Document de ședință

A7-0201/2011

30.5.2011

***I

RAPORT

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

( COM(2010)0791 – C7‑0012/2011 – 2011/0001(COD) )

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

Raportor: Mitro Repo

PR_COD_1amCom

CUPRINS

Pagina

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN  5

EXPUNERE DE MOTIVE  7

PROCEDURĂ  11

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

( COM(2010)0791 – C7‑0012/2011 – 2011/0001(COD) )

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului ( COM(2010)0791 ),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0012/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 mai 2011[1],

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor ( A7-0201/2011 ),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

Propunere de regulament – act de modificare

Considerentul 10a (nou)

Amendamentul    2

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – partea introductivă și punctul -1 (nou)

Regulamentul (CE) nr. 2006/2004

Articolul 21a (nou)

EXPUNERE DE MOTIVE

I.  Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

Regulamentul nr. 2006/2004 („Regulamentul CPC”) a fost adoptat de către Parlamentul European și Consiliu la 27 octombrie 2004 și a intrat în vigoare la 29 decembrie 2006.

Regulamentul urmărește eliminarea barierelor din calea cooperării transfrontaliere dintre autoritățile publice însărcinate cu aplicarea legislației pentru a detecta încălcarea pe teritoriul UE a legilor care protejează interesele consumatorilor, pentru a investiga aceste încălcări, a le pune capăt sau a le interzice. Regulamentul urmărește să soluționeze în mod eficient și cu eficacitate problema comercianților transfrontalieri fără scrupule, care distorsionează buna funcționare a pieței interne și să sporească, astfel, încrederea consumatorilor în ofertele transfrontaliere și să împiedice vânzătorii și furnizorii să se sustragă în mod abuziv de la aplicarea legislației, în detrimentul vânzătorilor și furnizorilor care respectă legea.

Regulamentul atinge acest obiectiv prin crearea unei rețele de cooperare la nivelul UE între autoritățile publice însărcinate cu aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului în statele membre („rețeaua CPC”), care a devenit funcțională în decembrie 2006. Regulamentul CPC armonizează parțial competențele autorităților în ceea ce privește investigațiile și aplicarea legislației și stabilește mecanismele pentru schimbul de informații relevante și/sau adoptarea de măsuri în vederea aplicării legislației, cu scopul de a pune capăt încălcărilor legislației în context transfrontalier.

II.  Motivele și obiectivele prezentei propuneri

Rețeaua stabilită de regulament monitorizează și aplică legislația care protejează interesele consumatorilor. Actele legislative care intră sub incidența rețelei CPC sunt enumerate în anexa la regulament. Propunerea de regulament de modificare are drept obiectiv actualizarea conținutului anexei, pentru a reflecta recentele evoluții legislative în domeniul protecției consumatorului.

Actualizarea anexei va consta în eliminarea din anexă a legislației care nu este relevantă pentru cooperarea în materie de protecție a consumatorilor între autoritățile naționale însărcinate cu aplicarea legislației și în actualizarea, prin referințe la noua legislație din domeniul protecției consumatorilor, a referințelor la vechea legislație care nu mai este în vigoare.

Această actualizare este necesară dintr-un motiv și mai important, și anume că Directiva 87/102/CEE a fost abrogată și înlocuită de Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, fără a se menționa în mod explicit că referințele la directiva abrogată trebuie interpretate ca referințe la noua directivă. Prin urmare, din motive de siguranță juridică, intrarea în vigoare a prezentului regulament prezintă un caracter de urgență.

III.  Remarcile generale ale raportorului privind funcționarea Regulamentului CPC

Raportorul salută propunerea Comisiei, întrucât este necesar să se asigure că anexa la regulament reflectă evoluțiile legislației UE în materie de protecție a consumatorului.

Ținând seama de obiectivele limitate ale prezentei propuneri, raportorul consideră, cu toate acestea, că există un aspect politic care trebuie analizat cu precădere – și anume dacă actualul regulament oferă un cadru suficient pentru punerea în aplicare transfrontalieră a acquis-ului în materie de protecție a consumatorilor.

Cel mai recent raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului CPC, publicat la 2 iulie 2009[2], precum și reuniunea la nivel înalt cu tema „Asigurarea respectării drepturilor economice ale consumatorilor în cadrul pieței interne” (Bruxelles, 22 septembrie 2010) au identificat un număr de probleme legate de realizările obținute în ceea ce privește asigurarea aplicării transfrontaliere a acquis-ului în materie de protecție a consumatorilor.

Un număr semnificativ de autorități notificate fie nu sunt conectate, fie nu folosesc în mod activ sistemul, deși aceasta este o condiție prealabilă a funcționării efective a rețelei CPC. Soluționarea solicitărilor necesită un timp din ce în ce mai îndelungat, iar autoritățile folosesc instrumentele IT în moduri atât de diferite, încât acest lucru poate avea un impact negativ asupra eforturilor lor de cooperare.

Alte aspecte au un caracter orizontal mai pronunțat, cum ar fi problema legislațiilor naționale divergente în materie de protecție a consumatorului, problema jurisdicției și a legislației aplicabile, precum și măsura în care se aplică obligația de a coopera introdusă prin Regulamentul CPC. Nu este întotdeauna posibil să se îndeplinească o solicitare de asistență reciprocă în situația în care o acțiune este interzisă în statul membru de origine al consumatorului, dar nu și în statul membru de origine al furnizorului.

O altă problemă o reprezintă stabilirea priorităților. La ora actuală, nu există un set comun de priorități care să fie urmărite în egală măsură de autoritățile însărcinate să asigure aplicarea legislației. Este de o importanță primordială și normal ca autoritățile publice naționale să aplice propriul sistem de priorități, întrucât resursele sunt limitate. Dar, dacă fiecare solicitare de asistență reciprocă este tratată prin prisma unui sistem național de priorități și nu există o viziune unitară asupra modului de stabilire a măsurilor care ar trebui tratate cu prioritate, sistemul nu poate funcționa în mod eficient. Prin urmare, ar trebui să se aibă în vedere însărcinarea Comisiei cu definirea unei abordări comune în ceea ce privește stabilirea priorităților și planificarea multianuală.

Este, de asemenea, necesar să se dezvolte o interpretare comună a faptelor relevante și a normelor UE în materie de protecție a consumatorului, spre exemplu o definiție a „intereselor colective ale consumatorilor”. Au apărut, de asemenea, viziuni diferite asupra modului în care acquis-ul în materie de protecție a consumatorului interacționează cu alte acte relevante din legislația UE.

În plus, normele procedurale referitoare la asigurarea respectării legislației rămân fragmentate. Diferențele la nivelul sistemelor naționale legislative și de asigurare a aplicării legislației fac dificilă abordarea încălcărilor de pe teritoriul UE într-un mod eficient. Anumite autorități publice dispun de mijloace cu o marjă de acțiune destul de largă pentru a pune capăt unei încălcări a legislației, în timp ce altele trebuie să se adreseze instanțelor, ceea ce presupune proceduri judiciare cu o durată semnificativă.

Cheltuielile de judecată pot să pună, de asemenea, probleme. Astfel cum se prevede în articolul 15 din regulament, autoritatea solicitantă rămâne responsabilă de orice cheltuială suportată și de orice pierdere suferită în cazul în care măsurile se dovedesc nefondate. În anumite țări, cum ar fi Finlanda, autoritatea solicitantă nu trebuie să suporte cheltuieli, întrucât nu se percep taxe în acest scop, dar în multe țări situația este diferită. Acest lucru poate conduce la reducerea numărului procedurilor privind încălcarea legislației care sunt inițiate, în cazul în care autoritatea solicitantă nu este în măsură să suporte costurile procedurilor judiciare.

În final, faptul că soluționarea solicitărilor necesită un timp din ce în ce mai îndelungat (până în iunie 2008, media era de 81 de zile, iar până la sfârșitul anului 2008 această cifră s-a majorat la 148) poate fi parțial explicat prin complexitatea tot mai mare a cazurilor transfrontaliere, dar adesea această transformare indică nerespectarea termenelor stabilite sau a altor cerințe operaționale.

Acest lucru are, totodată, un impact asupra numărului solicitărilor, care pare să fi stagnat sau chiar să se fi micșorat în 2010. Această tendință este indezirabilă și ar trebui să fie contracarată cât de curând posibil, pentru a putea îndeplini obiectivul primordial al Regulamentului CPC. Raportorul este ferm convins de faptul că reducerea numărului de solicitări nu reflectă o scădere a numărului de încălcări ale legislației pe teritoriul UE, ci mai degrabă deficiențele sistemului.

În ceea ce privește coordonarea, actuala abordare la nivel sectorial a inițiativelor în domeniul politicii de protecție a consumatorului nu facilitează punerea în aplicare coerentă. Comisia ar trebui să fie implicată în mai mare măsură în coordonarea activităților la nivel paneuropean, întrucât în prezent nu se acordă suficientă atenție acestui aspect.

Raportorul consideră de asemenea că, pentru a îndeplini obiectivele privind o mai bună protecție a consumatorilor în Europa, domeniul de aplicare a Regulamentului CPC ar trebui extins, pentru a reflecta într-un mod mai cuprinzător și orizontal legislația UE în materie de protecție a consumatorului. Domeniul de aplicare a Regulamentului CPC a fost deja extins într-o anumită măsură, dar ar trebui să se realizeze o evaluare mai generală a acestui domeniu de aplicare, pentru a include legislația gestionată de diferite departamente ale Comisiei (de exemplu serviciile financiare, legislația privind drepturile pasagerilor).

IV.  Poziția generală a raportorului

Având în vedere că actualele rezultate ale cooperării transfrontaliere în materie de asigurare a aplicării legislației nu sunt satisfăcătoare și că trebuie să se adopte măsuri, raportorul a identificat trei direcții alternative de acțiune în legătură cu prezenta propunere:

(a) se pot propune modificări de fond, urmărind abordarea problemelor care au fost identificate până în prezent în aplicarea regulamentului; (b) propunerea tehnică a Comisiei poate fi acceptată fără a se propune modificări; (c) se poate propune un număr limitat de modificări, adică o „clauză de revizuire”, prin care se solicită Comisiei să realizeze o evaluare a eficacității și a mecanismelor operaționale ale regulamentului și să prezinte, într-un termen rezonabil, o propunere legislativă menită să pună în practică o revizuire mai substanțială a regulamentului în vigoare, inclusiv extinderea domeniului său de aplicare.

Recunoscând necesitatea unei actualizări și consolidări rapide a anexei regulamentului, cu scopul de a garanta securitatea juridică pentru întreprinderi, consumatori și autoritățile însărcinate să asigure aplicarea legislației, raportorul consideră că a treia opțiune este cea mai adecvată în acest stadiu.

Raportorul ar dori, de asemenea, să sublinieze că această propunere reprezintă ocazia potrivită pentru a confirma necesitatea unei revizuiri mai substanțiale a regulamentului. În opinia raportorului, există o nevoie reală de a aborda deficiențele și problemele care afectează aplicarea transfrontalieră a acquis-ului în materie de protecție a consumatorului și de a îmbunătăți funcționarea generală a rețelei CPC.

Raportorul este conștient de faptul că, pentru moment, nu există suficiente informații privind funcționarea regulamentului, iar aceste informații ar trebui obținute printr-o analiză aprofundată. În prezent, Comisia pregătește al doilea raport cu privire la aplicarea Regulamentului CPC, care urmează să fie publicat în cursul acestui an. Comisia planifică, de asemenea, realizarea unei evaluări externe, urmate de o consultare publică cu părțile interesate. Prin urmare, pare rezonabil să se aștepte rezultatele acestui proces înainte de a se propune modificări de amploare ale Regulamentului CPC.

Prin includerea unei „clauze de revizuire” în regulament, raportorul dorește să sublinieze necesitatea implicării mai intense a Comisiei în procesul de revizuire și a accelerării acestui proces, precum și a elaborării unei noi propuneri legislative până la sfârșitul anului 2014.

Raportorul subliniază, de asemenea, că ar trebui să existe o imagine structurată și amănunțită a legislației UE în materie de protecție a consumatorului atunci când se analizează domeniul de aplicare a Regulamentului CPC. Domeniul de aplicare a Regulamentului ar trebui interpretat într-un mod mai cuprinzător și ar trebui, în ultimă instanță, să acopere toată legislația UE care are un impact asupra intereselor colective ale consumatorilor.

În concluzie, raportorul consideră că asigurarea respectării intereselor consumatorilor la nivel transfrontalier ar trebui să ocupe un loc important pe agenda politică. Cooperarea îmbunătățită între autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației ar trebui să devină un instrument mai eficient la dispoziția consumatorilor europeni și să contribuie la sporirea încrederii acestora în piața internă.

PROCEDURĂ