Document de ședință

A7-0121/2011

5.4.2011

***I

RAPORT

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine

( COM(2010)0666 – 05499/2011 – C7‑0032/2011 – 2010/0326(COD) )

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

Raportor: Janusz Wojciechowski

PR_COD_1amCom

CUPRINS

Pagina

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN  5

EXPUNERE DE MOTIVE  8

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND TEMEIUL JURIDIC  9

PROCEDURĂ  14

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine

( COM(2010)0666 – 05499/2011 – C7‑0032/2011 – 2010/0326(COD) )

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM((2010)0666),

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 26 ianuarie 2011, prin care Consiliul a declarat că ar trebui modificat temeiul juridic și a solicitat Parlamentului European să adopte o poziție privind propunerea Comisiei în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (05499/2011 - C7-0032/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 martie 2011[1],

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind cererea de modificarea a temeiului juridic,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală ( A7-0121/2011 ),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

Propunere de directivă – act de modificare

Referirea 1

Justificare

Propunerea inițială este bazată pe temeiul juridic care decurge din articolul 15 din Directiva 92/119/CE a cărui utilizare nu ar mai fi în conformitate cu tratatul. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, funcția legislativă este exercitată împreună de Parlamentul European și Consiliu [articolul 14 alineatul (1) din TUE], iar în domeniul agriculturii se aplică procedura legislativă ordinară [articolul 43 alineatul(2) din TFUE].

Amendamentul    2

Propunere de directivă – act de modificare

Referirea 2

Amendamentul    3

Propunere de directivă – act de modificare

Considerentul 5a (nou)

Amendamentul    4

Propunere de directivă – act de modificare

Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1

Amendamentul    5

Propunere de directivă – act de modificare

Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 2

Amendamentul    6

Propunere de directivă – act de modificare

Articolul 3

EXPUNERE DE MOTIVE

Situația actuală

Febra cataral ovină este o boală care afectează rumegătoarele (cum ar fi vitele, oile și caprele). De la începutul anilor 2000, în numeroase state membre, inclusiv în Europa Centrală și de Est, au apărut mai multe valuri epidemice de febră catarală ovină, care au determinat creșterea morbidității și a mortalității, cauzând numeroase pierderi, precum și perturbarea comerțului cu animale vii.

Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 stabilește dispoziții specifice privind măsurile de control și de eradicare a febrei catarale ovine, inclusiv norme de vaccinare. Aceste norme au fost elaborate pentru utilizarea așa-numitelor „vaccinuri vii atenuate” care erau unicele vaccinuri disponibile cu un deceniu în urmă când directiva a fost adoptată. Utilizarea acestor vaccinuri poate duce la o circulație nedorită a virusului vaccinal la animalele nevaccinate. Din acest motiv, Directiva 2000/75/CE permite vaccinarea numai în zone desemnate în mod special, în care a fost depistată boala și care au făcut obiectul restricțiilor referitoare la circulația animalelor.

Totuși, în ultimii ani, s-au pus la dispoziție noile vaccinuri inactivate. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, aceste vaccinuri inactivate nu prezintă riscul circulației nedorite a virusului vaccinal și ar putea fi folosite cu succes în afara zonelor care au făcut obiectul restricțiilor referitoare la circulația animalelor.

Obiectivul și domeniul de aplicare al propunerii Comisiei

Obiectivul propunerii Comisiei este flexibilizarea normelor privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, în special, prin permiterea utilizării vaccinurilor inactivate în afara zonelor care au făcut obiectul restricțiilor referitoare la circulația animalelor.

Poziția raportorului

Raportorul sprijină conținutul propunerii Comisiei în ansamblul său. Aceasta ar relaxa anumite restricții, care au devenit inutile în lumina evoluțiilor recente în domeniul producției de vaccinuri. Noile norme ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea pentru a controla febra catarală ovină și pentru a reduce povara acestei boli asupra sectorului agriculturii.

Raportorul consideră că temeiul juridic utilizat în propunerea inițială a Comisiei trebuie modificat. Raportorul susține poziția Consiliului, exprimată scrisoarea sa din 26 ianuarie 2011, potrivit căreia actul de modificare a Directivei 2000/75/CE a Consiliului ar trebui adoptat de colegislatori prin procedura legislativă ordinară în conformitate cu articolul 43 alineatul (2).

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND TEMEIUL JURIDIC

Dl Paolo De Castro

Președinte

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

BRUXELLES

Ref.:  Aviz referitor la temeiul juridic al propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine ( COM(2010)0666 – C7-0032/2011 – 2010/0326(COD) )

Domnule președinte,

Prin scrisoarea dumneavoastră din 10 februarie 2011, ați sesizat Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru examinarea modificării preconizate a temeiului juridic al propunerii susmenționate a Comisiei, și anume înlocuirea articolului 15 din Directiva Consiliului nr. 92/119/CEE cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE.

Comisia a examinat chestiunea de mai sus în cursul reuniunii sale din 28 februarie 2011.

Context

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine a fost transmisă Consiliului de către Comisie la 15 noiembrie 2010. La 18 noiembrie 2010, președintele Comisiei AGRI a solicitat avizul Serviciului Juridic al Parlamentului cu privire la validitatea temeiului juridic al propunerii, iar Serviciul Juridic a oferit un răspuns la data de 25 noiembrie. Ulterior, la 8 decembrie 2010, Președintele Comisiei AGRI a adresat o scrisoare Comisiei și Consiliului în care își exprima serioase îndoieli în legătură cu procedura de adoptare a propunerii. Domnia sa a solicitat totodată Comisiei să-și retragă propunerea, iar Consiliului să nu o adopte, ci să aștepte prezentarea unei noi propuneri de către Comisie. S-a sugerat ca noua propunere să aibă drept temei juridic articolul 43 alineatul (2) din TFUE. În scrisoare, s-a subliniat utilizarea, de către Comisie, a unui temei juridic derivat, care „(…) pare să fie ilegal, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție (îndeosebi hotărârea pronunțată la 6 mai 2008 în cauza C-133/06)”, precizându-se totodată că „(…) în temeiul Tratatului de la Lisabona, funcția de legiferare este exercitată în comun de Parlament și Consiliu, iar Consiliul nu mai dispune de o putere legislativă autonomă, deoarece articolul 202 din Tratatul CE a fost abrogat. În ceea ce privește actele legislative din domeniul agriculturii adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2), la adoptarea acestora se aplică procedura legislativă ordinară”.

La 2 decembrie 2010, propunerea a făcut obiectul unor discuții în cadrul Grupului de lucru al șefilor serviciilor veterinare, din cadrul Consiliului. Cu ocazia respectivei reuniuni, Serviciul Juridic al Consiliului a recomandat delegațiilor să nu recurgă la temeiul juridic derivat pentru această propunere și a opinat că propunerea ar trebui să aibă drept temei juridic articolul 43 alineatul (2) din TFUE.

Prin prisma acestor considerente, Consiliul a decis să nu recurgă la temeiul juridic propus de Comisie. În semn de răspuns, Comisia a explicat că nu este de așteptat ca propunerea să fie retrasă și înlocuită cu o altă propunere care să aibă drept temei juridic articolul 43 alineatul (2) din TFUE și să poată fi adoptată la timp de către Consiliu și Parlament în vederea campaniei de vaccinare 2011.

Având în vedere caracterul urgent al acestui obiectiv, într-o scrisoare din data de 26 ianuarie 2011 adresată Președintelui Parlamentului, Consiliul a transmis Parlamentului propunerea și a sugerat ca cei doi colegislatori să modifice temeiul juridic al acesteia, optând pentru articolul 43 alineatul (2) din TFUE. De asemenea, Consiliul a adresat Parlamentului invitația de a adopta poziția sa cu privire la propunerea Comisiei recurgând la acest temei juridic și aplicând procedura legislativă ordinară. Prin vocea reprezentanților săi, Comisia a indicat fără echivoc că nu se va opune acestei abordări.

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, în calitate de comisie competentă în fond, intenționează să modifice temeiul juridic al propunerii în conformitate cu sugestia Consiliului.

I. Temeiurile juridice în cauză

Propunerea Comisiei are drept temei juridic articolul 15 din Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului[2], care are următorul conținut:

„Articolul 15

Prin derogare de la dispozițiile generale ale prezentei directive, prevederile specifice cu privire la măsurile de control și de combatere pentru fiecare boală în cauză:

- sunt prevăzute de anexa II, în ceea ce privește boala veziculoasă a porcului;

- sunt adoptate de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată pe baza propunerii Comisiei, pentru fiecare dintre celelalte boli enumerate de anexa I.”

Anexa I se intitulează „Lista bolilor ce trebuie declarate obligatoriu” și include febra catarală ovină.

Temeiul juridic propus de Consiliu și de Comisia AGRI este articolul 43 alineatul (2) din TFUE, care are următorul conținut: „(2)Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, stabilesc organizarea comună a piețelor agricole prevăzută la articolul 40 alineatul (1), precum și celelalte dispoziții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii și pescuitului.” (subliniere adăugată)

II. Temeiul juridic ales de Comisie

Temeiul juridic propus de Comisie este articolul 15 din Directiva 92/119/CEE a Consiliului, fiind vorba despre un așa-numit temei juridic derivat. În expunerea de motive, Comisia oferă următoarele explicații cu privire la motivele pentru care a ales temeiul juridic: „Temeiul juridic al Directivei 2000/75/CE este articolul 15 a doua liniuță din Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (denumită în continuare „actul de bază”), care prevede că, acționând cu o majoritate calificată la o propunere din partea Comisiei, Consiliul poate adopta dispoziții specifice privind măsurile de control și de eradicare a oricăreia dintre bolile animale menționate în anexa I la directiva respectivă. Având în vedere că actul de bază care oferă temeiul juridic este în continuare în vigoare, legalitatea competențelor conferite Consiliului pentru prezentul act nu este afectată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, competențele revenind în continuare exclusiv Consiliului.” (subliniere adăugată). O formulare similară a fost folosită într-o scrisoare din 15 noiembrie 2010 a directorului general al DG SANCO adresată președintelui Comisiei AGRI: „Temeiul juridic al Directivei 2000/75/CE a Consiliului de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine este oferit de Directiva 92/119/CEE a Consiliului, care prevede că, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta dispoziții specifice privind măsurile de control și de eradicare a unei serii de bolile ale animalelor. Având în vedere că actul de bază care oferă temeiul juridic este, în continuare, în vigoare, legalitatea competențelor conferite Consiliului în prezentul act nu este afectată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Din aceste motive, propunerea Comisiei se adresează doar Consiliului”.

III. Abordarea adoptată de Curtea de Justiție

Anumite principii decurg din jurisprudența Curții. În primul rând, având în vedere consecințele temeiului juridic în termeni de competență materială și procedură, alegerea unui temei juridic corect prezintă o importanță de tip constituțional[3]. În al doilea rând, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din TUE, fiecare instituție acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin tratat, iar normele privind modalitatea în care instituțiile comunitare elaborează propriile decizii își au fundamentul în tratat și nu sunt derogabile nici pentru statele membre, nici pentru instituțiile însele[4].

În cauza C-133/06, Curtea de Justiție s-a pronunțat, la 6 mai 2008, împotriva recurgerii la un temei juridic derivat de către instituțiile UE, în termenii următori:

„56.  A recunoaște unei instituții posibilitatea de a stabili temeiuri juridice derivate, fie în sensul unei înăspriri, fie în sensul unei simplificări a condițiilor de adoptare a unui act, ar însemna să i se atribuie o competență legislativă care depășește ceea ce este prevăzut prin tratat.

57.  Aceasta ar semnifica, de asemenea, că se permite instituției respective să aducă atingere principiului echilibrului instituțional, conform căruia fiecare instituție trebuie să-și exercite propriile competențe respectându-le pe cele ale celorlalte instituții (Cauza C-70/88, Parlamentul contra Consiliului, [1990] Culegerea de jurisprudență, I‑2041, punctul 22).”

Din hotărârea Curții, rezultă că legislatorul Uniunii Europene poate adopta un act legislativ doar hotărând în conformitate cu procedurile prevăzute de Tratat și nu-și poate stabili propriul temei juridic și propriile proceduri pentru adoptarea unui act.

IV. Scopul și conținutul măsurilor propuse

Propunerea urmărește să modifice Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine[5], care a fost adoptată în temeiul articolului 15 din Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului. Directiva 92/119/CEE a fost adoptată în temeiul articolului 43 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, preluat de actualul tratat 43 din TFUE, cu titlu de măsură în domeniul agriculturii.

Ar merita remarcat faptul că alegerea temeiului juridic al unui act nu depinde de convingerea instituției respective cu privire la obiectivul urmărit, ci trebuie „să se bazeze pe factori obiectivi, care pot fi supuși controlului jurisdicțional[6]”, cum ar fi obiectivul și cuprinsul măsurii în cauză[7].

Propunerea are drept obiective instituirea unor posibilități suplimentare de vaccinare împotriva febrei catarale ovine și reducerea „impactului negativ pe care această boală îl are asupra sectorului agricol” (considerentul 5 din propunere). Prin urmare, aceasta afectează politica agricolă și ar trebui să aibă drept temei articolul 43 alineatul (2) din TFUE.

V. Concluzie

S-a considerat că articolul 15 din Directiva 92/119/CEE nu constituie un temei juridic valid pentru adoptarea propunerii, care ar trebui să aibă drept temei mai degrabă articolul 43 alineatul (2) din TFUE.

În cursul reuniunii sale din 28 februarie 2011, Comisia pentru afaceri juridice a hotărât în unanimitate[8], cu 14 voturi pentru, să recomande ca temeiul juridic al propunerii să fie considerat articolul 43 alineatul (2) litera din TFUE.

Cu stimă,

Klaus-Heiner Lehne

PROCEDURĂ