Amendamentul

(2a) Ponderea sectorului feroviar în transporturi nu a crescut în ultimii zece ani, contrar obiectivelor pachetului feroviar din 2001, demonstrând necesitatea de a continua îmbunătăţirea legislaţiei în vigoare pentru a sprijini sectorul. Prezenta reformare este, prin urmare, esențială.

Amendamentul

(2b) Numeroasele proceduri de încălcare deschise împotriva statelor membre demonstrează că legislaţia în vigoare poate fi interpretată greşit şi că sunt necesare clarificări şi îmbunătăţiri ale primului pachet feroviar, pentru a asigura deschiderea reală a pieţei feroviare europene.

Amendamentul

(2c) Investiţiile în dezvoltarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare continuă să fie insuficiente pentru a garanta dezvoltarea sectorului şi a capacităţii sale competitive.

Amendamentul

(2d) Directivele care alcătuiesc primul pachet feroviar nu au împiedicat existenţa unei variaţii importante a structurii şi nivelului tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare, precum şi a formei şi duratei procedurilor de alocare a capacităţilor.

Amendamentul

(2e) Condiții de piață netransparente reprezintă un obstacol clar în calea unor servicii feroviare competente.

Amendamentul

(3a) Coexistenţa, în cadrul statelor membre, a diferitelor regimuri sociale în sectorul feroviar prezintă un risc de concurenţă neloială între noii operatori feroviari şi operatorii feroviari istorici şi necesită armonizare, respectându-se totodată caracteristicile specifice sectorului şi statelor membre.

Amendamentul

(3b) Este necesar să se garanteze că organismele de reglementare îşi vor îndeplini funcţiile de supraveghere, pentru a se evita discriminarea între întreprinderile feroviare și pentru a se garanta punerea în aplicare a unei politici tarifare adecvate şi respectarea principiului separării conturilor.

Amendamentul

(3c) Pentru a finaliza spaţiul feroviar european, este necesară o interoperabilitate completă a sistemului feroviar la nivel european. Agenţiei Europene a Căilor Ferate ar trebui să i se acorde competenţele şi resursele adecvate pentru realizarea mai rapidă a acestui obiectiv, printre altele în ceea ce priveşte dezvoltarea de standarde comune pentru certificarea materialului rulant şi a sistemelor de siguranţă şi de semnalizare.

Amendamentul

(4) Serviciile regionale, urbane şi suburbane, precum  şi activităţile de transport sub forma serviciilor de tren-navetă prin tunelul de sub Canalul Mânecii trebuie să fie  excluse din domeniul de aplicare al prezentei  directive. Căile ferate din zonele de patrimoniu sau ale muzeelor care folosesc propriul itinerariu ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al directivei.

Amendamentul

(6) Pentru a asigura  dezvoltarea viitoare şi funcţionarea eficientă a sistemului feroviar, trebuie să se facă  distincţia între furnizarea de servicii de transport şi funcţionarea infrastructurii. Dată fiind această situaţie, este necesar ca cele două activităţi să fie gestionate separat şi să aibă conturi separate, în mod transparent, ceea ce asigură că fondurile publice nu sunt deturnate către alte activităţi comerciale.

Amendamentul

(6a) Stricta separare a conturilor administratorului infrastructurii şi ale întreprinderilor feroviare trebuie asigurată. Fondurile publice alocate unuia dintre sectoarele de activitate nu ar trebui transferate altor sectoare. Această interdicţie ar trebui clar indicată în normele contabile ale fiecărui sector de activitate. Statul membru şi organismul naţional de reglementare trebuie să asigure aplicarea eficientă a acestei interdicţii.

Amendamentul

(6b) Indiferent de tipul de întreprindere, toţi operatorii feroviari trebuie să respecte legislaţia în materie de protecţie socială şi sănătate, în scopul de a evita practicile de dumping social şi de concurenţă neloială.

Amendamentul

(6c) Pentru a face transportul feroviar competitiv în raport cu transportul rutier, ar trebui armonizate diferitele standarde naţionale, precum dispoziţiile privind siguranţa în transportul feroviar, standardizarea şi utilizarea documentelor de însoţire, normele privind formarea trenurilor şi documentaţia relevantă, standardizarea semnalelor şi marcajelor pentru conducerea trenurilor, standardizarea măsurilor şi controalelor privind transportul mărfurilor periculoase, precum şi procedurile uniforme de înregistrare şi control al transportului deşeurilor.

Amendamentul

(10a) Uniunea ar trebui să examineze surse alternative de finanţare a proiectelor feroviare europene, prin instrumente financiare inovatoare, cum ar fi obligaţiunile pentru proiectele Uniunii, pentru a încuraja investiţiile private şi pentru a îmbunătăţi accesul la capitalul de risc. În același fel, piaţa feroviară trebuie să devină atractivă pentru investitori privaţi, alternativi, prin intermediul unor cadre juridice transparente.

Amendamentul

(10b) Statele membre si administratorii de infrastructură ar trebui să poată finanţa investiţii în infrastructură prin alte mijloace decât finanţarea directă din partea statului, cum ar fi finanţarea din partea sectorului privat.

Amendamentul

(11) Un sector eficient de transport al călătorilor și mărfurilor, mai ales transfrontalier şi în special în cazurile în care ecartamentele diferite de cale ferată încă reprezintă o barieră fizică în calea concurenţei, necesită acţiuni urgente pentru deschiderea pieţelor în fiecare stat membru și pentru crearea concurenței.

Amendamentul

(14) Introducerea noilor servicii internaţionale cu acces deschis pentru transportul de călători şi cu opriri intermediare ar trebui să se concentreze asupra opririlor conexe rutei internaţionale. Scopul principal al serviciilor de acest tip trebuie să fie transportul călătorilor într-o cursă internaţională. Pentru a evalua  dacă acesta este scopul principal al serviciului, trebuie să se ţină seama de criterii precum proporţia din cifra de afaceri şi din volumul de călători, în raport cu transportul intern sau internaţional de călători, şi vechimea serviciilor. Evaluarea scopului principal al serviciului trebuie să se facă de către organismul naţional de reglementare, la cererea unei părţi interesate.

Amendamentul

(15a) Regulamentul CE nr. 1370/2007 permite statelor membre să garanteze lucrătorilor menţinerea drepturilor lor sociale, în cadrul separării între exploatarea serviciilor de transport şi gestionarea infrastructurii care poate implica transferul de întreprinderi.

Amendamentul

(16) Deschiderea pentru concurenţă a serviciilor de transport internaţional de călători poate avea implicaţii asupra organizării şi finanţării serviciilor feroviare de transport de călători prestate pe baza unui contract de servicii publice. Statele membre trebuie să aibă opţiunea de a limita dreptul de acces pe piaţă în situaţia în care acesta ar periclita echilibrul economic al contractelor de servicii publice respective şi în situaţia în care organismul de reglementare responsabil menţionat la articolul 55 şi, după caz, reţeaua de organisme de reglementare, astfel cum este definită la articolul 57 din prezenta directivă îşi dau aprobarea în acest sens, pe baza unei analize economice obiective şi ca urmare a unei cereri din partea autorităţilor competente care au atribuit contractul de servicii publice.

Amendamentul

(18a) Evoluţiile pieţei au arătat că o preocupare esenţială o reprezintă consolidarea rolului organismelor de reglementare. Dacă trebuie să aibă un rol-cheie în asigurarea unui mediu corect cu condiţii echitabile de acces, aceste organisme trebuie să primească mijloacele financiare, precum şi personalul şi echipamentul logistic necesare pentru îndeplinirea acestui rol.

Amendamentul

(18b) având în vedere faptul că organismul naţional de reglementare trebuie să fie o autoritate de reglementare independentă, cu competenţe de autosesizare şi de investigare şi în măsură să ofere avize şi decizii executorii, în scopul de a garanta o piaţă deschisă, fără bariere şi în cadrul căreia este exercitată o concurenţă liberă şi nedenaturată.

Amendamentul

(19) Organismul de reglementare trebuie să funcţioneze într-un mod care să evite orice conflict de interese şi orice posibilă implicare în atribuirea contractului de servicii publice în cauză, fără a aduce atingere posibilităţii ca organismul să fie finanţat din bugetul general al statului sau din taxele încasate de sistemul feroviar, sau publicării informaţiilor relevante. Competenţa organismului de reglementare trebuie extinsă pentru a permite evaluarea scopului unui serviciu internaţional şi, după caz, a impactului economic potenţial al acestuia asupra contractelor de servicii publice existente;

Amendamentul

(19a) În ceea ce priveşte organizarea, deciziile de finanţare, structura juridică şi luarea de decizii, organismul naţional de reglementare ar trebui să fie pe deplin independent de orice administrator de infrastructură, organism de tarifare, organism de alocare şi de orice solicitant. Organismul naţional de reglementare trebuie să aibă capacitatea administrativă necesară, din punctul de vedere al personalului şi al resurselor, pentru a asigura o piaţă a transportului feroviar deschisă şi transparentă. Nivelul necesar de personal ar trebui să fie direct legat de nevoile pieţei şi să varieze în consecinţă. Acest organism ar trebui să hotărască cu privire la plângeri, să acţioneze din proprie iniţiativă, să ancheteze în caz de litigiu şi să monitorizeze evoluţia pieţei. Organismul ar trebui susţinut de un departament de reglementare din cadrul Comisiei. În plus, organismul naţional de reglementare ar trebui să menţină la dispoziţia Comisiei o bază de date cu proiectele sale de decizie.

Amendamentul

(21) Organismele de reglementare  naţionale ar trebui să creeze, sub auspiciile Comisiei, o reţea pentru a consolida cooperarea dintre ele, prin elaborarea de principii comune şi prin schimbul de bune practici şi de informaţii. Aceste organisme ar trebui, de asemenea, în situaţiile particulare, dacă este cazul, să îşi coordoneze principiile şi practicile pe baza cărora se evaluează o posibilă periclitare a echilibrului economic al unui contract de servicii publice. Acestea ar trebui să dezvolte, la nivel european, în mod progresiv, orientări comune pe baza experienţei acumulate.

Amendamentul

(21) Organismele de reglementare naţionale trebuie să facă schimb de informaţii şi bune practici, iar în situaţiile particulare unde este cazul, să îşi coordoneze principiile şi practicile pe baza cărora se evaluează o posibilă periclitare a echilibrului economic al unui contract de servicii publice. Acestea trebuie să dezvolte, în mod progresiv, orientări pe baza experienţei acumulate. Pe baza experienţei reţelei respective de organisme de reglementare, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă pentru crearea unui organism european de reglementare.

Amendamentul

(22) Pentru a asigura concurenţa loială între întreprinderile feroviare, prestarea de servicii de transport şi operarea infrastructurilor de servicii ar trebui să fie gestionate într-un mod transparent şi nediscriminatoriu. Organismul de reglementare ar trebui să se asigure că această gestiune este transparentă și nediscriminatorie, în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă.

Amendamentul

(23) Pentru a asigura servicii fiabile şi adecvate, este necesar ca întreprinderile feroviare să îndeplinească, permanent, cerinţele în materie de bună reputaţie, capacitate financiară, standarde sociale şi competenţă profesională.

Amendamentul

(24) Pentru protecţia clienţilor şi părţilor terţe implicate, este esenţial ca întreprinderile feroviare să fie asigurate la un nivel suficient pentru răspundere civilă. Acoperirea răspunderii în caz de accident, prin garanţii furnizate de bănci sau alte întreprinderi ar trebui, de asemenea, să fie permisă, cu condiţia ca o astfel de acoperire să fie oferită în condiţiile de pe piaţă, să nu determine aplicarea de ajutoare de stat şi să nu conţină elemente de discriminare în raport cu întreprinderile feroviare.

Amendamentul

(25) Toate întreprinderile feroviare ar trebui, de asemenea, să respecte atât dispoziţiile interne, cât şi ale Uniunii privind prestarea de servicii feroviare, aplicate într-o manieră nediscriminatorie, destinate să asigure că acestea pot să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de deplină siguranţă şi cu respectarea deplină a obligaţiilor existente în ceea ce priveşte condiţiile sociale, sănătatea şi drepturile muncitorilor şi consumatorilor, pe tronsoane specifice.

Amendamentul

(25) O întreprindere feroviară ar trebui de asemenea să respecte dispoziţiile interne şi ale Uniunii privind prestarea de servicii feroviare, aplicate într-o manieră nediscriminatorie, destinate să asigure că aceasta poate să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de deplină siguranţă şi cu respectarea sănătăţii, a condiţiilor sociale şi a drepturilor muncitorilor şi consumatorilor, pe toate tronsoanele.

Amendamentul

(26a) Acordarea de licenţe pentru materialul rulant al întreprinderilor feroviare este de prea multe ori supusă unor complicaţii nejustificate, ceea ce denaturează accesul pe piaţă. Prin urmare, este necesară acordarea unui mandat puternic Agenţiei Europene a Căilor Ferate în acest sens. Aşadar, se solicită Comisiei, ca parte din revizuirea Regulamentului (CE) nr. 881/2004, să investigheze dacă competenţele Agenţiei Europene a Căilor Ferate pot fi extinse în această privinţă.

Amendamentul

(27) Pentru a asigura transparenţa şi accesul nediscriminatoriu la infrastructura feroviară şi la serviciile aferente transportului feroviar al tuturor întreprinderilor feroviare, toate informaţiile necesare utilizării drepturilor de acces se publică într-un document de referinţă al reţelei, inclusiv formate accesibile persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă.

Amendamentul

(35) Orice sistem de tarifare emite semnale economice către utilizatori. Este important ca aceste semnale către întreprinderile feroviare să fie coerente şi clare şi să îi determine să ia hotărâri raţionale şi sustenabile.

Amendamentul

(40a) Solicitanţii care oferă servicii de transport în vagoane separate trebuie promovaţi în scopul de a extinde piaţa potenţială pentru noi clienţi feroviari. Prin urmare, este important ca aceşti solicitanţi să fie luaţi în considerare de către administratorul de infrastructură în momentul în care acordă capacitate, pentru a le permite să beneficieze pe deplin de acest cadru juridic şi să extindă cota de piaţă feroviară pentru noi sectoare.

Amendamentul

(50) Este important să se asigure o mai bună coordonare a sistemelor de alocare pentru a îmbunătăţi  atractivitatea căilor ferate pentru traficul care utilizează reţelele mai multor administratori de infrastructură, în special pentru traficul internaţional. În acest context, pare oportună crearea în cele din urmă a unui organism european de reglementare.

Amendamentul

(53) Este necesar să se facă investiţii sporite în infrastructura feroviară - în special în infrastructura existentă -, iar sistemele de tarifare a utilizării infrastructurii ar trebui să ofere stimulente administratorilor acesteia pentru ca realizarea investiţiilor adecvate să fie avantajoasă din punct de vedere economic şi sustenabilă din punct de vedere ecologic.

Amendamentul

(58a) În scopul de a creşte nivelul traficului de călători şi de mărfuri efectuat pe calea ferată în raport cu alte moduri de transport, este de dorit ca, la internalizarea costurilor externe, statele membre să se asigure că taxele diferenţiate nu au niciun impact negativ asupra echilibrului financiar al administratorului infrastructurii. În cazul în care administratorul infrastructurii a suferit totuşi o pierdere din cauza acestei diferenţieri, se recomandă ca statele membre să ajusteze această diferenţă, cu respectarea normelor privind ajutoarele de stat.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

(63) Administrarea eficientă şi utilizarea echitabilă şi nediscriminatorie a infrastructurii feroviare necesită înfiinţarea de organisme naţionale de reglementare care să supravegheze aplicarea regulilor prevăzute de prezenta directivă şi care să acţioneze ca un organism de apel, fără a elimina posibilitatea unui control judecătoresc.

Amendamentul

(65) Pentru a asigura furnizarea anumitor informaţii în vederea monitorizării pieţei feroviare, pentru a defini anumite detalii privind documentul de referinţă al reţelei, pentru a stabili costurile directe ale unui serviciu feroviar, pentru a defini anumite criterii pentru tarifele de infrastructură diferenţiate în funcţie de nivelul de zgomot, pentru a defini anumite criterii pentru reducerea temporară pentru trenurile echipate cu ETCS, pentru a defini anumite criterii ale unui sistem de îmbunătățire a performanței, pentru a stabili detaliile legate de criteriile care trebuie respectate în ceea ce priveşte stabilirea unor cerinţe de impus solicitanţilor, pentru a stabili orarul procesului de alocare a capacităţilor, pentru a stabili detaliile privind situaţiile financiare care trebuie prezentate organismului de reglementare şi pentru a elabora criterii şi practici comune organismelor de reglementare în vederea luării de decizii în temeiul prezentei directive, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în ceea ce priveşte criteriile şi procedurile de respectat ca făcând parte din procesul de monitorizare a pieţei, anumite elemente ale documentului de referinţă al reţelei, anumite principii de taxare, reducerea temporară a taxelor pentru ETCS, anumite elemente ale sistemului de performanţă, criteriile care trebuie urmate în ceea ce priveşte cerinţele referitoare la solicitanţii de infrastructură, calendarul procesului de alocare, situaţiile financiare şi principiile şi practicile comune elaborate de organismele de reglementare pentru luarea deciziilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. În momentul pregătirii şi redactării actelor delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, promptă şi corespunzătoare a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

Amendamentul

(66) Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a articolului 10 alineatul (2), articolului 11 alineatul (4), articolului 14 alineatul (2) şi articolului 17 alineatul (5) ale prezentei directive, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie.

Amendamentul

(71a) Având în vedere rezoluțiile Parlamentului European din 12 iulie 2007 și din 11 iunie 2010 și având în vedere punerea în aplicare a Directivei 2001/12, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă cu privire la separarea dintre administratorul de infrastructură și operator până la sfârșitul anului 2012. Dat fiind faptul că sectorul feroviar nu este complet deschis, Comisia ar trebui să prezinte până la acea dată o propunere legislativă cu privire la deschiderea pieței.

Amendamentul

În ceea ce priveşte calendarul de alocare a capacităţilor, statele membre pot decide intervale şi termene-limită diferite de cele menţionate la articolul 43 alineatul (2), la anexa VIII punctul 4 litera (b) şi la anexa IX punctele 3, 4 şi 5 în cazul traselor internaţionale care trebuie stabilite în colaborare cu administratorii de infrastructură din ţări terţe, dintr-o reţea a cărui ecartament de cale ferată este diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii.

Amendamentul

(3a) Statele membre pot exclude de la aplicarea articolului 31 alineatul (5), vehiculele care sunt exploatate sau care vor fi exploatate din şi către ţări terţe, pe o reţea al cărei ecartament de cale ferată este diferit de cel al reţelei feroviare principale din Uniune.

Amendamentul

2. „administratorul infrastructurii” înseamnă: orice organism sau firmă responsabilă, în special, de realizarea, administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, inclusiv gestionarea traficului, control-comandă şi semnalizare, în conformitate cu normele de siguranţă aplicabile. Funcţiile esenţiale ale administratorului infrastructurii cuprind: luarea deciziilor pentru repartizarea traselor, inclusiv definirea şi evaluarea disponibilităţii traselor, precum şi repartizarea traselor individuale şi luarea deciziilor privind tarifarea infrastructurii, inclusiv stabilirea şi colectarea tarifelor şi investiţiile în infrastructură;

Amendamentul

2a. „organismul de reglementare” înseamnă un organism care, într-un stat membru, supraveghează aplicarea corectă a reglementărilor relevante, care nu este în niciun fel implicat în elaborarea de politici şi este complet separat de întreprinderi, în special de întreprinderile menţionate la punctele 1 şi 2;

Amendamentul

3. „infrastructură feroviară” înseamnă toate articolele cuprinse în anexa I la prezenta directivă;

Amendamentul

7. „servicii regionale” înseamnă serviciile de transport prestate pentru a răspunde cerinţelor de transport ale unei regiuni sau ale regiunilor de frontieră;

Amendamentul

(2a) Administratorul infrastructurii va gestiona propriile servicii informatice, pentru a se asigura că informaţiile sensibile din punct de vedere comercial sunt protejate în mod adecvat.

Amendamentul

(2b) Statele membre se asigură, de asemenea, că atât întreprinderile feroviare, cât şi administratorii de infrastructură, care nu sunt complet independenţi unii de ceilalţi, poartă responsabilitatea pentru politicile proprii de personal.

Amendamentul

Articolul 6

Separarea transparentă a conturilor

1. Statele membre se asigură că se ţin conturi de profituri şi pierderi şi bilanţuri separate şi că acestea se publică, pe de o parte pentru activităţile legate de furnizarea serviciilor de transport de către întreprinderile feroviare şi, pe de altă parte, pentru activităţile legate de administrarea infrastructurii feroviare. Fondurile publice alocate unuia din aceste două sectoare de activitate nu sunt  transferate celuilalt  .

2. Statele membre pot prevedea, de asemenea, ca această separare să necesite organizarea unor departamente distincte în cadrul aceleiaşi întreprinderi sau ca infrastructura şi serviciile de transport să fie administrate de entităţi separate pentru a asigura dezvoltarea concurenţei, continuarea investiţiilor şi rentabilitatea prestării de servicii în sectorul feroviar.

3. Statele membre se asigură că se ţin şi se publică conturi de profit şi pierderi şi bilanţuri separate, pe de o parte în legătură cu activităţile privind furnizarea serviciilor de transport feroviar de mărfuri şi, pe de altă parte, în legătură cu activităţile privind furnizarea serviciilor de transport de călători. Fondurile publice  plătite pentru activităţile legate de furnizarea serviciilor de transport ca servicii publice trebuie prezentate separat pentru fiecare contract de serviciu public  în contabilitatea aferentă şi nu sunt  transferate activităţilor legate de furnizarea altor servicii de transport sau altor activităţi.

4. Pentru a asigura deplina transparenţă a costurilor implicate de utilizarea infrastructurii, conturile diferitelor sectoare de activitate menţionate la alineatele (1) şi (3) se ţin în aşa fel încât să permită monitorizarea compatibilităţii cu alineatele anterioare şi monitorizarea utilizării veniturilor din tarifele de utilizare a infrastructurii, din excedentele din alte activităţi comerciale şi din fondurile publice plătite administratorului infrastructurii. Veniturile administratorului de infrastructură nu vor fi în niciun fel utilizate de o întreprindere feroviară sau un organism sau o firmă care controlează întreprinderea feroviară, deoarece aceasta ar putea duce la consolidarea poziției sale pe piață sau la obținerea de avantaje economice în raport cu alte întreprinderi feroviare. Prezenta dispoziție nu împiedică, sub supravegherea organismului de reglementare menționat la articolul 55, rambursarea, inclusiv a dobânzilor în condițiile pieței, a capitalului investit, pus la dispoziția administratorului de infrastructură de organismul sau firma care controlează întreprinderea feroviară.

Amendamentul

Articolul 7

Independenţa funcţiilor esenţiale ale unui administrator de infrastructură

1. Statele membre se asigură că funcţiile care determină accesul echitabil şi nediscriminatoriu la infrastructură astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) sunt încredinţate unor organisme sau firme care nu sunt ele însele furnizoare de servicii de transport feroviar. Indiferent de structura organizatorică, trebuie demonstrat  că acest obiectiv a fost realizat.

Cu toate acestea, statele membre pot încredinţa întreprinderilor feroviare sau oricărui alt organism responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea  infrastructurii feroviare, de exemplu prin  investiţii, întreţinere şi finanţare.

2. În situaţia în care administratorul infrastructurii, prin forma legală, organizatoric sau decizional, nu este independent faţă de toate întreprinderile feroviare, atribuţiile expuse în capitolul IV secţiunile 3 şi 4 sunt preluate de un organism de tarifare şi, respectiv, de un organism de alocare  independente prin forma legală, organizatoric şi decizional.

3. Atunci când dispoziţiile capitolului IV secţiunile 2 şi 3 se referă la funcţiile esenţiale ale unui administrator de infrastructură, ele se înţeleg ca aplicându-se organismului de tarifare sau organismului de alocare pentru competenţele lor respective în acest sens.

3a. Comisia prezintă până la 31 decembrie 2010 o propunere de directivă care să conțină dispoziții legate de separarea operațiilor de administrare a infrastructurii și a operațiilor de transport, precum și o propunere pentru deschiderea piaței interne de transport feroviar de călători, care nu aduce atingere calității serviciilor de transport și care menține obligațiile serviciului public.

Amendamentul

Articolul 8

Finanţarea solidă a administratorului infrastructurii

1. Statele membre dezvoltă infrastructura  lor naţională de cale ferată, ţinând cont, dacă este cazul, de nevoile generale ale Uniunii . În acest scop, statele membre publică, cel târziu la doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, şi după consultarea părţilor interesate, inclusiv a autorităților locale și regionale în cauză, a sindicatelor, a uniunilor sindicale din sector şi a reprezentanţilor utilizatorilor, o strategie de dezvoltare a infrastructurii feroviare în vederea satisfacerii necesităţilor viitoare de mobilitate, pe baza unei finanţări solide şi sustenabile a sistemului feroviar. Strategia acoperă o perioadă de cel puţin şapte ani şi este poate fi reînnoită.

2. Ori de câte ori veniturile nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile financiare ale administratorului de infrastructură, fără a aduce atingere cadrului de tarifare prevăzut la articolele 31 şi 32 din prezenta directivă şi având în vedere articolele 93, 107 şi 108 din tratat, statele membre acordă, de asemenea, administratorului infrastructurii finanţări la un nivel corespunzător cu sarcinile acestuia, cu dimensiunea infrastructurii şi cu necesităţile financiare, în special pentru acoperirea investiţiilor noi.

3. În cadrul politicii generale stabilite de stat şi ţinând cont de strategia de dezvoltare a infrastructurii feroviare menţionată la alineatul (1), administratorul infrastructurii adoptă  un plan de afaceri care să includă programele de investiţii şi de finanţare. Planul se întocmeşte astfel încât să asigure utilizarea , furnizarea  şi dezvoltarea optimă şi eficientă a infrastructurii, concomitent cu asigurarea unui echilibru financiar şi punerea la dispoziţie a mijloacelor necesare pentru realizarea acestor obiective. Administratorul infrastructurii se asigură că solicitanţii sunt consultaţi în mod nediscriminatoriu înainte de aprobarea planului de investiții, ţinându-se seama de condiţiile privind accesul şi utilizarea şi de caracteristicile şi modul de furnizare şi dezvoltare a infrastructurii. Organismul de reglementare menţionat la articolul 55 emite un aviz cu caracter neobligatoriu, referitor la măsura în care planul de afaceri creează discriminări între solicitanţi.

4. Statele membre trebuie să se asigure că, în condiţii normale de activitate şi pe o perioadă de timp care nu depăşeşte doi ani, conturile unui administrator al infrastructurii prezintă cel puţin un echilibru între venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte activităţi comerciale, subvenții nerambursabile din surse private şi finanţările de la stat inclusiv, dacă este cazul, plățile în avans de la stat, pe de o parte, şi cheltuielile infrastructurii, pe de altă parte, incluzând, dacă este cazul, finanțarea pe baze durabile a reînnoirii activelor pe termen lung.

Fără să aducă atingere obiectivului posibil pe termen lung privind acoperirea de către utilizator a costurilor infrastructurii pentru toate modurile de transport, pe baza unei concurenţe loiale şi nediscriminatorii între diversele moduri de transport  , în situaţia în care transportul feroviar poate concura cu alte moduri de transport, în cadrul de tarifare prevăzut la articolele 31 şi 32, un stat membru poate cere administratorului infrastructurii să-şi echilibreze conturile fără a apela la finanţarea statului.

Amendamentul

(3) Alineatele (1) şi (2) nu se aplică datoriilor sau dobânzilor generate de datoriile contractate de întreprinderi după intrarea în vigoare a prezentei directive.

Amendamentul

În nici un caz, condiţiile de acces la infrastructura feroviară nu trebuie să împiedice călătorii să primească informaţii şi să cumpere un bilet pentru a ajunge de la o localitate la alta, indiferent de câţi operatori de transport feroviar furnizează, integral sau parţial, servicii de transport de călători între cele două localităţi.

Amendamentul

Comisia adoptă, pe baza experienţei organismelor de reglementare, la 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, măsuri de punere în aplicare care să stabilească detaliile procedurii şi criteriilor care trebuie urmate în vederea punerii în aplicare a prezentului alineat. Aceste măsuri, concepute a asigura punerea în aplicare a prezentei directive în condiţii unitare, se adoptă ca acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 63 alineatul (3).

Amendamentul

Autorităţile competente şi întreprinderile feroviare care prestează aceste servicii publice trebuie să pună la dispoziţia organismului sau organismelor de reglementare  competente informaţiile necesare în limite rezonabile pentru a putea lua o decizie. Organismul de reglementare trebuie să analizeze informaţiile puse la dispoziţie, cu consultarea tuturor părţilor implicate, după caz şi să informeze părţile cu privire la decizia sa motivată în termen de o lună de la primirea plângerii.

Amendamentul

(4) Comisia adoptă, pe baza experienţei dobândite de organismele de reglementare, la 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, măsuri de punere în aplicare care să stabilească detaliile procedurii şi criteriilor care trebuie urmate în vederea punerii în aplicare a alineatelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol. Aceste măsuri, concepute a asigura punerea în aplicare a prezentei directive în condiţii unitare, se adoptă ca acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 63 alineatul (3).

Amendamentul

Comisia pregătește o analiză comparativă cu privire la metodele de stabilire a valorii taxelor aplicate în statele membre, în vederea stabilirii unei metode uniforme de calcul pentru a determina valoarea taxelor.

Amendamentul

Articolul 13

Condiţiile de acces la servicii

1. Administratorii de infrastructură vor asigura tuturor întreprinderilor feroviare, în mod nediscriminatoriu, setul minim de acces prevăzut în anexa III punctul 1.

2. Operatorii infrastructurilor de servicii oferă tuturor întreprinderilor feroviare accesul, inclusiv accesul pe calea ferată, la infrastructurile menționate la anexa III punctul 2 și la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri în mod nediscriminatoriu sub supravegherea organismului de reglementare, astfel cum este prevăzut la articolul 56.

În cazul în care operatorul infrastructurii de servicii menționate la anexa III punctul 2 aparţine unui organism sau unei firme care, de asemenea, activează şi deţine o poziţie dominantă pe cel puţin una din pieţele de servicii de transport feroviar pentru care se utilizează infrastructura, acesta trebuie să se organizeze într-o manieră independentă din punct de vedere organizatoric şi decizional faţă de respectivul organism sau de respectiva firmă. Operatorul de infrastructură de servicii și organismul sau firma în cauză au conturi separate, inclusiv bilanțuri separate și conturi de profit şi pierderi separate.

Cererile depuse de întreprinderile feroviare pentru acordarea accesului la infrastructura de servicii trebuie să primească răspuns într-un termen fix, stabilit de organismul naţional de reglementare şi pot fi respinse numai dacă există alternative viabile care le permit operarea serviciului respectiv de transport de marfă sau călători pe aceeaşi rută în condiţii acceptabile din punct de vedere economic. În cazul în care refuză accesul la infrastructura de servicii, operatorul acesteia propune o alternativă viabilă din punct de vedere economic și tehnic și îşi motivează refuzul în scris. Acest refuz nu obligă operatorul infrastructurii de servicii să realizeze investiţii în resurse sau infrastructuri pentru a răspunde tuturor cererilor depuse de întreprinderile feroviare.

Atunci când descoperă că există conflicte între diferite cereri, operatorul infrastructurii de servicii trebuie să încerce să satisfacă cât mai bine toate cererile. Dacă nu există nicio alternativă viabilă şi nu se pot rezolva toate cererile de capacitate pentru infrastructura respectivă pe baza necesarului demonstrat, organismul de reglementare menţionat la articolul 55, din proprie iniţiativă sau în urma unei plângeri din partea unui solicitant, ia măsurile necesare, ținând seama de necesitățile tuturor părților implicate, pentru a asigura că o parte corespunzătoare din capacitate este dedicată altor întreprinderi feroviare decât celor care fac parte din organismul sau firma de care aparţine operatorul infrastructurii. Cu toate acestea, infrastructurile de întreţinere şi alte infrastructuri tehnice nou construite pentru material rulant de mare viteză, menționat în Decizia Comisiei 2008/232/CE1, nou pot fi rezervate pentru utilizarea de către o întreprindere feroviară pentru o perioadă de zece ani de la începerea exploatării (lor).

În cazul în care infrastructura de servicii nu a fost în folosinţă timp de cel puţin un an, iar interesul întreprinderilor feroviare pentru accesul la această infrastructură este transmis operatorului acestei infrastructuri de servicii pe baza nevoilor demonstrate, proprietarul acesteia trebuie să publice un anunţ de concesionare sau închiriere în vederea utilizării în activități legate de sectorul feroviar, cu excepţia cazului în care operatorul unei astfel de infrastructuri de servicii demonstrează că procesul de reconversie aflat în desfăşurare împiedică utilizarea acesteia de către o întreprindere feroviară.

3. În situaţia în care un operator de servicii asigură oricare dintre serviciile descrise în anexa III punctul 3 sub forma unui serviciu suplimentar, acesta îl furnizează la cerere întreprinderilor feroviare, într-o manieră nediscriminatorie.

4. Întreprinderile feroviare pot cere administratorului infrastructurii sau altor operatori ai infrastructurii de servicii  o gamă mai largă de servicii auxiliare, enumerate în anexa III punctul 4. Administratorul infrastructurii nu este obligat să presteze aceste servicii auxiliare.

_____________

1 JO L 84, 26.3.2008, p. 132

Amendamentul

Statele membre asigură că acordurile transfrontaliere pe care le încheie nu discriminează anumite întreprinderi feroviare sau reprezintă restricţii în calea libertăţii întreprinderilor feroviare de a opera servicii transfrontaliere.

Amendamentul

Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care să specifice modalităţile de procedură privind procedura de cooperare menţionată în paragraful anterior. Aceste măsuri de punere în aplicare, menite să asigure punerea în aplicare a prezentei directive în condiţii unitare, se adoptă ca acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Amendamentul

Articolul 15

Domeniul de aplicare al monitorizării pieţei

1. Comisia întreprinde măsurile necesare pentru monitorizarea condiţiilor tehnice, sociale şi economice şi a evoluţiilor de pe piaţa transportului feroviar european, inclusiv evoluția ocupării forței de muncă, precum și respectarea legislației corespunzătoare a Uniunii.

2. În acest context, Comisia cooperează îndeaproape în activitatea sa cu reprezentanţii statelor membre, inclusiv cu reprezentanţi ai organismelor de reglementare menționați la articolul 55, şi ai sectoarelor implicate, inclusiv cu autoritățile locale și regionale în cauză, partenerii sociali și utilizatorii sectorului feroviar, astfel încât aceştia să poată urmări mai bine dezvoltarea sectorului feroviar şi evoluţia pieţei, să evalueze efectul măsurilor adoptate şi să analizeze impactul măsurilor planificate de Comisie. După caz, Comisia cooperează, de asemenea, cu Agenţia Europeană a Căilor Ferate.

3. Comisia monitorizează utilizarea reţelelor şi evoluţia condiţiilor cadru în sectorul feroviar, în special regimul de tarifare aferent infrastructurii, repartizarea capacităţilor, investiţiile în infrastructura feroviară, evoluţia preţurilor şi a calităţii serviciilor de transport feroviar, serviciile de transport feroviar vizate de contracte de serviciu public, autorizarea, gradul de deschidere a pieței, condițiile privind ocuparea forței de muncă și condițiile sociale, precum şi gradul de apropiere între şi în statele membre, în special în materie de drepturi sociale.

4. Din doi în doi ani, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului cu privire la:

(a) evoluţia pieţei interne a serviciilor feroviare sau a serviciilor legate de sectorul feroviar, inclusiv gradul de deschidere a pieţei;

(b) condiţiile cadru, inclusiv pentru serviciile publice de transport de călători pe calea ferată;

(ba) dezvoltarea ocupării forţei de muncă şi a condiţiilor sociale și de muncă din cadrul sectorului;

(c) starea reţelei feroviare europene;

(d) utilizarea drepturilor de acces;

(e) obstacolele în calea unei eficienţe sporite a serviciilor feroviare; 2001/12/CE articolul 1 alineatul (13)

(f) deficienţele infrastructurii;

(g) necesităţile legislative.

5. În scopul monitorizării pieţei de către Comisie, statele membre furnizează anual informaţiile de mai jos, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV, precum şi orice alte date necesare solicitate de Comisie.

(a) evoluţia performanţelor transportului feroviar şi compensarea obligaţiilor de serviciu public (OSP):

(b) gradul de deschidere a pieţei şi concurenţa echitabilă în fiecare stat membru; cota modală a întreprinderilor feroviare în performanţa totală a sectorului de transporturi;

(c) resursele şi activităţile organismelor de reglementare dedicate funcţionării lor ca organisme de introducere a unui recurs;

(d) evoluţiile relevante în ceea ce priveşte restructurarea întreprinderilor feroviare istorice şi adoptarea/implementarea strategiilor naţionale în domeniul transportului în cursul ultimului an;

(e) măsurile/iniţiativele importante în materie de formare în domeniul transportului feroviar luate într-un stat membru pe parcursul anului precedent;

(f) condiţiile sociale şi situația ocupării forței de muncă în întreprinderile feroviare, administratorii infrastructurilor şi ai altor companii active în domeniul feroviar la sfârşitul anului precedent;

(g) investiţiile în reţeaua de căi ferate de mare viteză pe parcursul anului precedent;

(h) lungimea reţelei de căi ferate la sfârşitul anului precedent;

(i) tarifele de acces pe calea ferată pe parcursul anului precedent;

(j) existenţa unui sistem de îmbunătățire a performanţei stabilit în conformitate cu articolul 35 din prezenta directivă;

(k) numărul de licenţe active emise de autoritatea naţională competentă;

(l) statutul implementării ERTMS;

(m) numărul de incidente, accidente şi accidente grave, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/49/CE, care au avut loc în cadrul reţelei pe parcursul anului precedent;

(n) alte evenimente relevante în domeniu;

(o) evoluţia pieţelor de întreţinere şi gradul de deschidere a pieţei pentru serviciile de întreţinere.

Anexa IV poate fi modificată, în funcţie de experienţa dobândită, pentru a actualiza informaţiile necesare monitorizării pieţei feroviare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60.

Amendamentul

5. Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare care să specifice modalităţile procedurale care trebuie urmate în vederea emiterii unei autorizaţii şi a elaborării unui tipizat comun pentru licenţă în conformitate cu cerinţele stabilite în secţiunea 2. Aceste măsuri de punere în aplicare, menite să asigure punerea în aplicare a prezentei directive în condiţii unitare, sunt adoptate ca acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Amendamentul

(d) nu au fost sancţionate pentru nicio încălcare cu privire la îndeplinirea obligaţiilor impuse de legislaţia socială sau legislaţia muncii, inclusiv obligaţiile impuse de siguranță, protecţia muncii şi de legislaţia privind asigurările de sănătate, precum şi de legislaţia vamală, în cazul unei companii care doreşte să opereze transporturi transfrontaliere de mărfuri supuse procedurilor vamale.

Amendamentul

Cerinţele privind capacitatea financiară sunt îndeplinite dacă o întreprindere feroviară care solicită o licenţă poate demonstra că va fi în măsură să îndeplinească obligaţiile sale prezente  şi potenţiale, stabilite pe bază de ipoteze realiste, pe o perioadă de douăsprezece luni. Autorităţile responsabile cu acordarea licenţelor examinează capacitatea financiară pe baza conturilor anuale ale întreprinderii feroviare sau, în cazul întreprinderilor care solicită o licenţă şi care nu sunt în măsură să prezinte conturile anuale, pe baza bilanţului.

Amendamentul

În aceste scopuri, fiecare solicitant pune la dispoziţie informaţii detaliate privind:

(a) resursele financiare disponibile, inclusiv soldul bancar, provizioane pentru descoperit de cont şi împrumuturi;

(b) fondurile şi activele disponibile cu titlul de garanţie;

(c) capital circulant;

(d) costurile relevante, inclusiv costurile de achiziţie a vehiculelor, a terenurilor, a clădirilor, a instalaţiilor şi a materialului rulant;

(e) tarifele impuse activelor unei întreprinderi;

(f) contribuţii sociale şi impozite.

Amendamentul

Autoritatea de acordare a licenţelor consideră că solicitantul nu are capacitatea financiară dacă există arierate substanţiale în materie de impozite sau contribuţii la asigurările sociale, rezultate din activitatea întreprinderii.

Amendamentul

Autoritatea poate cere cu precădere prezentarea unui raport de audit şi a documentelor corespunzătoare emise de o bancă, de o casă de economii, de un contabil sau de un auditor. Documentele respective trebuie să conţină informaţiile privind elementele prevăzute la prezentul articol alineatul (2) literele (a)-(f).

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

Cerinţele referitoare la competenţa profesională sunt îndeplinite dacă întreprinderea feroviară care solicită o licenţă poate să demonstreze că  are sau va avea o organizaţie de gestionare care posedă cunoştinţele sau experienţa necesare pentru exercitarea unui control operaţional şi a unei supravegheri sigure şi eficace a tipului de operaţii specificate în licenţă. La solicitarea licenţei, întreprinderea demonstrează, de asemenea, că deţine un certificat de siguranţă astfel cum este definit la articolul 10 din Directiva 2004/49/CE.

Amendamentul

Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului III din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, o întreprindere feroviară este asigurată în mod corespunzător pentru acoperirea sau deţine garanţii şi dispozitive echivalente în cazul în care acestea sunt aprobate de organismul de reglementare, în conformitate cu legislaţia internă şi internaţională, a răspunderii sale civile în caz de accidente, în special în ceea ce priveşte mărfurile, poşta şi terţii.

Amendamentul

(1) După consultarea părţilor interesate, inclusiv a organismului de reglementare menţionat la articolul 55, administratorul infrastructurii stabileşte şi publică un document de referinţă al reţelei, care se poate obţine după achitarea unei taxe care nu depăşeşte costul de publicare a acestui document. Documentul de referinţă se va publica în cel puţin două limbi oficiale ale Uniunii, una dintre acestea fiind engleza. Conţinutul documentului de referinţă al reţelei va fi pus la dispoziţie gratuit, în format electronic, prin intermediul portalului web al Agenţiei Europene a Căilor Ferate.

Amendamentul

(2) Documentul de referinţă al reţelei stabileşte caracteristicile infrastructurii puse la dispoziţie întreprinderilor feroviare. Acesta conţine informaţiile de mai jos care stabilesc condiţiile de acces la infrastructura feroviară relevantă şi la infrastructurile de servicii.

(a) Un capitol care stabileşte natura infrastructurii disponibile pentru întreprinderile feroviare şi condiţiile de acces la aceasta.

(b) Un capitol cu privire la principiile de tarifare şi la tarife.

(c) Un capitol asupra principiilor şi criteriilor pentru alocarea capacităţilor. Operatorii infrastructurilor de servicii care nu se află sub controlul administratorului infrastructurii furnizează informaţii despre tarifele pentru accesul la infrastructură şi pentru prestarea de servicii, precum şi despre condiţiile tehnice de acces în vederea includerii în documentul de referinţă al reţelei.

(d) Un capitol referitor la informaţiile despre licenţa menţionată la articolul 25 şi la certificatele de siguranţă feroviară emise în conformitate cu Directiva 2004/49/CE1.

(e) Un capitol referitor la informaţiile despre procedurile de soluţionare a litigiilor şi de apel în chestiuni ce privesc accesul la infrastructura şi serviciile feroviare, precum şi sistemul de îmbunătăţire a performanţelor menţionat la articolul 35.

(f) Un capitol referitor la informaţiile despre accesul la infrastructurile de servicii menţionate în anexa III şi despre tarifarea acestora.

(g) Un model de acord pentru încheierea acordurilor-cadru între administratorul infrastructurii şi un solicitant, în conformitate cu articolul 42.

Informaţiile din documentul de referinţă al reţelei sunt actualizate anual şi află în concordanță cu registrele de infrastructură feroviară care urmează a fi publicate în conformitate cu articolul 35 din Directiva 2008/57/CE sau fac trimitere la acestea. Infrastructura care nu este întreţinută în mod corespunzător şi a cărei calitate scade este indicată utilizatorilor în timp util.

Informaţiile de la literele (a)-(g) pot fi modificate şi clarificate de Comisie în conformitate cu anexa VI, în funcţie de experienţa dobândită, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60.

_____________________

1 JO L 164, 30.4.2004, p. 44.

Amendamentul

Statele membre se asigură că reprezentanţii administratorilor infrastructurii ale căror hotărâri de tarifare au impact asupra altor infrastructuri se asociază pentru a coordona în comun activitatea de tarifare sau pentru tarifa utilizarea infrastructurii relevante la nivel internaţional.

Amendamentul

Articolul 30

Costurile infrastructurii şi contabilitatea

1. Administratorii infrastructurii sunt stimulaţi, respectându-se cerinţele în materie de siguranţă şi prin menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii serviciului de infrastructură, să reducă costurile de furnizare a infrastructurii şi nivelul tarifelor de acces.

2. Statele membre se asigură că alineatul (1) se aplică în cadrul unui acord contractual încheiat între autoritatea competentă şi administratorul infrastructurii pe o perioadă de cel puţin şapte ani, care să prevadă finanţare de la stat.

3. Termenii contractului şi structura plăţilor destinate asigurării fondurilor administratorului infrastructurii sunt convenite în avans şi acoperă întreaga durată a contractului.

Principiile şi parametrii de bază ai acestor acorduri sunt stabiliţi în anexa VII.

Statele membre consultă părţile interesate cel târziu cu o lună înainte de semnarea acordului şi îl publică în termen de o lună de la data încheierii sale.

Administratorul infrastructurii se asigură că planul său de afaceri concordă cu dispoziţiile acordului.

4. Administratorii infrastructurii elaborează şi ţin un inventar al activelor pe care le administrează, care conţine valoarea lor actuală şi detalii ale cheltuielilor cu reînnoirea şi modernizarea infrastructurii.

5. Administratorul infrastructurii şi operatorul infrastructurii de servicii stabilesc o metodă de repartizare a costurilor între diferitele servicii oferite în conformitate cu anexa III şi între tipurile de vehicule feroviare, pe baza celei mai bune înţelegeri a cauzalităţii costurilor şi a principiilor de tarifare menţionate la articolul 31. Statele membre pot cere aprobarea prealabilă. Această metodă este  actualizată periodic pentru a corespunde  celor mai bune uzanţe internaţionale.

Amendamentul

Articolul 31

Principii de tarifare

1. Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare şi a infrastructurii de servicii  se plătesc administratorului infrastructurii şi, respectiv, operatorului infrastructurii de servicii  , iar aceştia  le utilizează la finanţarea activităţilor lor .

2. Statele membre solicită  administratorului infrastructurii feroviare şi operatorului infrastructurii de servicii  să furnizeze organismului de reglementare  toate informaţiile necesare asupra tarifelor impuse. În acest scop, administratorul infrastructurii şi operatorul infrastructurii de servicii  trebuie să poată demonstra  fiecărei întreprinderi feroviare  că tarifele de utilizare a infrastructurii şi serviciilor facturate în fapt întreprinderii feroviare  , în conformitate cu articolele 30-37, respectă metodologia, regulile  şi, dacă este cazul, baremurile stabilite în documentul de referinţă al reţelei.

3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (4) sau (5) din prezentul articol sau articolului 32, tarifele pentru setul minim de prestaţii sunt stabilite la costul direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar , conform anexei VIII punctul 1  .

Punctul 1 al anexei VIII poate fi modificat, în funcţie de experienţa dobândită, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60

4.  Tarifele  de utilizare a infrastructurii pot include un tarif care să reflecte deficitul de capacitate al secţiunii  identificabile a infrastructurii pe durata perioadelor de saturare.

5. Tarifele de utilizare a infrastructurii trebuie modificate pentru a se ţine seama de costul efectelor zgomotului provocat de funcţionarea trenului, în conformitate cu anexa VIII punctul 2. Această modificare a tarifelor de utilizare a infrastructurii permite compensarea investiţiilor realizate pentru reamenajarea vehiculelor feroviare cu scopul de a le echipa cu frâne mai silenţioase, în cele mai bune condiţii de rentabilitate. Statele membre se asigură că introducerea unor tarife atât de diferite nu va avea consecinţe negative asupra echilibrului financiar al administratorului infrastructurii.

Anexa VIII punctul 2 poate fi modificată, în funcţie de experienţa dobândită, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60, în special pentru a specifica elementele de tarifare diferenţiate pentru infrastructuri, cu condiţia ca aceasta să nu conducă la o denaturare a concurenţei în cadrul sectorului feroviar sau a acestuia cu transportul rutier în detrimentul transportului feroviar.

Tarifele  de utilizare a infrastructurii pot fi modificate pentru a ţine cont de costurile altor  efecte asupra mediului determinate de exploatarea feroviară şi nemenţionate în anexa VIII punctul 2  . Orice astfel de  modificare , care poate asigura internalizarea costurilor externe aferente poluanţilor atmosferici emişi ca rezultat al exploatării feroviare,  este diferenţiată în funcţie de amploarea efectelor produse.

Tarifarea altor costuri de mediu care determină o creştere a valorii globale a încasărilor ce revin administratorului infrastructurii este permisă doar dacă este aplicată de legislaţia Uniunii  în cazul transportului rutier de marfă  . Dacă tarifarea acestor costuri de mediu , pentru transportul rutier de marfă nu este permisă de legislaţia Uniunii modificarea respectivă nu determină nicio schimbare totală a veniturilor administratorului infrastructurii.

Dacă tarifarea în cazul costurilor de mediu determină venituri suplimentare, statele membre decid asupra modului de utilizare a acestora în beneficiul sistemelor de transport. Autorităţile competente păstrează informaţiile necesare pentru a se asigura că se poate identifica originea tarifării costurilor de mediu şi că utilizarea acesteia poate fi urmărită. Statele membre pun, în mod regulat, aceste informaţii la dispoziţia Comisiei.

6. Pentru evitarea fluctuaţiilor disproporţionate nedorite, tarifele menţionate la alineatele (3), (4) şi (5) pot fi exprimate în medii calculate pentru o gamă rezonabilă de servicii de transport feroviar şi perioade. Totuşi, importanţa relativă a tarifului de utilizare a infrastructurii trebuie raportată la costurile imputabile diferitelor servicii.

7. Furnizarea serviciilor menţionate în anexa III punctul 2 nu face obiectul prezentului articol. În orice caz  , tariful perceput pentru aceste servicii nu trebuie să depăşească costul furnizării lor, plus un profit rezonabil  .

8. În situaţia în care serviciile menţionate în anexa III punctele 3 şi 4 ca prestaţii suplimentare şi auxiliare sunt oferite de un singur furnizor, tariful perceput pentru respectivul serviciu nu depăşeşte costul prestaţiei, plus un profit rezonabil .

9. Pentru capacitatea utilizată în scopul întreţinerii infrastructurii pot fi percepute tarife. Respectivele tarife nu depăşesc pierderile din venitul net al administratorului infrastructurii apărute în urma întreţinerii.

10. Operatorul infrastructurii de prestare a serviciilor menţionate în anexa III punctele 2 , 3 şi 4 prezintă administratorului infrastructurii informaţiile referitoare la tarifele care urmează a fi incluse în documentul de referinţă al reţelei în conformitate cu articolul 27.

Amendamentul

Articolul 32

Excepţii de la principiile de tarifare

1. Pentru recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii, dacă piaţa permite, un stat membru poate autoriza admnistratorul infrastructurii să majoreze preţurile pe baza unor principii eficiente, transparente şi nediscriminatorii, garantând totodată competitivitatea optimă a sectorului feroviar. Sistemul de tarifare respectă sporurile de productivitate realizate de întreprinderile feroviare.

Totuşi, nivelul tarifelor nu trebuie să excludă utilizarea infrastructurii de către segmentele de piaţă care pot plăti cel puţin costul suportat direct ca urmare a exploatării serviciilor de transport feroviar, plus un indice de rentabilitate dacă piaţa se pretează la aceasta.

Înainte de aprobarea perceperii acestor adaosuri comerciale, statul membru se asigură că administratorul infrastructurii evaluează relevanţa lor pentru anumite segmente de piaţă. Lista de segmente de piaţă definite de administratorii de infrastructuri trebuie să conţină cel puţin următoarele trei segmente: servicii de transport de marfă, servicii de transport de călători în cadrul unui contract de servicii publice şi alte servicii de călători. Administratorii de infrastructură pot clasifica mai departe segmentele de piaţă.

Segmentele de piaţă în care întreprinderile feroviare nu operează în prezent, dar pot furniza servicii pe perioada de valabilitate a sistemului de tarifare trebuie, de asemenea, stabilite. Administratorul infrastructurii nu introduce majorări în cadrul sistemului de tarifare pentru aceste segmente de piaţă.

Lista segmentelor de piaţă trebuie publicată în documentul de referinţă al reţelei şi va fi revizuită cel puţin o dată la cinci ani.

Segmentele de piaţă suplimentare sunt stabilite în conformitate cu procedura stabilită în anexa VIII punctul 3.

1a. Pentru transporturile de marfă din sau către ţări terţe, desfăşurate pe o reţea al cărei ecartament de cale ferată este diferit de cel al principalei reţele feroviare din Uniune, administratorul de infrastructură poate stabili tarife mai mari în vederea obţinerii unei recuperări complete a costurilor implicate.

2. Pentru proiectele de investiţii specifice viitoare  sau pentru proiectele de investiţii specifice  care au fost realizate după 1988  , administratorul infrastructurii poate stabili sau poate menţine tarife mai mari pe baza costurilor pe termen lung ale unor astfel de proiecte, în măsura în care aceste proiecte cresc eficienţa sau rentabilitatea ori ambele  şi care, în caz contrar, nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse în aplicare. O astfel de înţelegere tarifară poate conţine şi acorduri asupra împărţirii riscului asociat cu noile investiţii.

3. Trenurile echipate cu sistemul european de control al trenurilor (ETCS), care circulă pe linii echipate cu sisteme naţionale de control-comandă şi de semnalizare, beneficiază de o reducere temporară a tarifului de utilizare a infrastructurii, în conformitate cu anexa VIII punctul 5. Administratorul infrastructurii poate garanta că această reducere nu determină pierderi ale veniturilor. Această reducere se compensează prin creşterea tarifelor pe aceeaşi linie feroviară pentru trenurile care nu sunt echipate cu ETCS.

Punctul 5 al anexei VIII poate fi modificat, în funcţie de experienţa dobândită, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60, în vederea promovării ERTMS.

4. Pentru a se evita orice discriminare, se procedează astfel încât tarifele medii şi marginale ale unui administrator al infrastructurii percepute pentru utilizări echivalente ale  infrastructurii sale sunt comparabile şi serviciile echivalente de pe aceleaşi segmente de piaţă sunt supuse aceloraşi tarife. Administratorul infrastructurii arată în documentul de referinţă al reţelei că sistemul de tarifare îndeplineşte aceste cerinţe în măsura în care se poate, fără a dezvălui informaţii comerciale confidenţiale.

5. Un administrator al infrastructurii care intenţionează să modifice elementele esenţiale ale sistemului de tarifare menţionat la alineatul (1) anunţă acest lucru în mod public cu cel puţin trei luni înainte de termenul de publicare a documentului de referinţă al reţelei, în conformitate cu articolul 27 alineatul (4)  .

Statele membre pot decide publicarea cadrului şi a regulilor de tarifare aplicabile în mod specific serviciilor de transport internaţional de marfă provenind sau având ca destinaţie ţări terţe, operate pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al principalei reţele feroviare din cadrul Uniunii, cu instrumente şi termene diferite de cele prevăzute la articolul 29 alineatul (1), atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura o concurenţă loială.

Amendamentul

(a) Pentru a atinge un nivel convenit al calităţii serviciilor şi pentru a nu periclita viabilitatea economică a unui serviciu, administratorul infrastructurii convine cu solicitanţii, după obţinerea acordului organismului de reglementare, asupra principalilor parametri ai sistemului de îmbunătăţire a performanţelor, în special asupra costului întârzierilor şi asupra plafoanelor plăţilor datorate în temeiul sistemului de îmbunătăţire a performanţelor, atât în ceea ce priveşte cursele individuale, cât şi totalitatea curselor unei întreprinderi feroviare într-o perioadă de timp dată;

(b) Administratorul infrastructurii comunică întreprinderilor feroviare graficul pe baza căruia se calculează întârzierile, cu cel puţin cinci zile înainte de cursă.

(c) Fără să aducă atingere căilor de atac existente şi dispoziţiilor de la articolul 50, în cazul conflictelor în legătură cu sistemul de îmbunătăţire a performanţelor, se pune la dispoziţie un sistem de soluţionare a conflictelor pentru a rezolva rapid astfel de situaţii. Dacă se aplică acest sistem, trebuie luată o decizie în termen de 10 zile lucrătoare.

(d) O dată pe an, administratorul infrastructurii publică nivelul mediu anual al calităţii serviciilor realizat de întreprinderile feroviare pe baza principalilor parametri conveniţi în sistemul de îmbunătăţire a performanţelor.

Principiile de bază ale sistemului de performanţă includ următoarele elemente, care se aplică întregii reţele.

Amendamentul

Punctul 4 al anexei VIII, care conţine elemente suplimentare legate de sistemul de performanţă, poate fi modificat, în funcţie de experienţa dobândită, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60

Amendamentul

Administratorii infrastructurilor pot percepe un tarif corespunzător pentru capacitatea alocată  , dar neutilizată. Acest tarif încurajează utilizarea eficientă a capacităţilor. Dacă doi sau mai mulţi candidaţi solicită suprapunerea traseelor ce urmează a fi alocate în cadrul exerciţiului de stabilire a graficului anual, se percepe un tarif de rezervare candidatului care nu a fost folosit traseul care i-a fost alocat sau o parte a acestuia.

Amendamentul

(1) Cererile pentru obţinerea unor capacităţi de infrastructură pot fi făcute de către solicitanţi. Pentru a utiliza această capacitate de infrastructură, solicitanţii desemnează o întreprindere feroviară care să încheie un acord cu administratorul de infrastructură în conformitate cu articolul 28.

Amendamentul

Statele membre se asigură că reprezentanţii administratorilor de infrastructură ale căror decizii de alocare au impact asupra altor administratori de infrastructură se asociază pentru  coordonarea alocării sau pentru alocarea tuturor  capacităţilor de infrastructură relevante  la nivel internaţional , fără a aduce atingere reglementărilor specifice din legislaţia Uniunii în materie de reţele feroviare orientate pe transportul de marfă  . Participanţii la această cooperare se asigură că lista participanţilor, metodele de operare şi toate criteriile relevante utilizate pentru evaluarea şi alocarea capacităţilor de infrastructură sunt date publicităţii. Reprezentanţi corespunzători ai administratorilor de infrastructuri din ţări terţe pot fi asociaţi acestor  proceduri.

Amendamentul

(2) Comisia şi reprezentanţii organismelor de reglementare, care cooperează conform articolului 57, sunt informaţi cu privire la organizarea întrunirilor care au ca temă principiile şi practicile comune de alocare a capacităţilor de infrastructură. În cazul sistemelor de alocare bazate pe tehnologia informaţiei, organismele de reglementare primesc de la aceste sisteme informaţii suficiente ca să le permită să îşi desfăşoare supravegherea reglementară în conformitate cu dispoziţiile articolului 56  .

Amendamentul

(3) Detaliile criteriilor care trebuie urmate în vederea punerii în aplicare a alineatului (2) pot fi modificate în funcţie de experienţa dobândită, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60.

Amendamentul

(2) Administratorii infrastructurii convin de comun acord cu ceilalţi administratori ai infrastructurii interesaţi  asupra traselor internaţionale ce urmează să fie incluse în graficul de circulaţie, înainte de a începe consultările asupra proiectului graficului de circulaţie. Se vor aduce modificări doar dacă este absolut necesar şi acestea trebuie să fie justificate în mod corespunzător.

Amendamentul

Pentru a se asigura dezvoltarea unor servicii de transport corespunzătoare în acest cadru, în special pentru a satisface cerinţele de serviciu public sau pentru a promova dezvoltarea transportului feroviar de marfă şi, în special, transportul internaţional, statele membre pot lua, în condiţii nediscriminatorii, orice măsuri necesare pentru a se asigura că astfel de servicii au prioritate la alocarea capacităţilor de infrastructură.

Amendamentul

(5) Criteriile de prioritate vor include transportul de marfă şi în special transportul internaţional de marfă.

Amendamentul

Planul poate necesita aprobarea prealabilă a statului membru respectiv. Organismul de reglementare menţionat la articolul 55 supraveghează procesul de consultare pentru a se asigura că acesta se desfăşoară într-un mod nediscriminatoriu.

Amendamentul

În cazul saturării unei reţele transeuropene sau al unei trase care are un efect semnificativ asupra unei sau mai multor reţele transeuropene, reţeaua de organisme de reglementare astfel cum este definită la articolul 57 emite un aviz cu privire la gradul de adecvare al măsurilor acestui plan.

Amendamentul

(3) Administratorul infrastructurii trebuie să informeze cu cel puţin o săptămână înainte părţile interesate despre lucrările de întreţinere neplanificate.

Amendamentul

(1a) Administratorii infrastructurii vor avea la dispoziţie planuri de acţiune, în caz de accidente sau defecţiuni tehnice.

Amendamentul

(3) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, şi anume în cazuri de lucrări urgente şi esenţiale pentru securitate, o trasă alocată unui transport feroviar de marfă în temeiul prezentului articol nu poate fi anulată mai puţin de două luni înainte de ora stabilită în programul de serviciu în cazul în care solicitantul în cauză nu îşi dă acordul pentru o astfel de anulare. În astfel de cazuri, administratorul infrastructurii în cauză se străduieşte să ofere candidatului o trasă cu o calitate şi fiabilitate echivalente, pe care solicitantul are dreptul să o accepte sau să o refuze. În acest ultim caz, are cel puţin dreptul la o rambursare a taxei corespunzătoare.

Amendamentul

Articolul 55

Organismele de reglementare naţionale

1.  Fiecare  stat membru înfiinţează un organism naţional unic  de reglementare  în sectorul feroviar  . Acest organism, este o autoritate autonomă, distinctă din punct de vedere juridic şi independentă de orice altă autoritate publică în termeni organizatorici, funcţionali, ierarhici şi decizionali. În egală măsură, acesta  este independent, în ceea ce priveşte organizarea, deciziile de finanţare, structura juridică şi luarea de decizii, de orice administrator de  infrastructură, de organismul de tarifare, de organismul de alocare sau de orice solicitant  . În plus, organismul trebuie să fie independent din punct de vedere funcţional faţă de orice autoritate competentă implicată în acordarea unui contract de serviciu public. Acest organism de reglementare are capacitatea organizatorică necesară în ceea ce priveşte resursele umane şi materiale care corespund nivelului de activitate al sectorului feroviar al statului membru, de exemplu, în materie de volum al traficului şi suprafaţă a reţelei, pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi revin în virtutea articolului 56.

2. Statele membre pot institui organisme de reglementare care să fie competente în mai multe sectoare reglementate, dacă aceste autorităţi de reglementare integrate întrunesc cerinţele de independenţă prevăzute la alineatul (1).

3. Preşedintele şi consiliul de conducere al organismului de reglementare din sectorul feroviar sunt numiţi de către parlamentul naţional sau un alt parlament competent pentru un mandat fix, cu posibilitatea de reînnoire, în temeiul unor reguli clare care garantează independenţa organismului. Aceştia sunt selectaţi dintre persoane care au cunoştinţe de specialitate şi experienţă în reglementarea sectorului feroviar sau cunoştinţe de specialitate şi experienţă în reglementarea altor sectoare şi care de preferinţă nu au deţinut şi nu deţin, direct sau indirect, pe o perioadă de trei ani înainte de numirea lor pe post şi pe toată durata mandatului lor, nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interese ori relaţii de afaceri cu întreprinderile sau entităţile reglementate. Ei trebuie să specifice în mod explicit acest lucru într-o declaraţie de interese corespunzătoare. După încheierea mandatului, aceştia nu trebuie să deţină nicio poziţie sau responsabilitate profesională, interese ori relaţii de afaceri cu întreprinderile sau entităţile reglementate timp de cel puţin doi ani sau orice perioadă mai lungă stabilită în conformitate cu legislaţia naţională. Aceştia au autoritate deplină asupra recrutării şi gestionării personalului organismului de reglementare. Ei trebuie să acţioneze în condiţii de independenţă totală şi nu pot în niciun caz să fie influenţaţi de instrucţiunile unui guvern sau ale unei întreprinderi private sau publice.

Amendamentul

Articolul 56

Funcţiile organismelor naţionale de reglementare

1. Fără a aduce atingere articolului 46 alineatul (6), solicitantul are dreptul să sesizeze organismul de reglementare în cazul în care consideră că nu a fost tratat echitabil, a fost discriminat sau a fost nedreptăţit în orice fel şi, în special, împotriva deciziilor adoptate de către administratorul infrastructurii sau, după caz, de către întreprinderea feroviară în ceea ce priveşte:

(a) documentul de referinţă al reţelei;

(b) criteriile stabilite  în acesta;

(c) procedura de alocare şi rezultatul său;

(d) sistemul de tarifare;

(e) nivelul sau structura tarifelor de infrastructură care i se cer sau i se pot cere a fi plătite;

(f) măsuri privind accesul în conformitate cu articolele 10, 11 şi 12;

(g) accesul la servicii şi tarifarea acestora, în conformitate cu articolul 13.

(ga) decizii privind acordarea de licenţe în situaţiile în care organismul de reglementare nu este şi organismul care emite licenţe în conformitate cu articolul 16.

1a. Organismul de reglementare este obligat să ia hotărâri în privinţa plângerilor pentru a remedia situaţia în termen de o lună de la primirea plângerii şi să ia măsuri din proprie iniţiativă. În cazul în care se formulează o contestaţie  împotriva refuzului de acordare de capacităţi de infrastructură sau contra termenilor unei oferte de capacitate, organismul de reglementare  fie confirmă faptul că hotărârea administratorului infrastructurii rămâne neschimbată, fie cere modificarea acelei hotărâri conform indicaţiilor date de organismul de reglementare  .

Comisia examinează, din proprie iniţiativă, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor referitoare la mandatul organismelor de reglementare şi la termenele impuse acestora pentru luarea de decizii în conformitate cu procedura menţionată la articolul 63 alineatul (2).

2. Organismul de reglementare are şi competenţa de a monitoriza concurenţa, de a stopa situaţiile discriminatorii şi de denaturare a pieţei de pe pieţele de servicii feroviare şi de a revizui literele (a) - (ga) de la alineatul (1) din proprie iniţiativă, în vederea prevenirii discriminării unor solicitanţi, inclusiv prin măsuri corective corespunzătoare. Organismul va verifica în special dacă documentul de referinţă al reţelei conţine clauze discriminatorii sau creează puteri discreţionare ale administratorului infrastructurii, care ar putea fi utilizate pentru discriminarea unor solicitanţi. În acest scop, organismul de reglementare cooperează strâns cu autoritatea naţională pentru siguranţă responsabilă de evaluarea conformităţii sau a utilizabilităţii elementelor constitutive de interoperabilitate sau de evaluarea procedurii „CE” de verificare a subsistemelor în conformitate cu Directiva 2008/57/CE. La cererea solicitanţilor, în cazul procedurilor în faţa autorităţii naţionale în domeniul siguranţei care pot avea consecinţe pentru accesul la piaţă autoritatea naţională în domeniul siguranţei informează organismul de reglementare în legătură cu aspectele relevante ale procedurii. Organismul de reglementare face recomandări. Dacă intenţionează să se abată de la aceste recomandări, autoritatea naţională în domeniul siguranţei trebuie să îşi justifice poziţia în faţa organismului de reglementare.

3. Organismul de reglementare  se asigură că tarifele stabilite de către administratorul infrastructurii sunt în conformitate cu capitolul IV secţiunea 2 şi sunt nediscriminatorii. Negocierile dintre solicitanţi şi administratorul infrastructurii cu privire la nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii sunt permise numai dacă sunt purtate sub supravegherea organismului de reglementare  . Organismul de reglementare  intervine dacă negocierile sunt susceptibile să contravină cerinţelor prezentului capitol .

3a. Organismul de reglementare verifică faptul că situaţia contabilă a întreprinderilor feroviare şi a administratorilor de infrastructură respectă dispoziţiile privind separarea contabilă prevăzute la articolul 6.

3b. Organismul de reglementare determină, dacă legislaţia naţională prevede acest lucru, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), dacă principalul scop al unui serviciu este de a transporta pasagerii între gări situate în state membre diferite şi, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), dacă echilibrul economic al unui contract de servicii publice este compromis de serviciile prevăzute la articolul 10 între un punct de plecare şi o destinaţie care fac obiectul unuia sau mai multor contracte de servicii publice.

3c. Organismul de reglementare comunică Comisiei orice plângere referitoare la o decizie a unei autorităţi de reglementare legată de alineatele (1)-(3b). În termen de două săptămâni de la primirea plângerii, dacă este necesar, Comisia solicită modificări ale deciziei în cauză pentru a asigura compatibilitatea cu legislaţia Uniunii. Organismul de reglementare îşi modifică decizia, ţinând seama de modificările solicitate de Comisie.

3d. Organismul de reglementare consultă, cel puţin o dată pe an, reprezentanţii serviciilor feroviare (de marfă şi de călători) pentru a lua în considerare opiniile acestora cu privire la piaţa feroviară, inclusiv la calitatea serviciilor, tarifele de utilizare a infrastructurii, cuantumul şi transparenţa preţurilor serviciilor feroviare.

Amendamentul

Articolul 56a

Competenţele organismelor naţionale de reglementare

1. Pentru a îndeplini atribuţiile care îi sunt conferite de articolul 56, autoritatea de reglementare are competenţa:

(a) de a asigura punerea în aplicare a deciziilor prin intermediul sancţiunilor, inclusiv al amenzilor. O hotărâre a organismului de reglementare este obligatorie pentru toate părţile vizate de aceasta şi nu este supusă controlului unei alte instanţe administrative naţionale.

(b) de a solicita informaţii relevante de la administratorul infrastructurii, solicitanţi şi oricare altă parte implicată din statul membru respectiv şi de a asigura punerea la dispoziţie a acestor solicitări prin sancţiuni corespunzătoare, inclusiv prin intermediul amenzilor. Informaţiile care trebuie furnizate organismului de reglementare cuprind toate datele pe care acesta le solicită în cadrul funcţiei sale de apel şi al funcţiei sale de monitorizare a concurenţei de pe piaţa serviciilor feroviare. Acestea includ datele necesare pentru observarea statistică şi pentru observarea pieţei. Informaţiile solicitate trebuie furnizate fără întârziere.

(c) de a audita sau de a iniţia audituri externe la administratorii de infrastructură şi, unde este cazul, la întreprinderile feroviare, pentru a verifica conformitatea cu dispoziţiile de separare contabilă prevăzute la articolul 6.

2. Statele membre se asigură că hotărârile luate de organismul de reglementare  sunt supuse controlului jurisdicţional  . Recursul nu are efect suspensiv asupra deciziei organismului de reglementare.

2a. În eventualitatea unui conflict legat de deciziile adoptate de organismele de reglementare privind serviciile de transport transfrontaliere, oricare dintre părţile implicate poate introduce o acţiune la Comisia Europeană pentru a obţine o decizie obligatorie privind compatibilitatea deciziilor cu legislaţia UE în termen de o lună după primirea apelului.

3. Statele membre se asigură că hotărârile luate de autoritatea de reglementare sunt publicate.

4. Statele membre se asigură că administratorii de infrastructură şi toate întreprinderile ori alte entităţi care efectuează diverse tipuri de transport feroviar sau activităţi de administrare a infrastructurii, inclusiv operatorii infrastructurii de servicii, după cum se menţionează la articolul 6, prezintă situaţii financiare detaliate organismului de reglementare, pentru ca acesta să îşi poată duce sarcinile la bun sfârşit. Aceste situaţii financiare trebuie să conţină cel puţin elementele enumerate în anexa X. Din aceste situaţii, organismul de reglementare poate, de asemenea, să tragă concluzii referitoare la ajutoarele de stat, pe care le raportează autorităţilor responsabile de rezolvarea acestor aspecte.

Anexa X poate fi modificată, în lumina experienţei dobândite, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 60.

Amendamentul

Articolul 57

Colaborarea dintre organismele naţionale de reglementare şi competenţele Comisiei Europene.

1. Organismele de reglementare naţionale fac schimb de informaţii în ceea ce priveşte activitatea, principiile şi practicile decizionale şi colaborează şi în alte privinţe în scopul coordonării decizionale pe teritoriul Uniunii. În acest scop, ele colaborează în cadrul unei reţele constituite oficial care se întruneşte periodic, la invitaţia Comisiei şi sub preşedinţia acesteia. În acest scop, Comisia asigură colaborarea activă între autorităţile de reglementare şi ia măsuri în cazul în care autorităţile de reglementare nu îşi îndeplinesc mandatul.

Grupul de reprezentanţi ai Comisiei se compune din reprezentanţi ai serviciilor responsabile în domeniul transporturilor şi concurenţei.

Comisia creează o bază de date pe care organismele de reglementare o alimentează cu informaţii referitoare la toate procedurile de plângere, precum datele plângerilor, deschiderea procedurilor din proprie iniţiativă, proiectele de decizii şi deciziile finale, părţile implicate, principalele subiecte ale procedurilor şi probleme de interpretare ale legislaţiei în domeniul feroviar, precum şi investigaţiile din proprie iniţiativă în legătură cu aspecte privind accesul sau taxele aferente serviciilor de transport feroviar internaţional.

2. Organismelor de reglementare li se permite să colaboreze îndeaproape, inclusiv prin acorduri de lucru, pentru a-şi acorda reciproc asistenţă în sarcinile de monitorizare a pieţei, în tratarea plângerilor şi în derularea anchetelor.

3. În cazul unei plângeri sau al unei anchete din proprie iniţiativă pe tema accesului sau a tarifării în cazul unei trase internaţionale, precum şi în cadrul monitorizării concurenţei pe piaţă în legătură cu transportul feroviar internaţional, organismul de reglementare respectiv trebuie să informeze Comisia şi să consulte organismele de reglementare ale tuturor celorlalte state membre prin care trece trasa respectivă şi trebuie să solicite de la acestea toate informaţiile necesare anterior luării unei decizii. În acest caz, reţeaua organismelor de reglementare emite un aviz.

4. Organismele de reglementare consultate în conformitate cu alineatul (3) furnizează toate informaţiile pe care ele însele au dreptul să le solicite în virtutea legislaţiei lor naţionale. Aceste informaţii pot fi folosite doar în scopul tratării plângerii sau al derulării anchetei menţionate la alineatul (3).

5. Organismul de reglementare care primeşte plângerea sau care derulează o anchetă din proprie iniţiativă transferă informaţiile pertinente către organismul de reglementare responsabil, pentru ca acesta să poată lua măsuri cu privire la părţile implicate.

6. Statele membre se asigură că orice reprezentaţi asociaţi ai administratorilor de infrastructură, după cum se precizează la articolul 40 alineatul (1), pun la dispoziţie, fără întârziere, toate informaţiile necesare în scopul tratării plângerii sau al derulării anchetei menţionate la alineatul (3) al prezentului articol şi solicitate de organismul de reglementare al statului membru în care se află reprezentantul asociat. Acest organism de reglementare este abilitat să transfere astfel de informaţii referitoare la trasa internaţională respectivă către organismele de reglementare menţionate la alineatul (3).

6a. Comisia poate participa, din proprie iniţiativă la activităţile enumerate la articolul 57 alineatele (2)-(6), cu privire la care informează în permanenţă reţeaua de organisme de reglementare menţionată la alineatul (1).

7. Reţeaua de organisme de reglementare înfiinţată în conformitate cu alineatul (1) elaborează principii şi practici comune pentru luarea deciziilor pe care sunt abilitate să le ia în temeiul prezentei directive. Comisia poate să adopte şi să completeze aceste principii şi practici comune, în conformitate cu procedura de la articolul 60.

Reţeaua de organisme de reglementare revizuieşte, de asemenea, deciziile şi practicile asociaţiilor de administratori de infrastructură, după cum se menţionează la articolul 40 alineatul (1), care pun în aplicare dispoziţiile prezentei directive sau facilitează în alt mod transportul feroviar internaţional.

Amendamentul

Articolul 57a

Organismul de reglementare european

Pe baza experienţei dobândite prin intermediul reţelei de organisme de reglementare naţionale, Comisia prezintă, în termen de doi ani de la publicarea prezentei directive, o propunere legislativă pentru a institui un organism european de reglementare. Acest organism are o funcţie de supraveghere şi de arbitraj în raport cu problemele transfrontaliere şi internaţionale şi funcţia de a audia apelurile la deciziile luate organismele naţionale de reglementare.

Amendamentul

Articolul 59a

Delegare de competenţe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 60 privind sfera de acoperire a monitorizării pieţei în conformitate cu articolul 15, anumite elemente ale documentului de referinţă al reţelei în conformitate cu articolul 27, anumite principii de taxare în conformitate cu articolul 31, reducerea temporară a taxelor de infrastructură pentru ETCS în conformitate cu articolul 32 alineatul (3), anumite elemente ale sistemului de performanţă în conformitate cu articolul 35, criteriile care trebuie urmate în ceea ce priveşte cerinţele referitoare la solicitanţii de infrastructură în conformitate cu articolul 41, calendarul procesului de alocare în conformitate cu articolul 43, situaţiile financiare în conformitate cu articolul 56a şi principiile şi practicile comune elaborate de organismele de reglementare pentru luarea deciziilor în conformitate cu articolul 57.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

Articolul 60a

Exercitarea delegării

Delegarea competenţelor menţionată la articolul 15 alineatul (5), articolul 27 alineatul (2), articolul 31 alineatele (3) şi (5), articolul 32 alineatul (3), articolul 35 alineatul (2), articolul 41 alineatul (3), articolul 43 alineatul (1), articolul 56a alineatul (6), articolul 57 alineatul (7) îi este conferită Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Cel târziu cu nouă luni înainte de sfârşitul perioadei de cinci ani, Comisia elaborează un raport referitor la delegarea competenţelor. Delegarea de competenţe se reînnoieşte automat pentru perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun unei astfel de reînnoiri cel târziu cu trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade.

3. Delegarea de competenţe menţionată la articolul 15 alineatul (5), articolul 27 alineatul (2), articolul 31 alineatele (3) şi (5), articolul 32 alineatul (3), articolul 35 alineatul (2), articolul 41 alineatul (3), articolul 43 alineatul (1), articolul 56a alineatul (6), articolul 57 alineatul (7) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul european sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenţelor specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare a doua zi de la publicarea deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4. (2). De îndată după ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului. (3).

5. Orice act delegat adoptat în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), articolul 27 alineatul (2), articolul 31 alineatele (3) şi (5), articolul 32 alineatul (3), articolul 35 alineatul (2), articolul 41 alineatul (3), articolul 43 alineatul (1), articolul 56a alineatul (6), articolul 57 alineatul (7) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu au formulat obiecţiuni la acesta în termen de două luni de la data notificării actului respectiv către Parlamentul European şi către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu intenţionează să formuleze obiecţiuni. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungeşte cu două luni.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

La cererea unui organism de reglementare naţional şi a altor autorităţi competente naţionale sau din proprie iniţiativă, Comisia examinează, într-un caz specific, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor din prezenta directivă. Organismul naţional de reglementare trebuie să menţină la dispoziţia Comisiei Europene o bază de date cu proiectele sale de decizie. În termen de două luni de la primirea unei astfel de cereri, Comisia Europeană decide în conformitate cu procedura menţionată la articolul 64 alineatul (2) dacă măsura aferentă poate continua să fie aplicată. Comisia îşi comunică decizia Parlamentului European, Consiliului şi statelor membre.

Amendamentul

La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia examinează, într-un caz specific, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor din prezenta directivă şi adoptă o decizie cu privire la aceasta în conformitate cu procedura menţionată la articolul 64 alineatul (3).

Amendamentul

(3) Măsurile destinate, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), articolul 11 alineatul (4), articolul 14 alineatul (2) şi articolul 17 alineatul (5), să asigure punerea în aplicare a directivei în condiţii unitare se adoptă de către Comisie ca acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 64 alineatul (2).

Amendamentul

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul instituit prin prezenta directivă. Respectivul comitet este un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Amendamentul

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Amendamentul

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Amendamentul

Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor [...] şi anexelor [...] până la [...] în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre comunică imediat Comisiei textele acestor acte, precum şi un tabel de corespondenţă între respectivele acte şi prezenta directivă.

Amendamentul

– Căi de acces pentru călători şi mărfuri, inclusiv acces pentru pietoni şi pe şosea;

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

ANEXA III

Serviciile care trebuie prestate către întreprinderile feroviare

1. Pachetul minim de acces cuprinde:

(a) soluţionarea cererilor pentru acordarea de capacităţi de infrastructură feroviară  ;

(b) dreptul de utilizare a capacităţilor acordate;

(c) utilizarea macazelor şi a diagonalelor căilor de rulare;

(d) controlul feroviar, inclusiv semnalizarea, regularizarea, dispecerizarea şi comunicarea şi furnizarea de informaţii privitoare la circulaţia trenurilor;

(e) utilizarea echipamentelor de alimentare electrică pentru curentul de tracţiune, în situaţia în care sunt disponibile;

(g) toate celelalte informaţii necesare introducerii sau exploatării serviciilor pentru care au fost acordate capacităţile.

2. Accesul se acordă, de asemenea, următoarelor infrastructuri de servicii, dacă acestea există, şi serviciilor furnizate de infrastructurile respective;

(a) gările pentru călători, clădirile acestora şi celelalte infrastructuri, inclusiv serviciile de informaţii pentru călători şi un amplasament comun corespunzător pentru serviciile de eliberare de bilete;

(b) terminalele de marfă;

(c) staţiile de triaj;

(d) staţiile de formare a trenurilor;

(e) grupa de primiri;

(f) întreţinerea şi celelalte infrastructuri tehnice;

(g) infrastructurile portuare legate de activităţi feroviare;

(h) infrastructurile de intervenţie, inclusiv de remorcare.

(ha) staţiile de alimentare cu combustibil şi furnizarea de combustibil pentru aceste staţii, tarifele aferente trebuind să figureze pe facturi separat de tarifele pentru utilizarea infrastructurilor de alimentare cu combustibil;

3. Serviciile suplimentare pot cuprinde:

(a) curentul pentru tracţiune, pentru care întreprinderea de transport feroviar este liberă să aleagă un furnizor; în cazul în care furnizorul curentului pentru tracţiune este acelaşi cu operatorul infrastructurii, tarifele aferente curentului pentru tracţiune trebuie să figureze pe facturi separat de tarifele pentru utilizarea echipamentelor de alimentare electrică

(b) preîncălzirea trenurilor de pasageri;

(d) contracte specifice pentru:

– controlul transportului mărfurilor periculoase;

– asistenţă în operarea trenurilor speciale.

4. Serviciile auxiliare pot conţine:

(a) accesul la reţelele de telecomunicaţii;

(b) furnizarea de informaţii suplimentare;

(c) inspecţia tehnică a materialului rulant.

Amendamentul

16a. Incidentele, accidentele şi accidentele grave, în conformitate cu Directiva 2004/49/CE, care au avut loc în anul precedent.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

Capitolele documentului de referinţă al reţelei menţionate la articolul 27 trebuie să conţină următoarele informaţii:

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

2. Capitolul cu privire la principiile de tarifare şi la tarife conţine detalii adecvate asupra sistemului de tarifare şi informaţii suficiente asupra tarifelor, precum şi alte informaţii relevante referitoare la acces, care se aplică serviciilor enumerate în anexa III, asigurate de un singur furnizor. Detaliază metodologia, regulile şi, unde este cazul, baremurile utilizate pentru aplicarea articolului 31 alineatele (4) şi (5) până la articolul 36, atât pentru taxe, cât şi pentru costuri. Conţine informaţii asupra modificărilor tarifelor deja stabilite sau prevăzute în următorii cinci ani.

Amendamentul

Capitolul asupra principiilor şi criteriilor pentru alocarea capacităţilor stabileşte caracteristicile generale ale capacităţilor de infrastructură disponibile pentru întreprinderile feroviare şi orice restricţii în legătură cu utilizarea ei, inclusiv condiţiile probabile pentru întreţinerea capacităţilor. De asemenea, specifică procedurile şi termenele limită în legătură cu procesul de alocare a capacităţilor. Conţine criteriile speciale utilizate în timpul procesului, în special:

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

Anexa VII

Principiile şi parametrii de bază ai acordurilor contractuale între autorităţile competente şi administratorii de infrastructură

(menţionată la articolul 30)

Acordul contractual precizează dispoziţiile articolului 30, inclusiv:

1. domeniul de aplicare al acordului în ceea ce priveşte infrastructura şi infrastructurile de servicii, structurat conform anexei III. Acesta vizează toate aspectele legate de întreţinerea şi reînnoirea infrastructurii aflate deja în exploatare. Construcţia de noi infrastructuri poate fi inclusă ca element separat;

2. structura plăţilor convenite, inclusiv previziuni indicative ale nivelului preconizat al acestora, repartizate serviciilor de infrastructură enumerate în anexa III, întreţinerii, inclusiv reînnoirii şi modernizării, şi tratării restanţelor în activitatea de întreţinere; plăţile pentru infrastructurile noi pot fi incluse ca element separat;

3. obiective de performanţă focalizate pe utilizator, sub forma unor indicatori şi a unor criterii de calitate care acoperă:

(a) performanţa feroviară şi satisfacţia clientului, în special efectul calităţii infrastructurii asupra fiabilităţii trenurilor;

(b) capacitatea reţelei şi disponibilitatea infrastructurii;

(c) gestionarea activelor;

(d) volumele de activitate;

(e) nivelurile de siguranţă şi

(f) protecţia mediului;

4. volumul posibilelor restanţe în activitatea de întreţinere, cheltuielile destinate acestei activităţi şi activele care urmează a fi eliminate din uz şi care, prin urmare, determină fluxuri financiare diferite;

5. stimulentele în conformitate cu articolul 30 alineatul (1);

6. obligaţiile minime de raportare ale administratorului infrastructurii în ceea ce priveşte conţinutul şi frecvenţa rapoartelor, inclusiv informaţiile care trebuie publicate anual;

7. un mecanism care să asigure că o parte importantă a reducerilor costurilor se reflectă la nivelul utilizatorilor printr-un nivel redus al tarifelor, în conformitate cu cerinţele de la articolul 30 alineatul (1), fără a compromite echilibrul conturilor administratorului infrastructură, impus de articolul 8 alineatul (4);

8. durata convenită a acordului, care va fi sincronizată şi va corespunde duratei planului de afaceri, concesionării sau licenţei administratorului infrastructurii, şi cadrul şi regulile de tarifare stabilite de stat;

9. reguli de abordare a întreruperilor majore de trafic şi a situaţiilor de urgenţă şi de reziliere anticipată a acordului contractual, precum şi informarea în timp util a utilizatorilor;

10. măsuri de remediere, care se iau în situaţia în care una din părţi îşi încalcă obligaţiile contractuale. Acestea includ condiţiile şi procedurile de renegociere şi reziliere anticipată, inclusiv rolul organismului de reglementare.

Amendamentul

ANEXA VIII

Cerinţe aplicabile costurilor şi tarifelor aferente infrastructurii feroviare

[menţionate la articolul 31 alineatele (3) şi (5)] articolul 32 alineatul (3) şi articolul 35

1. Costurile directe ale serviciilor de transport feroviar menţionate la articolul 31 alineatul (3), aferente uzurii fizice a infrastructurii, exclud următoarele elemente:

(a) cheltuielile de regie ale întregii reţele;

(b) dobânzile plătibile pentru capital;

(d) uzura echipamentelor informatice, de comunicaţii sau telecomunicaţii;

(e) costurile legate de gestionarea imobiliară, în special de achiziţionare, vânzare, dezmembrare, decontaminare, recultivare sau închiriere a terenurilor sau a altor mijloace fixe;

(f) şcoli, grădiniţe;

(g) costuri legate de cazuri de forţă majoră, accidente, întreruperi ale serviciilor.

Atunci când costurile directe depăşesc, ca medie pe întreaga reţea, 35% din costurile medii de întreţinere, administrare şi reînnoire a reţelei, calculate pe tren km, administratorul infrastructurii trebuie să justifice în detaliu această situaţie în faţa organismului de reglementare. Costurile medii calculate în acest scop trebuie să excludă elementele de cost menţionate la punctele (e), (f) sau (g).

Amendamentul

3. Administratorul de infrastructură trebuie să definească segmente de piaţă omogene şi majorările corespunzătoare în înţelesul articolului 32 alineatul (1), pe baza unui studiu de piaţă şi după consultarea solicitanţilor. Cu excepţia transporturilor menţionate la articolul 32 alineatul (1a), administratorul infrastructurii trebuie să demonstreze organismului de reglementare capacitatea unui serviciu feroviar de a plăti majorările în conformitate cu articolul 32 alineatul (1). În cazul în care administratorul infrastructurii percepe majorări, acesta elaborează o listă a segmentelor de piaţă, cu privire la care organismul de reglementare îşi dă acordul în prealabil.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

eliminat

Amendamentul

5. Reducerea temporară a tarifului de infrastructură pentru trenurile echipate cu ETCS, conform articolului 32 alineatul (3), se realizează după cum urmează:

Pentru transportul de marfă

Pentru transportul de călători:

Amendamentul

(c) să includă categorii de costuri şi profit, permiţând să se determine dacă au existat subvenţii încrucişate între aceste activităţi diferite, conform cerinţelor prevăzute la articolul 6 şi considerate necesare şi proporţionate de către organismul de reglementare;