tranzacții pentru a preveni scăderea necontrolată a prețului unui instrument financiar. Astfel de măsuri se pot dovedi necesare ca urmare a unor evenimente sau evoluții nefavorabile, nefiind vorba doar de evenimente financiare sau economice, ci și de calamități naturale sau acte teroriste, de exemplu. În plus, anumite evenimente sau evoluții nefavorabile care să impună aplicarea unor măsuri pot să apară doar într-un stat membru, fără a avea implicații transfrontaliere. Aceste competențe trebuie să fie destul de flexibile pentru a se putea face față unui spectru larg de situații excepționale.
(21) Deși autoritățile competente vor fi, în general, cel mai bine plasate pentru a monitoriza condițiile de pe piață și a reacționa primele la un eveniment sau o evoluție nefavorabilă, hotărând dacă a apărut o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței și dacă sunt necesare măsuri pentru corectarea acestei situații, competențele, precum și condițiile și procedurile de utilizarea a acestora ar trebui armonizate cât mai mult cu putință.
(22) În cazul unei scăderi semnificative a prețului unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a restricționa temporar vânzarea în lipsă a instrumentului financiar respectiv în jurisdicția sa sau de a solicita AEVMP o astfel de restricționare în alte jurisdicții, pentru a putea interveni rapid atunci când este necesar ▐pentru a împiedica scăderea necontrolată a prețului instrumentului în cauză.
(23) În cazul în care evoluțiile sau evenimentele nefavorabile depășesc granițele unui stat membru sau au alte implicații transfrontaliere, consultarea și cooperarea strânsă dintre autoritățile competente sunt esențiale. AEVMP ar trebui să aibă un rol central de coordonare în astfel de situații și ▐să asigure coerența între autoritățile competente. Componența AEVMP, în care se regăsesc și reprezentanți ai autorităților competente, o va ajuta să își îndeplinească acest rol.
(24) Pe lângă coordonarea măsurilor autorităților competente, AEVMP ar trebui să se asigure că autoritățile competente iau măsuri doar atunci când sunt necesare și proporționale. AEVMP ar trebui să aibă competența de a formula avize adresate autorităților competente referitoare la utilizarea competențelor de intervenție.
(25) Deși, de cele mai multe ori, autoritățile competente vor fi cel mai bine plasate pentru a reacționa rapid la evenimente sau evoluții nefavorabile, AEVMP ar trebui să fie, de asemenea, abilitată să ia măsuri în cazul în care vânzarea în lipsă și alte activități conexe pun în pericol funcționarea normală și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia, atunci când există implicații transfrontaliere, iar autoritățile competente nu au luat suficiente măsuri pentru a remedia situația. AEVMP ar trebui să consulte Comitetul european pentru risc sistemic instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010[6] (CERS) ori de câte ori este posibil, precum și alte autorități implicate, în cazul în care măsurile ar putea afecta și alte sectoare în afara piețelor financiare, cum ar fi instrumentele derivate pe mărfuri care sunt utilizate pentru acoperirea pozițiilor fizice împotriva riscurilor.
(26) Competențele conferite AEVMP în cadrul prezentului regulament de a restricționa în situații excepționale vânzarea în lipsă și alte activități conexe sunt concepute în conformitate cu competențele prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Competențele conferite AEVMP în situații excepționale nu ar trebui să aducă atingere competențelor AEVMP în situații de urgență prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Mai precis, AEVMP ar trebui să fie abilitată să adopte decizii individuale cerându-le autorităților competente să ia măsuri sau decizii individuale adresate participanților pe piețele financiare în temeiul articolului menționat.
(27) Competențele de intervenție ale autoritățile competente și ale AEVMP pentru a restricționa vânzarea în lipsă, swapurile pe riscul de credit și alte tranzacții ar trebui să aibă doar un caracter temporar și să fie exercitate doar pentru o perioadă și în măsura în care aceste lucru este necesar pentru a răspunde unei amenințări precise.
(28) Din cauza riscurilor specifice care pot apărea în urma utilizării swapurilor pe riscul de credit, astfel de tranzacții trebuie monitorizate îndeaproape de către autoritățile competente. Mai precis, autoritățile competente ar trebui să fie abilitate ca, în situații excepționale, să solicite de la persoanele fizice sau juridice care desfășoară astfel de tranzacții informații în legătură cu motivele derulării tranzacției.
(29) AEVMP ar trebui să dispună de competența generală de a investiga probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă sau de utilizarea swapurilor pe riscul de credit pentru a evalua dacă astfel de probleme sau practici ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței. Atunci când desfășoară asemenea investigații, AEVMP ar trebui să publice un raport în care să își prezinte concluziile, iar în cazurile în care AEVMP consideră că ar trebui introdusă o măsură la nivelul Uniunii, decizia sa ar trebui să fie obligatorie pentru autoritățile competente.
(30) Deoarece anumite măsuri s-ar putea aplica unor persoane fizice sau juridice sau unor acțiuni din afara Uniunii Europene, este necesar ca în anumite situații autoritățile competente să coopereze cu autoritățile din țări terțe. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri cu autoritățile din țări terțe. AEVMP ar trebui să coordoneze încheierea unor astfel de acorduri de cooperare și realizarea de către autoritățile competente de schimburi de informații provenind din țări terțe.
(31) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta), în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscut la articolul 16 din TFUE și la articolul 8 din Cartă. Astfel, transparența cu privire la pozițiile scurte nete semnificative, inclusiv publicarea acestora atunci când depășesc o anumită valoare, în cazurile prevăzute de prezentul regulament, este necesară pentru a asigura stabilitatea pieței financiare și protecția investitorilor. Această transparență le va permite autorităților de reglementare să monitorizeze utilizarea vânzării în lipsă în contextul unor strategii abuzive și implicațiile acesteia asupra bunei funcționări a piețelor. Mai mult, transparența poate ajuta la prevenirea asimetriei informaționale, garantând informarea corespunzătoare a tuturor participanților pe piață în legătură cu măsura în care vânzarea în lipsă afectează prețurile. Schimbul sau transmiterea de informații între autoritățile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[7]. Schimbul sau transmiterea de informații de către AEVMP ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii și privind libera circulație a acestor date[8], regulament care ar trebui să se aplice în întregime în sensul prezentului regulament.
(32) Pe baza unor orientări adoptate de AEVMP și ținând seama de Comunicarea Comisiei privind consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare, statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure că aceste norme sunt puse în aplicare. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. În final, în Uniune ar trebui instituit un regim de sancțiuni armonizat.
▐
(34) Pentru a […], ar trebui să i se confere Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește calcularea pozițiilor scurte, atunci când o persoană fizică sau juridică deține o poziție descoperită pe un swap pe riscul de credit, pragurile de notificare sau de publicare și explicitarea criteriilor și factorilor pe baza cărora se determină dacă un eveniment sau o evoluție nefavorabilă reprezintă o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniune. Este deosebit de important ca în cadrul activității sale pregătitoare Comisia să desfășoare consultări, inclusiv la nivel de experți. AEVMP ar trebui să joace un rol central în elaborarea actelor delegate, oferind consultanță Comisiei.
(35) Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să evalueze pertinența pragurilor de notificare și de publicare prevăzute, punerea în aplicare a restricțiilor și a obligațiilor legate de transparența pozițiilor scurte nete și oportunitatea impunerii altor restricții sau condiții pentru vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit.
(36) Deși autoritățile competente naționale sunt mai bine plasate pentru a monitoriza și a înțelege evoluțiile pieței, impactul general al problemelor ridicate de vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit poate fi perceput în întregime doar la nivelul Uniunii. Din acest motiv, obiectivele prezentului regulament pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta putând adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, menționat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(37) Deoarece anumite state membre aplică deja restricții asupra vânzării în lipsă și deoarece, pentru a asigura utilitatea cadrului care urmează a fi introdus, ar trebui adoptate actele delegate și standardele tehnice obligatorii prevăzute, este necesar să se prevadă o perioadă de timp suficientă,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament se aplică următoarelor instrumente financiare:
1. instrumentele financiare care sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Uniunea Europeană, inclusiv astfel de instrumente atunci când sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;
2. instrumentele derivate menționate în secțiunea C punctele 4 – 10 din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare[9] care sunt legate de un instrument financiar menționat la punctul 1 sau de un emitent al unui instrument financiar menționat la punctul 1, inclusiv astfel de instrumente derivate atunci când sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;
3. instrumente de datorie emise de un stat membru sau de Uniunea Europeană și instrumentele derivate menționate în secțiunea C punctele 4 – 10 din anexa I la Directiva 2004/39/CE care sunt legate de astfel de instrumente de datorie emise de un stat membru sau de Uniunea Europeană sau de o obligație a unui stat membru sau a Uniunii Europene.
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:
(a) „dealer primar autorizat” înseamnă o persoană fizică sau juridică care a semnat un acord cu un emitent de datorie suverană în temeiul căruia persoana fizică sau juridică se angajează să acționeze în calitate de agent principal în raport cu operațiunile de pe piața primară și de pe piața secundară legate de datoria emisă de respectivul emitent;
(b) „contrapartidă centrală” înseamnă o entitate care se interpune, în conformitate cu dispozițiile legale, între contrapartidele la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind astfel cumpărător pentru orice vânzător și vânzător pentru orice cumpărător și care este responsabilă pentru funcționarea unui sistem de compensare;
(c) „swap pe riscul de credit” înseamnă un contract derivat în care o parte plătește o primă altei părți în schimbul unei compensări sau a unei plăți în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către o entitate de referință sau al unui eveniment de credit care afectează respectiva entitate de referință și orice alt contract derivat care are un efect economic similar;
(d) „instrument financiar” înseamnă un instrument specificat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;
(e) „stat membru de origine” al unei piețe reglementate, al unei întreprinderi de investiții care utilizează un sistem multilateral de tranzacționare sau al oricărei alte întreprinderi de investiții înseamnă statul membru de origine al respectivei piețe reglementate sau întreprinderi de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Directiva 2004/39/CE;
(f) „întreprindere de investiții” înseamnă o întreprindere de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE;
(g) „datorie suverană” înseamnă un instrument de datorie emis de Uniune sau de un stat membru, inclusiv ministerele, departamentele, băncile centrale, agențiile sau organismele publice ale statului membru;
(h) „capital social emis” al unei societăți înseamnă totalul acțiunilor ordinare și preferențiale emise de societatea respectivă, cu excepția titlurilor de creanță convertibile;
(i) „datorie suverană emisă” înseamnă:
(i) în raport cu un stat membru, valoarea totală a datoriei suverane emise de către statul membru sau de către ministere, departamente, bănci centrale, agenții sau organisme publice ale statului membru care nu a fost răscumpărată;
(ii) în raport cu Uniunea Europeană, valoarea totală a datoriei suverane emise de Uniune care nu a fost răscumpărată;
(j) „întreprindere locală” înseamnă o întreprindere menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2004/39/CE care negociază în contul altor membri ai pieței sau stabilește prețurile pentru aceștia;
(k) „activități de formare a pieței” înseamnă activitățile unei întreprinderi de investiții, ale unei entități dintr-o țară terță sau ale unei întreprinderi locale care este membră a unui loc de tranzacționare sau a unei piețe dintr-o țară terță al cărui cadru juridic și de supraveghere a fost declarat ca echivalent în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau în afara unui loc de tranzacționare în oricare dintre următoarele maniere:
(i) prin comunicarea simultană a unor cursuri de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și competitive în scopul furnizării de lichiditate în mod regulat și continuu pieței;
(ii) ca parte a activității sale uzuale, prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la cererile de tranzacționare ale clienților și prin acoperirea împotriva riscurilor a pozițiilor rezultând din aceste tranzacții;
(l) „sistem multilateral de tranzacționare” înseamnă un sistem multilateral în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE;
(m) „loc principal de tranzacționare” în raport cu o acțiune înseamnă locul de tranzacționare în care valoarea tranzacțiilor cu respectiva acțiune este cea mai ridicată;
(n) „piață reglementată” înseamnă un sistem multilateral în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;
(o) „autoritate competentă relevantă” înseamnă:
(i) în raport cu datoria suverană a unui stat membru sau cu un swap pe riscul de credit legat de o obligație a unui stat membru, autoritatea competentă a statului membru respectiv;
(ii) în raport cu datoria suverană a Uniunii sau cu un swap pe riscul de credit legat de o obligație a Uniunii, autoritatea competentă din jurisdicția în care este stabilit Fondul european de stabilitate financiară;
(iii) în raport cu un alt instrument financiar decât instrumentele menționate la punctul (i) sau (ii), autoritatea competentă pentru respectivul instrument financiar, în sensul articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei[10], determinată în conformitate cu articolele 9-16 din respectivul regulament;
(iv) în raport cu un instrument financiar care nu intră sub incidența punctului (i), (ii) sau (iii), autoritatea competentă a statului membru în care respectivul instrument financiar a fost admis pentru prima dată la tranzacționare într-un loc de tranzacționare;
(p) „vânzare în lipsă” în raport cu o acțiune sau o datorie înseamnă orice vânzare a unei acțiuni sau datorii pe care vânzătorul nu o deține în momentul încheierii unui acord de vânzare, inclusiv vânzările în cadrul cărora, în momentul încheierii acordului de vânzare, vânzătorul a împrumutat sau a convenit să împrumute acțiunea sau datoria pentru a o livra în momentul decontării tranzacției;
(q) „zi de tranzacționare” înseamnă o zi de tranzacționare în sensul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006;
(r) „loc de tranzacționare” înseamnă o piață reglementată sau un sistem multilateral de tranzacționare din Uniune;
(s) „valoarea tranzacțiilor” cu o acțiune înseamnă valoarea tranzacțiilor în sensul definiției de la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006;
(sa) „vânzare în lipsă fără prevalidare” în raport cu o acțiune sau o datorie înseamnă o vânzare a unei acțiuni sau datorii care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1).
(2) Comisiei i se conferă competența de a adopta, în conformitate cu articolul 36, acte delegate care să specifice definițiile de la alineatul (1), în special pentru a preciza cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică deține un instrument financiar în sensul definiției vânzării în lipsă de la alineatul (1) litera (p).
Articolul 3
Poziții scurte și poziții lungi
(1) În sensul prezentului regulament, o poziție care rezultă din oricare dintre următoarele situații se consideră poziție scurtă în raport cu capitalul social emis al unei societăți sau cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii:
(a) o vânzare în lipsă a unei acțiuni emise de o societate sau un instrument de datorie emis de statul membru sau de Uniune;
(b) o persoană fizică sau juridică efectuează o tranzacție ce creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel menționat la litera (a), iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției este de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii acțiunii ori instrumentului de datorie.
(2) În sensul prezentului regulament, o poziție care rezultă din următoarele situații se consideră poziție lungă în raport cu capitalul social emis al unei societăți sau cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii:
(a) deținerea unei acțiuni emise de o societate sau a unui instrument de datorie emis de statul membru sau de Uniune;
(b) o persoană fizică sau juridică efectuează o tranzacție ce creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel menționat la litera (a), iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției este de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea creșterii prețului sau valorii acțiunii ori instrumentului de datorie.
(3) În sensul alineatului (1), calculul pozițiilor scurte se stabilește, în cazul oricărei poziții scurte deținute indirect de persoana relevantă, inclusiv prin sau cu ajutorul oricăror indici, coșuri de titluri de valoare sau orice participație la orice fond tranzacționat la bursă sau entitate similară, de către persoana fizică sau juridică în cauză într-un mod rezonabil, ținând seama de informațiile publice disponibile privind componența indicelui sau a coșului de titluri de valoare relevante sau privind participațiile deținute de respectivul fond tranzacționat la bursă sau de entitatea similară. Pentru a evita confuziile, la calculul acestor poziții scurte nu i se va solicita niciunei persoane să obțină informații în timp real privind componența acestor instrumente de la nicio persoană.
În sensul alineatului (2), calculul pozițiilor lungi include, pentru toate scopurile, în calitate de poziții lungi, orice participații deținute de persoana relevantă în orice obligațiuni sau titluri de creanță convertibile în acțiuni emise de societatea relevantă.
În sensul alineatelor (1) și (2), în calculul pozițiilor scurte și al pozițiilor lungi referitoare la datoria suverană se includ și swapurile pe riscul de credit legate de o obligație sau de un eveniment de credit referitor la un stat membru sau la Uniune.
(4) În sensul prezentului regulament, poziția ce rămâne după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu capitalul social emis a unei societăți din pozițiile scurte deținute de respectiva persoană fizică sau juridică în raport cu capitalul respectiv se consideră poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al societății respective.
(5) În sensul prezentului regulament, poziția ce rămâne după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune din pozițiile scurte deținute de acea persoană în raport cu aceeași datorie se consideră poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune.
(6) Calculele efectuate conform alineatelor (1) – (5) pentru datoria suverană se efectuează pentru fiecare stat membru sau pentru Uniune, chiar dacă entități diferite din cadrul aceluiași stat membru sau al Uniunii emit datorie suverană în numele statului membru sau al Uniunii.
În cazul activităților de administrare a fondurilor, atunci când se urmăresc diverse strategii de investiții în raport cu un anumit emitent prin fonduri separate gestionate de același administrator de fonduri, calculul pozițiilor scurte nete și al pozițiilor lungi nete în sensul alineatelor (3), (4) și (5) se face la nivelul fiecărui fond. În cazul în care, în raport cu un anumit emitent, se urmărește aceeași strategie de investiții prin mai multe fonduri, pozițiile scurte nete și pozițiile lungi nete pentru fiecare dintre aceste fonduri sunt cumulate. În cazul în care două sau mai multe portofolii din cadrul aceleiași entități sunt gestionate discreționar urmărind aceeași strategie de investiții în raport cu un anumit emitent, pentru calculul pozițiilor scurte nete și al pozițiilor lungi nete pozițiile respective se cumulează. În cazul în care portofoliul unui client este gestionat nediscreționar, responsabilitatea legală pentru calculul poziției scurte nete sau al poziției lungi nete îi revine clientului.
(7) Comisiei i se conferă competența de a adopta, în conformitate cu dispozițiile articolului 36, acte delegate care precizează:
(a) cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică deține acțiuni sau instrumente de datorie în sensul alineatului (2);
(b) cazurile în care o persoană fizică sau juridică deține o poziție scurtă în sensul alineatelor (4) și (5), precum și metoda de calcul a poziției;
(c) metoda de calcul al pozițiilor în sensul alineatelor (3), (4) și (5) în cazul în care diversele entități dintr-un grup dețin poziții lungi sau scurte ori pentru activitățile de administrare de fonduri referitoare la fonduri diferite.
Articolul 4
Poziție neacoperită pe un swap pe riscul de credit
(1) În sensul prezentului regulament se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o poziție neacoperită pe un swap pe riscul de credit relativ la o obligație a unui stat membru sau a Uniunii, în măsura în care swapul nu este utilizat ca acoperire fie împotriva riscului ca emitentul să nu își îndeplinească o obligație în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o poziție lungă pe datoria suverană a respectivului emitent, fie împotriva riscului de scădere a valorii oricărui activ sau portofoliu de active al persoanei fizice sau juridice care deține activul sau portofoliul de active în cauză, atunci când scăderea valorii activului sau portofoliului de active este în strânsă corelație cu scăderea prețului obligației unui stat membru sau a Uniunii în caz de scădere a bonității unui stat membru sau a Uniunii. Partea la swapul pe riscul de credit care este obligată să facă plata sau să plătească o compensare în cazul nerespectării unei obligații sau al unui eveniment de credit legat de entitatea de referință nu deține, din cauza acestei obligații, o poziție neacoperită în sensul prezentului alineat.
(2) Comisiei i se conferă competența de a adopta, în conformitate cu dispozițiile articolului 36, acte delegate care precizează, în sensul alineatului (1):
(a) cazurile în care un swap pe riscul de credit este considerat o acoperire împotriva unui risc de nerespectare a unei obligații și metoda de calcul al unei poziții neacoperite pe un swap pe riscul de credit;
(b) metoda de calcul al pozițiilor în cazul în care diversele entități dintr-un grup dețin poziții lungi sau scurte ori pentru activitățile de administrare de fonduri referitoare la fonduri diferite.
CAPITOLUL II
TRANSPARENȚA POZIȚIILOR SCURTE NETE
Articolul 5
Notificarea autorităților competente în legătură cu pozițiile scurte nete semnificative pe acțiuni
(1) O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare notifică autoritatea competentă relevantă ori de câte ori poziția atinge sau coboară sub un prag de notificare relevant, menționat la alineatul (2).
(2) Un prag de notificare relevant este un procentaj egal cu 0,2% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag.
(3) Dacă este necesar, Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP) poate emite și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz privind ajustarea pragurilor prevăzute la alineatul (2), ținând seama de evoluția piețelor financiare. În termen de trei luni de la primirea avizului AEVMP, Comisia poate modifica, prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu dispozițiile articolului 36, pragurile menționate la alineatul (2), ținând seama de evoluția piețelor financiare.
(3a) Notificările prevăzute la prezentul articol se fac în conformitate cu articolul 9, iar pozițiile scurte nete se calculează în conformitate cu articolul 3.
Articolul 6
Raportarea vânzărilor în lipsă autorităților competente
Toate întreprinderile de investiții și toți participanții de pe o piață reglementată sau la un sistem multilateral de tranzacționare includ în rapoartele de tranzacționare menționate la articolul 25 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE o rubrică în care indică, pentru tranzacțiile cu acțiuni, dacă tranzacția reprezintă o vânzare în lipsă sau nu. Intermediarii care realizează vânzări în lipsă le marchează ca atare, la sfârșitul zilei de tranzacționare, în raportul de tranzacționare referitor la vânzările respective adresat autorității competente relevante. Aceste informații nu sunt puse la dispoziția publicului.
Comisiei i se conferă competența de a adopta, în conformitate cu articolul 36, acte delegate prin care să precizeze modul de comunicare a acestor informații către autoritățile competente.
Articolul 7
Publicarea pozițiilor scurte nete semnificative pe acțiuni
(1) Autoritatea competentă relevantă publică informații detaliate despre o poziție ori de câte ori aceasta atinge sau coboară sub un prag de publicare relevant, menționat la alineatul (2). Respectiva publicare nu identifică deținătorul poziției scurte nete.
(2) Un prag de publicare relevant este un procentaj egal cu 0,5% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag.
(3) Dacă este necesar, AEVMP poate emite și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz privind ajustarea pragurilor prevăzute la alineatul (2), ținând seama de evoluția piețelor financiare.
În termen de trei luni de la primirea avizului AEVMP, Comisia poate modifica, prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu dispozițiile articolului 36, pragurile menționate la alineatul (2), ținând seama de evoluția piețelor financiare.
(3a) Notificările prevăzute la prezentul articol se fac în conformitate cu articolul 9, iar pozițiile scurte nete se calculează în conformitate cu articolul 3.
Articolul 8
Notificarea autorităților competente în legătură cu pozițiile scurte nete semnificative pe datorie suverană și swapuri pe riscul de credit
(1) O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii notifică autoritatea competentă relevantă ori de câte ori o astfel de poziție atinge sau coboară sub un prag de notificare relevant pentru statul membru în cauză sau pentru Uniune.
▐
(2) Pragurile relevante de notificare constau într-o valoare inițială și niveluri succesive suplimentare în raport cu fiecare stat membru și cu Uniunea, conform precizărilor din măsurile luate de Comisie în conformitate cu alineatul (3). AEVMP publică pe site-ul său internet pragurile de notificare pentru fiecare stat membru.
(3) Comisiei i se conferă competența de a adopta, în conformitate cu articolul 36, acte delegate prin care să precizeze valorile și nivelurile succesive suplimentare menționate la alineatul (2), cu respectarea următoarelor condiții:
(a) pragurile nu trebuie fixate la un nivel care să impună notificarea pozițiilor a căror valoare este minimă;
(b) se ține seama de valoarea totală a datoriei suverane emise restante a fiecărui stat membru și a Uniunii, de valoarea totală a tranzacțiilor și mărimea medie a pozițiilor deținute de participanții pe piață în raport cu datoria suverană a respectivului stat membru sau a Uniunii.
(3a) Notificările prevăzute la prezentul articol se fac în conformitate cu articolul 9, iar pozițiile scurte nete se calculează în conformitate cu articolul 3.
Articolul 9
Metoda de notificare și de publicare
(1) Notificările realizate în temeiul articolului 5 ▌ sau 8 precizează identitatea persoanei fizice sau juridice care deține poziția relevantă, mărimea poziției relevante, emitentul în raport cu care este deținută poziția relevantă și data la care a fost creată, a fost modificată sau și-a încetat existența respectiva poziție.
Publicările realizate în temeiul articolului 7 includ, în formă anonimă, detalii privind mărimea poziției relevante, emitentul în raport cu care este deținută poziția relevantă și data la care a fost creată, a fost modificată sau și-a încetat existența respectiva poziție.
În scopul articolelor 5, 7 și 8, persoanele fizice și juridice care dețin poziții scurte nete semnificative păstrează, pentru o perioadă de 10 ani, înregistrări ale pozițiilor brute care compun o poziție scurtă netă semnificativă.
(2) Ora care se ia în considerare pentru calcularea unei poziții scurte nete este sfârșitul zilei de tranzacționare în care persoana fizică sau juridică deține poziția relevantă, cu excepția tranzacțiilor automate de noapte în cazul cărora ora de referință este T+1. Notificarea sau publicarea se face cel târziu la ora 15:30 în următoarea zi de tranzacționare.
(3) Notificarea informațiilor către autoritățile competente relevante se face în conformitate cu sistemul prevăzut la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006.
(4) Publicarea informațiilor prevăzute la articolul 7 se face astfel încât să se asigure accesul rapid și fără discriminare la informații. Informațiile sunt puse la dispoziția mecanismului desemnat în mod oficial din statul membru de origine al emitentului acțiunilor, menționat la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată[11].
(5) Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile ce trebuie furnizate în sensul alineatului (1). AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de reglementare până la [31 decembrie 2011].
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
▐
(6) Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (4), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze modalitățile prin care se publică informațiile. AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de punere în aplicare până la [31 decembrie 2011].
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 10
Aplicarea în afara Uniunii
Obligațiile de notificare și de publicare prevăzute la articolele 5, 7 și 8 se aplică persoanelor fizice și juridice rezidente sau stabilite în interiorul sau în exteriorul Uniunii Europene.
Articolul 11
Informațiile care trebuie furnizate AEVMP
(1) Autoritățile competente furnizează trimestrial Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe informații sintetizate cu privire la pozițiile scurte nete în raport cu acțiunile sau cu datoria suverană ▐ pentru care sunt autorități competente și primesc notificări în temeiul articolelor 5-8.
(2) Pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate solicita în orice moment de la autoritatea competentă relevantă a unui stat membru informații suplimentare referitoare la pozițiile scurte nete în raport cu acțiuni sau cu datoria suverană▐.
Autoritatea competentă furnizează AEVMP informațiile solicitate în cel mult șapte zile calendaristice. În cazul unor evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză sau într-un alt stat membru, autoritatea competentă furnizează AEVMP informațiile solicitate în termen de 24 de ore.
(2a) Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile ce trebuie furnizate în sensul alineatelor (1) și (2). AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de reglementare până la [31 decembrie 2011].
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2b) Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (1), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care definesc formatul informațiilor ce trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2). AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de punere în aplicare până la [31 decembrie 2011].
Comisiei îi este delegată competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
CAPITOLUL III
PROCESAREA VÂNZĂRILOR ÎN LIPSĂ ȘI A SWAPURILOR PE RISCUL DE CREDIT
Articolul 12
Restricții aplicabile vânzărilor în lipsă fără prevalidare și swapurilor pe riscul de credit
(1) O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă acțiuni tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau un instrument de datorie suverană doar atunci când, la sfârșitul zilei de tranzacționare, este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
(a) persoana fizică sau juridică a împrumutat acțiunile sau instrumentul de datorie suverană;
(b) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord pentru a împrumuta acțiunile sau instrumentul de datorie suverană;
(c) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord cu o terță parte, conform căruia partea terță a confirmat că acțiunile sau instrumentul de datorie suverană au fost localizate și rezervate pentru a fi împrumutate de persoana fizică sau juridică astfel încât să se poată efectua decontarea la scadență.
(1a) O persoană fizică sau juridică poate încheia o tranzacție cu swapuri pe riscul de credit în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii numai atunci când tranzacția în cauză nu conduce la o poziție neacoperită în raport cu un swap pe riscul de credit în sensul articolului 4.
(2) Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipurile de acorduri sau înțelegeri care garantează în mod corespunzător că acțiunile sau instrumentul de datorie suverană vor fi disponibile pentru decontare. AEVMP ia în considerare în principal nevoia de a menține eficiența piețelor, în special a piețelor obligațiunilor suverane și a piețelor repo pentru obligațiuni suverane. AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2011.
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
▐
Articolul 14
Scutiri în cazul în care principalul loc de tranzacționare se află în afara Uniunii
(1) Articolele 5, 7, 12 și 13 nu se aplică acțiunilor unei societăți care sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune, în cazul în care locul principal de tranzacționare a acțiunilor se află într-o țară din afara Uniunii.
(2) Autoritatea competentă pentru acțiunile unei societăți care sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune și într-un loc de tranzacționare din afara Uniunii determină, cel puțin din doi în doi ani, dacă locul principal de tranzacționare al respectivelor acțiuni se află în afara Uniunii.
Autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP cu privire la acțiunile al căror loc principal de tranzacționare se află în afara Uniunii.
AEVMP publică, din doi în doi ani, lista acțiunilor al căror loc principal de tranzacționare se află în afara Uniunii. Lista este valabilă doi ani.
(3) Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metoda de calcul a valorii tranzacțiilor în vederea determinării locului principal de tranzacționare al unei acțiuni. AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2011.
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4) Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a determina:
(a) data la care și perioada pentru care se efectuează calculele pentru determinarea locului principal de tranzacționare al unei acțiuni;
(b) data până la care autoritatea competentă relevantă trebuie să notifice AEVMP cu privire la acțiunile al căror loc principal de tranzacționare se află în afara Uniunii;
(c) data de la care lista este valabilă, în urma publicării ei de către AEVMP.
AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de punere în aplicare până la [31 decembrie 2011].
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 15
Scutiri pentru activitățile de formare a pieței și operațiunile de pe piața primară
(1) Articolele 5, 6, 7, 8 și 12 nu se aplică activităților de formare a pieței. ▐
(2) Comisiei i se conferă competența de a adopta, în conformitate cu articolul 36, acte delegate prin care stabilește că, într-o țară terță, cadrul legal și de supraveghere garantează faptul că o piață autorizată în țara terță în cauză respectă cerințele legale obligatorii care, în sensul aplicării scutirii de la alineatul (1), sunt echivalente cerințelor prevăzute în titlul III din Directiva 2004/39/CE, în Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață)[12] și în Directiva 2004/109/CE, și care fac obiectul unei supravegheri și aplicări efective în respectiva țară terță.
Cadrul legal și de supraveghere al unei țări terțe poate fi considerat echivalent dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții în țara terță în cauză:
(a) piețele fac permanent obiectul autorizării și al unei supravegheri și aplicări eficace;
(b) piețele dispun de reguli transparente și clare privind acceptarea titlurilor la tranzacționare, astfel încât respectivele titluri pot fi tranzacționate în mod echitabil, ordonat și eficient și pot fi negociate în mod liber;
(c) emitenții de titluri de valoare sunt supuși obligației de informare periodică și continuă, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecție a investitorilor;
(d) transparența și integritatea pieței sunt garantate prin prevenirea abuzurilor de piață sub forma utilizării abuzive de informații confidențiale și a manipulării pieței.
(3) Articolele 8 și 12 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când, acționând în calitate de dealer primar autorizat în urma unui acord cu un emitent de datorie suverană, persoana acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în raport cu operațiunile de pe piața primară sau secundară referitoare la datoria suverană.
(4) Articolele 5, 6, 7 și 12 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice în cazul în care efectuează o vânzare în lipsă a unui titlu sau dețin o poziție scurtă netă în raport cu realizarea unei stabilizări în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2273/2003 al Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind derogările prevăzute pentru programele de răscumpărare și stabilizarea instrumentelor financiare[13].
(5) Scutirile menționate la alineatele (1)-(3) se aplică doar în cazul în care persoana fizică sau juridică în cauză a notificat, în prealabil și în scris, autoritatea competentă din statul său de origine cu privire la faptul că intenționează să utilizeze aceste scutiri. Notificarea se face cu cel puțin 30 de zile calendaristice înaintea datei la care persoana fizică sau juridică intenționează să utilizeze scutirea.
(6) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate interzice utilizarea scutirii în cazul în care consideră că persoana fizică sau juridică nu îndeplinește condițiile de acordare a scutirii. Interdicțiile se pronunță în perioada de 30 zile calendaristice menționată la alineatul precedent sau la o dată ulterioară, dacă autoritatea competentă își dă seama că situația persoanei s-a modificat, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile.
(7) O entitate dintr-o țară terță care nu este autorizată în Uniune trimite notificarea menționată la alineatul (5) autorității competente a principalului loc de tranzacționare din Uniune unde efectuează tranzacții.
(8) O persoană fizică sau juridică care transmis o notificare în temeiul alineatului (5) notifică, în scris și cât mai curând posibil, autoritatea competentă din statul său membru de origine cu privire la orice schimbări care afectează dreptul său de a utiliza scutirea.
(9) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita în scris informații de la o persoană fizică sau juridică care își desfășoară activitatea utilizând scutirile menționate la alineatul (1), (3) sau (4) în legătură cu pozițiile scurte deținute sau activitățile desfășurate utilizând scutirile. Persoana fizică sau juridică furnizează informațiile în cel mult patru zile calendaristice de la primirea solicitării.
(10) În termen de două săptămâni de la o notificare primită în conformitate cu alineatul (5) sau (8), autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP cu privire la formatorii de piață și dealerii primari autorizați care utilizează scutirea și formatorii de piață și dealerii primari autorizați care nu mai utilizează scutirea.
(11) AEVMP publică pe site-ul său și actualizează lista formatorilor de piață și a dealerilor primari autorizați care utilizează scutirea.
CAPITOLUL V
COMPETENȚELE DE INTERVENȚIE ALE AUTORITĂȚILOR COMPETENTE ȘI ALE AEVMP
Secțiunea 1
Competențele autorităților competente
Articolul 16
Publicarea de informații în situații excepționale
(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate solicita persoanelor fizice sau juridice care dețin poziții scurte nete în raport cu un anumit instrument financiar sau cu o categorie de instrumente financiare să o notifice sau să publice informații cu privire la poziție ori de câte ori poziția atinge sau scade sub un prag de notificare fixat de autoritatea competentă, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză sau în unul sau mai multe alte state membre;
(b) în caz de publicare, măsura nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare disproporționate comparativ cu beneficiile.
(2) Alineatul (1) nu se aplică instrumentelor financiare supuse obligației de transparență în conformitate cu articolele 5 – 8.
Articolul 16a
Notificarea de către creditori în situații excepționale
(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate lua măsurile menționate la alineatul (2) atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză;
(b) măsura nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare disproporționate comparativ cu beneficiile.
(2) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate solicita persoanelor fizice sau juridice care împrumută un anumit instrument financiar sau o anumită categorie de instrumente financiare să notifice orice majorare anormală a tarifelor solicitate pentru astfel de împrumuturi.
Articolul 17
Restricționarea vânzărilor în lipsă și a tranzacțiilor similare în situații excepționale
(1) Autoritatea competentă din statul membru în care se află principalul loc de tranzacționare al unui instrument financiar poate lua măsurile menționate la alineatele (2) și (3) atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză sau în unul sau mai multe alte state membre;
(b) măsurile nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare disproporționate comparativ cu beneficiile.
(2) Autoritatea competentă din statul membru poate interzice sau impune anumite condiții în raport cu persoanele fizice sau juridice care efectuează:
(a) o vânzare în lipsă; sau
(b) o altă tranzacție decât vânzarea în lipsă ce creează sau se raportează la un instrument financiar, dacă efectul sau unul dintre efectele tranzacției este de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar.
(3) Autoritatea competentă din statul membru poate interzice persoanelor fizice sau juridice să efectueze tranzacții în raport cu instrumente financiare sau să limiteze valoarea tranzacțiilor care pot fi efectuate cu instrumentele financiare respective.
(4) Măsurile luate în temeiul alineatului (2) sau (3) se pot aplica tranzacțiilor referitoare la toate instrumentele financiare, la instrumentele financiare dintr-o anumită categorie sau la un anumit instrument financiar. Măsurile se pot aplica în circumstanțe bine determinate sau pot face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă relevantă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare a pieței și activitățile de pe piața primară.
Articolul 18
Restricționarea tranzacțiilor cu swapuri pe riscul de credit în situații excepționale
(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate restricționa posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia tranzacții cu swapuri pe riscul de credit referitoare la o obligație a propriului său stat membru ▐sau poate limita valoarea pozițiilor neacoperite pe swapuri pe riscul de credit pe care le pot deține persoanele fizice sau juridice în raport cu o obligație a propriului său stat membru ▐, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
(a) se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză sau în unul sau mai multe alte state membre;
(b) măsura nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare disproporționate comparativ cu beneficiile.
(2) Măsurile luate în temeiul alineatului (1) se pot aplica swapurilor pe riscul de credit dintr-o anumită categorie sau anumitor swapuri pe riscul de credit. Măsurile se pot aplica în circumstanțe bine determinate sau pot face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare a pieței și activitățile de pe piața primară.
(2a) O autoritate competentă care a luat o măsură în temeiul alineatului (1) poate solicita AEVMP să ia în considerare exercitarea competențelor sale în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (c) în cazul în care evenimentele sau evoluțiile nefavorabile în cauză necesită aplicarea măsurii la nivelul Uniunii.
Articolul 19
Competența de a restricționa temporar vânzarea în lipsă a instrumentelor financiare în cazul unei scăderi semnificative a prețului
(1) În cazul în care prețul unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare a scăzut într-o singură zi de tranzacționare cu valoarea menționată la alineatul (4) față de prețul de închidere din ziua anterioară din respectivul loc, autoritatea competentă din statul membru de origine al locului respectiv examinează oportunitatea interzicerii sau restricționării dreptului persoanelor fizice sau juridice de a efectua tranzacții de vânzare în lipsă a instrumentului respectiv în acel loc de tranzacționare sau a restricționării în alt mod a tranzacțiilor cu respectivul instrument financiar în acel loc de tranzacționare pentru a împiedica scăderea necontrolată a prețului instrumentului financiar.
În cazul în care se asigură de oportunitatea acțiunii în temeiul primului paragraf, autoritatea competentă interzice sau restricționează dreptul persoanelor de a încheia vânzări în lipsă în locul de tranzacționare în cazul unei acțiuni sau al unei datorii sau, în cazul altor tipuri de instrumente financiare, restricționează tranzacțiile cu respectivele instrumente în acel loc de tranzacționare.
(2) Măsura se aplică pentru o perioadă ce nu depășește sfârșitul următoarei zile de tranzacționare după ziua de tranzacționare în care a avut loc scăderea prețului. Autoritatea competentă din statul membru de origine poate prelungi perioada de valabilitate a măsurii dacă motivele care au stat la baza adoptării ei justifică o astfel de prelungire.
(3) Măsura se aplică în circumstanțe bine determinate sau poate face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare a pieței și activitățile de pe piața primară.
(3a) După primirea notificării din partea unei autorități competente referitoare la interzicerea sau restricționarea dreptului persoanelor fizice sau juridice de a efectua tranzacții de vânzare în lipsă cu un instrument financiar într-un loc de tranzacționare sau la restricționarea în alt mod a tranzacțiilor cu respectivul instrument financiar în acel loc de tranzacționare, AEVMP analizează, înainte de începerea următoarei zile de tranzacționare, dacă este oportun ca măsura să se aplice tuturor locurilor de tranzacționare în care se tranzacționează instrumentul financiar vizat de măsură, în conformitate cu articolul 24.
(4) Scăderea valorii trebuie să fie de cel puțin 10% în cazul acțiunilor, iar pentru celelalte categorii de instrumente financiare valoarea va fi specificată de Comisie.
Dacă este necesar, AEVMP poate emite și transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz privind ajustarea pragurilor prevăzute la alineatul (4), ținând seama de evoluția piețelor financiare.
În termen de trei luni de la primirea avizului AEVMP, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 36, acte delegate care precizează opțiunile referitoare la perioada de aplicare a măsurii și scăderea valorii instrumentelor financiare▐, ținând seama de particularitățile fiecărei categorii de instrumente financiare și de diferențele de volatilitate.
(5) Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metoda de calcul al scăderii cu 10% a valorii acțiunilor și al scăderii valorii specificate de Comisie conform alineatului (4). AEVMP prezintă Comisiei proiectele acestor standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2011.
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf ▐ în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 20
Durata restricțiilor
Măsurile impuse în temeiul articolelor 16, 16a, 17 și 18 sunt valabile pentru o perioadă inițială de cel mult trei luni de la data publicării anunțului menționat la articolul 21.
Măsurile de acest gen pot fi reînnoite pentru perioade de câte maximum trei luni dacă motivele care au stat la baza adoptării măsurii sunt în continuare aplicabile. În cazul în care nu este reînnoită după această perioadă de trei luni, măsura expiră în mod automat.
Articolul 21
Publicarea restricțiilor
(1) Autoritățile competente publică pe site-ul lor anunțuri privind orice decizie de a impune sau a reînnoi o măsură menționată la articolele 16-19.
(2) În anunț se precizează cel puțin următoarele informații:
(a) măsurile impuse, inclusiv instrumentele și categoriile de instrumente la care se referă și perioada de aplicare a acestora;
(b) motivele pentru care autoritatea competentă este de părere că este necesară impunerea măsurilor, inclusiv elemente care să justifice aceste motive.
(3) Măsurile luate în temeiul articolelor 16-19 intră în vigoare în momentul publicării anunțului sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică doar tranzacțiilor efectuate după ce măsura a intrat în vigoare.
Articolul 22
Notificarea AEVMP și a celorlalte autorități competente
(1) Înainte de impunerea sau reînnoirea unei măsuri luate în temeiul articolului 16, 16a, 17 sau 18 și înainte de impunerea unei restricții în temeiul articolului 19, autoritatea competentă notifică AEVMP și celelalte autorități competente cu privire la măsura pe care o are în vedere.
(2) Notificarea conține informații detaliate despre măsurile avute în vedere, categoria de instrumente financiare și tranzacții cărora li se vor aplica, elemente care justifică motivele și data la care se dorește intrarea în vigoare a măsurilor.
(3) Propunerea de a impune sau a reînnoi o măsură luată în temeiul articolelor 16, 16a, 17 și 18 se notifică cu cel puțin 24 de ore înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare sau reînnoirea măsurii. În situații excepționale, o autoritate competentă poate transmite notificarea cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii, atunci când notificarea cu 24 de ore înainte nu este posibilă. Notificarea în temeiul articolului 19 se face înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare a măsurii.
(4) Autoritatea competentă dintr-un stat membru care primește notificări în temeiul prezentului articol poate lua măsuri în conformitate cu articolele 16 - 19 în respectivul stat membru în cazul în care se convinge că măsura este necesară pentru a sprijini cealaltă autoritate competentă. Autoritatea competentă transmite, la rândul său, o notificare în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) atunci când intenționează să ia măsuri.
Secțiunea 2
Competențele AEVMP
Articolul 23
Coordonarea de către AEVMP
(1) AEVMP joacă un rol de facilitare și coordonare în raport cu măsurile luate de autoritățile competente în temeiul dispozițiilor din secțiunea 1. AEVMP se asigură în special că autoritățile competente au o abordare coerentă în privința măsurilor luate în temeiul dispozițiilor din secțiunea 1, îndeosebi în ceea ce privește circumstanțele în care este necesară utilizarea competențelor de intervenție prevăzute în secțiunea 1, natura măsurilor impuse, precum și data intrării în vigoare și durata măsurilor.
(2) După primirea unei notificări în temeiul articolului 22 cu privire la măsuri care urmează a fi impuse sau reînnoite în temeiul articolului 16, 16a, 17 sau 18, AEVMP emite, în termen de 24 de ore, o decizie în care precizează dacă măsurile aplicate sau propuse sunt necesare pentru a face față situației excepționale. Decizia precizează dacă AEVMP consideră că s-au produs evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în unul sau mai multe state membre, dacă măsurile aplicate sau propuse sunt adecvate și proporționale pentru a răspunde amenințării și dacă durata propusă a acestora este justificată. Dacă este de părere că este necesară luarea de măsuri și de către alte autorități competente pentru a răspunde amenințării, AEVMP precizează și acest lucru în decizie și solicită autorităților competente în cauză să ia măsurile respective în termen de 24 de ore. Decizia se publică pe site-ul AEVMP.
(3) În cazul în care AEVMP consideră că ar trebui introdusă o măsură la nivelul Uniunii, decizia sa este obligatorie pentru autoritățile competente și se aplică în termen de 24 de ore.
(3a) AEVMP reexaminează periodic măsurile menționate la prezentul articol și, în orice caz, cel puțin o dată la trei luni. O măsură care nu este reînnoită după această perioadă de trei luni expiră în mod automat.
Articolul 24
Competențele de intervenție ale AEVMP
(1) În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (2), AEVMP ia una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
(a) solicită persoanelor fizice sau juridice care dețin poziții scurte nete în raport cu un anumit instrument financiar sau o categorie de instrumente financiare să notifice o autoritate competentă sau să publice informații detaliate referitoare la astfel de poziții;
(b) interzice sau impune condiții referitoare la efectuarea de către persoane fizice sau juridice a unor vânzări în lipsă sau a unor tranzacții care creează sau se raportează la un instrument financiar, dacă efectul sau unul dintre efectele tranzacției este de a conferi unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar;
(c) limitează posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia tranzacții cu swapuri pe riscul de credit în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii ori limitează valoarea pozițiilor neacoperite pe swapuri pe riscul de credit pe care le poate deține o persoană fizică sau juridică în raport cu o obligație a unui stat membru sau a Uniunii;
(d) interzice persoanelor fizice sau juridice să efectueze tranzacții cu instrumente financiare care intră sub incidența prezentului regulament sau limitează valoarea tranzacțiilor care pot fi efectuate cu instrumentele financiare respective.
Măsurile se pot aplica în circumstanțe bine determinate sau pot face obiectul unor excepții specificate de către autoritatea competentă relevantă. Pot fi prevăzute excepții în special pentru activitățile de formare a pieței și activitățile de pe piața primară.
(2) AEVMP ia o măsură în temeiul dispozițiilor de la alineatul (1) doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
(a) măsurile enumerate la alineatul (1) primul paragraf literele (a) – (d) răspund unei amenințări la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare ori a stabilității sistemului financiar din Uniune sau a unei părți din acesta și există implicații transfrontaliere;
(b) o autoritate competentă nu a luat măsuri pentru contracararea amenințării sau măsurile luate nu contracarează suficient amenințarea.
(3) Atunci când ia măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP verifică în ce măsură:
(a) ele vor contracara în mod semnificativ amenințarea la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar din Uniune ori a unei părți din acesta sau vor îmbunătăți în mod semnificativ capacitatea autorităților competente de a monitoriza amenințarea;
(b) nu vor crea un risc de arbitraj de reglementare;
(c) nu vor avea efecte negative asupra eficienței piețelor financiare, inclusiv reducerea lichidității pe piețele respective și crearea de incertitudini pentru participanții pe piață, disproporționate față de avantajele măsurilor.
În cazul în care una sau mai multe autorități competente au luat măsuri în temeiul articolului 16, 16a, 17 sau 18, AEVMP poate lua oricare dintre măsurile menționate la alineatul (1) fără emiterea deciziei prevăzute la articolul 23.
(4) Înainte de a hotărî impunea sau reînnoirea uneia dintre măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP se consultă, atunci când este cazul, cu CERS sau cu alte autorități relevante.
(5) Înainte de a hotărî impunerea sau reînnoirea uneia dintre măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP notifică autoritățile competente cu privire la măsurile pe care le are în vedere. Notificarea conține informații detaliate despre măsurile avute în vedere, categoria de instrumente financiare și tranzacții cărora li se vor aplica, elementele care justifică motivele și data la care se dorește intrarea în vigoare a măsurilor.
(6) Notificarea se face cu cel puțin 24 de ore înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare sau reînnoirea măsurii. În situații excepționale, AEVMP poate transmite notificarea cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii, atunci când notificarea cu 24 de ore înainte nu este posibilă.
(7) AEVMP publică pe site-ul său anunțuri privind orice decizie de a impune sau a reînnoi o măsură menționată la alineatul (1). Anunțul conține cel puțin următoarele informații detaliate:
(a) măsurile impuse, inclusiv instrumentele și categoriile de tranzacții la care se referă și perioada de aplicare acestora;
(b) motivele pentru care AEVMP este de părere că este necesară impunerea măsurilor, inclusiv elemente care să justifice aceste motive.
(8) Măsurile intră în vigoare în momentul publicării anunțului sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică doar tranzacțiilor efectuate după ce măsura a intrat în vigoare.
(9) AEVMP reexaminează măsurile menționate la alineatul (1) la intervale adecvate și cel puțin o dată la trei luni. O măsură care nu este reînnoită după această perioadă de trei luni expiră în mod automat. Alineatele (2) - (8) se aplică reînnoirii de măsuri.
(10) Măsurile adoptate de AEVMP în temeiul prezentului articol prevalează asupra oricărei măsuri adoptate anterior de către o autoritate competentă în temeiul dispozițiilor din secțiunea 1.
Articolul 25
Precizarea mai detaliată a evenimentelor sau evoluțiilor nefavorabile
Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 36, acte delegate care să precizeze criteriile și factorii care trebuie luați în considerare de către autoritățile competente și AEVMP atunci când stabilesc dacă s-au produs evenimentele sau evoluțiile nefavorabile menționate la articolele 16, 16a, 17, 18 și 23 și amenințările menționate la articolul 24 alineatul (2) litera (a).
CAPITOLUL VI
ROLUL AUTORITĂȚILOR COMPETENTE
Articolul 26
Autoritățile competente
Fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă în sensul prezentului regulament. Autoritățile competente respective sunt autorități publice. Statele membre informează Comisia, AEVMP și autoritățile competente din celelalte state membre cu privire la desemnarea autorităților în cauză.
Articolul 27
Competențele autorităților competente
(1) Pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Ele își exercită atribuțiile în următoarele moduri:
(a) direct;
(b) în colaborare cu alte autorități;
(c) prin sesizarea autorităților judiciare competente.
(2) Pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin, autoritățile competente din statele membre sunt abilitate, în conformitate cu legislația națională:
(a) să aibă acces la orice document, sub orice formă, și să primească sau să facă o copie a acestuia;
(b) să solicite informații de la orice persoană fizică sau juridică și, în cazul în care este necesar, să convoace și să audieze orice persoană fizică sau juridică pentru a obține informații;
(c) să efectueze inspecții la fața locului, cu sau fără înștiințare prealabilă;
(d) să solicite înregistrările telefonice și ale schimburilor de date existente;
(e) să solicite încetarea oricăror practici contrare dispozițiilor prezentului regulament;
(f) să solicite înghețarea și/sau punerea sub sechestru a activelor.
(3) Autoritățile competente din statele membre sunt abilitate, fără a aduce atingere alineatului (2) literele (a) și (b), ca, în anumite cazuri, să solicite unei persoane fizice sau juridice care efectuează un swap pe riscul de credit să furnizeze următoarele elemente:
(a) o explicație a scopului tranzacției și dacă aceasta urmărește acoperirea unui risc sau alte scopuri;
(b) informații care să confirme riscul subiacent, în cazul unei tranzacții de acoperire.
Articolul 28
Investigațiile AEVMP
La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, AEVMP poate investiga anumite probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă sau de utilizarea swapurilor pe riscul de credit, pentru a evalua dacă acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în Uniune.
AEVMP publică un raport în care își prezintă concluziile și face recomandări în legătură cu problema sau practica respectivă în termen de trei luni de la finalizarea investigației.
Articolul 29
Secretul profesional
(1) Obligația de secret profesional se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice care lucrează sau care au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru oricare alte autorități sau persoane fizice sau juridice cărora autoritatea competentă le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor și experților mandatați de respectiva autoritate. Informațiile confidențiale care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi dezvăluite niciunei alte persoane fizice sau juridice ori autorități, cu excepția cazului în care dezvăluirea lor este necesară pentru proceduri judiciare.
(2) Toate informațiile care fac obiectul unor schimburi între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și care privesc condițiile de tranzacționare sau operaționale și alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidențiale și fac obiectul secretului profesional pentru o perioadă de maximum 10 de ani, cu excepția cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi dezvăluite sau a cazului în care dezvăluirea lor este necesară pentru proceduri judiciare.
Articolul 30
Obligația de cooperare
Autoritățile competente din statele membre cooperează atunci când este necesar sau util în sensul prezentului regulament. Autoritățile competente își comunică fără întârziere în special informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.
Articolul 30a
Cooperarea cu AEVMP
(1) Autoritățile competente cooperează cu AEVMP în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(2) Autoritățile competente furnizează fără întârziere AEVMP toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile care îi revin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 31
Cooperarea în cazul unei cereri de inspecție la fața locului sau de investigație
(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate solicita asistența autorității competente dintr-un alt stat membru cu privire la inspecțiile la fața locului și la investigații.
Autoritatea competentă informează AEVMP cu privire la solicitările menționate la primul paragraf. AEVMP coordonează investigațiile sau inspecțiile cu implicații transfrontaliere.
(2) Atunci când o autoritate competentă primește din partea autorității competente a unui alt stat membru o solicitare de a efectua o inspecție la fața locului sau o investigație, aceasta poate:
(a) să efectueze ea însăși inspecția la fața locului sau investigația;
(b) să permită autorității competente solicitante să participe la inspecția la fața locului sau la investigație;
(c) să permită autorității competente solicitante să efectueze inspecția la fața locului sau investigația;
(d) să numească auditori sau experți care să efectueze inspecția la fața locului sau investigația;
(e) să împartă sarcinile specifice legate de supravegherea activităților cu cealaltă autoritate competentă.
(2a) AEVMP poate efectua, de asemenea, toate inspecțiile necesare la fața locului, cu sau fără înștiințare prealabilă.
AEVMP poate solicita autorităților competente din statele membre să îndeplinească sarcini de investigare specifice și să realizeze inspecții la fața locului.
Articolul 32
Cooperarea cu țările terțe
(1) Autoritățile competente încheie cu autoritățile competente din țări terțe acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe, respectarea în țările terțe a obligațiilor ce decurg din prezentul regulament și adoptarea de măsuri similare de către autoritatea competentă, în completarea măsurilor luate în temeiul articolelor 16-25.
O autoritate competentă care intenționează să încheie un astfel de acord informează AEVMP și celelalte autorități competente.
(1a) În conformitate cu articolul 30a, autoritățile competente transmit AEVMP informațiile obținute de la autoritățile de supraveghere din țări terțe.
(2) AEVMP coordonează încheierea unor acorduri de cooperare între autoritățile competente din statele membre și autoritățile de supraveghere relevante din țări terțe. În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP adoptă orientări privind un model de acord care să fie utilizat de autoritățile competente.
AEVMP coordonează și schimbul, între autoritățile competente, de informații obținute de la autoritățile de supraveghere din țări terțe care pot fi relevante pentru luarea de măsuri în temeiul articolelor 16-25.
(3) Autoritățile competente încheie acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe, cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții cu privire la păstrarea secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 29. Acest schimb de informații este destinat îndeplinirii sarcinilor autorităților competente respective.
Articolul 33
Transferul și păstrarea datelor cu caracter personal
În ceea ce privește transferul de date cu caracter personal între statele membre sau între statele membre și o țară terță, statele membre aplică Directiva 95/46/CE. În ceea ce privește transferul de date cu caracter personal de la AEVMP către un stat membru sau către o țară terță, AEVMP respectă prevederile Regulamentului (CE) nr. 45/2001.
Datele pot fi păstrate maximum cinci ani.
Articolul 34
Divulgarea de informații către țări terțe
Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate transfera autorității competente dintr-o țară terță date și analize de date dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolele 25 și 26 din Directiva 95/46/CE și doar de la caz la caz. Autoritatea competentă din statul membru se asigură că transferul este necesar în sensul prezentului regulament. Transferul de date se realizează doar dacă țara terță garantează că datele nu vor fi transferate unei alte țări terțe fără autorizarea expresă scrisă a autorității competente din statul membru.
Autoritatea competentă dintr-un stat membru furnizează informațiile confidențiale în temeiul articolului 29 pe care le primește de la autoritatea competentă dintr-un alt stat membru autorității de supraveghere a unei țări terțe numai dacă autoritatea competentă din statul membru în cauză a primit acordul expres al autorității competente care i-a transmis informațiile și dacă, atunci unde este cazul, informațiile sunt furnizate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul.
Articolul 35
Sancțiuni
Pe baza unor orientări adoptate de AEVMP și ținând seama de Comunicarea Comisiei privind consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare, statele membre adoptă, în conformitate cu principiile fundamentale din legislația lor națională, norme privind măsurile administrative, sancțiunile și penalitățile care se aplică pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Măsurile, sancțiunile și penalitățile în cauză trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. În cazul în care vânzătorul încalcă dispozițiile articolului 12, penalitățile sunt suficient de mari pentru a nu-i permite vânzătorului să obțină profit.
În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP adoptă orientări privind tipul de măsuri administrative și penalități care trebuie instituite de statele membre.
Statele membre notifică ▐ Comisiei și AEVMP dispozițiile menționate la primul și al doilea paragraf până la [1 iulie 2012], precum și ▐ orice modificare a acestor dispoziții, fără întârziere.
AEVMP publică pe site-ul său și actualizează periodic o listă a măsurilor administrative și a penalităților existente în fiecare stat membru.
Statele membre furnizează anual AEVMP informații agregate privind toate măsurile administrative și penalitățile impuse. Dacă dă publicității faptul că a fost impusă o măsură administrativă sau o penalitate, o autoritate publică notifică simultan AEVMP cu privire la acest lucru.
CAPITOLUL VII
ACTE DELEGATE
Articolul 36
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 15 alineatul (2), articolul 19 alineatul (4) și articolul 25 este conferită Comisiei pentru o perioadă nedeterminată.
(2a) Înainte de a adopta un act delegat, Comisia face eforturi să consulte AEVMP.
(3) Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 15 alineatul (2), articolul 19 alineatul (4) și articolul 25. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său. Decizia de revocare nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 15 alineatul (2), articolul 19 alineatul (4) și articolul 25 intră în vigoare doar dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează în mod expres obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni.
▌
Articolul 39
Procedura comitetelor
(1) Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei[14]. Comitetul constituie un comitet în sensul definiției din Regulamentul (UE) nr. 182/2011[15].
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectivul regulament.
▐
Articolul 39a
Termenul pentru adoptarea actelor delegate
Comisia adoptă actele delegate prevăzute la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 15 alineatul (2), articolul 19 alineatul (4) și articolul 25 până la …[16]*.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 40
Evaluare și raportare
Până la 30 iunie 2013, în baza discuțiilor cu autoritățile competente și cu AEVMP, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind:
(a) pertinența pragurilor de notificare și de publicare prevăzute la articolele 5 ▐ și 8;
(aa) pertinența cerinței de publicare și a pragurilor de publicare prevăzute la articolul 7, în special în ceea ce privește impactul acestora asupra eficienței și volatilității piețelor financiare;
(ab) pertinența raportării directe și centralizate către AEVMP;
(b) funcționarea restricțiilor și cerințelor prevăzute în capitolul II;
(c) oportunitatea introducerii altor restricții sau condiții referitoare la vânzarea în lipsă sau swapurile pe riscul de credit.
Articolul 41
Dispoziție tranzitorie
Măsurile existente, în vigoare înainte de 15 septembrie 2010, care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament pot fi aplicate în continuare până la [1 iulie 2013] cu condiția de a fi notificate Comisiei.
Articolul 41a
Personalul și resursele AEVMP
Până la 31 decembrie 2011, AEVMP evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din preluarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.
Articolul 42
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la [1 iulie 2012].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu,
Președintele Președintele
27.1.2011
AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice
destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare
referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit
( COM(2010)0482 – C7‑0264/2010 – 2010/0251(COD) )
Raportor pentru aviz: Klaus-Heiner Lehne
AMENDAMENTELE
Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 22a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (22a) În cazul unei creșteri semnificative a prețului unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare, care este evident disproporționată în raport cu valorile anterioare și nu are nicio legătură cu situația financiară reală a emitentului, fiind, deci, susceptibilă să genereze riscuri sistemice sub forma baloanelor de active, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să interzică temporar vânzarea respectivului instrument în locul de tranzacționare dat, pentru a putea interveni rapid acolo unde este cazul. |
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 37
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(37) Deoarece anumite state membre aplică deja restricții la vânzarea în lipsă și pentru că trebuie adoptate acte delegate și standarde tehnice obligatorii înainte de punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar să se prevadă o perioadă de timp suficientă în acest sens. | (37) Deoarece anumite state membre aplică deja restricții la vânzarea în lipsă, reglementările la nivelul Uniunii ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil. Acest lucru este necesar și din cauza instabilității remanente ridicate a pieței și a problemelor existente în jurul swapurilor pe riscul de credit al datoriei suverane. Stabilitatea urmărită de astfel de reglementări la nivelul Uniunii este, prin urmare, o chestiune de primă urgență pentru Uniune în ansamblul ei. |
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) În sensul prezentului regulament se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o poziție neacoperită pe un swap pe riscul de credit relativ la o obligație a unui stat membru sau a Uniunii, în măsura în care swapul nu este utilizat ca acoperire împotriva riscului ca emitentul să nu își îndeplinească obligațiile în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o poziție lungă pe datoria suverană a respectivului emitent sau pe datoria unui emitent a cărui preț este corelat în mare măsură cu prețul obligației unui stat membru sau a Uniunii. Partea la swapul pe riscul de credit care este obligată să facă plata sau să plătească o compensare în cazul nerespectării unei obligații sau al unui eveniment de credit legat de entitatea de referință nu are, din cauza acestei obligații, o poziție descoperită în sensul prezentului alineat. | (1) În sensul prezentului regulament se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o poziție neacoperită pe un swap pe riscul de credit relativ la o obligație a unui stat membru sau a Uniunii, în măsura în care swapul nu este utilizat ca acoperire împotriva riscului ca emitentul să își piardă din solvabilitate în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o altă poziție a cărei valoare riscă să fie afectată negativ de această scădere a solvabilității. Partea la swapul pe riscul de credit care este obligată să facă plata sau să plătească o compensare în cazul nerespectării unei obligații sau al unui eveniment de credit legat de entitatea de referință nu are, din cauza acestei obligații, o poziție descoperită în sensul prezentului alineat. |
Justificare
Swapurile pe riscul de credit legate de o datorie suverană reprezintă un mijloc eficient de diminuare a riscului în cazul unei game diverse de instrumente, în afară de datoria suverană, de exemplu în cazul datoriei emise de întreprinderi a căror solvabilitate este strâns legată de datoria suverană. Impunerea de restricții sau de cerințe de publicare participanților de pe piață care utilizează swapuri pe riscul de credit pentru acoperirea riscurilor datoriei private îi va descuraja pe acești participanți să investească în astfel de datorii, acest lucru având un impact asupra capacității întreprinderilor de a mobiliza fonduri.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Un prag de notificare relevant este un procentaj egal cu 0,2% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag. | (2) Un prag de notificare relevant este un procentaj egal cu 1% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag. |
Justificare
1% este un procent mai apropiat de ceea ce ar putea însemna risc sistemic. Altfel, reglementarea ar putea doar impune o sarcină administrativă suplimentară și fără un raport rezonabil cost-beneficiu.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Articolul 6
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Un loc de tranzacționare care admite la tranzacționare acțiuni instituie proceduri care să garanteze că persoanele fizice sau juridice care execută ordinele în acel loc marchează ordinele de vânzare drept ordine de vânzare în lipsă în cazul în care vânzătorul efectuează o vânzare în lipsă a acțiunii. Locul de tranzacționare publică cel puțin o dată pe zi o sinteză a volumului ordinelor marcate ca fiind ordine de vânzare în lipsă. | Un loc de tranzacționare care admite la tranzacționare acțiuni sau o întreprindere de investiții care execută ordine pentru clienți cu instrumentele respective în afara unui loc de tranzacționare instituie proceduri care să garanteze că persoanele fizice sau juridice care execută ordinele în acel loc sau prin intermediul întreprinderii de investiții sunt în măsură să marcheze ordinele de vânzare drept ordine de vânzare în lipsă în cazul în care vânzătorul efectuează o vânzare în lipsă a acțiunii. Locul de tranzacționare publică cel puțin o dată pe zi o sinteză a volumului ordinelor marcate ca fiind ordine de vânzare în lipsă. |
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1c (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (1c) Datele privind ordinele în lipsă și vânzările în lipsă sunt puse la dispoziția autorității competente din statul membru de origine al unui loc de tranzacționare sau al unei întreprinderi de investiții care execută ordine pentru clienți cu respectivele instrumente în afara unui loc de tranzacționare. Datele includ cel puțin identitatea persoanei fizice sau juridice care lansează ordinul, momentul în care ordinul a fost înscris în registrul de ordine, momentul în care ordinul a fost executat sau retras din registrul de ordine, precum și prețul, dimensiunile și modalitățile de executare a ordinului. |
| Datele sunt puse, de asemenea, la dispoziția autorității competente relevante. |
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 1f (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (1f) Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (1), Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze procedura ce trebuie urmată pentru a marca ordinele și să definească formatul comun pentru datele ce trebuie furnizate cu scopul de a facilita consolidarea datelor. |
| Standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. |
| AES (AEVMP) înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la [31 decembrie 2011]. |
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare publică informații detaliate despre poziție ori de câte ori aceasta atinge sau coboară sub un prag de publicare relevant, menționat la alineatul (2). | (1) Autoritatea competentă relevantă publică zilnic informații detaliate referitoare la volumul total al pozițiilor scurte nete pentru fiecare acțiune cu privire la care a fost notificată în conformitate cu articolul 5. Informațiile publicate nu conțin și identitatea deținătorului pozițiilor scurte nete. |
Justificare
Notificarea publică a pozițiilor scurte individuale nu ajută autoritățile de reglementare să identifice abuzurile de piață și are trei dezavantaje: (1) expune deținătorii de poziții scurte la riscul unui efect de presiune și la alte acțiuni abuzive; (2) încurajează comportamentele gregare, crescând probabilitatea ca investitorii fără experiență să vândă dacă văd investitori mai experimentați cu poziții scurte accentuând, astfel, declinul pieței; (3) reduce lichiditatea, deoarece investitorilor nu le place ca pozițiile lor scurte să fie cunoscute de societăți și, ca urmare, preferă să evite vânzarea în lipsă. Publicarea agregată oferă informații utile participanților de pe piață cu privire la volumul global de poziții scurte importante.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(2) Un prag de publicare relevant este un procentaj egal cu 0,5% din valoarea capitalului social emis al societății în cauză și fiecare procentaj de 0,1% deasupra acestui prag. | eliminat |
Justificare
Urmare a amendamentului la articolul 7 alineatul (1).
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) Comisia, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 36 și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele 37 și 38, poate modifica pragurile menționate la alineatul (2) ținând seama de evoluțiile piețelor financiare. | eliminat |
Justificare
Urmare a amendamentului la articolul 7 alineatul (1).
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă acțiuni tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau un instrument de datorie suverană doar atunci când este îndeplinită una din următoarele condiții: | (1) O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă acțiuni tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau un instrument de datorie suverană doar atunci când este îndeplinită una din următoarele condiții până la ora 23.59 a zilei de tranzacționare în care persoana efectuează vânzarea în lipsă: |
Justificare
Amendamentul propus (și modificările aduse articolului) menține controale adecvate asupra vânzării în lipsă fără prevalidare, impunând participanților de pe piață fie să identifice titlurile până la sfârșitul zilei de tranzacționare, fie să-și acopere pozițiile scurte, reflectând mai fidel practica de pe piață și evitând blocarea inutilă de lichidități înaintea oricărei tranzacții propuse.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1 – litera -a (nouă)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (-a) persoana fizică sau juridică a răscumpărat acțiunile sau instrumentul de datorie suverană; |
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 1 – litera c
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(c) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord cu o terță parte, conform căruia partea terță a confirmat că acțiunile sau instrumentul de datorie suverană au fost localizate și rezervate pentru a fi împrumutate de persoana fizică sau juridică astfel încât să se poată efectua decontarea la scadență. | (c) persoana fizică sau juridică a încheiat un acord cu o terță parte, conform căruia partea terță a confirmat că acțiunile sau instrumentul de datorie suverană vor fi disponibile pentru a fi împrumutate persoanei sau pentru a se deconta vânzarea în lipsă la scadență. |
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1 – partea introductivă
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Articolele 5, 6, 7, 8 și 12 nu se aplică activităților unei societăți de investiții sau unei entități dintr-o țară terță sau unei societăți locale care este membră a locului de tranzacționare sau unei piețe dintr-o țară terță a cărui cadru legal și de supraveghere a fost declarat echivalent în temeiul alineatului (2), atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar, tranzacționat în locul de tranzacționare sau în afara acestuia într-una din următoarele două maniere: | (1) Articolele 5, 6, 7, 8 și 12 și orice restricții sau cerințe impuse în temeiul articolului 16, 17, 18 sau 24 nu se aplică activităților unei societăți de investiții sau unei entități dintr-o țară terță sau unei societăți locale care este membră a locului de tranzacționare sau unei piețe dintr-o țară terță a cărui cadru legal și de supraveghere a fost declarat echivalent în temeiul alineatului (2), atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar, tranzacționat în locul de tranzacționare sau în afara acestuia într-una din următoarele două maniere: |
Justificare
Formatorii de piață ar trebui să fie și ei scutiți de restricțiile sau cerințele impuse în situații excepționale, deoarece nevoia ca formatorii de piață să asigure lichiditatea pieței este la fel de importantă în astfel de situații.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(a) prin comunicarea simultană a unor cursuri de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și competitive în scopul furnizării de lichiditate în mod regulat și continuu pieței; | (a) prin comunicarea regulată și permanentă a unor cursuri de cumpărare și de vânzare de mărime comparabilă și competitive în scopul furnizării de lichiditate în mod regulat și continuu pieței; |
Justificare
Formularea "regulată și permanentă" descrie cel mai bine situația practică în care acționează un formator de piață.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1 – litera ba (nouă)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (ba) atunci când o întreprindere de investiții execută un ordin al unui client, ordin prin care clientul își acoperă o poziție deschisă lungă. |
Justificare
Acest caz este întâlnit în practică, ordinul invers acoperind poziția deschisă (de ex. hedging) situație în care operațiunea nu mai este speculativă și, prin urmare, este riscantă.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) Articolele 8 și 12 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când, acționând în calitate de dealer primar autorizat în urma unui acord cu un emitent de datorie suverană, persoana acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în raport cu operațiunile de pe piața primară sau secundară referitoare la datoria suverană. | (3) Articolele 8 și 12 și orice restricții sau cerințe impuse cu privire la datoria suverană în temeiul articolelor 16, 17, 18 sau 24 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de dealer primar autorizat în urma unui acord cu un emitent de datorie suverană și care acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în raport cu operațiunile de pe piața primară sau secundară referitoare la datoria suverană a unui stat membru. |
Justificare
Dealerii primari vor avea o capacitate mai mare de a cumpăra instrumente de datorie suverană și de a asigura lichiditatea pieței dacă își pot acoperi riscurile printr-o gamă mai largă de instrumente de datorie suverană, nu doar cele pentru care sunt dealeri primari.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 6
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(6) Autoritatea competentă a statului membru de origine poate interzice utilizarea scutirii în cazul în care consideră că persoana fizică sau juridică nu respectă condițiile de acordare a scutirii. Interdicțiile se pronunță în perioada de 30 de zile calendaristice menționată la alineatul precedent sau ulterior, dacă autoritatea competentă își dă seama că situația persoanei s-a modificat, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile. | (6) Autoritatea competentă a statului membru de origine poate interzice utilizarea scutirii în cazul în care consideră că persoana fizică sau juridică nu respectă condițiile de acordare a scutirii. Interdicțiile se pronunță în perioada de 15 zile calendaristice menționată la alineatul precedent sau ulterior, dacă autoritatea competentă își dă seama că situația persoanei s-a modificat, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile. |
Justificare
15 zile este un termen mai realist având în vedere celeritatea cu care se realizează tranzacțiile.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 17 – alineatul 2 – litera ba (nouă)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (ba) o vânzare lungă, atunci când se constată o creștere exagerată a prețului unui instrument financiar, care este vădit disproporționată în raport cu valorile anterioare și nu are nicio legătură cu situația economică reală a emitentului, fiind, deci, susceptibilă să creeze riscuri sistemice sub forma baloanelor de active. |
Justificare
Și vânzările lungi pot fi periculoase atunci când ajung să ducă la formarea de baloane de active. Atunci când acestea pot provoca riscuri sistemice (cazul DOT COM- urilor din SUA) autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a interveni pentru a preveni formarea de astfel de baloane.
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 19 – alineatul 4 – paragraful 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Scăderea valorii trebuie să fie de cel puțin 10% în cazul acțiunilor, iar pentru celelalte categorii de instrumente financiare valoarea va fi specificată de Comisie. | Scăderea valorii trebuie să fie de cel puțin 15% în cazul acțiunilor, iar pentru celelalte categorii de instrumente financiare valoarea va fi specificată de Comisie. |
Justificare
15% este în prezent pragul general acceptabil pentru creștere (tunelul). Pe principiul simetriei, același prag ar trebui aplicat și scăderii.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Articolul 19 – alineatul 5 – paragraful 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de reglementare care să precizeze metoda de calcul a scăderii cu 10% a valorii acțiunilor și a scăderii valorii precizate de Comisie conform alineatului (4). | Comisia este mandatată să adopte standarde tehnice de reglementare care să precizeze metoda de calcul a scăderii cu 15% a valorii acțiunilor și a scăderii valorii precizate de Comisie conform alineatului (4). |
Justificare
15% este în prezent pragul general acceptabil pentru creștere (tunelul). Pe principiul simetriei, același prag ar trebui aplicat și scăderii.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Articolul 21 – alineatul 1
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(1) Autoritățile competente publică pe site-ul lor toate deciziile de impunere sau reînnoire a măsurilor menționate la articolele 16-19. | (1) Atât AEVMP, cât și autoritățile competente publică pe site-urile lor toate deciziile de impunere sau reînnoire a măsurilor menționate la articolele 16-19. |
Justificare
Centralizarea deciziilor de impunere sau reînnoire a măsurilor pe un singur site (cel al AEVMP) facilitează aflarea rapidă a acestor decizii.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 23 – alineatul 3a (nou)
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
| (3a) AES (AEVMP) reexaminează periodic măsurile menționate la prezentul articol și, în orice caz, cel puțin o dată la trei luni. O măsură care nu este reînnoită după această perioadă de trei luni expiră în mod automat. |
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Articolul 27 – alineatul 3 – litera a
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(a) o explicare a scopului tranzacției și dacă aceasta urmărește o acoperire împotriva unui risc sau alte scopuri; | (a) o explicare a scopului tranzacției; |
Justificare
Scopul pentru care cineva intră într-o astfel de tranzacție nu este neapărat acela de a acoperi un risc, ci poate fi și pură speculație. Important este însă ca (pe baza informațiilor furnizate) tranzacțiile de acest tip să nu aibă ca scop și manipularea pieței sau abuzul de piață.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Articolul 27 – alineatul 3 – litera b
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(b) informații care să confirme riscul împotriva căruia oferă acoperire tranzacția. | eliminat |
Justificare
Scopul pentru care cineva intră într-o astfel de tranzacție nu este neapărat acela de a acoperi un risc, ci poate fi și pură speculație. Important este însă ca (pe baza informațiilor furnizate) tranzacțiile de acest tip să nu aibă ca scop și manipularea pieței sau abuzul de piață.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 32 – alineatul 3
| |
Textul propus de Comisie | Amendamentul |
(3) Autoritățile competente încheie acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile competente din țări terțe, cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții cu privire la păstrarea secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 29. Acest schimb de informații trebuie să aibă ca scop îndeplinirea sarcinilor autorităților competente respective. | (3) Autoritățile competente nu încheie înțelegeri de cooperare cu țări terțe care să prevadă obligații pentru statele membre, altele decât cele privind furnizarea de informații. Înțelegerile de cooperare referitoare la schimbul de informații se încheie numai cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 29. Acest schimb de informații trebuie să aibă ca scop îndeplinirea sarcinilor autorităților competente respective. |
Justificare
Amendamentul îmbunătățește textul, care, altfel, impune autorităților competente obligația de a încheia acorduri de cooperare, consecințele nerespectării obligației fiind nesigure. Ar trebui, de asemenea, clarificat faptul că acordurile de cooperare nu pot impune statelor membre anumite obligații – de exemplu, adoptarea unor măsuri reciproce –, întrucât acest lucru ar putea contraveni constituțiilor statelor membre și prezentului regulament.
PROCEDURĂ
Titlu | Vânzările fără acoperire și anumite aspecte ale contractelor swap pe riscul de credit | ||||||
Referințe | COM(2010)0482 – C7-0264/2010 – 2010/0251(COD) | ||||||
Comisie competentă în fond | ECON | ||||||
Aviz emis de către Data anunțului în plen | JURI 7.10.2010 |
|
|
| |||
Raportor pentru aviz Data numirii | Klaus-Heiner Lehne 27.10.2010 |
|
| ||||
Examinare în comisie | 2.12.2010 |
|
|
| |||
Data adoptării | 27.1.2011 |
|
|
| |||
Rezultatul votului final | +: –: 0: | 15 6 0 | |||||
Membri titulari prezenți la votul final | Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Dimitar Stoyanov, Diana Wallis, Cecilia Wikström, Zbigniew Ziobro, Tadeusz Zwiefka | ||||||
Membri supleanți prezenți la votul final | Piotr Borys, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, Toine Manders | ||||||
PROCEDURĂ
Titlu | Vânzările fără acoperire și anumite aspecte ale contractelor swap pe riscul de credit | ||||||
Referințe | COM(2010)0482 – C7-0264/2010 – 2010/0251(COD) | ||||||
Data prezentării la PE | 15.9.2010 | ||||||
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen | ECON 7.10.2010 | ||||||
Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare Data anunțului în plen | JURI 7.10.2010 |
|
|
| |||
Raportor(i) Data numirii | Pascal Canfin 21.9.2010 |
|
| ||||
Examinare în comisie | 9.11.2010 | 13.12.2010 | 7.2.2011 |
| |||
Data adoptării | 7.3.2011 |
|
|
| |||
Rezultatul votului final | +: –: 0: | 33 8 1 | |||||
Membri titulari prezenți la votul final | Sharon Bowles, Udo Bullmann, Pascal Canfin, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Markus Ferber, Elisa Ferreira, Ildikó Gáll-Pelcz, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Liem Hoang Ngoc, Gunnar Hökmark, Jürgen Klute, Philippe Lamberts, Arlene McCarthy, Sławomir Witold Nitras, Ivari Padar, Alfredo Pallone, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Ivo Strejček, Ramon Tremosa i Balcells, Corien Wortmann-Kool | ||||||
Membri supleanți prezenți la votul final | Marta Andreasen, Elena Băsescu, Pervenche Berès, Sari Essayah, Robert Goebbels, Carl Haglund, Thomas Händel, Syed Kamall, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Gay Mitchell | ||||||
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final | Monika Hohlmeier, Doris Pack | ||||||
Data depunerii | 14.3.2011 | ||||||